Fizica elicoidală explică gravitaţia

Am scris pe blog un articol în care arăt cum explică Fizica elicoidală apariția forțelor ce depind de inversul pătratului razei. Vi-l recomand.


https://abelcavasi.blogspot.com/2021/06/fizica-elicoidala-explica-gravitatia.html

Amintesc acolo de faptul că Fizica elicoidală stipulează mișcarea pe traiectorii de curbură constantă și că orice variație a curburii este determinată de forțe care modifică curbura. Cum curbura este inversul razei, derivata curburii va fi derivata inversului razei, care este inversul razei la pătrat. Astfel, forțele care modifică curbura depind de inversul razei la pătrat.

Abel Cavaşi a scris:Am scris pe blog un articol în care arăt cum explică Fizica elicoidală apariția forțelor ce depind de inversul pătratului razei. Vi-l recomand.


https://abelcavasi.blogspot.com/2021/06/fizica-elicoidala-explica-gravitatia.html

Amintesc acolo de faptul că Fizica elicoidală stipulează mișcarea pe traiectorii de curbură constantă și că orice variație a curburii este determinată de forțe care modifică curbura. Cum curbura este inversul razei, derivata curburii va fi derivata inversului razei, care este inversul razei la pătrat. Astfel, forțele care modifică curbura depind de inversul razei la pătrat.

Deci ai pornit de la relatia lui Einstein; m.c^2=h.niu ; sau m=(h/c^2).niu ; in care niu este modulul unui numar complex in care partea reala este curbura k si partea imaginara este torsiunea notata cu tau.  Frecventa niu poate fi scrisa ca o viteza unghiulara omega supra 2pi, de unde inlocuiesti constanta lui Planck cu h barat. Cred ca mai departe trebuie sa scrii pe omega sub forma exponentiala asa cum se exprima ecuatia undelor. Si nu uita ca produsul dintre lambda lungimea de unda si niu frecventa trebuie sa-ti dea viteza luminii.

Într-adevăr, se pot aranja expresiile matematice oricum dorim.

Abel Cavaşi a scris:Am scris pe blog un articol în care arăt cum explică Fizica elicoidală apariția forțelor ce depind de inversul pătratului razei. Vi-l recomand.


https://abelcavasi.blogspot.com/2021/06/fizica-elicoidala-explica-gravitatia.html

Amintesc acolo de faptul că Fizica elicoidală stipulează mișcarea pe traiectorii de curbură constantă și că orice variație a curburii este determinată de forțe care modifică curbura.
Cum curbura este inversul razei, derivata curburii va fi derivata inversului razei, care este inversul razei la pătrat. Astfel, forțele care modifică curbura depind de inversul razei la pătrat.

Ai scris in acel link pe blog-ul personal ca :

,,Curbura și torsiunea corespunzătoare acestor traiectorii depind de masa corpului, conform relației:
m=ℏc2κ2+τ2−−−−−−√,  "  
in fine nu pot sa redau relatia dar tu stii despre ce este vorba.

Dupa parerea mea d.p.d.v. matematic  ai o ecuatie cu 2 necunoscute : curbura si torsiunea
Cred ca pentru a le defini pe fiecare (curbura si torsiunea) in functie de masa , ori scrii un sistem de 2 ecuatii ,
ori dezvolti o formula pentru fiecare termen in parte in functie de masa relativista,
sau pur si simplu de masa daca nu esti un fan al lui ,,Nea"

Cele două „necunoscute” din definiția masei scot în evidență faptul că ele pot varia fără ca masa să se modifice.

Abel Cavaşi a scris:Cele două „necunoscute” din definiția masei scot în evidență faptul că ele pot varia fără ca masa să se modifice.

Ai scris pe blog :

,,Curbura și torsiunea corespunzătoare acestor traiectorii depind de masa corpului,...." Te contrazici, parerea mea, cu fraza de mai sus.

Dupa cate stiu, intr-adevar curbura nu depinde de masa : κ =1/R
Nu stiu cu cine ai echivalat torsiunea , probabil cu deformatia unghiulara τ care depinde de raza   R , de unghiul de rasucire   f  si de distanta de pe  traiectorie pe care are loc rasucirea   ds
Cam asa ceva : τ = R [df/ ds ]

Da , nu depind de masa .

