Ce reprezinta sarcina electrica.

Va rog sa cititi acest referat si sa va spuneti parerea.
https://drive.google.com/file/d/1XV5JGyk1Pu18DKTia2Th-XOUAtAli23I/view?usp=sharing

virgil a scris:Va rog sa cititi acest referat si sa va spuneti parerea.
https://drive.google.com/file/d/1XV5JGyk1Pu18DKTia2Th-XOUAtAli23I/view?usp=sharing

Mie mi se par OK relatiile acelea. Ti le-am verificat si calculul este exact!
Totusi de unde stii  ca frecventa de oscilatie a protonului este suma aceasta :
; θtot = (θc + θv) ; in care ;
θc este frecventa Compton pentru proton.
θv este frecventa corespunzatoare vitezei de miscare a protonului

Daca in relatia (1.7) e = ±h∙θMtot/π∙c  ai mai fi avut un 2 la numitor as fi jurat ca ai  fi folosit si constanta lui Plank redusa (constanta lui Dirac)

din ecuatia : E=hv=h.omega/2π=hbarat.omega unde    hbarat=h/2π


Si pana la urma la ce iti foloseste relatia 1.7?

CAdi a scris:

virgil a scris:Va rog sa cititi acest referat si sa va spuneti parerea.
https://drive.google.com/file/d/1XV5JGyk1Pu18DKTia2Th-XOUAtAli23I/view?usp=sharing

Mie mi se par OK relatiile acelea. Ti le-am verificat si calculul este exact!
Totusi de unde stii  ca frecventa de oscilatie a protonului este suma aceasta :
; θtot = (θc + θv) ; in care ;
θc este frecventa Compton pentru proton.
θv este frecventa corespunzatoare vitezei de miscare a protonului

Daca in relatia (1.7) e = ±h∙θMtot/π∙c  ai mai fi avut un 2 la numitor as fi jurat ca ai  fi folosit si constanta lui Plank redusa (constanta lui Dirac)
din ecuatia : E=hv=h.omega/2π=hbarat.omega unde    hbarat=h/2π
Si pana la urma la ce iti foloseste relatia 1.7?

In primul rand iti multumesc pentru ca ai citit si verificat articolul meu.

Cu frecventa de oscilatie a protonului legata de energia cinetica a acestuia am calculat mai departe viteza cu care se misca protonul in interiorul nucleului si este de ordinul 10^7 m/s;

Relatia (1.7) raspunde la intrebarea, "ce reprezinta sarcina electrica". Crezi ca multa lume stie acest lucru? Mai mult decat atat, relatia aceasta ma ajuta sa determin sarcina gravitationala a planetelor , steleleor, etc.

Faptul ca este h sau h barat este lipsit de importanta. Evit h barat pentru ca nu pot sau nu stiu sa-l scriu pe tastatura.

Da Virgil, dar stii sigur ca frecventa de oscilatie a protonului este suma dintre
frecventa Compton pentru proton + frecventa corespunzatoare pentru miscarea protonului?
De unde ai valorile acelea sau le-ai dedus?

CAdi a scris:Da Virgil, dar stii sigur ca frecventa de oscilatie a protonului este suma dintre
frecventa Compton pentru proton + frecventa corespunzatoare pentru miscarea protonului?
De unde ai valorile acelea sau le-ai dedus?

Nu am cum sa stiu sigur, dar viteza electronului pe orbita fundamentala a hidrogenului este 2,188.10^6 m/s, in cazul protonului mi-a dat o viteza de ordinul 10^7 m/s, ceia ce mi se pare o valoare rezonabila. Urmeaza sa mai fac niste sapaturi, pentru ca in functie de aceasta viteza ne putem lamuri asupra valorii fortelor tari, despre care nu se stie nimic.

Da, ar fi bine. Intreaba-l pe Presura sigur stie ceva.

