Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)

Rezumarea primului mesaj :

Subiectul iniţial a fost scindat automat datorită lungimii exagerate, iar acest topic provine după „ultimul mesaj din topicul anterior”.


Bine, adevarul e ca nici nu-i foarte relevant daca trage sau impinge. Important e ca cade.

Tu operezi cu un eter inert, care este atras de corpuri.
In modelul tau, elmentul activ este masa corpurilor, nu eterul.

Dl. Virgil_48!
Asa este. In viziunea mea particulele (granulele) de eter dunt absolut inerte si indestructibile, ar fi adevaratii atomi ai universului. Nu au structura dinamica prpoprie, nu au energie cinetica proprie. Fluidul de eter ar fi compact, fara spatii (distante) intre granule, ca in cazul gazelor. Fluidul eteric este pompat in permanenta de structurile dinamice ale particulelor elementare, aparand ca flux  (curgere) cu debit si viteza. Parametri care se pot determina din modelul particulelor elementare. Particulele elementare ar avea instalate in structura lor cu adevarat puteri gigantice. Forta de atractie dintre mase (dintre corpuri) nu apare ca efect al impulsurilor generatoare de presiune in urma ciocnirilor dintre particulele eterului si particulele substantei. Ci apare din interferenta turbioanelor de aspiratie, care pompand eterul in afara spatiului comun, genereaza depresiune intre corpuri. Depresiune in care aluneca corpurile si care modifica (curbeaza) traiectoria rectilinie a translatiei corpurilor, data de campul de inertie.

Am mai intalnit modelul acesta, exprimat in alt fel, in lucrarea
unui prieten. Vorbesti de presiune, consideri eterul similar unui
gaz, este optiunea ta, pe care in mare o inteleg. El considera
chiar spatiul format din particulele ce constituie acest eter.
Eu nu vreau sa-ti tai avantul, dar incearca sa intelegi urmatoarea
obiectiune a mea fata de aceasta "aspiratie" si sa-mi raspunzi:
Atractia gravitationala a unei suprafete rotunde de pe Pamant,
se proiecteaza in spatiu sub forma unui con cu varful in centrul
planetei.
Aspiratia, ca rezultat al presiunii despre care scrii, produsa de
aceeasi suprafata rotunda de pe Pamant, se manifesta in tot
volumul de spatiu tangent acelei suprafete. Deci cel putin 1 / 2
din bolta cereasca, dar de fapt mai mult.
De aceea am spus ca efectul acestei aspiratii se va pierde mult
mai repede la distanta, decat efectul atractiei gravitationale.
FOIP, actioneaza strict identic cu campul gravitational, de fapt
am si scris ca este aceeasi Mărie cu alta palarie.
Sa-mi spui daca ai prins obiectiunea si ce parere ai.

Vorbesti de presiune, consideri eterul similar unui
gaz, este optiunea ta, pe care in mare o inteleg.

virgil_48!
Tocmai am spus ca imi imaginez eterul ca un fluid compact complet indesat, fara goluri. Fluid care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul translatiilor fizice. Depresiunea care apare in spatiul dintre corpuri, apare tocmai datorita deficitului de spatiu produs prin pomparea eterului (=spatiului) in afara spatiului comun.

El considera
chiar spatiul format din particulele ce constituie acest eter.

Asta este exact opinia mea.
In acel con, in care se proiecteaza atractia gravifica a unei suprafete rotunde, se produce de fapt dilatarea (cresterea in diametru a) turbioanelor cu micsorarea corespunzatoare a turatiei. Si acele conuri s-ar intinde in spatiu pana foarte departe daca nu ar interveni degenerarea lor produsa de rotatia planetei. Aspiratia eterului se produce atat prin suprafata corpului din vecinatatea planetei cat si prin suprafata rotunda corespunzatoare de pe suprafata planetei. Dar se produce in sensuri opuse. De aici apare deficitul de spatiu dintre corpuri. De exemplu acest deficit de spatiu, detemina contractia planetei in planuri perpendiculare la axa  Pamant-Luna. Contractie simtita mai puternic de oceanul planetar. Din cauza contractiei transversale, oceanul planetar se umfla simultan si pe fata indreptata spre Luna si pe fata opusa, aproape cu aceeasi ampltudine,

Vorbesti de presiune, consideri eterul similar unui
gaz, este optiunea ta, pe care in mare o inteleg.

virgil_48!
Tocmai am spus ca imi imaginez eterul ca un fluid compact complet des, fara goluri care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul translatiilor fizice. Depresiunea care apare in spatiul dintre corpuri, apare tocmai datorita deficitului de spatiu produs prin pomparea eterului (=spatiului) in afara spatiului comun.

