Legi de conservare (1)

Scris de Vizitator 1 Vin 11 Noi 2016, 10:38

Rezumarea primului mesaj :

Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48

Scris de crivoi d Mar 27 Mar 2018, 17:29

D-l Virgil 48:Dar daca anul pe Pamant ar fi fost de cca. 4 ori mai lung, precum
reiese, de la departarea de Soare la care ar fi fost orbita lui, nu
mai aparea celula vie, din cauza gerului. De fapt atunci zilele
erau mai scurte decat acum ! Primesti actualizarea ?

Precizari:

Modelarea corectă a interacţiunii corpurilor masive trebuie facută astfel încât să se poată stăpâni şi folosi de către omenire a produsele, P, interacţiunii. Produsele interacţiunii corpului, P, sunt obiectele/ fenomenele/procesele specifice evolutiei/involutiei in timp a corpului masiv analizat (inclusive, cinematica sa la un moment dat). Modelul de interacţiune trebuie să evidenţieze funcţia, F, structura, S, organizarea, O, şi efectele sistemului, E, în conformitate cu formula ( specifică unui sistem tehnic) şi anume:

Funcţia + Structura + Organizarea = Efectele sistemului

Pentru sinteza modelului de interacţiune a corpului masiv este necesară identifcarea a celor patru părţi care să îndeplinească funcţiile sistemului natural corp masiv: motor -M, transmisia -Tr, organul de lucru -OL şi organul de conducere -OC.

Fig. III.1Elementele unui sistem tehnic/natural

Forţa motrice (M) nu trebuie confundată cu sursa de energie - SE (se suprapun, dar nu întotdeauna), energia putând fi un rezultat al interacţiunii cu exteriorul sistemului ( transmisă şi din afară) şi să se transforme în forţă motrice ca o necesitate pentru sistemul modelat. Rezultatele interacţiunii se regăsec în produsele/transformarea materiei corpului entropic, P.

Am reluat extrasul pentru a face inteles idea ca numai o analiza ("privire" pentru unii) sistemica a interactiunilor corpului permite intelegerea corecta, pe baza unui model fizic cat mai apropiat de realitate. Persista inca in gandirea fizica ca lumina ne "vine" de la Soare. Daca analizam sistemic modul de generare a luminii (dupa, schema de mai sus) o sa concluzionam ca nu este chiar asa. Produsul "Plumina" este rezultatul unor interactiuni ale produselor Soarelui, "Psoare" atat pe traiectul Soare -Pamant cat si (mai ales ) a interactiunilor la nivelul sistemului reactant (matricea entropica) a Pamantului. Daca comparam intensitatea luminoasa din zona opusa Soarelui, pentru zona de noapte a Pamantului cu cea a zonei de noapte a Lunii vom vedea ce rol essential il are in "generarea" luminii matricea entropica a corpului natural de receptive/impact.
Viteza de rotatie a corpurilor ceresti este tot un "produs", Protatie, al interactiunii cu "mediul". Spun mediul ca acolo sunt parametrii finali ai produselor emise de corpurile massive de influenta.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 09:14

Dupa cum spunea Lavoisier "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma".

Atunci sa tinem cont daca sistemul este deschis, daca particula/corpul natural este "excitat(a)" sau nu (saturat/relaxat?,...), sa cunoastem/imaginam mecanismul de absortie/emisie,..., cu alte cuvinte sa cunoastem electroconvergenta corpului natural coreland noile concept specific teoriei. Altfel, nu cred ca este posibil, deocamdata.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 10:19

1.Despre asta ai ocazia sa mai reflectezi. Mareele produc
reducerea acelui moment cinetic al Pamnatului, chiar daca
el(m.c.) ar fi conservativ.
Trebuie sa existe o tendinta, chiar daca foarte slaba, intre
rotatia Pamantului si orbitarea Lunii, de a se sincroniza.
Pamantul accelereaza orbitarea Lunii iar Luna franeaza
rotatia Pamantului in jurul axei sale.
Si fara materie suplimentara.
Presupun fara sa stiu asta, ca rotatia Pamntului in jurul
axei sale si orbitarea Lunii sunt in acelasi sens, chiar daca
in plane diferite. Sunt numai presupuneri.

1. Fenomenul de mareea a fost modelat /interpretat inca din antichitate, apoi de Galilei, Newton,..., in concordanta cu nivelul de cunoastere al momentului. A fost foarte dificil de explicat "umflatura" mareeca ce apare simultan pe meridianul opus celui aflat pe axa Soare-Pamant, Luna -Pamant. Astfel, la un moment dat sunt simultan patru umflaturi mareece in zona apropiata globului terestru (atmosfera, ionosfera), ale scoartei terestre /marilor /oceanelor/estuarilor/... De asemenea, se observa o intarziere a aparitiei umflaturilor mareece de aproximativ,..., fata de trecerea Lunii/Soarelui la meridiaul locului prin care trece axa Luna/Soare-Pamant. Fara raspuns coherent a ramas si raspunsul la intrebarea de ce variaza intensitatea fenomenului in diferite zone (estuare, zona de trecere apa-uscat). Luarea in calcul a structurii reale a zonei periterestre (centura de radiatie externa "legata" A, a centurii de radiatie "dinamica'/vortex, a,) ca parti a unui condesator natural 'alimentat ' de fluxurile emise de Luna/ Soare (corpuri de influenta preponderenta) permite modelarea aparitiei umflaturilor mareece in accord cu datele de observatie. Se evidentiaza descarcare in gaze/plasma autonoma specifica ce are loc intre globul terestru/mediul dielectric si structurile periterestre, iar pe fondul acestei descarcari autonome se evidentiaza "descarcarea cu deplasare cu masa" ce are loc in scoarta terestra, atmosfera si ionosfera. Procesul este vazut integrat in mecanismul electroconvergentei Pamantului si corelat cu mecanismul generarii si variatiei circuitelor electrice/EM, ionice/PV, e plus, respective, electronice/Po, functie de pozitia relative Pamant-Luna/Soare si pozitia pe traiectorie a acestuia. (vezi, mai sus modelarea fen . de descarcare in gaze dintre globul terestru si cea periterestra)

D. Crivoi., Convergenta si divergenta materiei (Partea I-Electroconvergenta corpurilor natural din Univers)- ed. Performantica, Iasi, 2007)