Odata demult un mare profesor si totodata savant fizician educat in Vest, ne spunea ca aceste particule cu sarcina sunt mereu insarcinate si nasc mereu cu o frecventa extrem de mare.   Adica dau afara din ele particule proprii, care le seamana, care sunt quante si mai mici decat ele, sa le zicem celule ce le poarta codul-genele. Asa ca avem diferite produse evacuate la aceste nasteri, care difera intre ele.  Una naste electronul, alta naste protonul.  Si inca multe alte particule nasc si nu se mai opresc.  De exemplu fotonul cand este deplasat, face doua campuri alternative opuse.  Pare surprizator ca particulele atat de mici au o putere-forta-energie de creatie perpetua.  De unde le vine ?  Poate ca explicatia ar putea veni daca se pune spatiul eteric la locul lui. Toate particulele sunt diverse organizari ale eterului.  Este o anumita formula, care descrie crearea perpetua de energie de catre particulele incarcate-insarcinate.  Energia debitata chiar si de un singur electron este infinita in timp si poate ocupa cu timpul intreg universul..   Chiar asta a afirmat si Einstein, ca Universul este inflationist.. Apoi la batranete a negat, zicand ca asta a fost cea mai mare eroare a lui.  Adevarul este ca tot ceea ce se creaza se si distruge dupa un timp, asa ca suntem intrun echilibru.  De exemplu atomul este un creator de energie dar totodata si un dezintegrator.  Aproape la fel si fotonul, dar cu el se desfasoara altfel lucrurile.  Constanta lui Planck defineste functia pe care o fac cuantele la nastere fata de anumiti parametrii. Cuantele elimina cu o anumita frecventa o anumita cantitate de energie, care insa depinde de parametrii spatiului local.  E foarte simplu si logic.   Asa ca aceasta constanta nu e constanta, ci este dependenta de parametrii spatiului local, de epsilon si miu. Doar asa se explica condensatorul electric (sau inductanta). 2E=CU^2. Daca variem capacitatea unui condensator incarcat, energia din el ramane constanta, dar tensiunea electronilor variaza la patrat. Mediul cu epsilon marit mai domoleste tensiunea electronilor si le permite sa se aproprie unii de altii, sa stea mai multi. O sfera incarcata are in jurul ei o cantitate de energie emisa infinita, cu cat calculam energia asta la o distanta mai mare. Paradoxal, dar ase este. Inseamna ca sfera a emis o energie care se pierde si radiaza spre infinit.

Referitor la interactiunea dintre doua sarcini electrice (adica dintre doi electroni, sau dintre doi protoni) trebuie sa mentionez ca nici o experienta nu a fost facuta in acest sens. Toate experimentele facute se refera la interactiuni de corpuri incarcate electric, ceia ce inseamna ca interactiunile respective au loc intre corpuri in care atomii superficiali sunt ioni pozitivi sau negativi, dupa semnul incarcarii electrice. Daca electronii liberi s-ar respinge, nu s-ar mai putea focaliza in spoturile tuburilor catodice, si nici microscoapele electronice nu ar mai putea functiona. Cat despre interactiunea protonilor, cum credeti ca s-ar putea ciocni cele doua spoturi de protoni de la acceleratorul LHC, stiind ca diametrul spoturilor este cat un varf de ac. Desigur respingerile dintre sarcinile electrice se pot manifesta doar la distante foarte mici, comparabile cu dimensiunile particulelor, dar la aceste distante intervine si interactiunea dintre momentele magnetice ale acestora, asa ca nu stim prea bine cine si cum interactioneaza.

gafiteanu a scris:Odata demult un mare profesor si totodata savant fizician educat in Vest, ne spunea ca aceste particule cu sarcina sunt mereu insarcinate si nasc mereu cu o frecventa extrem de mare.   Adica dau afara din ele particule proprii, care le seamana, care sunt quante si mai mici decat ele, sa le zicem celule ce le poarta codul-genele. Asa ca avem diferite produse evacuate la aceste nasteri, care difera intre ele.  Una naste electronul, alta naste protonul.  Si inca multe alte particule nasc si nu se mai opresc.  De exemplu fotonul cand este deplasat, face doua campuri alternative opuse.  Pare surprizator ca particulele atat de mici au o putere-forta-energie de creatie perpetua.  De unde le vine ?  Poate ca explicatia ar putea veni daca se pune spatiul eteric la locul lui. Toate particulele sunt diverse organizari ale eterului.  Este o anumita formula, care descrie crearea perpetua de energie de catre particulele incarcate-insarcinate.  Energia debitata chiar si de un singur electron este infinita in timp si poate ocupa cu timpul intreg universul..   Chiar asta a afirmat si Einstein, ca Universul este inflationist.. Apoi la batranete a negat, zicand ca asta a fost cea mai mare eroare a lui.  Adevarul este ca tot ceea ce se creaza se si distruge dupa un timp, asa ca suntem intrun echilibru.  De exemplu atomul este un creator de energie dar totodata si un dezintegrator.  Aproape la fel si fotonul, dar cu el se desfasoara altfel lucrurile.  Constanta lui Planck defineste functia pe care o fac cuantele la nastere fata de anumiti parametrii. Cuantele elimina cu o anumita frecventa o anumita cantitate de energie, care insa depinde de parametrii spatiului local.  E foarte simplu si logic.   Asa ca aceasta constanta nu e constanta, ci este dependenta de parametrii spatiului local, de epsilon si miu. Doar asa se explica condensatorul electric (sau inductanta). 2E=CU^2. Daca variem capacitatea unui condensator incarcat, energia din el ramane constanta, dar tensiunea electronilor variaza la patrat.  Mediul cu epsilon marit mai domoleste tensiunea electronilor si le permite sa se aproprie unii de altii, sa stea mai multi.    O sfera incarcata are in jurul ei o cantitate de energie emisa infinita, cu cat calculam energia asta la o distanta mai mare.  Paradoxal, dar ase este.  Inseamna ca sfera a emis o energie care se pierde si radiaza spre infinit.