El considera
chiar spatiul format din particulele ce constituie acest eter.

Asta este exact opinia mea.
In acel con in care se proiecteaza atractia gravifica a unei suprafete rotunde, se produce de fapt dilatarea (cresterea in diametru a) turbioanelor cu micsorarea corespunzatoare a turatiei. Si acele conuri s-ar intinde in spatiu pana foarte departe daca nu ar interveni degenerarea lor produsa de rotatia planetei. aspiratia eterului se produce atat prin suprafata corpului din vecinatatea planetei cat si prin suprafata rotunda corespunzatoare de pe suprafata planetei. Dar se produce in sensuri opuse. De aici apare deficitul de spatiu dintre corpuri. De exemplu acest deficit de spatiu, detemina contractia planetei in planuri perpendiculare la axa  Pamant-Luna. Contractie simtita mai puternic de oceanul planetar. Din cauza contractiei transversale, oceanul planetar se umfla simultan si pe fata indreptata spre Luna si pe fata opusa, aproape cu aceeasi ampltudine. Aspiratiei produsa de o suprafata rotunda de   pe o parte a Pamantului, ii corespunde obligatoriu o suprafata de aspiratie de pe partea diametral opusa. Fiindca la nivelul nucleonilor turbioanele apar cate doua in sensuri opuse.

Adrian Gheorghe a scris:
In acel con in care se proiecteaza atractia gravifica a unei suprafete rotunde, se produce de fapt dilatarea (cresterea in diametru a) turbioanelor cu micsorarea corespunzatoare a turatiei. Si acele conuri s-ar intinde in spatiu pana foarte departe daca nu ar interveni degenerarea lor produsa de rotatia planetei. aspiratia eterului se produce atat prin suprafata corpului din vecinatatea planetei cat si prin suprafata rotunda corespunzatoare de pe suprafata planetei. Dar se produce in sensuri opuse. De aici apare deficitul de spatiu dintre corpuri.

Adrian, daca este vorba de presiune, asa cum ai recunoscut,
gadeste-te la conul despre care vorbim, sau chiar la trunchiul
de con determinat de doua corpuri ceresti. Ei bine, volumul
acesta geometric, nu este inchis pe suprafata laterala, nu
poate asigura etansarea pentru ca sa se manifeste depresiunea
care o doresti. Lipsa particulelor din interiorul volumului dat,
va fi echilibrata imediat prin lateral, fiindca este o suprafata
incomparabil mai mare decat bazele. Practic, nu poti miza pe
depresiune. Trebuie sa faci deosebirea intre presiunea statica,
care o produce absorbtia eterului inert, si presiunea dinamica,
directionata, pe care o produce ecranarea FOIP.
Consider totusi ca tu te-ai gandit la asta, daca ai vreun raspuns,
tot aici ma gasesti.

Virgil_48!
Problema care apare este ca suprapunerea turbioanelor cu sensuri de aspiratie opuse, ingreuneaza aspiratia eterului in cilindrul din jurul axei comune in masa planetei, unde apare un deficit al debitului (al volumului= al spatiului) aspirat. Deficit care determina contractia planetei in jurul axei comune. Contractie care umfla oceanul planetar, pe ambele fete simultan.
Daca particulele de FOIP ar avea energie cinetica proprie, ar insemna sa aibe structura de masa, ar insemna sa aibe inertie. Si nu ar mai fi imponderabile. Iar fiind antrenate intr-un flux (intr-o curgere, intr-o translatie), inertia fluxului fiind unidirectionala, devine anizotrop. Adica FOIP-ul pierde izotropia.

Adrian Gheorghe a scris:Virgil_48!
Problema care apare este ca suprapunerea turbioanelor cu sensuri de aspiratie opuse, ingreuneaza aspiratia eterului in cilindrul din jurul axei comune in masa planetei, unde apare un deficit al debitului (al volumului= al spatiului) aspirat. Deficit care determina contractia planetei in jurul axei comune. Contractie care umfla oceanul planetar, pe ambele fete simultan.