Insa apar niste solicitari ale unor forte care determina curbura traiectoriei si rasucirea  .
Probabil ca vrei sa legi aceste forte de cele 2 caracteristici ale traiectoriei elicoidale :curbura si torsiunea.
Am sa ma gandesc cum poti face asta.

CAdi a scris:

Abel Cavaşi a scris:Cele două „necunoscute” din definiția masei scot în evidență faptul că ele pot varia fără ca masa să se modifice.

Ai scris pe blog :

,,Curbura și torsiunea corespunzătoare acestor traiectorii depind de masa corpului,...." Te contrazici, parerea mea, cu fraza de mai sus.

Există o distincție importantă între „curbura ȘI torsiunea”, respectiv, „curbura SAU torsiunea”. În a doua situație, curbura poate varia și să nu varieze torsiunea, caz în care masa variază. Și reciproc. Așa că încă nu am înțeles unde vezi contradicție.

Dupa cate stiu, intr-adevar curbura nu depinde de masa : κ =1/R

E greu să „știi” ceva legat de o asemenea Fizică nouă, pentru că nu există asemenea explicații în publicațiile actuale. Dependența dintre masă și curbură este ceva nou, afirmat de mine.

Nu stiu cu cine ai echivalat torsiunea

Dacă curbura traiectoriei este un parametru care arată cât de repede deviază curba de la o linie dreaptă, torsiunea este un parametru care ne arată cât de repede iese traiectoria din planul mișcării.

Abel Cavaşi a scris:Cele două „necunoscute” din definiția masei scot în evidență faptul că ele pot varia fără ca masa să se modifice.

Cele doua necunoscute trebuie sa le legi de epsilon si miu si sa aplici transformarile din unitati de masura electrice in unitati de masura mecanice daca vrei sa ajungi la masa.
epsilon.[F/m] echvalent [kg/m] si miu [H/m] echivalent [s^2/kg.m]; in care F este faradul si H este Henry,
astfel ca sa existe relatia; c^2=1/(eps.miu)=> [m/kg].[kg.m/s^2]=>(m/s)^2 ;

virgil a scris:Cele doua necunoscute trebuie sa le legi de epsilon si miu si sa aplici transformarile din unitati de masura electrice in unitati de masura mecanice daca vrei sa ajungi la masa.

Nu înțeleg.

Abel, contradictia e ca ai scris o formula in care ai legat curbura si torsiunea de masa, cand in fapt ele nu depind de masa.
La asta m-am referit

CAdi a scris:Abel, contradictia e ca ai scris o formula in care ai legat curbura si torsiunea de masa, cand in fapt ele nu depind de masa.
La asta m-am referit

Asta nu-i contradicție. Este o combatere a unor teorii noi cu o teorie veche. Da, în teoriile VECHI habar n-aveau de legătura dintre masă și forma traiectoriei.

Si cum ai stabilit acest lucru? Trebuie sa faci legatura intre forta, curbura si torsiunea traiectoriei.
Formula ta se refera la microcosmos dar la macrocosmos cum ar arata ?

CAdi a scris:Si cum ai stabilit acest lucru?

Dacă un corp liber se deplasează pe o elice, înseamnă că parametrii elicei trebuie să aibă legătură cu proprietățile corpului. Și cea mai generală proprietate a corpului este masa.

Formula ta se refera la  microcosmos dar la macrocosmos cum ar arata ?

Eu nu lucrez cu jumătăți de măsură. Formula este valabilă la orice nivel.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Cele doua necunoscute trebuie sa le legi de epsilon si miu si sa aplici transformarile din unitati de masura electrice in unitati de masura mecanice daca vrei sa ajungi la masa.

Nu înțeleg.

Parca ai spus ca torsiune si curbura au ca semnificatie masa, iar eu ti-am aratat cum poti sa ajungi la masa numai daca gasesti o legatura intre constantele tale si constantele vidului epsilon si miu.
Ai pornit de la energie, dar tot de acolo poti arata prin unitatile de masura a energiei ajungi sa exprimi viteza luminii astfel; E=mc² [J];  1J= 1N 1m = kg.m/s².1m ;
dar c²=E/m => kg.m/s².1m/1kg; Dar stim ca c²=1/(eps).(niu); acum identificam termenii si gasim ca ; eps [kg/m] si  niu [1/(kg.m/s² )] ;Iata ca aceste doua constante epsilon si miu contin  masa in unitatile lor de masura.