La scară macroscopică planetară, rezultatul interacţiunii se concretizează în creşterea locală a potenţialelor electrice dintre învelişurile Pâmântului pe axa Lună - Pământ, respectiv, Soare –Pământ. Acest proces conduce la efectuarea unei deformări locale, corespunzător relaţiei corespunzătoare diferenţei de potenţial dintre acestea , urmată de revenirea la poziţia iniţială a acestora la ieşire din zona de influenţă preponderentă a Lunii. În zona terestră de influenţă electrostatică a Lunii, la scară micro, fenomenul complex s-ar putea rezuma la absorbţia undelor electrostatice de microsistemele substanţial ondulatorii din zona de influenţă urmată de ,,deformarea” suprafeţei de control a acestoră care se regăseşte la scară macroscopică într-o variaţie locală a volumului dată de relaţia cunoscută,                    dL_def   =P. d, unde, dL_def^.–variaţia lucrului elementar de deformare , P-puterea de interacţiune locală raportată la durata d.
Se explică astfel coerent cele două maree (diurnă şi semidiurnă) care se produc la scară planetară sub influenţa electrostatică simultană a Lunii şi a Soarelui. Local fenomenul/amplitudinea de maree este funcţie natura zonei/substanţei (apă, pământ, dielectric, conductor, etc.), de forma acesteia (estuar, râu, munte/vulcan tronconic, etc,) şi parametrii electrici locali (permitivitate, pemiabilitate, rezistivitate, etc.) şi ai mediului prin care se face transferul energetic (atmosferă, ionosferă). Energia dipolului Pământ –Lună/Soare fiind funcţie de poziţia   şi de distanţa faţă de Soare/poziţia faţă de fluxul de interacţiune al centrului galaxiei şi mareele vor avea   intensităţi diferite corespunzător acestor variabile, fig. IV.21.

               A                                      A -     centurile de radiaţie(anod)

E_p _Luna


Fig. IV.21. Fluxurile electrostatice de impact (E_{Luna ,}respectiv, Soare) şi câmpul electric dintre Pământ şi zona periterestră (centura de radiaţii, A) care prin interacţiune determină fenomenul de mare (descarcare in gaze cu deplasare de masa)

          De remarcat, faptul că influenţa electrostatică diurnă a Lunii/Soarelui determină o deformarea locală circuitelor electronice şi ionice specifice electroconvergenţei Pământului, cap.3. Asemănător algoritmului de mai sus, se poate modela influenţa interacţiunii cu planetele din sistemul solar la nivel global şi local.

De remarcat faptul ca fluxul electric,... al Soarelui/Lunii impacteaza centura de radiatie A la meridianul locului de impact terestru si, respective, la meridianul locului +180 grade. Acest fapt influenteaza procesul de descarcare in gaze din zonele respective (umflaturile mareece periterestre si terestre).

Procesul descarcare zonala in gaze/plasma este mai complex (saturare, relaxare) si modelarea poate predictiona fenomenul de mare in accord cu datele de observare.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 10:43

Fie K- catodul (suprafaţa / scoarţa Pământului) şi A -anodul (zona din centura de radiaţie externă), presupuşi plani, de pe axa Pământ – Lună ( respectiv Soare), iar d intervalul de descărcare cea mai apropiată de K, respectiv atmosfera terestră/ionosfera) , fig. IV.22, fig. IV.23.

Notăm:

-

- numărul de ioni (şi numărul egal de electroni liberi), creaţi de un singur electron pe un centimetru de drum, în direcţia catod anod, în urma ciocnirilor neelastice dintre electroni şi particulele neutre de gaz;

-

- numărul electronilor liberi formaţi în acelaşi mod de un ion pozitiv pe un centimetru de drum pe direcţia catod anod;

-

- numărul electronilor emişi de catod, consecinţă a bombardării acestuia cu ioni pozitivi (efectului fotoelectric şi emisiei secundare în sensul larg al acestui cuvânt).

În cazul când nu ar exista sarcini spaţiale, câmpul dintre cei doi electrozi ar fi uniform iar distribuţia potenţialului în intervalul de descărcare ar putea fi reprezentată prin dreapta OA, fig. V.24. Ordonata, U_A , corespunde diferenţei de potenţial dintre anod (centura de radiaţie) şi catod (scoarţa Pământului). Să presupunem că, în urma acţiunii fluctuaţiei cămpurilor electrice din mediu / (Lună, Soare), iese din catod (Pământ) un grup de neutroni care prin fenomenul de electroconvergenţă a materiei devin, n_1. electroni (particule încărcate electric). Atât timp cât densitatea de curent este atât de mică încât sarcinile spaţiale (din atmosferă/ionosferă) pot fi neglijate, putem considera câmpul dintre anod şi catod ca uniform. În aceste condiţii se poate aplica legea creşterii avalanşei electronice. Să considerăm ionizarea produsă de electroni într-un strat de gaz de grosime infinit mică, dx. Să presupunem că într-o unitate de suprafaţă a catodului, K, ies în unitatea de timp n_o neutroni/ electroni, astfel încât densitatea curentului pe catod va fi i_o =n_oe.

Să presupunem că prin unitatea de suprafaţă a stratului studiat intră dinspre catod n electroni. Deoarece numărul de ionizări produse de un singur electron de-a lungul unui drum de 1 cm este egal cu , de-a lungul drumului elementar dx fiecare electron va produce în medie Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 QKECAFDoaRYi0MJQAFsMAAAQ4DsJEQpELcICnRPBbeCkKhnPLUCTAEh1EH0kAbEsUSgZDR151QnxeQiFfdkImAxpDDEIHD1IfAQFsVApUVkliQhQBfkEAOw==

ionizări, iar toţi ce n electroni intraţi în strat vor produce ionizări. În felul acesta, de-a lungul drumului dx, numărul n al electronilor din avalanşe va creşte cu

Dn = ndx (4.27)

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 NiWdLkOcjmRdZmXZnmXetmXAXGXc+mXghkNgDmYhhkPhXmYigkOibkxmI7ZDY35mJKZDJE5mZZpDJV5mZrZU3y5mZ7ZD535maJZC6E5mqY5lVWZmm8JEwAQCAA7

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 9k=

Fig.I V.22. Fig. IV.23.