Asta nu am inteles.

Daca particulele de FOIP ar avea energie cinetica proprie, ar insemna sa aibe structura de masa, ar insemna sa aibe inertie. Si nu ar mai fi imponderabile.

Dece sa fie imponderabile?  Sa nu amestecam modelele.

Iar fiind antrenate intr-un flux (intr-o curgere, intr-o translatie), inertia fluxului fiind unidirectionala, devine anizotrop. Adica FOIP-ul pierde izotropia.

Daca fluxul este omogen izotrop, deci in jurul unui punct este
concentric, cum o sa fie inertia lui unidirectionala? Fiecare
particula are inertia ei rectilinie, despre flux, nu mi se pare
ca ar avea vreo inertie. Daca se poate spune asa ceva, inertia
lui este reparizata radial(sferic), uniform.
Din cauza aceasta am scris recent ca fluxul omogen izotrop este
o notiune existenta, dar greu accesibila mintii omenesti. Insa
este adevarat, nu prea mai sunt interlocutori care sa stie despre
ce este vorba aici.

Virgil_48!
1) Pai daca aspiratia eterului este produsa de pompele din masa planetei, obturarea sectiunii de aspiratie a eterului intr-o parte, nu produce scaderea volumului de eter aspirat, in cilindrul acoperit de interferenta turbioanelor de aspiratie cu efecte opuse?
2) Pai energia cinetica nu este legata de masa inerta? Si masa inerta nu este masa ponderala?
3) Daca in jurul unei particule, fluxul este omogen si concentric izotrop, inseamna ca acea particula (acel punct) este o sarcina electrica in repaus. Caci daca ar fi in translatie, masa ar produce campul de inertie unidirectional, iar sarcina ar produce campul magnetic.
4) Daca multimea particulelor ar forma un gaz, o plasma, in care particulele se misca aleator in toate directiile si unde inertia particulelor este distribuita in toate directiile, nu ar mai exista flux, curgere, cu debit si viteza.

Adrian, fiecare ne-am obisnuit sa gândim in conditiile mecanismului
pe care l-am conceput in mintea noastra! In plus mie mi se pare
prea intortocheat atat mecanismul pe care il sustii, cat si modul in
care o faci. Mai pe scurt, nu inteleg ce vrei sa spui, ai adaugat
prea multe elemente unde ai avut nevoie:
interfata turbioanelor de aspiratie cu efecte opuse
masa inerta - masa ponderala
sarcina electrica, camp de inertie unidirectional, camp magnetic
daca ar fi flux, nu ar mai fi flux...
Cred ca judeci cam repede si superficial. Modelul FOIP este foarte
simplu, trebuie numai sa-l asimilezi fiindca nu esti obisnuit cu el.
De fapt nu inteleg ce vrei sa faci: sustii modelul adoptat de tine
sau combati modelul FOIP?

Virgil_48!
Am aratat de la inceput ca daca FOIP-ul ar fi identic cu eterul cosmic inert, s-ar putea modela mecanismul gravitatiei intr-un mod logic coerent in legatura si cu datele observatiei si cu miscarea presupusa (modelata ipotetic) din adancul substantei. Si am aratat ca se poate determina vitezele si debitele acelor fluxuri componente ale campului gravific. Apoi din cate stiu eu campurile fizice sunt produse (generate) de substanta. Si nu ar fi nicidecum produse de un mediu din afara substantei.

Adrian Gheorghe a scris:Virgil_48!
Am aratat de la inceput ca daca FOIP-ul ar fi identic cu eterul cosmic inert, s-ar putea modela mecanismul gravitatiei intr-un mod logic coerent in legatura si cu datele observatiei si cu miscarea presupusa (modelata ipotetic) din adancul substantei. Si am aratat ca se poate determina vitezele si debitele acelor fluxuri componente ale campului gravific. Apoi din cate stiu eu campurile fizice sunt produse (generate) de substanta. Si nu ar fi nicidecum produse de un mediu din afara substantei.

