A exista. O ipoteză despre realitate

Rezumarea primului mesaj :

Bine v-am găsit, fie că existați, fie că nu!... Sper că nu v-am speriat, azi voi vorbi despre existență, adică despre o noțiune mai mult filosofică decât fizică, legată mai mult de filosofie. Și, din cauza asta, va fi un subiect teoretic. Sper, totuși, că nu vă veți plictisi! Dar, pentru că nu-mi place să vorbesc despre lucruri la care nu mă pricep (și ce bine ar fi dacă ar fi asta o regulă pentru toată lumea!), voi vorbi despre acele aspecte ale existenței care au o strânsă legătură cu fizica.
Una dintre întrebările la care v-aș provoca să răspundeți (fără să citiți după ce termin întrebarea!...) este următoarea: „Crezi că poți dovedi existența unui obiect?”
Ca să răspundem la această întrebare, ar trebui să dovedim „existența”, dar, n-are rost nici măcar să încercăm acest lucru, pentru că au încercat să dovedească existența cei mai mari filosofi ai tuturor timpurilor, și n-au făcut-o cu prea mare succes. Sigur că există definiții, dar nu sunt unanim acceptate. De pildă, o definiție spune că: „Existența este capacitatea unei entități de a interacționa cu realitatea fizică sau cu cea mentală” Numai că... Una dintre definițiile realității este: „suma a tot ceea ce există”, așa că n-am realizat mare lucru, am definit „existența” cu ajutorul noțiunii de „realitate”, și apoi am definit „realitatea” cu ajutorul noțiunii de „existență”!... Dacă vi se pare ciudat și poate chiar inacceptabil faptul că nu putem defini ceva, să știți că există multe alte lucruri pe care nu le putem defini. Mai mult decât atât, filosoful și logicianul de origine austriacă Kurt Gödel, a demonstrat că însăși matematica este incompletă, în sensul că există adevăruri care nu pot fi demonstrate. Deci nu numai că nu putem defini orice, dar nici nu putem demonstra întotdeauna un lucru, chiar dacă este adevărat.
Limbajul, și chiar Matematica, au, deci, limite. Și aceste limite pot avea mai multe posibile explicații. Una ar fi aceea că, poate, aceste limite ale limbajului și Matematicii ne arată că există limite ale capacității noastre de cunoaștere. Adică, nu putem înțelege TOTUL. Înțelegerea lumii este limitată, la modul nostru de gândire, la capacitatea noastră de gândire... Altă semnificație ar putea să fie aceea că ne naștem cu unele noțiuni, poate c-am putea să le numim „forme ale conștiinței”, ceea ce înseamnă că nu ne cunoaștem prin experiență, și de aceea nu ne putem defini. De pildă, unii filosofi au susținut și încă mai susțin că noțiunile de „spațiu” și „timp” sunt noțiuni cu care ne naștem, și care vor forma CADRUL cunoașterii noastre. Sau, poate că aceste limite ne arată că nu există o realitate obiectivă, ci doar o realitate construită în mintea noastră, și din această cauză nu o putem înțelege COMPLET. Ceva de genul: „Creierul nu poate înțelege creierul.”, pentru că unii spun că nu vom înțelege niciodată cum funcționează creierul, pentru că creierul nu poate înțelege creierul. Mai sunt și alte posibile explicații, dar toate ne arată că trebuie să existe, există limite ale cunoașterii umane. Dacă vă interesează astfel de lucruri, trebuie să începeți să studiați o ramură a Filosofiei numită Epistemologie, care se ocupă tocmai de cunoaștere și de limitele acesteia. Dar să revenim la ceea ce nu putem defini. În fizică, tocmai noțiunile care ne dau CADRUL oricărui fenomen, „spațiul” și „timpul”, sunt noțiuni pe care nu le putem defini. Și, s-ar putea să vi se pară ciudat că, deși nu le putem defini, le folosim ca mărimi fizice, și avem și unități de măsură pentru ele. Dar, nu este ciudat! Pentru că faptul că nu le putem defini nu înseamnă că nu avem o oarecare înțelegere a acestor noțiuni. Nu e nevoie să explicați nimănui ce este spațiul, sau ce este timpul. Dacă spuneți: „De multă vreme nu s-a întâmplat... (nu știu ce)” toată lumea înțelege ce vreți să spuneți. Prin esență, cu toții înțelegem același lucru prin noțiunile de „spațiu” și „timp”, chiar dacă nu avem o definiție pentru ele. Sau vă mai dau două exemple, de data asta din Geometrie: Toată Geometria pleacă de la noțiunile de „punct” și „linie”. Dar nu putem definiții acestor noțiuni, astfel încât să fie acceptate de toți matematicienii sau de toți filosofii. S-ar putea să vă gândiți că: „Poate nici o definiție nu este acceptată de toată lumea!...” Nu este așa! De pildă, dacă spunem: „Triunghiul este un poligon cu trei laturi.” Avem o definiție despre care nimeni nu va spune că-i greșită, poate că unii vor prefera alte definiții pentru triunghi, dar nu vor spune că aceasta este greșită sau incompletă.
Și acum, ce legătură există între toate astea și întrebarea dacă putem, sau nu, să dovedim existența unui obiect. Răspunsul, pe scurt, ar fi acela că, din moment ce nu putem defini, nu putem explica ce înseamnă „a exista”, e evident că nu putem dovedi dacă un obiect există sau nu. Dar, să analizăm un pic mai în amănunt lucrurile: Filosofia ne arată că există NIVELURI de existență. Unele lucruri au o existență mai slabă, sau mai puternică, decât altele. De pildă nu se poate răspunde cu DA sau NU la o întrebare de genul: „Există Sherlock Holmes?”, pentru că el există ca personaj literar. Deci are un anumit nivel de existență. Sau, întrebarea: „Există sunetele?” Sunetele sunt senzații. Senzațiile există?... Înainte de a discuta despre ceva, trebuie să lămurim despre ce discutăm.
În Wikipedia, am găsit pentru „realitate” următoarea definiție (citez): „Totalitatea reprezentărilor modale extrase de minte din informația furnizată de percepție”. Eu nu la această „realitate” vreau să mă refer, nu la realitatea pe care o construiește creierul pe baza informațiilor pe care le primește cu ajutorul organelor de simț, ci la ceea ce se numește „realitate fizică”, sau „natură” dacă ne referim la expresia „Legile Naturii”... Voi vorbi, deci despre ceea ce se găsește, aparent cel puțin, în afara conștiinței noastre, despre locul din care ne vine informația prin ceea ce numim „simțuri”. Simțurile noastre pun în evidență corpuri și interacțiuni dintre noi și corpurile respective, pe de-o parte, și unde, pe de altă parte. Nu-i nevoie să spun ce sunt corpurile, iar dacă vă gândiți la ce se întâmplă când aruncăm o piatră în apă aveți deja un suport intuitiv suficient pentru ceea ce înseamnă „undă”. Unele vibrații ale aerului pe care le numim în fizică „unde longitudinale” pot produce senzația de sunet, iar unele vibrații ale câmpului electromagnetic pe care în fizică le numim „unde electromagnetice” pot să producă senzația de lumină. Lumea din jurul nostru pare să fie alcătuită doar din corpuri, dar dacă ne gândim un pic, ne dăm seama că aproape toată informația pe care o avem despre lume o obținem, de fapt prin intermediul undelor. Văzul, și auzul, cele două simțuri sensibile la unde, sunt principalele canale prin care primim informații despre lume. Trăim, deci într-o lume în care simțurile noastre pun în evidență corpuri și unde. Acum, vreau să vă atrag atenția asupra unei diferențe interesante dintre corpuri și unde, diferență care apare atunci când ele întâlnesc obstacole. Imaginați-vă un gard, din care lipsesc două scânduri. Și în spatele lui, la mică distanță, la, să zicem 2-3 metri, un zid. Mai imaginați-vă