Mai dar destept e eterul asta!

Am mai adaugat o metoda de calcul a sarcinii electrice in a doua jumatate a referatului expus aici;https://drive.google.com/file/d/131AqPPjJoMegBH2G9k1RD_6jUW6MIvqr/view?usp=sharing

Sa reamintim ca de fapt fotonii, adica undele electromagnetice, sunt de fapt asemanatoare cu niste sarcini electrice opuse si cuplate, o pereche ce pulseaza, cand se deplaseaza prin spatiu.
Se stie (dar nu oricine stie) ca orice foton face alternativ doua campuri electrice opuse in jurul sau. (astea se pot verifica, sunt puse usor in evidenta, dar noua nu ne pasa). Totodata face si doua campuri magnetice la fiecare lungime de unda parcursa.  Si intrucat aceste doua fenomene EM sunt pe directia transversala deplasarii fotonului, inseamna ca cele doua sarcini se deplaseaza de fapt transversal, ca si cum ar da din fund, cum fac unele femei mai solduroase. Sarcinile sunt de fapt soldurile fotonului.
Ce e sarcina, v-am explicat in postarea anterioara, dar cred ca degeaba.  Particulele nu raman mult timp insarcinate de catre eter, ele mereu scapa de sarcinile nedorite.  Eterul e plin de avortoni si acestia se numesc "parametrii". Eterul ne hraneste cu avortoni.
Atomii sunt asemanatori fotonilor, dar se deplaseaza in jurul cozii, intrun fel stau pe loc. Noi suntem tot din fotoni facuti, suntem un fel de "raza de lumina, pe lumea asta plina de amaruri si de chin".
De aici, de la plasticele mele explicatii nu mai este decat un pas in a intelege ce e unda EM si ecuatiile lui Maxwell.  Spor la gandire tovarasi.

gafiteanu a scris:Odata demult un mare profesor si totodata savant fizician educat in Vest, ne spunea ca aceste particule cu sarcina sunt mereu insarcinate si nasc mereu cu o frecventa extrem de mare.   Adica dau afara din ele particule proprii, care le seamana, care sunt quante si mai mici decat ele, sa le zicem celule ce le poarta codul-genele. Asa ca avem diferite produse evacuate la aceste nasteri, care difera intre ele.  Una naste electronul, alta naste protonul.  Si inca multe alte particule nasc si nu se mai opresc.
. . . . .

Poate trece prin ele FOIP si dau impreisia falsa ca nasc !
Pot naste mereu si cu o frecventa... fara sa se epuizeze ?
Sau masa lor nu se conserva ?

Sarcinile sunt ca niste ganganii, unele taratoare, altele zburatoare, ar putea sa intre in cartea de zoologie. Ati vazut roiuri de ganganii sau de tantari ? Sau muste gramada pe un rahat ?