Separând variabilele, integrând (4.27) şi ţinând seama de faptul că pentru,

x = 0, rezultă n = n₀, se află legea de creştere a avalanşei de neutroni/electroni între catodul plan K şi anodul plan A, într-un câmp considerat uniform (adică pentru Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 IpHLJbDqf0Kh0Sq1aoZ6M0iMAJD6gguRKLnkGnaSGECo5Ng4FVbQAADZCun3MvevHYXtudndHZ2lmEWxFDoSOckRcYxR8AnxoJSAMHAYdlCUUchp4bmNIcUOSU2GmeQumYXgaChMhIg9pHgdtQiCdSLFDFF9Ta7xCxkKHbgh4Hg0fyMSg00a6vBqFRo2OdpBCoUXD0W5frOBjFtEOY3St1gKyARWTpE8Ui+PJDgG50JkGLmBYgAeVrhEQjomzw6bPOyd6ALTiNu2TGQEJSBRg2CZbvxJ0qpUZSbKkyZMoU6psEgQAOw==

) sub forma, Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 HKJ2AVM2rcyLFjxSAAOw==

şi legea de creştere a densităţii curentului electronic sub forma, i = i₀e unde x este distanţa între punctul dat şi catod. Se obţine pentru numărul n₂ al electronilor emişi de catod în urma bombardamentului ionilor formaţi în gaz de grupul de n₁ electroni ce a părăsit anterior catodul, următoarea expresie, n₂ = n₁ unde, Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 IpHLJbDqf0Kh0Sq1ar9isNkkZbb9KkgRMPnI65fSwqy6KBCHhBVEaigKAjkkBmCDFRHd5e31bc3V7fkQkCyAGIReKRmdFjI6QkkcOAJydAAlHiUJvcUQcCV0mD6VGbKaoI6qsV6RydEUOB2giDHVGgLi6KLy+WIcooosFipF7BF52H5XLchMkBYVGm56coEXJtYG9KCQGGBomENBCHuuj4+UYDSOM7lF3fhwACCdjQ5GjAtBJt86EhWLVAt5CUWFWlA0Dul0A8IwJwSoZEEIhEUGjk4tTKFG54E0KyCinquxBM2XTwicTObFsQ7OmzZs4nwQBADs=

este creşterea de ionizare. Atât timp cât sarcinile spaţiale macroscopice (din atmosferă şi centura de radiaţie internă) pot fi neglijate, rezultă . Când însă, pe măsura creşterii lui U (apropierea fluxului electric al Lunii/Soarelui de meridianul locului de amplasare a pendulului), creşterea ionizării (dielectricului care este atmosfera/ionosfera) începe să crească /se apropie de unitate, densitatea de curent, conform relaţiei Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 7FxxnU33TdEf2sg6NKCDDbo4IOcBAEAOw==

, sporeşte simţitor. Deoarece neutronii/electronii se mişcă în câmpul electric dintre Pământ ( K ) şi centura de radiaţie ( A ) mult mai repede decât ionii pozitivi, ei părăsesc rapid intervalul de descărcare. Ionii pozitivi, care se mişcă lent spre catod, formează în spaţiul de descărcare, o sarcină spaţială pozitivă care deformează câmpul electrostatic dintre cei doi electrozi. În cazul existenţei acestei sarcini spaţiale, distribuirea potenţialului dintre catod şi anod nu se va mai reprezenta prin dreapta OA, ci prin curba OB₁A, aproximată prin linia frântă OA₁A, fig. V.25. Cu o astfel de aproximaţie, foarte apropiată de realitate, anodul se comportă în aşa fel, ca şi când s-ar fi deplasat din A în A₁. Cu notaţia, L, pentru distanţa dintre catod şi acest nou anod convenţional, rezultă relaţia creşterii ionizării: aici Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 8BAgMEPNDJSau9ONcVQGGNgFiK0DiGYhjWMizScpjWOnFjFSoT8rWEk0MB4LUCPEUgMUIYewCAiQPIaa7YrNYRAQA7

are o valoare întrucâtva modificată, corespunzătoare noii intensităţi a câmpului lângă catod (interfaţa atmosferă/ionosferă-scoarţa terestră). Pe măsura apropierii Lunei Soarelui de meridianul locului/sub acţiunea câmpului electric perturbator din mediu, treptat, în timp, diferenţa de potenţial U dintre catod (Pământ) şi anod (centura de radiaţie exterioară) se măreşte şi se atinge un regim pentru care Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 8g1xBEE4aOAJTnebDZMizSa4a2lo9Hm2M8iYxGKQCOSECh8rsMazBc1LIj9HxTSvDxrBiTxyWlWVkEeooVA9EqZCeJQfgAEDhQKkCASHEYbi0fB2KBHiMKhYmKi4yNjokRADs=

, descărcarea (dintre invelişurile Pământului devine autonomă şi staţionară. Rămâne întrebarea în ce situaţii situaţie se termină străpungerea intervalului de descărcare şi dacă regimul rezultat este stabil sau nu. Emiterea unui mare număr de neutroni/electroni din scoarţa terestră (catod) în urma proceselor Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 GMCYEADs=

şi în urma procesului de bombardare cu ioni reprezintă un fenomen supus legilor statisticii. Astfel, numărul n₁ de electroni, care părăsesc un element de suprafaţă Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 8BAgMBAgMBAgMBAgMBAgMBAgMBAgMBAgMBAgMBAgMBAgMFYSAljmRpnmiqriwrNa2ZEFM8TgTg2KLzEAXe5CBJBCAjiQAASJwgCorSKUoEHTvTQiIqCLgUyABsgo4ggSzFQTshkCIcjVErUEmSRckRiBB2BUElCUyFhQZLAF88jI2OjSEAOw==

