Inteligența emoțională

Tot studiind comportamentul animalelor la nivel de partener, se pare că există o conexiune emoțională.
Adică sunt cazuri în anumite specii când interacțiunea indivizilor este strict bazată pe sex și pe multiplicare a speciei, în timp ce sunt specii între care există o formă de conexiune emoțională, nedependentă sexual și de o un criteriu care ține de nevoia instinctuală de ajutor reciproc.
De exemplu, în foarte multe specii, în majoritatea lor, masculul este acceptat de femele ca nevoie prin construcția genetică superioară la nivel de forță fizică necesară doar pentru protecție, succesul la procurarea hranei prin metodă fizică directă și reproducere, dar sunt specii care dezvoltă un anumit comportament emoțional între între indivizi sexual diferiți.

Se pare că instinctiv funcționăm identic, in ce privește caracteristicile sexuale fizice, dar după alte reguli, care implica și o formă de atașament emoțional.
Atașamentul emoțional este atât o slăbiciune, cât și o chestiune de "unde-s doi puterea crește ".
Atașamentul emoțional este atât o virtute darwinistă, generată de cresterea șanselor de supraviețuire, cât și o chestiune inexplicabilă rațional din punct de vedere generativ fenomenologic fizic.
Ceva din natură conectează opusurile.

curiosul a scris:Tot studiind comportamentul animalelor la nivel de partener, se pare că există o conexiune emoțională.
Adică sunt cazuri în anumite specii când interacțiunea indivizilor este strict bazată pe sex și pe multiplicare a speciei, în timp ce sunt specii între care există o formă de conexiune emoțională, nedependentă sexual și de o un criteriu care ține de nevoia instinctuală de ajutor reciproc.
De exemplu, în foarte multe specii, în majoritatea lor, masculul este acceptat de femele ca nevoie prin construcția genetică superioară la nivel de forță fizică necesară doar pentru protecție, succesul la procurarea hranei prin metodă fizică directă și reproducere, dar sunt specii care dezvoltă un anumit comportament emoțional între între indivizi sexual diferiți.

Se pare că instinctiv funcționăm identic, in ce privește caracteristicile sexuale fizice, dar după alte reguli, care implica și o formă de atașament emoțional.
Atașamentul emoțional este atât o slăbiciune, cât și o chestiune de "unde-s doi puterea crește ".
Atașamentul emoțional este atât o virtute darwinistă, generată de cresterea șanselor de supraviețuire, cât și o chestiune inexplicabilă rațional din punct de vedere generativ fenomenologic fizic.
Ceva din natură conectează opusurile.

Singurul tel al naturii vii este inmultirea oriunde si oricand, daca sunt intalnite conditii de viata. Natura face risipa si chiar sacrificii atunci cand este vorba de inmultire. Doar omul cauta noi sensuri privitoare la existenta, si se impauneaza cu ideia ca prin om natura se cunoaste pe sine. De fapt fiecare specie are tot ce-i trebuie pentru a prolifera, iar lupta pentru existenta, adaptare si inmultire duce la perfectionare si prin asta la evolutie. Daca omul simte nevoia de cunoastere, de explorare a universului, vine din dorinta de ocupa noi spatii de viata tot pentru inmultire. Odata ajuns in varful lantului trofic, omul uita ca este un produs al naturii, si ca trebuie sa traiasca in comuniune cu toate formele de existenta ale materiei vii, si in felul acesta instinctul de inmultire necontrolata, conduce la vicierea conditiilor de viata pentru unele forme de existenta cu consecinte imposibil de controlat. Reglarea o va face tot natura prin modificarea comportamentului uman cu exacerbarea violentei si a distrugerii conditiilor de viata a propriei specii. Din pacate instinctele primare a unor popoare ramase in urma cu educatia existentiala, gasesc violenta drept singura cale de supravietuire.

De acord cu tine, virgil, în toate aspectele pe care le-ai menționat, dar nu asta este ideea.
Ideea este că atașamentul emoțional este irațional din punct de vedere fenomenologic fizic, nu psihologic, la nivel de activitate cerebrală.
Repet, în aceeași idee de fenomenologie fizică, orice stare emoțională sau senzație fizică este corespunzătoare unor procese fizice cerebrale.
Dar atașamentul emoțional, nu.
Adică tot ce ține, principial, de o formă de conexiune cumva cu ceva, nu mai are explicație fizică fenomenologică.
Fizic, fenomenologic, se explică doar procesul în sine, nu conexiunea cu altceva.
Pe de altă parte, fenomenologic, o senzație este rezultatul unui proces fizic intrinsec, dar formă de atașament emoțional nu este o senzație, un proces fizic, ci o conexiune fizică.
Deocamdată știu că nu este complet inteligibil ce vreau să spun, dar mai revin pe măsură ce mai clarific ideea.