Daca un electron ajunge in nucleu si la proton, il distruge-anihileaza si nu mai avem atomul. Cele doua sarcini electrice contrare dispar, dar dispar numai spre exterior. Si cum faceam analogia de mai sus, cu multi electroni gramada pe un rahat, ... scuzati, nucleu, adica pe hrana, sa mai facem o analogie cu bancul de pestisori, care ar putea sa inghita un rechin. Un banc de pestisori corect adunati pot sa faca o imensa si eficienta gaura neagra, care poate sufoca si distruge totul.  Organizarea e totul !   Completez ca dintrun motiv bine intemeiat aceasta imensa-cosmica adunatura de electroni nu mai are sarcina electrica.  De aia nu se resping.  (am scris cu speranta ca peste 1000 de ani, daca va mai dainui atata forumul asta "stiintific" de trei parale, cineva va pricepe ceva.  Trei parale fata de doi bani era o suma imensa atunci.)

https://m.scirp.org/papers/92938

The Spin Torus Energy Model and Electricity
Modelul energetic Spin Tor si electricitatea
David Johnson

Abstract: Defining the electron to be a toroidal form of concentrated energy rather than a monopole point-charge...
"A basic STEM particle is the bitron, which can be induced to transform into either an electron or a positron by an appropriate electromagnetic field.

Neutral bitrons do not have chirality  and, although they have the same contained energy levels of electrons and positrons, they are neither an electron nor a positron. However, an externally applied electromagnetic field can change the dynamics of a neutral bitron’s energy field instantaneously, providing it with chirality and transforming it into either an electron or a positron. The bitron is then considered to be polarised."

"Modelul energetic Spin Torus și electricitatea
David Johnson

"Rezumat: Definirea electronului ca fiind o formă toroidală de energie concentrată, mai degrabă decât o încărcare punctiformă monopol...

O particulă STEM de bază este bitronul, care poate fi indus să se transforme fie într-un electron, fie într-un pozitron printr-un câmp electromagnetic adecvat. Bitronii neutri nu au chiralitate și, deși au aceleași niveluri de energie conținute de electroni și pozitroni, nu sunt nici un electron, nici un pozitron. Cu toate acestea, un câmp electromagnetic aplicat extern poate schimba dinamica câmpului de energie al unui bitron neutru instantaneu, oferindu-i chiralitate și transformându-l fie într-un electron, fie într-un pozitron. Bitronul este apoi considerat a fi polarizat. "

eugen a scris:

O particulă STEM de bază este bitronul, care poate fi indus să se transforme fie într-un electron, fie într-un pozitron printr-un câmp electromagnetic adecvat. Bitronii neutri nu au chiralitate și, deși au aceleași niveluri de energie conținute de electroni și pozitroni, nu sunt nici un electron, nici un pozitron. Cu toate acestea, un câmp electromagnetic aplicat extern poate schimba dinamica câmpului de energie al unui bitron neutru instantaneu, oferindu-i chiralitate și transformându-l fie într-un electron, fie într-un pozitron. Bitronul este apoi considerat a fi polarizat. "

Si care ar fi sursa acelui camp electromagnetic care sa transforme bitronul in electron sau pozitron?
Cum procedeaza?

Cred ca seamana foarte bine cu ce am scris eu aici cu multi ani in urma;

Newton spunea odata ca teoria nu are nici o valoare daca nu este demonstrata in practica.
Poti sa demonstrezi ceva cu teoria asta in practica Virgil?
De pilda :

How does the gravity work?
Exista vreo legatura intre sarcina electrica si gravitatie?

CAdi a scris:Newton spunea odata ca teoria nu are nici o valoare daca nu este demonstrata in practica.
Poti sa demonstrezi ceva cu teoria asta in practica Virgil?
De pilda :

How does the gravity work?
Exista vreo legatura intre sarcina electrica si gravitatie?

Sarcina electrica se refera la sursa campului electric in timp ce gravitatia se refera direct la campul gravitational fara  sa aminteasca de sursa acestuia. Legatura intre campul electric si campul gravitational consta in rolul comun al acestora de a permite materiei  sa se organizeze in formatiuni armonice oscilante precum atomii, molecule, corpuri si sisteme macrocosmice. Legaturile acestea se reflecta prin relatiile matematice de similitudine dintre micro si macrocosmos, pentru ca D-zeu nu a facut legi speciale pentru microcosmos si alte legi pentru macrocosmos, ci o singura lege interpretata de oameni diferiti, in doua moduri diferite, avand dimensiuni diferite. Astfel Newton si Coulomb  au descoperit acelasi lucru privind in directii complet diferite ale naturii.