Deci pe acest topic discutam despre FOIP si cat este de realista si
de utila aceasta ipoteza. Dar FOIP este chiar prin denumirea lui
altceva decat eterul cosmic inert, care de fapt si el este tot o
ipoteza. Eu deocamdata consider ca eterul dinamic este mai apt
sa produca push gravity, prin energia sa proprie, decat ar putea
sa o faca eterul inert, aspirat de planete si care se manifesta ca
un gaz.
Nu pun problema compresorului care produce aspiratia si refularea.
Dar iti aduc din nou aici citatul dintr-un post anterior al meu,
ramas fara raspuns:

Adrian, daca este vorba de presiune, asa cum ai recunoscut,
gadeste-te la conul despre care vorbim, sau chiar la trunchiul
de con determinat de doua corpuri ceresti. Ei bine, volumul
acesta geometric, nu este inchis pe suprafata laterala, nu
poate asigura etansarea pentru ca sa se [produca] depresiunea
care o doresti. Lipsa particulelor din interiorul volumului dat,
va fi echilibrata imediat PRIN LATERAL, fiindca este o suprafata
incomparabil mai mare decat bazele. Practic, nu poti miza pe
depresiune. Trebuie sa faci deosebirea intre presiunea statica,
care o produce absorbtia eterului inert, si presiunea dinamica,
directionata, pe care o produce ecranarea FOIP.

Pana nu lamuresti acest aspect, in cuvinte simple din fizica
elementara, asa ca ale mele, eu nu consider ca am ceva  de
luat in discutie.

eterul inert, aspirat de planete si care se manifesta ca
un gaz.

Virgil_48!
Repet acum ca eterul care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii fizice, nu este ca un gaz. Ci ar fi ca un fluid perfect, format din granule foarte fine absolut rigide nedeformabile (ca un nisip extrem de fin) intre care nu exista nici atractie nici repulsie nici frecare. Granulele rigide, fara structura dinamica proprie, nu au masa nu au inertie, nu au coeziune.

si presiunea dinamica, directionata, pe care o produce ecranarea FOIP.

Cum poate fi directionata presiunea dinamica intr-un flux izotrop?
Dar presiunea dinamica de care vorbesti este sau se scrie altfel?
Eu iti marturisesc ca sunt dintre aceea care nu inteleg logica FOIP-ului. Am citit undeva ca sunt mai multe tipuri de logica. Eu am mers in todeauna dupa logica elementara, dupa logica analogica. Asa am dedus ca  si   ar fi adimensionali, ca masa si sarcina ar avea aceeasi dimensiune fizica, ca particulele ar fi ca motoarele electrice si ca ventilatoarele. Eu am postat ideile mele fiindca vroiai sa vezi si alte idei. In modelul dumitale poti sa faci o legatura cu constanta graviationala si cu fluxul mareic adica cu datele observatiei?

Adrian, in primul rand nu trebuie sa te formalizezi cu utilizarea
formulelor de adresare politicoasa. Fa si tu lafel ca ceilalti.
Iti voi raspunde cum este directionata presiunea(de fapt
depresiunea) dinamica in cadrul ipotezei FOIP, daca lamuresti
problema simpla care am ridicat-o in citatul cu litere groase din
raspunsul meu precedent. Despre intelegerea Mecanicii FOIP,
aceasta va veni treptat, dupa ce va fi elaborata. Deocamdata
sunt numai vorbe, abordari pe baza de logica si simulari.
Ti-ai dat seama ca nu voi elabora eu Mecanica FOIP!

Adrian Gheorghe a scris: Granulele rigide, fara structura dinamica proprie, nu au masa nu au inertie, nu au coeziune.

Granule rigide care nu au masa si inertie, nu poti sa postulezi fiindca
contrazic realitatea fizica. Orice rigiditate o asigura rezistenta
materialului, iar materialul are masa si inertie. Ce parere ai?
Vezi si raspunsul anterior.

Virgil_48! Eu cred ca pe peretele lateral al acelui cilindru, din jurul axei comune, se desfasoara rotatia turbioanelor de aspiratie, cu sensuri opuse de insurubare. Aceasta ingreuneaza aspiratia eterului in cilindrul din jurul axei comune din masa planetei. Si astfel apare un deficit in debitul eterului aspirat de masa planetei. Deficit care duce la contractia (comprimarea) planetei in jurul axei comune.
Daca faci un inel, de un diametru oarecare, dintr-un material, sa zicem din sarma si aplici diametral opus doua forte egale, se produce turtirea (deformarea) inelului. Dar cu cat diametrul inelului este mai mic, cu atat forta care ar produce o deformare proportionala este mai mare. Daca diametrul tinde catre dimensiuni infinit de mici, forta de deformare tinde catre infinit. Asta inseamna ca la dimensiuni infinit de mici inelul devine rigid nedeformabil. Asa se intampla si cu granulele de eter. Sunt rigide absolut nedeformabile oricat de mare ar fi forta de strivire la care ar fi supuse in conditiile universului. Si fiind rigide nedeformabile dispare si frecarea dintre ele. In acest fel  multimea granulelor rigide nedeformabile formeaza un fluid perfect. Fara frecare interna, fara coeziune, fara elasticitate.