al catodului într-un interval mic de timp ∆t este afectat de fluctuaţiile locale şi globale ondulatorii şi substanţiale (neutronice/masice). Creşterile accidentale în timp ale lui n₁ se vor putea produce chiar sub acţiunea factorilor ionizanţi externi accidentali (apariţia bruscă de sarcini electrice locale în urma contactului, frecării sau rupturii dintre corpuri/zone, apariţia de sarcini prin influenţă, etc.) sau a factorilor ionizanţi sistemaţici ( impactul local cu circuitele ionice şi electronice interne şi externe ale Pământului, poziţia/câmpul Lunii, a soarelui, a planetelor, etc.). Pe seama acestei creşteri accidentale a lui n₁ va avea loc o fluctuaţie a densităţii curentului de descărcare şi o scădere a rigidităţii electrice a mediului/ dielectricului atmosferă. Când densitatea curentului va creşte, va creşte simultan şi densitatea sarcinii spaţiale, prin urmare şi deformarea câmpului. Anodul convenţional va fi deplasat în punctul A₂; mărimea L (dintre catod şi poziţia nouă a anodului care este mobil) va deveni mai mică, iar intensitatea câmpului de lângă catod (Pământ) va deveni mai mare. De la observări efectuate în cazul descărcărilor electrice în aer, la presiunea atmosferică, s- a constatat că pe măsură ce presiunea p din mediu se micşorează, intensitatea curentului actino-electric creşte treptat la început, iar după aceea începe să scadă. Stoletov a stabilit că, atunci când se variază diferenţa de potenţial dintre anod şi catod, maximul curentului corespunde întotdeauna uneia şi aceleeaşi valori bine determinate a raportului dintre intensitatea E a câmpului şi presiunea p, fig. V.24. (urmarea o gasiti cu cateva pagini mai JOS)

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 12:46

D-l Virgil:
Mareele nu produc scaderea momentului cinetic. 1.Cresterea razei Pamantului datorita mareelor este nesemnificativa, dar chiar daca ar fi importanta, 2.ar conduce la reducerea vitezei de rotatie, apoi dupa trecerea mareelor ar reveni la viteza initiala, 3.pentru ca momentul cinetic se conserva, la fel si energia de rotatie.

1.Si mareele cine le "creste"?
2. Nu-I nimic "ascuns" aici?
3. Cine 'sustine" variatia si "conservarea"? N-am "citit" nicio " lege" naturala (sau "legislativa") in acest sens, la nivelul interactiunii corpurilor natural massive (vezi, rezultatele masuratorilor vitezei de rotatie a diferitelor corpuri massive din Univers). Momentul cinetic al oricarui corp natural este determinat de puterea de interactiune a circuitului ioni, e+, cu vortexul /EM pericarp, Po (alimentat continuu cu microunde/microcorpuri de vortexul Pv, din zona opusa directiei de inaintare a corpului masiv).

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 13:15

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Grafic13

crivoi d a scris:
D-l Virgil:
Mareele nu produc scaderea momentului cinetic. 1.Cresterea razei Pamantului datorita mareelor este nesemnificativa, dar chiar daca ar fi importanta, 2.ar conduce la reducerea vitezei de rotatie, apoi dupa trecerea mareelor ar reveni la viteza initiala, 3.pentru ca momentul cinetic se conserva, la fel si energia de rotatie.

1.Si mareele cine le "creste"?
2. Nu-I nimic "ascuns" aici?
3. Cine 'sustine" variatia si "conservarea"? N-am "citit" nicio " lege" naturala (sau "legislativa") in acest sens, la nivelul interactiunii corpurilor natural massive (vezi, rezultatele masuratorilor vitezei de rotatie a diferitelor corpuri massive din Univers). Momentul cinetic al oricarui corp natural este determinat de puterea de interactiune a circuitului ioni, e+, cu vortexul /EM pericarp, Po (alimentat continuu cu microunde/microcorpuri de vortexul Pv, din zona opusa directiei de inaintare a corpului masiv).

Atunci ce parere aveti de graficula asta?

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 16:46

Atunci ce parere aveti de graficula asta?

Am o parere foarte buna!
Nu am inteles semnificatia lui Zi si Er (la scara macroscopica). Analogia nu-I acelasi lucru cu similitudine, de aceea probabil nu inteleg. Daca aveti amabilitatea sa sustineti conceptele de mai sus m-as bucura ca am inteles in sfarsit.
Aveti cunostinta de masuratori a caror rezultate indica moment unghiular variabil la unele corpuri ceresti?
Aveti cunostinta ca sunt oarecare probleme in estimarea masei planeteor din sistemul solar?
Aveti cunostinta de ceea ce inseamna saturare respective, relaxarea electrica a corpurilor ceresti si rolul lor in "mentinerea" momentului cinetic in parametrii aprox. contanti la variatii nu prea mari ale fluxurilor de impact?
.............................................................................................................................................................

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 17:35

crivoi d a scris:
Atunci ce parere aveti de graficula asta?

Am o parere foarte buna!
Nu am inteles semnificatia lui Zi si Er (la scara macroscopica). Analogia nu-I acelasi lucru cu similitudine, de aceea probabil nu inteleg. Daca aveti amabilitatea sa sustineti conceptele de mai sus m-as bucura ca am inteles in sfarsit.

Sa incepem cu Zi, care este asazis un numar de sarcina gravitationala. In natura ca unitate de masura a maselor la nivel cosmic, corpurile ceresti se compara intre ele nu prin kg care sunt unitati de masura omenesti, ci prin numere de sarcina care ne arata de cate ori este mai mare un corp fata de altul. Asa ca exista o masa sa-i spunem critica luata drept etalon ce poate fi considerata ca unitate. Insa pentru ca distingem patru mari familii de sisteme cosmice, este normal sa existe cate un etalon pentru fiecare. Astfel putem folosi tabelul urmator;
Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Dimens12

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Dimens12

Pe baza acestei clasificari rezulta ca masele planetelor din sistemul solar vor avea urmatoarele sarcini din coloana a 5; Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Intera10

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Intera10

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 17:56

Insa in coloana 6, vedem ca apare un coeficient "fi", ce caracterizeaza fiecare corp ceresc, numit de mine coe4ficient de viteza, care ne arata ca sarcinile gravitationale mai depind si de viteza corpului din sistem.
De fapt intreg sistemul cosmic depinde de viteza nucleului in ce priveste dimensiunile orbitelor, iar sarcinile corpurilor din sistem depinde de viteza acestora exprimata prin coeficientul fi.
De exemplu daca ai doua sisteme absolut identice , dar care se deplaseaza cu viteze diferite prin cosmos, sistemul care are viteza mai mare va avea orbitele mai apropiate de nucleu, iar nucleul va avea un alt numar de sarcina decat cel care se deplaseaza mai incet. Diferenta o face chiar coeficientul fi, care este unul pentru nucleu "fiM" si altul pentru planeta "fim"; Acest coeficient "fi" se calculeaza cu radacina patrata din raportul vitezei corpului Vi si o viteza limita inferioara notata cu V0=90 m/s; in tabel este notat cu litera greceasca fi.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 18:20