că avem o grămadă de pietre la picioare, și începem să aruncăm cu ele în gard... E un act de vandalism, recunosc, dar uneori știința cere sacrificii. Multe dintre pietre vor lovi scândurile gardului și vor cădea la baza gardului, iar unele dintre ele vor nimeri deschizăturile din gard, și vor trece dincolo lovind zidul din spatele gardului. Dacă, după ce am aruncat multe, multe pietre ne ducem dincolo de gard și ne uităm la zid, vom vedea urmele loviturilor pietrelor distribuite cam așa cum vedeți în acest desen. Să numim această distribuție „distribuție de particule”. Când o undă întâlnește un obstacol asemănător, pe care de-acum încolo îl voi numi „un sistem de două fante”, dacă sunt îndeplinite anumite condiții despre care nu cred că are rost să vorbim acum, se întâmplă ceva diferit: O parte din undă trece printr-o fantă, o parte din undă trece prin cealaltă fantă. Corpurile, particulele, nu pot să treacă simultan prin ambele fante, dar unda poate. Fiecare fantă devine, de fapt o sursă de unde, și după sistemul de fante vom avea două unde care suferă un fenomen fizic numit „interferență”, undele se suprapun (asta înseamnă „interferență”) și obținem zone în care oscilațiile vor fi puternice, zone pe care le numim „zone de maxim” sau, pe scurt „maxime” și zone în care oscilațiile vor fi slabe sau chiar inexistente, zone pe care le numim „minime”. De pildă, în cazul luminii, dacă folosim lumina unui laser și o trecem printr-un sistem de două fante foarte subțiri și foarte apropiate, putem observa acest fenomen de „interferență”, ăăă... vom vedea mai multe zone luminoase despărțite de zone întunecoase, adică vom vedea ceea ce în fizică numim „franje de interferență”. În concluzie, dacă printr-un sistem de fante trec particule, obținem distribuția cu care suntem obișnuiți, adică obținem două zone în care particulele pot ajunge. Dar dacă prin fante trece o undă, obținem o distribuție de interferență, adică obținem mai multe zone de maxim, despărțite prin zone de minim. Toate corpurile sunt alcătuite din substanță. Iar aceasta este alcătuită din atomi. La rândul lor, atomii sunt alcătuiți din electroni, protoni și neutroni. Electronul este o particulă elementară în timp ce neutronul și protonul sunt alcătuiți din particule elementare de tip quarc. La nivel molecular, atomic, subatomic, avem sisteme pe care le numim „sisteme cuantice”. Aceasta pentru că mărimile fizice care le caracterizează nu pot lua orice valoare, pot lua doar un șir de valori, adică sunt cuantificate. Oare ce se întâmplă dacă facem experimentul celor două fante la nivelul particulelor cuantice?... De pildă, cu electroni. Bineînțeles că fantele și distanța dintre ele trebuie micșorate la scara particulelor din experiment. De aceea experimentul nu se face practic așa cum îl voi descrie eu, nu putem realiza fante de dimensiuni atomice sau subatomice. În experiment se folosesc cristale, în care locul fantelor este luat de spațiile goale dintre șirurile ordonate de atomi din cristal. Da' pentru discuția de principiu a rezultatelor experimentelor de acest fel, putem considera pentru simplitate că avem în continuare un singur sistem de două fante și ajungem astfel la celebrul „Experiment al Celor Două Fante” din Mecanica Cuantică, a cărui descriere se găsește în mii și mii de materiale pe Internet. Să ne imaginăm că bombardăm cu electroni două astfel de fante. Spunem că electronul este o particulă, așa că ne așteptăm să obținem pe ecranul pe care îl lovesc electronii după ce trec de fante, o distribuție de particulă. Dar ceea ce obținem este atât de surprinzător, încât fizicienii discută despre acest experiment de aproape o sută de ani fără să fi lămurit încă toate consecințele lui. Iar un mare fizician, Richard Feynman, a spus că: „Experimentul arată un fenomen imposibil...” Iată ce vedem pe ecran în urma unui astfel de experiment! Fiecare electron produce un punct luminos pe ecran, deci se comportă ca o particulă. Vă amintiți de pietrele care loveau zidul!... Dar există zone unde cad mulți electroni, adică zone de maxim, și zone unde cad puțini electroni, adică zone de minim. Cu alte cuvinte, avem o distribuție tipică de undă, o distribuție care apare în urma unui fenomen de interferență. Unii au crezut că această distribuție ciudată apare din cauză că electronii care trec printr-o fantă interacționează electromagnetic cu electronii care trec prin cealaltă fantă, așa că au fost realizate experimente în care electronii trec pe rând în sistemul de fante, unul câte unul... Și-atunci pe ecran vedem cam așa ceva... După cum puteți vedea de data aceasta, pare că electronii lovesc ecranul în poziții întâmplătoare. Dar dacă memorăm locurile în care au căzut mii și mii de electroni și vizualizăm toate aceste locuri simultan, vedem această distribuție... Deci și de această dată avem o figură de interferență, o figură caracteristică undelor. Ce explicație am putea da acestei comportări ciudate a electronilor și nu numai a lor (au fost făcute experimente și cu alte particule cuantice și de fiecare dată s-a întâmplat același lucru)?... O explicație ar fi aceea că electronul este particulă când lovește ecranul, dar este undă atunci când trece prin fante! Este ceea ce în Mecanica Cuantică se numește „caracterul dual” al particulelor elementare. O particulă elementară se poate manifesta uneori ca undă, alteori ca particulă, dar nu poate fi simultan ambele! Edwin Schrodinger, un fizician austriac, a formulat „Ipoteza Ondulatorie” pentru a descrie această comportare a particulelor la nivel cuantic. Ipoteza lui Schrodinger spune că „O particulă în mișcare poate fi descrisă de o funcție de undă.” Dar lucrurile rămân ciudate în continuare, pentru că trebuie conform acestei ipoteze, să acceptăm ideea că electronul, fiind undă când trece prin sistemul de fante, trece cumva prin amândouă simultan, așa cum face o undă. Iar ciudățenia lumii cuantice nu se oprește aici: Deoarece ni se pare greu de crezut că electronul poate cumva să treacă simultan prin ambele fante, au fost propuse experimente în care să detectăm prin care fantă trece electronul. Experimentele care, la început au fost doar mintale din cauza resurselor tehnice insuficiente (dar care au fost realizate practic în ultimii 30-40 de ani!), arată că putem obține informația prin care fantă a trecut electronul și că electronul trece, într-adevăr printr-o singură fantă, nu trece prin amândouă, dar dacă facem această detecție pe ecran vom vedea o distribuție de particule. Acum, electronii au fost particule când au trecut prin sistemul celor două fante și au rămas particule, și ne-au dat o distribuție de particule. Unii au tras concluzia că ceea ce transformă electronul din undă în particulă este observația, dacă observăm electronul, au spus ei, el devine particulă, dacă nu, el rămâne undă. Dar cei mai mulți specialiști în Mecanica Cuantică nu sunt de acord cu această interpretare și argumentul lor este acela că și în cazul în care detectorii funcționează fără ca cineva să primească informația prin care fantă a trecut electronul, adică să observe trecerea electronilor prin fante, se obține același efect. Dar până la urmă, totul depinde de cum definim procesul de observare, cum definim observația. Pentru