Adrian, explicatia ta nu mi se pare suficient de fundamentata si
de inteligibila. Ai timp sa mai analizezi. Si sa te hotarasti in ce
raport te afli cu campul gravitational. Pentru ca ne aflam pe topicul
Mecanica FOIP, astept de la tine obiectiuni concrete si punctuale,
referitor la acest subiect, sa vad daca tu poti intelege ce spun eu.

Virgil_48!
Am spus doar ca eu merg pe o logica elementara. Dea asta zic eu ca aspiratia eterului pe directia radiara este mult mai lejera decat pe directie transversala (din peretele lateral al cilindrului).
Pai eu zic ca forta gravistatica este produsa de campul gravific. Camp care este produs de masa substantei. Si daca aceasta forta este proportionala cu constanta gravitationala , in mecanismul gravitatiei trebuie sa apara aceasta constanta. Eu am artat care ar fi semnificatia fizica a constantei. In mecanisamul gravitatiei produs de FOIP apare constanta gravitationala?. Ce semnificatie fizica ar avea?.

Adrian Gheorghe a scris:Virgil_48!
In mecanisamul gravitatiei produs de FOIP apare constanta gravitationala?. Ce semnificatie fizica ar avea?.

Adrian, s-au ocupat destui cercetatori de fundamentarea teoretica
a push gravity, multi sunt citati si pe acest topic sau pe cele adiacente.
Nici nu-mi bat capul cu amanuntele, am luat de buna afirmatia ca
fundamentarea teoretica a acesteia, duce la concluzii matematice
identice cu atractia. De fapt nici nu are motiv sa fie altfel, de vreme ce
singura deosebire intre atractia gravitationala si împingerea gravitationala
este ca punctele de aplicatie ale fortei fata de o particula, sunt opuse.
Adica unul in fata iar altul in spate. Forta fiind aceeasi.
Este si un desen cu doua sageti pe paginile anterioare.

Virgil_48!
Atunci luam de bune frazele, fara nici-o argumentare matematica.
Si nu se spune nimic despre semnificatia fizica a constantei gravitationale, in acele teorii? Chiar nu intereseaza semnificatia fizica a acestei constante?. Dupa parerea mea, deosebirea intre cele doua cazuri este ca in cazul inpingerii, sursa de camp gravific produce presiune. Pe cand in cazul atractiei, sursa ar produce depresiune.

Adrian Gheorghe a scris:Virgil_48!
Atunci luam de bune frazele, fara nici-o argumentare matematica.
Si nu se spune nimic despre semnificatia fizica a constantei gravitationale, in acele teorii? Chiar nu intereseaza semnificatia fizica a acestei constante?. Dupa parerea mea, deosebirea intre cele doua cazuri este ca in cazul inpingerii, sursa de camp gravific produce presiune. Pe cand in cazul atractiei, sursa ar produce depresiune.

Adrian, felul in care isi materializeaza si argumenteaza numerosi autori
contestarea lor fata de atractia gravitationala nu-mi este cunoscut.
Probabil ca fiecare este cu modelul lui, ca si noi.
"Modelul" sustinut de mine aici, nu se sprijina pe argumente stiintifice,
poate cel mult pe unele de logica elementara. Dar ce-ti pot spune,
este ca push gravity scoate din discutie campul gravitational, impotriva
caruia am adus si eu destule argumente de luat in seama. Tu daca
promovezi absorbtia aceea, dece mai operezi cu "campul gravific" ?
Asa cum am mai scris, in acest "model", gravitatia nu o produc planetele,
ele fac numai parte din decor, sunt tinute in aglomerari mari sau mici
de catre FOIP. Daca acesta nu ar exista, corpurile ar vagabonda aiurea
prin Univers.
Felul in care vezi tu presiune - depresiune produse de camp, nu ajunge
la logica mea.