1.Rezultatul calculelor din tabelul nr. 36 a fost confirmat si pe alta cale?
2. "[...] ci prin numere de sarcina care ne arata de cate ori este mai mare un corp fata de altul."
Sarcina gravitationala , Zi, are un support fizic/"Calitate" ori e dedusa numai din calcul / Cantitativ (si confirmata prin o cale oarecare)? Daca nu-I nevoie de "calitate" in dezvoltarea teoriei aratati-mi de ce ?
3. "Insa in coloana 6, vedem ca apare un coeficient "fi", ce caracterizeaza fiecare corp ceresc, numit de mine coe4ficient de viteza, care ne arata ca sarcinile gravitationale mai depind si de viteza corpului din sistem."
Constatarea asta mi se pare ceea mai importanta si confirma definirea conceptul aristotelic de gravitatie a corpului. Procesual teoria electroconvergentei confirma, de asemenea, definitia gravitatiei antice.
Cum se obtine coeficientul "fi" ? Aveti si alte confirmari ale acestei variatii ale gravitatiei functie de viteza?
4. "Acest coeficient "fi" se calculeaza cu radacina patrata din raportul vitezei corpului Vi si o viteza limita inferioara notata cu V0=90 m/s; in tabel este notat cu litera greceasca fi." Care este 'ratiunea" acestui calcul.

Scuzati-mi intrebarile deoarece este calea cea mai directa sa aflul raspusul!

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 19:16

D-l Gafiteanu:

In viitor imi va trebui o tiparnita automatizata, ca sa scot cartea elicoidala in serie mare, in care sa bag toate ingredientele: eterul, FOIPul, mase, cuante, forte, energii, momente, relatii si ecuatii, toate unitatile de masura, etc

Ingrediente sunt destule. Problema de fond ramane. In ce "bagam" ingredientele care nu sunt un "dat". Structurile elicoidale din zona terestra au un factor comun/determinant. Care ar fi acest factor de interactiune comun si determinant in structurarea elicoidala a lucrurilor in zona Pamantului? Acesta este o "problema de rezolvat" . "Delirul' (gen ,..., stititi dvs. a cui) in fata "imagisticii" spiralate a naturii nu este o solutie a problemei.

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 19:43

crivoi d a scris:1.Rezultatul calculelor din tabelul nr. 36 a fost confirmat si pe alta cale?
2. "[...] ci prin numere de sarcina care ne arata de cate ori este mai mare un corp fata de altul."
Sarcina gravitationala , Zi, are un support fizic/"Calitate" ori e dedusa numai din calcul / Cantitativ (si confirmata prin o cale oarecare)? Daca nu-I nevoie de "calitate" in dezvoltarea teoriei aratati-mi de ce ?
3. "Insa in coloana 6, vedem ca apare un coeficient "fi", ce caracterizeaza fiecare corp ceresc, numit de mine coe4ficient de viteza, care ne arata ca sarcinile gravitationale mai depind si de viteza corpului din sistem."
Constatarea asta mi se pare ceea mai importanta si confirma definirea conceptul aristotelic de gravitatie a corpului. Procesual teoria electroconvergentei confirma, de asemenea, definitia gravitatiei antice.
Cum se obtine coeficientul "fi" ? Aveti si alte confirmari ale acestei variatii ale gravitatiei functie de viteza?
4. "Acest coeficient "fi" se calculeaza cu radacina patrata din raportul vitezei corpului Vi si o viteza limita inferioara notata cu V0=90 m/s; in tabel este notat cu litera greceasca fi." Care este 'ratiunea" acestui calcul.

Scuzati-mi intrebarile deoarece este calea cea mai directa sa aflul raspusul!

1. Penultima coloana reprezinta forta centrifuga calculata cu date reale, care la randul ei este egala cu forta gravitationala ceia ce coincide cu rezultatele din ultima coloana in care forta de atractie s-a calculat pe baza sarcinilor gravitationale, pe care le-am denumit si sarcini pseudoelectrice prin analogie sarcinile particulelor sistemului atomic.
2. aici ma refer la faptul ca numarul de sarcina este mai concludent d.p.v. fizic, pentru ca ne poate da informatii cu privire la dimensiunile priomei orbite din sistem, chiar daca aceasta nu este ocupata. Este un intreg calcul din care rezulta ca Luna se afla pe prima orbita a Pamantului. In cazul lui Jupiter de exemplu primele orbite nici nu pot fi ocupate pentru ca au razele mai mici decat diametrul planetei.
Sarcina gravitationala este dedusa din calcul, ca fiind un multiplu de sarcini elementare ce corespund acelor corpuri etalon. Este posibil ca suportul fizic sa se gaseasca in nucleul corpurilor ceresti sub forma de gauri negre acoperite cu materie neutra in care se induce campul acestora. In mod teoretic daca acest camp ar apartine intregii mase a planetei, cu cat am patrunde intr-un tunel spre centrul planetei, campul ar trebui sa scada. In realitate campul creste cu cat ne apropiem de nucleu. Deci secretul campului se afla bine ascuns in nucleul corpurilor ceresti. Problema se complica si mai mult cand vedem ca o planeta interactioneaza si cu Soarele, si cu satelitii, fiecare sistem avand un moment cinetic propriu. De exemplu Pamantul impreuna cu Soarele formeaza un sistem oscilant in care Soarele este sursa iar Pamantul este rezonatorul sau receptorul, dar la randul lui Pamantul este sursa de pulsatii iar Luna este rezonatorul acestora. Luna insa nu mai are calitatea de sursa si nici un satelit la randul lui nu mai formeaza un nou sistem cosmic cu alti subsateliti.

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 20:05

virgil a scris:
crivoi d a scris:
3. "Insa in coloana 6, vedem ca apare un coeficient "fi", ce caracterizeaza fiecare corp ceresc, numit de mine coe4ficient de viteza, care ne arata ca sarcinile gravitationale mai depind si de viteza corpului din sistem."
Constatarea asta mi se pare ceea mai importanta si confirma definirea conceptul aristotelic de gravitatie a corpului. Procesual teoria electroconvergentei confirma, de asemenea, definitia gravitatiei antice.
Cum se obtine coeficientul "fi" ? Aveti si alte confirmari ale acestei variatii ale gravitatiei functie de viteza?
4. "Acest coeficient "fi" se calculeaza cu radacina patrata din raportul vitezei corpului Vi si o viteza limita inferioara notata cu V0=90 m/s; in tabel este notat cu litera greceasca fi." Care este 'ratiunea" acestui calcul.