a explica proprietățile stranii ale particulelor cuantice, au fost propuse mai multe interpretări ale rezultatelor experimentale. Cea mai veche este cea a fondatorilor Mecanicii Cuantice, Niels Bohr și Werner Heisenberg, și se numește „Interpretarea Școlii de la Copenhaga”. Această interpretare afirmă că „Un sistem cuantic are proprietăți nedefinite, statistice, și că aceste proprietăți ale lui capătă valori concrete, bine precizate, doar prin actul măsurării.” Această presupunere explică, e adevărat, multe lucruri, dar este stranie ea însăși. Dar lucrurile sunt și mai ciudate decât par până aici. Un experiment mintal propus de John Wheeler (și trebuie să vă spun că n-a rămas doar mintal, în ultimii 10-15 ani au fost realizate practic mai multe experimente care încearcă să clarifice concluziile lui Wheeler), arată că ceea ce facem cu informația pe care am primit-o de la detectori afectează ceea ce s-a întâmplat când electronii au trecut prin fante. Adică dacă detectăm electronii la trecerea prin fante și păstrăm, pentru fiecare electron, informația prin care fantă a trecut electronul până când electronii lovesc ecranul, atunci pe ecran vom obține o distribuție de particule. Dar dacă facem același lucru (adică detectăm din nou prin care fantă a trecut electronul), obținem informația respectivă, dar O ȘTERGEM ÎNAINTE CA ELECTRONII SĂ AJUNGĂ LA ECRAN, atunci obținem o distribuție de undă. Este un lucru foarte ciudat, pentru că într-un fel pare că putem să influențăm trecutul, ceea ce facem cu informația (o păstrăm sau o distrugem) afectează aparent ceea ce s-a-ntâmplat când electronii au trecut prin sistemul de fante. Dar cum am putea să acceptăm o astfel de idee, când toată cunoașterea științifică, toată Fizica, se bazează pe noțiunea de „cauzalitate” („cauza” fiind întotdeauna anterioară „efectului”)?! Pentru a ocoli interpretarea care presupunea că putem influența trecutul, interpretare cu care John Wheeler n-a fost de acord, el a făcut câteva afirmații foarte neobișnuite și privite cu destul de mult scepticism de o bună parte a lumii științifice. Astfel, el a spus că „Lumea cuantică ni se pare stranie pentru că presupunem că electronii și, în general, particulele cuantice sunt într-o stare sau alta și înainte de a fi detectate, adică și înainte ca noi să interacționăm cu ele.” „Ori, a spus el, această presupunere s-ar putea să fie falsă!” „Trecutul, a spus John Wheeler, nu există decât dacă avem o înregistrare a lui în prezent.” Cu alte cuvinte dacă nu avem informația prin care fantă a trecut electronul, trecerea respectivă NU A EXISTAT din punct de vedere cuantic. Poate că aveți impresia că ceea ce afirmă Wheeler este și mai ciudat decât ce ați auzit până acum, poate că este, dar această afirmație împreună cu alte lucruri pe care le-a spus Wheeler duc spre o ipoteză cu totul și cu totul originală în Fizică despre ceea ce sunt, de fapt particulele elementare și despre ceea ce este, de fapt lumea fizică.
Înainte de a merge mai departe, vreau să fac o precizare în legătură cu ceea ce ați văzut până acum: Am folosit tot timpul ca particulă cuantică în experimentele mintale pe care le-am descris electronul. Din două motive: Întâi pentru că el este cea mai cunoscută particulă elementară, și apoi pentru că am vrut să dau continuitate materialului prezentat. Dar unele dintre experimentele despre care am vorbit n-au fost niciodată realizate cu electroni, din cauza unor dificultăți tehnice majore... Au fost, în schimb realizate cu lumină, adică cu fotoni. Dar fotonul este și el o particulă elementară. Dar vă asigur că din punctul de vedere al aspectelor teoretice despre care v-am vorbit, n-are nici o importanță ce particulă cuantică folosim în experimentele respective. Concluziile vor fi întotdeauna aceleași! Am vorbit în paragraful de mai sus despre particule cuantice, în general, de-aici încolo mă voi referi mai concret la particulele elementare, cele care stau la baza a ceea ce numim „substanță” și la baza tuturor interacțiunilor pe care le cunoaștem. Particulele elementare se clasifică în fermioni, particulele care stau la baza a ceea ce numim „substanță” și bosoni, care sunt particulele elementare care mediază interacțiunile dintre corpuri. De pildă, electronul este un fermion, în timp ce fotonul este un boson. După cum știți din paragraful de mai sus, John Wheeler, pentru a da o explicație proprietăților stranii ale particulelor cuantice, a spus că „De fapt, ele ne par stranii pentru că presupunem că au avut proprietăți fizice și înainte de a fi detectate (sau măsurate).” Adică și înainte ca noi să interacționăm cu ele. „Și acest lucru, spune Wheeler, nu este adevărat.” Repet cuvintele lui: „Trecutul nu există decât dacă avem o înregistrare a lui în prezent.” Aceste afirmații ale lui Wheeler stau la baza unei interpretări originale a realității fizice pe care ne-o propune el, interpretare care a fost numită „It from Bit”, și cred că numele sugerează destul de clar despre ce e vorba, „it” aicea în sensul de „orice”, deci „ceva”. „it”, dar cu sensul de „orice” își are originea în observație, deci totul își are originea în observație, iar observația presupune un schimb de informație: „It from Bit” De fapt, informația din lumea cuantică nu este de tip „bit”, ci are la bază bitul cuantic, așa-numitul „qubit”; în timp ce bitul are valoarea 0 sau 1, qubitul are valoarea 0 și 1 dintr-un fenomen specific lumii cuantice, numit „superpoziție”. O altă diferență dintre bit și qubit este aceea că putem citi de câte ori vrem valoarea unui bit fără să-i alterăm starea, în schimb valoarea unui qubit o putem citi o singură dată pentru că în momentul în care facem citirea, qubitul iese din starea de superpoziție. Putem, deci citi o singură dată o anumită valoare a qubitului. Wheeler a mai spus că trăim într-un univers participatoriu, în sensul că observatorul este necesar pentru a explica Universul și Legile lui (înseamnă că Universul nu poate exista fără participarea unei conștiințe). De fapt, este implicat în însăși existența Universului. De fapt, Wheeler susține că „Un fenomen nu devine fenomen decât dacă este observat. Ceea ce nu este observat, nu există!” Pân’ aicea am vorbit despre lumea cuantică și despre încercările de a explica ciudățeniile ei. Acum, cu îngăduința voastră, voi face o extrapolare și voi încerca să folosesc aceste idei pentru a înțelege lumea din jurul nostru, realitatea fizică... Nu știu dacă avem voie să facem o astfel de extrapolare, dar știu că ceea ce stă la baza particulelor elementare stă de fapt la baza întregii realități fizice, pentru că tot ceea ce simțurile și aparatele noastre pot pune în evidență, totul are la bază particule elementare. Voi începe cu o întrebare: „Există în jurul nostru culori?” Nu vă grăbiți să răspundeți. Vă propun două întrebări echivalente: „Dacă nu există un observator, un corp roșu mai este el un corp roșu?” Sau: „Culoarea descrie ceva din lumea fizică?” Nu știu ce răspuns ați da acestor întrebări, dar știu că ceea ce numim „culoare” este o senzație, o senzație vizuală. Iar senzațiile sunt produse de creier pe baza semnalelor pe care le primește creierul de la organele de simț. Deci nu aparțin lumii înconjurătoare, sunt doar reflectări psihice