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Cele doua necunoscute trebuie sa le legi de epsilon si miu si sa aplici transformarile din unitati de masura electrice in unitati de masura mecanice daca vrei sa ajungi la masa.

Nu înțeleg.

Parca ai spus ca torsiune si curbura au ca semnificatie masa, iar eu ti-am aratat cum poti sa ajungi la masa numai daca gasesti o legatura intre constantele tale si constantele vidului epsilon si miu.
Ai pornit de la energie, dar tot de acolo poti arata prin unitatile de masura a energiei ajungi sa exprimi viteza luminii astfel; E=mc² [J];  1J= 1N 1m = kg.m/s².1m ;
dar c²=E/m => kg.m/s².1m/1kg; Dar stim ca c²=1/(eps).(niu); acum identificam termenii si gasim ca ; eps [kg/m] si  niu [1/(kg.m/s² )] ;Iata ca aceste doua constante epsilon si miu contin  masa in unitatile lor de masura.

Bun, dar tot n-am înțeles la ce mă ajută asta. Ai contrazis relația dată de mine? Sau ai contrazis ceva din ceea ce am spus? Sau ai completat?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:
Nu înțeleg.

Parca ai spus ca torsiune si curbura au ca semnificatie masa, iar eu ti-am aratat cum poti sa ajungi la masa numai daca gasesti o legatura intre constantele tale si constantele vidului epsilon si miu.
Ai pornit de la energie, dar tot de acolo poti arata prin unitatile de masura a energiei ajungi sa exprimi viteza luminii astfel; E=mc² [J];  1J= 1N 1m = kg.m/s².1m ;
dar c²=E/m => kg.m/s².1m/1kg; Dar stim ca c²=1/(eps).(niu); acum identificam termenii si gasim ca ; eps [kg/m] si  niu [1/(kg.m/s² )] ;Iata ca aceste doua constante epsilon si miu contin  masa in unitatile lor de masura.

Bun, dar tot n-am înțeles la ce mă ajută asta. Ai contrazis relația dată de mine? Sau ai contrazis ceva din ceea ce am spus? Sau ai completat?

CAdi a scris:Abel, contradictia e ca ai scris o formula in care ai legat curbura si torsiunea de masa, cand in fapt ele nu depind de masa.
La asta m-am referit

Aici este problema pe care a ridicat-o CAdi si are dreptate, pentru ca tu vrei sa dai o noua semnificatie masei, iar asta trebuie dovedit.

Titlul e pe dos.  Corect trebuia invers, "Gravitatia explica si fizica elicoidala".  Forma spiralata a galaxiilor si a tot ce misca este datorita emisiei rotative gravitationale...Si nu invers, cum viseasa unii.  In centrul galaxiilor se afla doua turbine rotative gravitationale.  Se vede cu telescoapele ca scot doua jeturi opuse, pe care urmeaza calea spiralata a tuturor stelelor.  Alte doua jeturi opuse de alt fel de cuante (negravitationale) ies din galaxie, dar acestea se afla perpendicular pe planul galactic. Sunt ca un fel de ax in jurul caruia se invarte galaxia, foarte vizibile si la quasari.  Cum de nimeni nu sesizeaza aceste aspecte ?  De a gasi o explicatie, nici atat.   (Ganditi-va la morisca cu doua jeturi opuse de apa invatata la scoala.)
Gravitonul este cea mai importanta particula.  Doar cei inventivi il pot intui pe domnu graviton.  Poarta diferite denumiri, pe care prostii nu le pot descifra si zic "forta".

Virgil ai scris urmatoarele ca sa ajungi la parametrii vidului:

E=mc2 [J];  1J= 1N 1m = kg.m/s2.1m ;
dar c2=E/m => kg.m/s2.1m/1kg; Dar stim ca c2=1/(eps).(niu); acum identificam termenii si gasim ca ; eps [kg/m] si  niu [1/(kg.m/s2 )] ;Iata ca aceste doua constante epsilon si miu contin  masa in unitatile lor de masura.
Eu stiu ca c este legat de lungimea de unda ,,lambda" si de frecventa ,,niu" prin relatia c=,,lambda". ,,niu"

Ce este cu parametrii acestia ai vidului de permeabilitate electrica si magnetica si de ce le acorzi atat de mare importanta?

virgil a scris:tu vrei sa dai o noua semnificatie masei, iar asta trebuie dovedit.

Și ai dovedit tu că n-am dovedit?