Virgil_48!
Eu chiar am crezut ca in teoriile cercetate de dumneata ar fi fost data semnificatia fizica a constantei gravitationale. Fiindca daca este in legea fenomenului fizic, trebuie sa insemne ceva. Daca nu ar fi aceasta constanta, legea interactiei gravifice ar da pentru forta gravifica valoarea de aproape 2 ori mai mare decat forta electrica. Daca eliminam constanta din formula, inseamna ca am inlocuit-o cu 1. Adica am facut-o unitara. Dar valoarea 1 pentru o marime fizica, in analiza dimensionala inseamna adimensional fizic. Pe aceasta idee Thomson a alcatuit sistemul fundamental al marimilor fizice. In acest sistem masa nu mai este marime fundamentala,  ci este masura efectului pe care il produce si are dimensiunea   . La acelasi sistem de marimi fundamentale eu am ajuns pornind de la identitatea dimensionala masa-sarcina.  
Si mai este si modelul hidrodinamic al gravitatiei. Model propus chiar de Einstein. Modelul este tratat numai cu matematicile superioare, care pe mine ma depasesc si imi este inaccesibil. Daca ar fi expus la nivel mediu, as fi in cercat sa gasesc legaturi ale modelul meu cu aceasta teorie.

Adrian Gheorghe a scris:Virgil_48!
Eu chiar am crezut ca in teoriile cercetate de dumneata ar fi fost data semnificatia fizica a constantei gravitationale. Fiindca daca este in legea fenomenului fizic, trebuie sa insemne ceva. Daca nu ar fi aceasta constanta, legea interactiei gravifice ar da pentru forta gravifica valoarea de aproape 2 ori mai mare decat forta electrica. Daca eliminam constanta din formula, inseamna ca am inlocuit-o cu 1. Adica am facut-o unitara. Dar valoarea 1 pentru o marime fizica, in analiza dimensionala inseamna adimensional fizic. Pe aceasta idee Thomson a alcatuit sistemul fundamental al marimilor fizice. In acest sistem masa nu mai este marime fundamentala,  ci este masura efectului pe care il produce si are dimensiunea   . La acelasi sistem de marimi fundamentale eu am ajuns pornind de la identitatea dimensionala masa-sarcina.  

Asta este o preocupare din categoria adancirii unei teorii, patrunderii
in detalii, cautarii confirmarilor. O abordezi daca imaginea de ansamblu,
functioneaza in mare, argumentele din categoria logicii elementare si
aritmeticii iti par favorabile. In stadiul premergator, de ipoteza slab
conturata, de idee sau de presupunere, ai grija ca segmentele componente
sa se cupleze intre ele, sa nu se suprapuna si sa nu contrazica prea multe
din cunostintele existente. Daca aceste componente au si ceva confirmari
din alte directii, cu atat mai bine. Daca contrazic cunostiintele existente,
ai o problema serioasa, trebuie sa o recunosti si sa te hotarasti cum o
abordezi. Poti incerca sa mulezi ipoteza ta pe langa ele sau sa intri in
categoria dizidentilor, ceace nu este comod fiindca sunt larg sustinute.
Deci in interesul ipotezei absorbtiei, trebuie sa te hotarasti daca aceasta
este rezultatul campului gravitational, si atunci se pune problema care
este contributia ta, sau daca este un mecanism original, care functioneaza
singur. Iar alegerea aceasta trebuie sa o faci cu seriozitate si argumente.
Analizele teoretice si clarificarile cu privire la baza de calcul le vei aborda
ulterior, daca ai pregatirea pentru a patrunde in adancime. Daca nu,
totul va ramane o discutie pe un forum, care in cel mai bun caz va
inspira pe altcineva.

Virgil_48!
Eu sunt convins ca aspiratia eterului, respectiv depresiunea in spatiu, este produsa de campul gravific. Si campul gravific este determinat preponderent de turbioanele eterice de aspiratie, cu turatie mare si viteza axiala mica. Turbioanele mari de la suprafata planetei ar rezulta din insumarea turbioanelor microscopice de la nivelul nucleonilor. Printre interstitiile dintre turbioanele mari, tasnesc cu viteza foarte mare liniile fluxului de refulare. Peste complexul aspiratie-refulare se suprapune campul magnetic de inalta frecventa al masei inerte. Care ar avea efect repulsiv, de atenuare a atractiei. Fara repulsia campului magnetic al masei inerte, acceleratia caderii libere la suprafata Pamantului ar fi de 23 m/s^2