ale unor proprietăți ale corpurilor din ceea ce numim realitate fizică. Să ne gândim la alt simț: „Există în jurul nostru sunete?...” Apropo, în Evul Mediu cei care se ocupau cu cunoașterea naturii au dezbătut cred că sute de ani următoarea întrebare: „Dacă în pădure, undeva cade un copac și nu-i nimeni în jur, produce el zgomot?” Ei bine, răspunsul la această întrebare nu este nici DA, nici NU, copacul produce ceva în cădere, produce vibrații ale aerului, unde longitudinale în aer. Dar, ca să se producă și-un sunet, zgomot în acest caz, mai trebuie o ureche, un creier și-o conștiință. Deci răspunsul la întrebarea „Există în jurul nostru sunete?” este „Nu există sunete dar există vibrații ale aerului pe baza cărora urechea produce semnale electrice pe baza cărora, la rândul lui, creierul produce senzația de sunet.” Aceste diferențe dintre lumea fizică și reflectarea ei în conștiința noastră sunt adevărate pentru toate simțurile, nu există în jurul nostru mirosuri, sau gusturi. Ceea ce noi numim de obicei „realitate”, este de fapt „Reflectarea lumii fizice în conștiința noastră”. Dar suntem atât de obișnuiți să considerăm reală această reflectare a lumii fizice, încât chiar în manuale de fizică există definiții de genul: „Sunetele sunt unde longitudinale în aer cu frecvența cuprinsă între 16 și 20000 Hz.” Dar cum ar putea să fie sunetul, care-i o senzație, „o undă longitudinală în aer”?... Sau „Lumina este o undă electromagnetică cu lungimea de undă cuprinsă între 400 și 750 nm.” Dar, din nou cum ar putea fi lumina, care e o senzație, cum ar putea fi „o undă electromagnetică”?... Se pare, deci că există două realități, realitatea fizică și reflectarea ei în conștiința noastră. Dacă vi se pare ciudat acest lucru, să știți că nu-i nici nou, nici original... Platon, în „Alegoria Peșterii”, vorbea deja despre acest lucru cu mult peste două mii de ani înainte, deci filosofii știu acest lucru de foarte multă vreme!... Dar realitatea fizică are la bază particulele elementare, și, dacă vă aduceți aminte experimentele în care sunt implicate fenomene cuantice, duc la întrebarea: „Ce sunt particulele elementare? Sunt particule sau sunt unde?” Ați văzut în paragraful de mai sus că nici o interpretare a proprietăților acestor particule nu explică tot ceea ce am vrea să explice, nici o interpretare nu pare pe deplin satisfăcătoare!... Și-atunci, poate că-i mai justificată întrebarea: „Dacă particulele elementare nu sunt nici unde, nici particule?...” Voi porni de la această întrebare, și vă propun acum o ipoteză care, așa cum am mai spus, pleacă de la ideile lui John Wheeler. Și, din nou, vă pun o întrebare. Cum răspundeți la întrebarea: „Ce este pe acest DVD?...” Dacă vă gândiți un pic, vă dați seama că, de fapt noi când răspundem la întrebări de genul acesta nu ne referim la ce se găsește pe DVD, ci la ce putem obține cu ajutorul informației care se găsește pe discul respectiv. De pildă, eu pot să spun că „Pe acest DVD este filmul Superman”, dar dacă mă uit la un microscop electronic la suprafața acestui DVD, o să văd, să le spunem, „mici dealuri și văi”, și-atâta tot. Oricât mă voi plimba cu microscopul electronic pe suprafața DVD-ului, nu-l voi vedea pe Superman alergând printre aceste dealuri și văi (dealurile și văile erau o metaforă pentru canalele care se văd la microscopul electronic când privim suprafața unui disc optic)... Dar nu vi se pare că facem același lucru când răspundem la întrebarea, de pildă: „Ce este acesta?...”, spunând „Este un măr roșu!”, oare nu ne referim și în cazu' ăsta la reflectarea realității fizice în conștiința noastră?! Vă propun, atunci următoarea analogie: Ca să vedem filmul Superman, avem nevoie de o mulțime de lucruri. Avem nevoie de un suport pentru forma fizică a informației, discul, de forma fizică a informației, dealurile și văile de pe suprafața discului, de-un cititor al acestei informații, player-ul sau driver-ul care transformă informația fizică în altfel de informație, în semnale electrice. Mai avem nevoie de un calculator care să producă pe baza acestor semnale electrice altfel de semnale, semnale video, respectiv audio și, în fine mai avem nevoie de un ecran și de un difuzor care să dea imaginea și sunetul filmului. Acum, dacă răspunsul la întrebarea „Ce sunt particulele elementare?...” este „Particulele elementare sunt informație, nimic altceva decât informație.”, atunci avem exact același traseu și între realitatea fizică și reflectarea ei în conștiința noastră. Astfel, în loc de dealurile și văile de pe suprafața discului avem particulele elementare, în loc de player sau driver avem organele de simț (care fac același lucru, ăăă... transformă informația pe care-o primesc în semnale electrice care se duc la creier), în locul calculatorului avem creierul, și în loc de ecran și difuzor avem conștiința (cea în care se reflectă lumea fizică; lumea se reflectă în conștiință, nu?). Dar, după cum vedeți n-am pus nimic în locul suportului informației fizice, în locul discului. Nu uitați: Acesta ar fi suportul particulelor elementare, suportul informației din ceea ce numim lumea fizică. Acum, trebuie să vă previn că părăsim domeniul științei, în știință VORBIM DESPRE CEEA CE ȘTIM, nu facem speculații... Dar, ce știm: Păi, sunt lucruri pe care le știm, de pildă știm cu toții că dacă dau drumu' din mână acestui pix, el cade. De ce știm acest lucru? Pentru că am fost martorii a sute și mii de experimente, dorite sau nedorite, în care corpuri au căzut. N-a rămas nici unu' în aer sau nu s-a oprit pe drum!... De fapt, știm atât de bine acest lucru încât nici nu simt nevoia să vă dovedesc, a fost dovedit de atâtea ori încât nici nu v-arăt că el cade! Pentru că sunt convins că sunteți convinși că ceea ce-am spus este adevărat. Dacă-i dau drumu' din mână, pixul cade... Deci ați văzut ceva ce știm, cu astfel de lucruri se ocupă știința! Dar în momentul în care spun: „Eu cred că...” părăsim domeniul științei, și tare bine ar fi dacă ar apărea mai puține materiale pe Internet care reprezintă pure speculații dar se pretind de domeniul științific. Eu, din respect pentru știință, vă previn înc-o dată că ceea ce urmează este doar o ipoteză și nici măcar NU ESTE O IPOTEZĂ ȘTIINȚIFICĂ. Vreau să pun ceva în locul suportului fizic al informației, în locul discului, pentru a completa analogia. Trebuie să observăm că discul, pe de-o parte și ecranul și difuzorul, pe de altă parte sunt ACELAȘI lucru! SUBSTANȚĂ! Așa că, EU CRED că trebuie să punem la-nceput același lucru care se găsește la sfârșit, adică O CONȘTIINȚĂ (căreia, dacă vreți, puteți să-i spuneți „conștiința universală”)!... Dacă acceptăm această idee, atunci ceea ce numim „realitate fizică” nu este decât „Un schimb de informație între conștiința universală și <>”. Mai vreau să fac o propunere de fapt, ca să respectăm dictonul: „Natura trebuie să fie simplă în esența ei!”, EU MAI CRED că acest șir de transformări pe care le suferă informația, lanțul acesta de transformări, este, de fapt închis, este o buclă!... Și anume, conștiința individuală (lanțul se-nchide!), conștiința individuală este, de fapt o parte a conștiinței universale. Ceea ce am spus acum nu este original, ăăă... există doctrine filosofice orientale care susțin acest lucru de multă vreme... Mai rămâne o întrebare: „De ce se concretizează conștiința universală în conștiințe individuale, și de ce schimbă informație cu acestea?...” NU ȘTIU. Dar, vă întreb: Ați încercat vreodată SĂ NU GÂNDIȚI?! Dac-ați încercat, atunci știți că acest lucru este IMPOSIBIL. Poate că nici conștiința universală nu poate să nu gândească... Și e foarte bine așa, pentru că rezultatul gândurilor ei suntem noi și realitățile noastre...
