Există două tipuri de forțe fundamentale în Univers

Abel Cavaşi a scris:. . . . .



P.S. Ce i-ar mai plăcea lui Feynman să
mă citească! Pentru că i-am răspuns la multe întrebări bine puse (și îi mulțumesc pentru că frământările sale m-au incitat la un studiu efervescent).

virgil a scris:Referitor la pasul si curbura elicei,va rog sa dati ceva exemple concrete de corpuri sau particule in miscare  din care sa rezulte concluziile trase.

De exemplu electronii se deplaseaza in linie dreapta

Deci in natura putem vorbi totdeauna de aceste doua campuri care genereaza cele doua forte despre care se vorbeste mai sus. Dar in cazul corpurilor ?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Referitor la pasul si curbura elicei,va rog sa dati ceva exemple concrete de corpuri sau particule in miscare  din care sa rezulte concluziile trase.

La care concluzii te referi? Ceea ce am susținut se referă LA ORICE CORP din Univers, fără excepție.

Virgil;
Nu este suficient acest raspuns, trebuie sa dati niste exemple observabile si apoi sa generalizati, conform teoriei pe care o sustineti.

De exemplu electronii se deplaseaza in linie dreapta

Nu. Este o linie „dreaptă” aparentă, pentru că nu-i vedem mișcarea adevărată. În profunzimea ei (dacă am privi cu un microscop infinit de puternic am vedea că) mișcarea este elicoidală, doar cu parametri ai elicei mai asemănători cu ai unei drepte (rază de curbură foarte mare).

Virgil;
Ca sa ai o miscare elicoidala este necesar ca centrul de masa al particulei sa cada in afara ei, sau cel putin sa fie excentric fata de axa de simetrie. Lungimea de unda asociata electronului "unda de Broglie",  a unui electron supus la tensiunea de 1Volt, este de 1240.10^-9 m, iar viteza capatata de electron este de 5.933.10^5 m/s; Nimic nu se misca la intamplare. Asocierea acestui electron cu o alta elicoida presupune o alta unda asociata si un alt camp.

Deci in natura putem vorbi totdeauna de aceste doua campuri care genereaza cele doua forte despre care se vorbeste mai sus. Dar in cazul corpurilor ?

Să înțeleg că corpurile n-ar face parte din natură?

virgil a scris:Nu este suficient acest raspuns, trebuie sa dati niste exemple observabile si apoi sa generalizati, conform teoriei pe care o sustineti.

Pana aici am dat exemple de particule, si pentru macro sunt necesare exemple de corpuri.

curiosul a scris:Ești conștient că principiile fizicii elicoidale sunt în contradicție cu principiile fizicii clasice, nu?

Ce te face să crezi că ar trece toți brusc de la "creștinism" la "martorii elicoidali ai lui Iehova"?

Nu poți să dai credit unei teorii care se bazează pe exprimări de genul "Ce i-ar mai plăcea lui Feynman...?

Mie mi se pare că fizica ta elicoidală este o fizică "disperată", cu infinit de mici șanse să fie luată în seamă de comunitatea științifică pentru simplul motiv că trebuie să contrazici, din aproape în aproape, mai toate principiile fizicii clasice.

Mai eschivezi tu pe ici pe colo, dar răspunzi complet subiectiv și duci discuția și mai mult  în lumina incertitudinii.
Fizica ta pare să fie tot una speculativă.

gafiteanu a scris:Fiecare se misca cum ii dicteaza spatiul local sau eterul si cum ii mai este si felul, organizarea interna adica, structura cuantica.

gafiteanu a scris:Si asta se intampla, daca nimerim intrun vartej.

Dar vartejurile eterice nu sunt vesnice, sunt locale si temporare.

curiosul a scris:Din punctul meu de vedere este important un singur aspect, să nu fie în contradicție cu concluziile actuale.

Pentru că alea s-au dezvoltat precum matematica

Teoria ta este o teorie care pleacă pur și simplu de la o matematică neverificabila fizic

Nu ti se pare prea sfidătoare simplitatea teoriei tale unificatoare?