De ani de zile incerc sa va calauzesc spre cele mai importante si primordiale cuante, ce formeaza energia de baza cuantica si se regasesc in parametrii permeabilitate si permitivitate. Restul este energie termica necuantica difuza. Incercati fara formule sa le intuiti forma si fenomenul.  Dati-o dracului de matematica.

Permeabilitatea si permitivitatea sunt marimi definite de epsilon si miu (nu confundati cu frecventa niu).
la epsilon permitivitatea electrica este Farazi/metru si la miu permeabilitatea magnetica este Henry/metru.
Ia sa vedem daca intuiti, ce face un epsilon relativ in cazul unui camp electric ?   Nu uitati ca efectul depinde tare mult si de tipul atomilor.
Aceste marimi nu au nevoie de a fi si de a exista de nici o masa (copioasa).  Le regasim si in spatiul vid dar si in interiorul atomilor, unde bineinteles sufera profunde modificari.

Trebuie sa percepem si sa pornim de la eter, apoi eteroni si asa mai departe pana la neuroni.  Si cu neuronii e o mare problema, unii ii au chiar in exces si de calitate, altii nu prea.   Nu sunt o constanta ci sunt relativi, asa cum si epsilon si miu sunt relativi de la un material atomo-molecular la altul.  
Cine are cel mai mare epsilon relativ si miu relativ ?.

Sa descifram taina lui epsilon.  Ce este epsilon ?  In vid avem o mare tensiune de strapundere...Dar in prezenta altor materiale avem fie tensiuni mai mari fie mai mici de strapungere.  Ganditi bine ce v-am spus si cautati si voi sa descoperiti ce se petrece acolo.
M-o si bifat marele nostru carmaci Abel Cavasii, care manifesta o neobosita sete de cunoastere si-mi soarbe cu nesat indicatiile si dezvaluirile.  Sa fie primit, maistre. Nu stiu insa daca le si intelegi printre ghidusiile exprimarilor mele asa intentionate, de a fi putin si derutante pt unii. Ca nu se poate chiar mura-n gura.

CAdi a scris:Virgil ai scris urmatoarele ca sa ajungi la parametrii vidului:

E=mc2 [J];  1J= 1N 1m = kg.m/s2.1m ;
dar c2=E/m => kg.m/s2.1m/1kg; Dar stim ca c2=1/(eps).(niu); acum identificam termenii si gasim ca ; eps [kg/m] si  niu [1/(kg.m/s2 )] ;Iata ca aceste doua constante epsilon si miu contin  masa in unitatile lor de masura.
Eu stiu ca c este legat de lungimea de unda ,,lambda" si de frecventa ,,niu" prin relatia c=,,lambda". ,,niu"

Ce este cu parametrii acestia ai vidului  de permeabilitate electrica si magnetica  si de ce le acorzi atat de mare importanta?

Mediul de propagare al luminii este vidul, pentru care fizicienii i-au atribuit aceste constante epsilon pentru campul electric si miu pentru campul magnetic. Cum lumina este de natura electromagnetica cele doua constante sunt singurele valori sigure pe baza caror putem judeca proprietatile luminii si chiar ale vidului. Cat priveste lungimea de unda si frecventa undelor, acestea se refera la proprietatile dinamice ale vidului ca mediu prin care se face propagarea undelor electromagnetice, insa traiectoriile corpurilor sunt o consecinta a interactiunii dintre corp si mediul de propagare a lui, de aceia ma intereseaza atat de mult mediul in sine si proprietatile lui.
Faptul ca lumina are o viteza mai mica cand strabate un mediu mai dens decat aerul sau vidul este o cauza aparenta care nu explica intimitatea procesului de propagare a luminii. Trebuie spus ca fotonii au totdeauna viteza luminii  indiferent de mediul de propagare, dar cu cat mediul este mai dens cu atat drumul parcurs devine mai lung. Fotonul este o perturbare a mediului electromagnetic care se propaga cu viteza luminii. Traiectoria fotonului insa este determinata de deformarile proprietatilor mediului pe care il strabate, asa ca in medii dense drumul lui nu mai este liniar. Nu trebuie uitat ca fotonul este deviat de campurile gravitationale pe care le intalneste in cale, si fiecare nucleu pe langa sarcina electrica precis are si o "sarcina" gravitationala, despre care nu se spune nimic desi fiecare atom este caracterizat de numarul de masa in tabelul lui Mendeleev.