Așa cum am arătat mai sus, trebuie să vorbim despre două realități: realitatea fizică, obiectivă, materială, cea de unde ne vine informația, și realitatea pe care o construiește creierul, cea din conștiința noastră, care este o reflectare a realității obiective. Evident că sunetele există în realitatea construită de creier, în realitatea din conștiința noastră, dar în lumea fizică, materială, obiectivă, acolo nu există sunete!... Acolo avem doar vibrații ale aerului, unde longitudinale în aer care, dacă au frecvența cuprinsă între atâta și atâta, pot produce senzația de sunet. Deci, unele lucruri au o existență într-o anumită realitate, și nu au existență în altă realitate. Dar se pune întrebarea: „Despre care dintre aceste două realități, realitatea obiectivă, fizică, pe de o parte, și pe de altă parte, realitatea construită de creier, realitatea din conștiința noastră, despre care dintre aceste două realități putem spune că există cu siguranță?...” Păi nu putem să spunem decât despre realitatea construită de creier. Deci, la prima vedere, cealaltă realitate, realitatea fizică, obiectivă, nu este o realitate despre care putem afirma că există cu siguranță. În schimb, despre realitatea construită de creier putem face această afirmație, pentru că în această realitate trăim, aceasta este realitatea pe care o cunoaștem. Este realitatea despre care știm cu siguranță că există, n-avem nevoie de dovezi. Pentru că în ea TRĂIM, și ea se găsește, se reflectă, în conștiința noastră. Deci prima concluzie este următoarea: Nu putem dovedi existența unui obiect în lumea fizică, deoarece nu putem dovedi nici măcar existența acestei lumi fizice!... Unii spun că „Dovada că un zid, de pildă, există, este faptul că dacă dăm cu capul în el ne doare”. Dar acest raționament este greșit, pentru că dacă creierul poate produce imaginea zidului, în conștiința noastră, atunci poate de asemenea să producă și senzația de durere. Dacă creierul poate produce senzații care nu au un corespondent fizic, material (NU ȘTIU dacă este așa, am scris „dacă”), atunci poate produce și percepția unor lucruri care nu au o existență fizică. Adică, așa cum produce senzația de durere, poate produce și percepția unui zid fără ca acesta să existe. Când cineva are halucinații, nu asta face creierul? Percepe lucruri care nu au un echivalent material, fizic. Deci, încă o dată, demonstrația este greșită. Dar există un alt argument mult mai bun în favoarea ideii că trebuie să existe ceva în afara conștiinței noastre: Și anume faptul că „putem afla lucruri noi”. Cantitatea de informație din creierul nostru crește, în timp. Sigur că mintea produce informație nouă și pe baza unor informații care există deja, cu ajutorul unor RAȚIONAMENTE (Raționamentul – sau „inferența” – este operația logică prin intermediul căreia din propoziții date numite „premise” este derivată o altă propoziție numită „concluzie”.). Dar nu la asta mă refer. Există și informații care nu apar în acest fel în conștiința noastră, de pildă informațiile pe care le căpătăm prin percepții, de pildă „Am ajuns într-un oraș în care n-am mai fost niciodată și mă plimb prin centrul orașului respectiv, și văd: străzi, clădiri pe care nu le-am văzut niciodată, și așa mai departe.” Această informație, cred eu, trebuie să vină de undeva. Și locul acela, de unde vine această informație, îl numim „realitatea fizică”, „realitatea obiectivă”. Aceasta este independentă de conștiința noastră. Și avem, atunci a doua concluzie: Și anume că „Nu putem pur și simplu dovedi existența sau nonexistența unui obiect, decât dacă definim întâi despre ce fel de existență este vorba.” Și, pentru că acest subiect, se dorește a fi o colecție de materiale de popularizare a științei, vom analiza în final existența în lumea fizică, acum că presupunem că ea există, că este locul de unde primim informație. Așa cum am făcut și în paragrafele de mai sus, vă avertizez că ceea ce urmează este doar O IPOTEZĂ, și NU O CONCLUZIE ȘTIINȚIFICĂ. Am arătat în paragrafele de mai sus că particulele elementare pot fi considerate informație. Și, în conformitate cu ideile lui John Wheeler, „Această informație interacționează cu conștiința noastră, și pe baza acestei informații creierul nostru construiește ceea ce se numește realitate”. Ipoteza lui John Wheeler se numește chiar „Ipoteza Universului Participatoriu”. Înseamnă că dacă vrem să găsim proprietatea fundamentală pentru ca ceva să aibă o existență obiectivă, de fapt trebuie să căutăm care este acea proprietate a corpurilor, a fenomenelor, care le permite acestora să interacționeze cu conștiința noastră. Pentru ca să apară această posibilitate de interacțiune între informația din ceea ce numim „realitatea obiectivă”, și conștiința noastră, trebuie să existe o „informație fundamentală” care să definească și să dea regulile acestor interacțiuni. Această informație fundamentală este o funcție de stare foarte, foarte importantă în fizică pe care o numim ENERGIE. Deci, particulele elementare, pot interacționa cu conștiința noastră pentru că au energie, ceea ce înseamnă că realitatea fizică poate fi definită ca „Suma a tot ceea ce are energie”. O variantă a acestei afirmații ar fi aceea că „Realitatea constă în tot ceea ce are masă”. La prima vedere, ar fi mai simplu să vorbim despre masă decât despre energie, dar la o analiză mai atentă lucrurile se complică de fapt. Pentru că există multe feluri de masă: De pildă, există „masa inertă” și „masa gravifică” (sau „masa grea”, cum se mai numește). Sau există masa care apare prin interacțiunea cu „Câmpul Higgs”, sau în „Relativitate” există „masa invariantă”, care este „Masa unui obiect care nu depinde de energia cinetică a obiectului respectiv”, și „masa relativistă”, care „Depinde de această energie cinetică.” Deci, din această cauză lucrurile se complică dacă vorbim despre „masă”, așa că prefer să rămânem la „energie” cu toate că, în ultimă instanță, se pare că între „masă” și „energie” există întotdeauna o legătură. Concluzia finală este următoarea: „Ca să putem dovedi că un obiect există, trebuie să dovedim întâi existența. Când încercăm să facem acest lucru, ne dăm seama că există, pe de o parte mai multe niveluri de existență și, pe de altă parte există existența obiectivă și existența subiectivă. Dacă acceptăm existența unei realități obiective, independente de conștiința noastră, atunci un obiect există dacă poate interacționa cu conștiința noastră, adică dacă are energie. Se pare, deci că la baza tuturor realităților se găsesc energia și informația. Dar, poate că informația nu e altceva decât „energie ordonată, structurată”, și atunci rămâne un singur lucru: ENERGIA. Dacă ați crezut că existența unui obiect este evidentă și ușor de demonstrat, LUMEA NU ESTE CUM CREDEȚI.