Coeficientul de viteza a fost introdus ca urmare a observatiilor facute asupra constantei momentului cinetic la familia sistemelor de sateliti ai sistemului Solar. Urmarind graficul de mai jos va puteti convinge ca momentul cinetic pentru o unitate de masa (1kg), difera de la un sistem la altul desi el teoretic ar trebui sa fie acelasi.
Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Grafic14

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Grafic14

Singura deosebire intre aceste sisteme consta in diferenta de viteza a planetelor adica a nucleielor acestor sisteme. Astfel am gasita relatia de dependenta a constantei momentului cinetic in functie de acest coeficient fi.
De remarcat ca valorile momentelor cinetice calculate dupa datele astronomice, coincid cu valorile determinate cu relatiile de similitudine.
In natura fiecare clasa sau familie de sisteme cosmice este caracterizata de o viteza maxima si una minima, intre care poate avea loc existenta unui sistem stabil. De exemplu o stea aflata pe prima orbita a unei galaxii poate atinge viteze apropiate de viteza luminii, pe cand o planeta aflata pe prima orbita a unui Soare, nu va atinge niciodata aceasta viteza pentru ca se distruge sistemul. Totodata un sistem aflat la marginea galaxiei poate avea o stea care se misca cu o viteza limita inferioara, iar pe orbita ei sa se gaseasca o planeta care are aceasta viteza minima de aproximativ 90 m/s. Sub aceasta viteza sistemul se autodistruge, deoarece pusatia nucleului nu mai rezoneaza cu perioada de rotatie a planetei.
Prin similitudine cu atomul de hidrogen, a carui viteza pe orbita fundamentala este de V0=2.188.10^6m/s, in cazul macrocosmosului V0=88,3 m/s.
Aceiasi viteza minima rezulta dintr-un calcul in cazul sistemului Pamant -Luna. Aceste calcule se regasesc detaliat in lucrarea mea.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 20:09

1. Luna insa nu mai are calitatea de sursa si nici un satelit la randul lui nu mai formeaza un nou sistem cosmic cu alti subsateliti

Multumesc! O SA ANALIZEZ CU ATENTIE CE MI-ATI SCRIS (SI CE MAI ESTE PE FORUM ON LEGATURA CU LUCRAREA DVS,) SI CU PERMISIUNE DVS. O SA MAI REVIN CU INTREBARI.

2. "sursa" de ce? STE CEVA CE-I CARACTERISTIC ACESTEI SURSE?
Eu stiu ca in jurul Lunii pot orbita obiecte masice IN ANUMITE CONDITII DE VITEZA/MASA.
Faptul ca sunt umflaturi mareece pe axa Luna-Pamant nu ne indica faptul ca exista o "sursa" LONG-RANGE?

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 20:13

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 20:15

crivoi d a scris:
1. Luna insa nu mai are calitatea de sursa si nici un satelit la randul lui nu mai formeaza un nou sistem cosmic cu alti subsateliti
Multumesc! O SA ANALIZEZ CU ATENTIE CE MI-ATI SCRIS (SI CE MAI ESTE PE FORUM ON LEGATURA CU LUCRAREA DVS,) SI CU PERMISIUNE DVS. O SA MAI REVIN CU INTREBARI.

2. "sursa" de ce? STE CEVA CE-I CARACTERISTIC ACESTEI SURSE?
Eu stiu ca in jurul Lunii pot orbita obiecte masice IN ANUMITE CONDITII DE VITEZA/MASA.
Faptul ca sunt umflaturi mareece pe axa Luna-Pamant nu ne indica faptul ca exista o "sursa" LONG-RANGE?

Desigur Luna detine un camp gravitational, dar este lipsita de acea pulsatie cum o numesc eu, care conduce la aparitia unei frecvente fundamentale ce este necesara pentru formarea unui sistem.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 20:46

"De remarcat ca valorile momentelor cinetice calculate dupa datele astronomice, coincid cu valorile determinate cu relatiile de similitudine."
Ati calculat momentul cinetic total (inclusive, rotatia planetei in jurul axei) sau numai rotatia pe traiectorie?

Scris de **virgil** Mier 28 Mar 2018, 22:26

crivoi d a scris:"De remarcat ca valorile momentelor cinetice calculate dupa datele astronomice, coincid cu valorile determinate cu relatiile de similitudine."
Ati calculat momentul cinetic total (inclusive, rotatia planetei in jurul axei) sau numai rotatia pe traiectorie?

Sunt doua situatii diferite; momentul cinetic orbital se refera la intregul sistem armonic format din nucleu si masa orbitala, pe cand momentul cinetic de spin se refera doar la corpul orbital in sine. Problema devine prea complicata si am preferat ca sa calculez energia cinetica de rotatie in jurul propriei axe in care intervine momentul de inertie si viteza unghiulara. Cu energia cinetica am realizat graficul de mai sus la o parte din planete care respecta o regula generala..

Scris de **virgil** Joi 29 Mar 2018, 09:46

Inca ceva curios, este ca putem determina viteza aproximativa a unui corp ceresc in functie de dimensiunile lui astfel; Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Viteza12

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Viteza12

Scris de crivoi d Joi 29 Mar 2018, 11:50

Puteti corela mathematic legatura dintre viteza orbitala si "gravitatie"?

Scris de **virgil_48** Joi 29 Mar 2018, 12:18

virgil a scris:Inca ceva curios, este ca putem determina viteza aproximativa a unui corp ceresc in functie de dimensiunile lui astfel;

Poti sa-mi spui la ce viteza te-ai referit? Daca viteza
lui Jupiter poate fi cea orbitala, viteza Soarelui la ce se
raporteaza ? Este viteza lui in jurul centrului Galaxiei ?

Scris de **virgil** Joi 29 Mar 2018, 13:18

virgil_48 a scris:
virgil a scris:Inca ceva curios, este ca putem determina viteza aproximativa a unui corp ceresc in functie de dimensiunile lui astfel;
Poti sa-mi spui la ce viteza te-ai referit? Daca viteza
lui Jupiter poate fi cea orbitala, viteza Soarelui la ce se
raporteaza ? Este viteza lui in jurul centrului Galaxiei ?