Nici nu trebuie să stai să aprofundezi și să înțelegi o teorie ce contrazice din start lumea pe care o experimentezi.

virgil a scris:un corp se poate misca elicoidal la nivel microcosmic si in acelasi timp la nivel macro sa aiba o miscare liniara.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:un corp se poate misca elicoidal la nivel microcosmic si in acelasi timp la nivel macro sa aiba o miscare liniara.

Deși nu mi-ai răspuns la problemele pe care ți le-am pus, continui să susții ciudățenii. Când ne referim la mișcarea unui corp, ne referim la mișcarea CENTRULUI SĂU DE MASĂ, care este un punct. Deci, mișcarea punctului la care ne referim este o mișcare microscopică.

virgil_48 a scris:Si miscarea care in spatiu ar fi elicoidală,
în plan, la sol, este sinusoidală?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Nu este suficient acest raspuns, trebuie sa dati niste exemple observabile si apoi sa generalizati, conform teoriei pe care o sustineti.

Cine poate „observa” mișcarea unui corp? Întotdeauna va exista o imprecizie. Pentru a face distincția indiscutabilă între o dreaptă și o elice am avea nevoie de precizie infinită. Așadar, problema nu se tranșează cu observabile, ci teoretic. Fizica elicoidală demonstrează că mișcarea rectilinie sau repausul sunt imposibile. Așadar, dacă vedem ceva mișcându-se în linie dreaptă, înseamnă că n-am observat devierea mișcării de la o linie dreaptă, deci n-am avut suficientă precizie de observație.

Virgil;
In fizica daca o teorie nu este confirmata prin experimente repetabile, inseamna ca nu exista.

Pana aici am dat exemple de particule, si pentru macro sunt necesare exemple de corpuri.

Confunzi noțiunea de „corp”, foarte generală și plină de semnificație, cu cea de „corp ceresc”. Clarifică-ți subiectul de discuție.

curiosul a scris:Fizica elicoidală, la nivel generalizat, nu la nivel particular unde dreapta este tot o elice, contrazice principiul inerției în toată completitudinea lui.

În ce mă privește, eu sunt de părere că

principiul clasic al inerției este cât se poate de corect

și fundamentul care stă la baza fizicii clasice și de la care s-au dezvoltat ulterior toate celelalte.

Teoria ta, în schimb, doar jonglează un pic din lancrețian, un pic din darbuzian

Trebuie ignorate prea multe aspecte clasice care descriu cât se poate de logic dinamica inerțială a corpurilor.

Apoi vorbești de teoria relativității.
Acolo sunt ceva formule pentru care apar diferențe semnificative doar dacă viteza este foarte mare, altfel este insesizabilă diferența dintre formulele clasice și cele relativiste.

Unde-s diferențele astea insesizabile între formulele clasice și cele elicoidale?
În lancrețian și în darbuzian?

virgil a scris:nu ai gasit nici un exemplu concret care sa justifice teoria aceasta.

Nu este suficient sa spui ceva si noi sa te credem

Un corp cu masa de 1kg se deplaseaza cu viteza de 100 m/s. Care sunt parametri elicei pe care se deplaseaza ?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:nu ai gasit nici un exemplu concret care sa justifice teoria aceasta.

Nu cumva nu mi-ai arătat tu un corp care să meargă rectiliniu? Arată-mi un exemplu măcar.

Virgil;
Arata-mi tu cel care lansezi aceasta teorie un corp care se deplaseaza pe o traiectorie elicoidala conform teoriei tale, pentru ca eu am propria mea teorie despre aceasta deplasare a corpurilor pe care am expus-o aici;
https://drive.google.com/file/d/15OimwJgKn87ZWLBWU6uEatMDHaOz4jbS/view?usp=sharing

Nu este suficient sa spui ceva si noi sa te credem

Într-adevăr, trebuie și să înțelegeți ce spun.

Virgil;
Daca noi nu te intelegem, adreseaza-te celor care te inteleg.

Un corp cu masa de 1kg se deplaseaza cu viteza de 100 m/s. Care sunt parametri elicei pe care se deplaseaza ?