Observații.
N-am spus că „particulele elementare pot fi considerate informație”. În titlul materialelor scrie: „O ipoteză despre realitate”, ceea ce înseamnă că tot ceea ce am spus este o ipoteză, nu știu dacă este așa sau nu.
Apoi, faptul că ceea ce observăm este eronat nu înseamnă că nu este informație. Informația poate să fie adevărată sau falsă, dar tot informație rămâne. "5 = 6" este informație, numai că este informație falsă.
Nu există, după câte știu, o definiție unică pentru informație, deoarece ea poate însemna lucruri diferite, în funcție de context. Eu mă refer, în materialul meu, la informația necesară creierului ca să construiască ceea ce numim "realitate".
Aș vrea să știu ce este conștiința, aș fi singurul om din lume care știe !
Dac-aveți întrebări, observații, critici cu privire la primul material, aștept cu nerăbdare părerile voastre la adresa de E-mail pe care sigur o vedeți.
Un lucru poate fi purtător de informație dacă are o structură, dacă nu este omogen și izotrop. De pildă, un disc optic are porțiuni de un anumit tip care alternează cu porțiuni de alt tip (cum ar fi transparente sau nu). În sensul ăsta spun că, ca să poată fi informație sau să transporte informație, trebuie să fie "structurată". Un exemplu de structură ar putea fi organizarea energiei în particule elementare.