Desigur, este viteza Soarelui pe orbita Galaxiei. de altfel aceasta viteza mai poate fi aflata si prin alta metoda teoretica; Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Viteza13

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Viteza13

Scris de crivoi d Vin 30 Mar 2018, 09:26

"Nu crezi ca totusi termenul ar fi trebuit sa fie acolo de la început ? Oricum principiul invariantei (dezbracat de haina matematica) chiar asta face : ne asigura ca putem descrie legi unice pentru sistemul universal si putem emite legi unice pentru sistemele artificiale, bazate pe cele dintâi.
Plus ca mai e si ideea asta de masa : relativista, de repaus, inertiala, de repulsie, etc. Asta nu cumva sugereaza comportamente diferite ale masei în functie de conditii ? Deci are un mecanism de generare si unul de functionare. Care sunt alea ? Ce se petrece în interior ?
Astea sunt raspunsurile care trebuie date, nu întoarcerea pe toate partile a unor relatii bazate pe incertitudine, care basca, mai sunt si externe fenomenului în sine (e vorba de ce observam în domeniul real) ...

_________________
N∃GATIV

1. Am mai spus-o de mai multe ori pe forum ca "constructul" masa si-a dovedit "limitele" si trebuie definite noi constructe care sa pemita o intelegere cat mai adevarata a realitatii. Masa trebuie "privita" ca un "sumum" de corpuri naturale, si inteleasa ca fiind "sumum" de entitati masice si nemasice in interactiune. Constructele definite in cadrul teoriei electroconvergentei permit raspunsuri la toate intrebarile de mai sus referitoare la "masa" si nu numai.

Scris de **virgil** Vin 30 Mar 2018, 09:55

Fiecare cauta cu instrumentele pe care le are la indemana, si gaseste ceva nou in masura in care stie sa le foloseasca.
Cu aceiasi lopata poti sapa gradina, poti sapa o fantana, sau poti cauta rame pentru pescuit. Eu cu aceleasi relatii stabilite de fizicieni am cautat sensuri noi si am gasit ceia ce vedeti. E bun, e rau, viitorul va decide.

Scris de crivoi d Vin 30 Mar 2018, 13:45

Orice apare ca inedit in interpretare naturii este un bun castigat! Totdeauna vor fi "carcotasi" (mai ales dintre cei ce nu stiu cata munca este in spatele unor "noutati"). Daca o infima parte din infomatie/munca o valorifica cineva care "o intelege", pe orice ce cale (il inspira intr-o noua idee, il ajuta la intelegere altor "problem" sau la calcule practice,...,) inseamna ca si-a gasit "rostul". Bucuria cunosterii pe indelete a ceea ce "cercetezi" este rasplata care ecraneaza toate "carcotelile". Din ceea ce am inteles eu, ati abordat o problema care nu se regaseste in ceea ce am citit eu pana acum. Poate, ma insel, dar va asigur ca nu "oricine" (din cei care "viziteaza" forumul,..., din cei care "carcotesc") ar fi avut tenacitate si curajul abordarii unei asemenea teme. Cu toata sinceritatea va doresc sa aveti avea puterea de a continua lucrul la tema pe care ati abordat-o. Cred ca merita sa va interesati cum ati putea gasi o legatura intre viteza corpului si gravitatie. "Lopata" dvs. a sesizat-o si sint sigur ca aveti sanse sa gasiti o formula care sa lege acesti parametrii. Electroconvergenta a facut-o prin intermediul termodinamicii generalizate, este posibil ca mecnica cuantica/cereasca sa aiba o solutie proprie. Succes!
Imi cer scuze ca mi-am dat cu parerea fara sa fiu, intr-un fel soliciitat!

Scris de crivoi d Vin 30 Mar 2018, 14:10

D-l Virgil 48:
Am gasit pentru orbitarea circulara aceasta formula a lucrului
mecanic: W_o = F x x (V_o x 1 sec).
Pentru cineva puternic ancorat in fizica oficiala, formula este
o aberatie, forta gravitationala este perpendiculara pe directia
vitezei orbitale V_o, nici nu este cazul sa mai inteleaga ce
ce spun aici. Deci eu nu scriu pentru el, ci pentru un 'ipotetic"
care a simtit deja ca acolo miroase ceva alterat. Mi-ar parea
bine sa fie chiar initiatorul topicului, care s-a dat la fund când a
inceput sa inteleaga. In formula lui W_o, Deplasarea = x
x (V_o x 1 sec)
reprezinta valoarea scalara ce rezulta din cumularea deplasarilor
infinitesimale pe directia CB, la o orbitare-rotatie completa.
Deplasare CB are loc la tragerea fortata si continua a corpului,
de la miscarea naturala inertial-rectilinie pe AC, la miscarea fortata
pe cerc, in urma careia ajunge in B. Nu mai reiau explicatia repetata
prea mult, despre compunerea celor doua miscari si viteze.
In formula deplasarii, V_o este viteza orbitala, iar unitatea de timp
este secunda, din S.I.
Daca folosim o subdiviziune a unitatii de timp, sa zicem ns = 1 x 10^-9 s,
deplasarea pentru calculul lucrului mecanic din formula anuntata
mai sus, este aceeasi, fiindca si V_o are aceeasi unitate de timp
la numitor si se simplifica.
Sunt tentat sa consider ca deplasarea pentru care se calculeaza lucrul
mecanic W_o anuntat, D = x (V_o x 1 sec) nu depinde de marimea
unitatii de timp. Daca este adevarat, consecinta este importanta.
Ma mai gândesc.

Din materialul bibliographic studiat rezulta ca pe axa Pamant-Luna exista zona/punct? in care nu este atractie nici catre Pamant, nici catre Luna. Ce ne facem cu "modelul" care lucreaza cu "legaturi" dintre cele doua corpuri(Fcentripeta/gravitationala, Fcentrifuga)? Dar trecand peste datele de observatie si lucrand cu modelul classic ( propus de Kepler) vedeti vreo legatura intre "gravitatia" corpului ve ORBITEAZA si viteza cu care "lucrati" dvs. Se regaseste in formula propusa (Lucru mecanic?!) vreo legatura intre viteza de orbitare si Gravitatie? Daca da, rog, dati detalii (chiar intuitive). Precizati si "gravitatia" carui corp este influentata, in "conditiile" in care lucrati dvs., F=?, deplasare x?, pi,?...)