În Fizica elicoidală orice corp se deplasează cu viteza luminii. Viteza de 100 m/s este o viteză aparentă, o viteză medie, este proiecția vitezei reale pe axa elicei. Masa este dată de forma traiectoriei, după formula pe care am mai prezentat-o de câteva ori: m=h/c^2 sqrt(kappa^2+tau^2) pentru cei care au înțeles termenii. Constantele le-am asimilat cu cele cunoscute deja; dacă ele sunt greșite, atunci și masa iese greșit. Esențialul, însă rămâne, masa și forma traiectoriei sunt unul și același lucru. Cu cât traiectoria este mai întortocheată, cu atât corpul este mai masiv și reciproc.

Virgil;
Sa analizam dimensional relatia ta;
 m=h/c^2 sqrt(kappa^2+tau^2)
din relatia lui Einstein stim ca; mc^2=h.niu ; deci masa m=(h/c^2). niu ; in care ;
h este constanta lui Planck valabila pentru particulele microcosmice si structurile lor precum atomul.
niu este frecventa cuantei electromagnetice care genereaza masa m.
Analizand relatia ta cu relatia lui Einstein vedem ca sunt asemanatoare cu exceptia frecventei niu pe care tu o inlocuiesti cu radical din suma patratelor curburii k si torsiunii tau;
Frecventa se masoara in [1/s], deci si radicalul tau trebuie sa aiba aceiasi unitate de masura.
Insa curbura k se masoara in [1/m] fiind inversul razei, iar torsiunea tau se masoara in [grade/m], cu mentiunea ca noi analizam miscarile corpului.
Dupa cum se vede, frecventa nu apare de nicaieri. Daca exprimi frecventa ca raportul dintre viteza si lungimea de unda, tot nu se vede legatura dintre curbura, torsiune si raportul viteza/lungimea de unda.

gafiteanu a scris:Nici gravitatia nu e o forta, nici campul magnetic sau electric.
In sec 19 si inceputul sec 20 mai multi filosofi si fizicieni s-au manifestat impotriva termenului "forta", care ar trebui inlocuit cu "cauza".  Trebuie descoperita cauza, iar forta nevazuta cu ale sale bizare calitati si manifestari este o absurditate. Nimeni nu are habar cum poate arata o forta electrica, magnetica, gravitationala, tare, moale, bleaga,..dar oamenii se fac ca stiu si mai si explica.. Nu mai suntem la biserica.
Cauza tuturor fortelor este exclusiv eterul care ciocneste. (cand impingem sau tragem o facem prin eter, nu contact intre cuante-atomi. Eterul inveleste cuantele si le da viata.)  Dar cum s-a dat ordin sa fie desfiintat din expuneri si carti eterul, toti fizicienii cuminti s-au supus si au continuat sa-i zica forta cu numeroase varietati si versiuni.

virgil a scris:Daca noi nu te intelegem, adreseaza-te celor care te inteleg.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Daca noi nu te intelegem, adreseaza-te celor care te inteleg.

Așa voi face. Atât că uneori mai am și eu speranțe cu voi...

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:
Si despre asta nu ai nimic de zis ?

"
Virgil;
Sa analizam dimensional relatia ta;
m=h/c^2 sqrt(kappa^2+tau^2)
din relatia lui Einstein stim ca; mc^2=h.niu ; deci masa m=(h/c^2). niu ; in care ;
h este constanta lui Planck valabila pentru particulele microcosmice si structurile lor precum atomul.
niu este frecventa cuantei electromagnetice care genereaza masa m.
Analizand relatia ta cu relatia lui Einstein vedem ca sunt asemanatoare cu exceptia frecventei niu pe care tu o inlocuiesti cu radical din suma patratelor curburii k si torsiunii tau;
Frecventa se masoara in [1/s], deci si radicalul tau trebuie sa aiba aceiasi unitate de masura.
Insa curbura k se masoara in [1/m] fiind inversul razei, iar torsiunea tau se masoara in [grade/m], cu mentiunea ca noi analizam miscarile corpului.
Dupa cum se vede, frecventa nu apare de nicaieri. Daca exprimi frecventa ca raportul dintre viteza si lungimea de unda, tot nu se vede legatura dintre curbura, torsiune si raportul viteza/lungimea de unda."



.