Adrian@Virgil_48,
Ce parere aveti despre exprimarea lui Newton:

" Daca acest spirit vine din inalt cu viteza uniforma, densitatea lui si in consecinta forta lui va fi in mod reciproc proportionala cu patratul distantei lui fata de centru.
Dar daca vine cu miscare accelerata, densitatea lui va fi peste tot diminuata cu cat viteza creste, asa incat forta lui  ( in acord cu ipoteza facuta) va fi la fel ca inainte, reciproca cu patratul distantei fata de centru."
(Scrisoarea lui Newton catre Halley )
http://www.newtonproject.sussex.ac.uk/view/texts/normalized/NATP00327

eugen a scris:Adrian@Virgil_48,
Ce parere aveti despre exprimarea lui Newton:

" Daca acest spirit vine din inalt cu viteza uniforma, densitatea lui si in consecinta forta lui va fi in mod reciproc proportionala cu patratul distantei lui fata de centru.
Dar daca vine cu miscare accelerata, densitatea lui va fi peste tot diminuata cu cat viteza creste, asa incat forta lui  ( in acord cu ipoteza facuta) va fi la fel ca inainte, reciproca cu patratul distantei fata de centru."
(Scrisoarea lui Newton catre Halley )
http://www.newtonproject.sussex.ac.uk/view/texts/normalized/NATP00327

Eugen, fiindca tu ai tradus textul, vezi putin ce am inteles eu si
daca este cazul corecteaza-ma:
"Spiritul" care vine cu viteza uniforma, pare a fi eterul dinamic adica
FOIP. Particulele sale au viteza proprie, care in spatiu este constanta.
"Spiritul" care vine cu viteza accelerata, mi se pare a fi eterul inert, care
este animat de atractia gravitationala. Ceva in stilul modelului lui Adrian.
Aceasta produce caderea obiectelor spre corpuri cu viteza accelerata.
Pentru mine, concluzia enuntata de Newton, pe a carei intelegere nu pariez,
este ca ambele modele conduc la aceeasi relatie: proportionalitate inversa
cu patratul distantei. Este o idee care am intalnit-o cu ceva timp in urma, si
pe care am preluat-o sub forma ca si atractia si împingerea gravitationala
se bazeaza pe aceeasi formula. Deci gravitatia este o manifestare descrisa
in doua feluri. Numai "povestile" sunt diferite. Dar depinde cine le spune!
Tu ce parere ai?

virgil a scris:Pana la aparitia neutronilor, nu au existat campuri gravitationale, dar odata ca ruperea neutronilor in protoni si electroni, punerea in libertate a neutrinului a dus la aparitia campului gravitational. Odata ce universul s-a umplut de hidrogen, s-a umplut si de neutrino, dand consistenta spatiului a carei deformare a creat undele si campul gravitational.

virgil a scris:Locul ramas liber prin emisiunea antineutrinilor creaza deformarea spatiului, adica a gradientului de camp. Pana la urma neutrinii emisi de stele, trebuie sa fie si absorbiti de alte corpuri, desi interactiunea lor cu materia este foarte slaba.

Citatele sunt din topicul Eterul, eterul.
In primul citat erai hotarat: gravitatia a aparut datorita aparitiei
neutrinilor. Chiar daca spui ca "punerea in libertate a neutrinului
a dus la aparitia campului gravitational" ,nu este greu de inteles
ca a dus la aparitia FOIP, fiindca este vorba de niste particule.
Iar fluxul acesta de particule,  produce un efect care acum este
"confundat" cu un camp de atractie si o deformare a spatiului.
Nu stiu daca neutrinii sunt particulele care alcatuiesc FOIP, si in
ce masura, dar au mai fost citati pe acest topic. Faptul ca sunt
niste particule identificate, nu poate fi decat o confirmare pentru
"modelul" propus in acest topic.