Scris de **virgil** Sam 31 Mar 2018, 12:27

crivoi d a scris:
Din materialul bibliographic studiat rezulta ca pe axa Pamant-Luna exista zona/punct? in care nu este atractie nici catre Pamant, nici catre Luna.

Motor - Legi de conservare (1) - Pagina 27 Puncte10

Deci fortele sunt echilibrate in aceste puncte. Asta nu inseamna ca nu exista legaturi de forte.

Scris de crivoi d Sam 31 Mar 2018, 16:18

Deci fortele sunt echilibrate in aceste puncte.

Care forte sunt echilibrate?
Aici este vorba de o miscare naturala (a carei "cauza" n-a gasit-o nimeni de la Newton incepand)!
Extrapolarea unor rezultate ale miscarii circulare "fortate" in campul gravitational terestru (Fcentripeta, Fcentrifuga,...,) pentru modelarea unor interactiuni natural (planeta-satelit natural, ...,) vi se pare in regula? Conform analogiei/similitudinii (miscarii gravitationale a Lunii in jurul globului terestru cu rotatia unei mase ancorate prin inermediul unui fir) unde in firul ce antreneaza in miscare de rotatie o masa ,m, "fortele sunt echilibrate" preferential intr-un anumit PUNCT (similar pct. Lagrange)?

Conform electroconvergentei, corpul natural Luna (fara atmosfera, cu conductibilitate si cu o electrica diferita de cea a Pamantului- care si ea este enorm de mare in comparatie cu cea a atmosferei) terestre) este "dependenta" atat de interactiunea solara directa (fluxul electrostatic, fixeaza permanent o emisfera catre Soare) ) si (preponderant) de fluxurile (de impuls, electric, masic , entropic- exact in ordinea ACEASTA de generare/transformare a acestora pe traiect) ce impacteaza sistemul Pamant -Luna. Atunci era in "regula" acum nu cred ca mai este ceva "correct".

Scris de **scanteitudorel** Sam 31 Mar 2018, 19:32

virgil a scris:Deci fortele sunt echilibrate in aceste puncte. Asta nu inseamna ca nu exista legaturi de forte.

Corect . Exista in Univers un loc anume unde forta gravitationala sa nu-si faca efectul ?

Scris de **virgil** Sam 31 Mar 2018, 19:39

crivoi d a scris:
Deci fortele sunt echilibrate in aceste puncte.
Care forte sunt echilibrate?
Aici este vorba de o miscare naturala (a carei "cauza" n-a gasit-o nimeni de la Newton incepand)!
Extrapolarea unor rezultate ale miscarii circulare "fortate" in campul gravitational terestru (Fcentripeta, Fcentrifuga,...,) pentru modelarea unor interactiuni natural (planeta-satelit natural, ...,) vi se pare in regula? Conform analogiei/similitudinii (miscarii gravitationale a Lunii in jurul globului terestru cu rotatia unei mase ancorate prin inermediul unui fir) unde in firul ce antreneaza in miscare de rotatie o masa ,m, "fortele sunt echilibrate" preferential intr-un anumit PUNCT (similar pct. Lagrange)?

Conform electroconvergentei, corpul natural Luna (fara atmosfera, cu conductibilitate si cu o electrica diferita de cea a Pamantului- care si ea este enorm de mare in comparatie cu cea a atmosferei) terestre) este "dependenta" atat de interactiunea solara directa (fluxul electrostatic, fixeaza permanent o emisfera catre Soare) ) si (preponderant) de fluxurile (de impuls, electric, masic , entropic- exact in ordinea ACEASTA de generare/transformare a acestora pe traiect) ce impacteaza sistemul Pamant -Luna. Atunci era in "regula" acum nu cred ca mai este ceva "correct".

Problema punctelor Lagrange nu am aprofundat-o dar este o problema determinata matematic si cred ca este interesanta, insa nu intra in sfera mea de preocupare cel putin deocamdata.

Scris de **virgil_48** Sam 31 Mar 2018, 22:00

Orice corp aflat pe suprafata pamantului este putin afectat
de gravitatia Lunii, care se manifesta ca o atractie. De aceea
se produc mareele. Cu cat te ridici pe axa Pamant - Luna,
efectul Lunii cereste iar efectul Pamantului scade, fiindca
creste - scade distanta - raza din formula lui Newton. Intr-o
zona mai apropiata de Luna, efectul Pamnatului si al Lunii
se echilibreaza. Nu mi se pare vreo subtilitate.
Ce ma mir, este ca nu am auzit niciodata de faptul ca omul
este mai usor sub razele de Luna. Asta explica ceva ! Laughing

Scris de crivoi d Sam 31 Mar 2018, 23:05

Virgil 48:
1. Cu cat te ridici pe axa Pamant - Luna,
efectul Lunii cereste iar efectul Pamantului scade, fiindca
creste - scade distanta - raza din formula lui Newton. Nu mi se pare vreo subtilitate.

2.Ce ma mir, este ca nu am auzit niciodata de faptul ca omul
este mai usor sub razele de Luna. Asta explica ceva

3. Orice corp aflat pe suprafata pamantului este putin afectat
de gravitatia Lunii, care se manifesta ca o atractie. De aceea
se produc mareele

1.Credeti ca o "distanta-raza" poate produce asemenea efecte?
2. N-o de vina "raza" (mare)?
3. Umflaturile mareece ale globului terestru si zonei periterestre n-au nicio legatura cu "gravitatia" Lunii.

Luna (fiind fara atmosfera, ionosfera,...,) prezinta 4 zone cu umflaturi mareece asemanator globului terestru?

Scris de Continut sponsorizat

Legi de conservare (1)

Legi de conservare (1)

Electroconvergenta-paradigma moderna de cercetarea a interactiuniii corpurilor naturale

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Clarificare/ precizari

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Re: Legi de conservare (1)

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Precizare

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Precizare

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Clarificare/ precizari

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Precizare-informatia

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Precizare

Re: Legi de conservare (1)

Pozitiv!

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Clarificare/ definitie!?

Re: Legi de conservare (1)