La revedere !...

Come on Virgil, nu ai inteles nici pana acum ca energia da masa? Fara energie nu exista masa.
Dar ce este energia? O unda...

Energia este sufletul masei. Organizarea masei inertiale da energie. Altfel masa este haos, este haotica, este doar ether inconjurator.  Masa haotica are doar impuls, nu si energie.  Masa nu este masiva, ci este discreta, este difuza. Este praf si pulbere.
Stiu ca este foarte greu de a descifra si intelege aceasta mare taina a materiei.

CAdi a scris:Come on Virgil, nu ai inteles nici pana acum ca energia da masa? Fara energie nu exista masa.
Dar ce este energia? O unda...

Energia nu da masa, ci efectele energiei sunt echivalente cu efectele unei mase in miscare care s-ar ciocni de un alt corp. Defectul de masa nu inseamna o disparitie a masei in urma reactiei nucleare, ci o emisiune de energie sub forma de radiatii ce poate fi echivalata cu o masa.

Il indemn din nou pe Ovidiu sa fragmenteze raspunsul initial
pe idei, asa cum crede el de cuvinta, si sa le posteze esalonat.
Un text asa de lung este de natura sa te demobilizeze, nici nu
poti fi sigur ca orice problema ai comenta, nu este comentata
deja de autor.
Cred ca a retinut cum decurge pasa de idei intre participanti
pe acest forum. Si uneori nu este lipsita de interes.

virgil a scris:

CAdi a scris:Come on Virgil, nu ai inteles nici pana acum ca energia da masa? Fara energie nu exista masa.
Dar ce este energia? O unda...

Energia nu da masa, ci efectele energiei sunt echivalente cu efectele unei mase in miscare care s-ar ciocni de un alt corp.
Defectul de masa nu inseamna o disparitie a masei in urma reactiei nucleare, ci o emisiune de energie sub forma de radiatii ce poate fi echivalata cu o masa.

In aceeasi fraza de contrazici!

Eu iti pun tie o intrebare...
Stim ca si electronul moare. Limita inferioară experimentală pentru durata medie de viață a electronului este de 6,6×10^28 ani, la un nivel de încredere de 90%.
https://www.setthings.com/ro/electron/

Crezi ca mai ramane ceva din electron , sau din orice particula elementara, dupa ce energia electronului sau a celorlalte particule se epuizeaza?

CAdi a scris:

virgil a scris:

CAdi a scris:Come on Virgil, nu ai inteles nici pana acum ca energia da masa? Fara energie nu exista masa.
Dar ce este energia? O unda...

Energia nu da masa, ci efectele energiei sunt echivalente cu efectele unei mase in miscare care s-ar ciocni de un alt corp.
Defectul de masa nu inseamna o disparitie a masei in urma reactiei nucleare, ci o emisiune de energie sub forma de radiatii ce poate fi echivalata cu o masa.

In aceeasi fraza de contrazici!

Eu iti pun tie o intrebare...
Stim ca si electronul moare. Limita inferioară experimentală pentru durata medie de viață a electronului este de 6,6×10^28 ani, la un nivel de încredere de 90%.
https://www.setthings.com/ro/electron/

Crezi ca mai ramane ceva din electron , sau din orice particula elementara, dupa ce energia electronului sau a celorlalte particule se epuizeaza?

Asta inseamna o durata de viata mai mare decat viata universului. Universul este considerat ca are 14 miliarde de ani iar durata de viata a electronului dupa datele tale este de ordinul de marime a un miliard de miliarde de miliarde de ani, adica un miliard de ani la puterea a treia, si ceva mai mult. Ei bine da-mi voie sa-ti spun ca electronul nu moare la propriu niciodata ci doar se combina printr-o reactie de captura K, de catre un proton transformandu-se intr-un neutron, cu emisiunile de neutrino respective.
Si acum delecteaza-te cu ceva;
Electronul

Electronul nu-i de fier,
e-un vârtej plin de mister.
Cine spune că-l cunoaşte,
nu ştie precis ce-l paşte.
Singur stau si mă intreb,
electronul e-un întreg?
Doamne cată-ncurcătură,
Când e undă, când vârtej,
nici nu ştiu ce să mai crez,
Ca un fus ce se roteşte,
şi cand sta se invarteşte,
Are-n el moment cinetic,
factorul giromagnetic,
Doar cu jumăta’de spin,
e ciudat, dar si divin.
Are sarcina intreagă,
şi magnetul care-l leagă,
Are-un frate pozitron,
ca asa e de bonton,
Iar atunci cand se-ntalnesc,
se ciocnesc, de se smintesc,
S-ar scantei, ca niste cuante,
si dispar apoi in noapte.
Oricat cauti, nu-i de-ajuns,
e-un mister de nepatruns.
……..
iVirgil,

Poezia este reusita si  frumoasa   dar iar te contrazici in ea, cred ca o scrii din subconstient fara sa meditezi substratul!

https://www.setthings.com/ro/electron/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antimaterie

scrie si in linkurile de mai sus:

,, Când un electron se ciocnește cu un positron, ambele particule pot fi complet anihilate, producând fotoni de raze gama"

,,Dacă o particulă intră în coliziune cu antiparticula sa, cele doua se anihilează, emițând raze gamma, fotoni de înaltă energie. În 1928, Paul Dirac a intuit existența antimateriei.''

Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie,
stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma)


Adica se transforma in  lumina, (exact cum a zis Abel Cavasi) nu ramane nimic material. Din lumina ( raze gamma) se pot transforma ulterior din nou in electroni si pozitroni.

CAdi si tu mergi pe principiul ca ce nu se percepe, nici nu exista. Poezia este literatura si concentreaza in ea mai multe adevaruri dar nu pe toate.
Nu exista nici un experiment care sa puna in evidenta un electron a carui energie cinetica egala cu zero, adica cu viteza de deplasare nula. Ceia ce se numeste energia cinetica a electronului reprezinta de fapt energia cuantei emise atunci cand electronul este franat. De exemplu energia cinetica a unui electron accelerat la o diferenta de potential de un volt este notata cu 1eV=1,602.10^-19[J], si este masurata dupa lungimea de unda a cuantei emise care este de 1240.10^-9 [m]; Dar dupa ce electronul se descarca de aceasta energie, el continua sa existe. Ei bine nimeni nu a putut masura vreuna din proprietatile electronului in aceasta stare nuda de energie.