Nu prea inteleg care este problema ta vis-a-vis de campul gravitational. Este foarte clar ca in prezenta unui corp ceresc spatiul din jurul corpului ceresc este caracterizat de un gradient de camp care se manifesta prin acceleratia oricarui corp de proba. Este mai putin important in ce consta campul, adica ce particula ocupa spatiul geometric din jurul corpurilor, important este cum putem utiliza aceste cunostiinte in folosul nostru.

virgil a scris:Nu prea inteleg care este problema ta vis-a-vis de campul gravitational. Este foarte clar ca in prezenta unui corp ceresc spatiul din jurul corpului ceresc este caracterizat de un gradient de camp care se manifesta prin acceleratia oricarui corp de proba. Este mai putin important in ce consta campul, adica ce particula ocupa spatiul geometric din jurul corpurilor, important este cum putem utiliza aceste cunostiinte in folosul nostru.

Vrei sa spui ca nu iti pasa cum se produce gravitatia de vreme
ce sunt cunoscute formulele ca sa se poata lansa nave cosmice?
Ei bine, conservarea modelului "atractia gravitationala ca forta cu
transmitere fara suport material", impiedica in mod deliberat
accesul larg la motorul antigravitational. Daca nu e clar cum
se produce gravitatia, este cam greu sa realizezi antigravitatia.
Una este sa lupti impotriva atractiei si alta impotriva impingerii.
Fiindca atractia vine de jos, iar împingerea de sus. Acum
intelegi ca nu este numai problema mea?

virgil a scris: Este mai putin important in ce consta campul, adica ce particula ocupa spatiul geometric din jurul corpurilor, important este cum putem utiliza aceste cunostiinte in folosul nostru.

Cum sa  utilizezi  aceste  cunostinte  daca  nu  stii ce  anume  produce  fenomenul  de  gravitatie ?
Este  foarte  important  sa  stii  daca  nu  cum-va  niste  corpuri   extraordinar  de  mici produc  acest  camp.

scanteitudorel a scris:

virgil a scris: Este mai putin important in ce consta campul, adica ce particula ocupa spatiul geometric din jurul corpurilor, important este cum putem utiliza aceste cunostiinte in folosul nostru.

Cum sa  utilizezi  aceste  cunostinte  daca  nu  stii ce  anume  produce  fenomenul  de  gravitatie ?
Este  foarte  important  sa  stii  daca  nu  cum-va  niste  corpuri   extraordinar  de  mici produc  acest  camp.

Natura evolueaza de la minus infinit spre plus infinit, iar noi ne aflam pe undeva intre aceste doua limite. Trebuie sa acceptam ca la un anumit nivel lucrurile se petrec asa, ca avem deaface cu particule si campuri, si ca nu vom putea niciodata sa cunoastem din ce sunt formate campurile, ci doar actiunile lor. Cand studiezi campurile atmosferice, tornadele, cicloanele, fortele de impact cu natura, cu ce te ajuta sa stii compozitia aerului? ca are 78% azot, 21% oxigen, si 1% bioxid de carbon, gaze nobile, hidrogen, metan si altele?

virgil a scris:
Natura evolueaza de la minus infinit spre plus infinit, iar noi ne aflam pe undeva intre aceste doua limite. Trebuie sa acceptam ca la un anumit nivel lucrurile se petrec asa, ca avem deaface cu particule si campuri, si ca nu vom putea niciodata sa cunoastem din ce sunt formate campurile, ci doar actiunile lor. Cand studiezi campurile atmosferice, tornadele, cicloanele, fortele de impact cu natura, cu ce te ajuta sa stii compozitia aerului? ca are 78% azot, 21% oxigen, si 1% bioxid de carbon, gaze nobile, hidrogen, metan si altele?

Nu paria tot ce ai, pe ce ai scris acolo. Pastreaza ca planul B, ideea
ca avem de-a face numai cu particule si cu miscarea lor, adica energia
lor cinetica. Modelul integral mecanic asupra functionarii Universului,
care acum ar produce ilaritate, poate invia.  Teoria actuala, poate deveni
in viitor un exemplu clasic de cum te poate indeparta uneori cunoasterea
de realitate daca nu cercetezi cele mai adanci consecinte.

virgil a scris: Cand studiezi campurile atmosferice, tornadele, cicloanele, fortele de impact cu natura, cu ce te ajuta sa stii compozitia aerului? ca are 78% azot, 21% oxigen, si 1% bioxid de carbon, gaze nobile, hidrogen, metan si altele?

Modifica    proportiile si  ai  sa  vezi  daca  fenomenele  meteorologice  sunt  aceleasi.  Am  studiat in  copilarie fenomenele  meteorologice   cu  aparate  construite  de  mine  si  te  asigur  ca  natura  se  comporta  cu  totul  altfel.