Virgil, electronul, nu se descarca de nici o energie, interpretezi gresit lucrurile. Energia este cea masurata , dar el o poseda in continuare.
Masa este data de energie, fara energie masa nu exista.
Este si ceea ce s-a constatat cand s-a ciocnit un electron cu un pozitron:

Cand un electron se ciocneste cu un pozitron, ambele particule dispar, sunt complet anihilate, producand fotoni de raze gamma




Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie,
stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma) citat Wikipedia

Eu sunt convins ca masa este un atribut al energiei (fotoni) dar  imi pun problema si altfel:
Daca electronul si pozitronul se transforma dupa ciocnire in fotoni gamma, ce anume tine lumina (acesti fotoni gamma) prizoniera in particulele numite electron si pozitron?
Tin minte ca Nasim Haramein afirma odata ca protonul are integrat in el o gaura neagra....(miniblackhole)

CAdi a scris:Virgil, electronul, nu se descarca de nici o energie, interpretezi gresit lucrurile. Energia este cea masurata , dar el o poseda in continuare.
Masa este data de energie, fara energie masa nu exista.
Este si ceea ce s-a constatat cand s-a ciocnit un electron cu un pozitron:
Cand un electron se ciocneste cu un pozitron, ambele particule dispar, sunt complet anihilate, producand fotoni de raze gamma

Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează), lăsând în urma lor o formă de energie,
stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma) citat Wikipedia

Materia si antimateria se anihileaza reciproc ca entitati distincte deoarece se cupleaza intr-o noua stare si dispar pentru noi in sensul ca nu le mai putem percepe, dar ele constinua sa existe.

Am sa-ti dau un exemplu intuitiv cand doua entitati materiale pot sa dispara si totusi exista in continuare; daca iei doua coli de celofan una de culoare galbena si cealalta de culoare albastra si le suprapui obtii o singura culoare verde. Acum decupezi cate un disc din ambele coli si le inversezi, adica in gaura din celofanul galben pui discul de celofan albastru, iar in coala de celofan albastru pui discul de culoare galbena, si lasi totul suprapus. Rezultatul va fi o suprafata continua de culoare verde, desi cele doua entitati continua sa existe, dar sunt invizibile pe fondul mediului de aceiasi culoare. Deci avem un mediu compus din doua stari diferite, din care se desprind cele doua entitati pe care in stare libera le putem percepe in mod distinct, daca le separam cu o cuanta de energie care rupe aceasta legatura. Apoi daca cele doua entitati le ciocnim ele se vor suprapune din nou eliberand cuanta energiei de legatura. Insa entitatile continua sa existe desi nu se pot deosebi de mediul inconjurator. Sigur nu am pretentia ca astfel se explica totul,dar macar partial .

Virgil, ce tot insisti?
scrie clar aici:
Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează),
lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma) citat Wikipedia.

Deci nu mai exista forma de materie si antimaterie pe care le percem noi, (adica electroni, protoni, neutroni, pozitroni etc) acestia  se transforma in fotoni de inalta energie, adica raze gamma.
Ce este asa greu?

P.S. Si e normal sa fie asa: particulele contin in ele viteza luminii la patrat (c^2)

CAdi a scris:Virgil, ce tot insisti?
scrie clar aici:
Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează),
lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma) citat Wikipedia.
. . . . .

Cand ai sa mai evoluezi, ai sa intelegi ca nimic nu dispare ci se
transforma. Cuvantul acesta este fals atunci cand este folosit
in fizica. Daca niste elemente reactioneaza violent, se disociaza,
se pulverizeaza, sau se imprastie, dar masa respectiva nu dispare.
Ea ramane in Univers sub forma de praf de stele, materie in vrac
sau...MATERIE INTUNECATA/ ETER/ FOIP.

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:Virgil, ce tot insisti?
scrie clar aici:
Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează),
lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma) citat Wikipedia.
. . . . .

Cand ai sa mai evoluezi, ai sa intelegi ca nimic nu dispare ci se
transforma. Cuvantul acesta este fals atunci cand este folosit
in fizica. Daca niste elemente reactioneaza violent, se disociaza,
se pulverizeaza, sau se imprastie, dar masa respectiva nu dispare.
Ea ramane in Univers sub forma de praf de stele, materie in vrac
sau...MATERIE INTUNECATA/ ETER/ FOIP.

Mi se pare ca citesti printre randuri Virgil_48 :

Am scris clar :
,,Deci nu mai exista forma de materie si antimaterie pe care le percem noi, (adica electroni, protoni, neutroni, pozitroni etc) acestia se transforma in fotoni de inalta energie, adica raze gamma.''
Sau tu publici din raspunsul meu doar ce te intereseaza?
Si vezi ca raspunsul tau este adresat Wikipedia care chiar daca nu foloseste cuvantul transformare lasa sa se inteleaga clar acest lucru.

CAdi a scris:Virgil, ce tot insisti?
scrie clar aici:
Când materia și antimateria se întâlnesc, acestea reacționează violent. Materia și antimateria dispar (se anihilează),
lăsând în urma lor o formă de energie, stabilizată de obicei ulterior ca foton de înaltă energie (raze gamma) citat Wikipedia.

Deci nu mai exista forma de materie si antimaterie pe care le percem noi, (adica electroni, protoni, neutroni, pozitroni etc) acestia  se transforma in fotoni de inalta energie, adica raze gamma.
Ce este asa greu?

P.S. Si e normal sa fie asa: particulele contin in ele viteza luminii la patrat (c^2)

Eu stiu foarte bine ce se spune in fizica despre particule si anti particule cat si transformarea masei acestora in cuante de energie, dar eu prezint o alternativa din care rezulta altceva care nu vreti sa acceptati ca ar putea fi adevarat.
Daca iei un atom neutru d.p.v. electric si doresti sa pui in libertate un electron, ai nevoie de o cuanta de energie egala sau mai mare decat energia de legatura a electronului respectiv. In urma ciocnirii atomului cu acea cuanta este eliberat un electron si ne ramane un atom ionizat pozitiv. Astfel inlocuind termenul de atom, cu un nou termen "entitate neutra" putem rediscuta in aceiasi termeni experimentul. Daca energia de legatura a electronului in aceasta entitate este chiar aceia de 0,511MeV, iata ca ajungem sa discutam ca in urma acestui experiment ca bombardand acea entitate neutra cu o cuanta obtinem un electron si o entitate pozitiva pe care o identificam cu un pozitron. Dar despre ce entitate neutra vorbim? despre un "cuplaj binar" electron-pozitron, care neavand sarcina electrica nu poate fi descoperit. Nici un experiment nu arata ca in urma ciocnirii electronului cu un pozitron, acestea dispar ca materie, ci doar ca in urma ciocnirii acestora se pune in libertate cuanta de energie, si particulele respective nu mai pot fi evidentiate.
Am intalnit experimente in care electronul poate fi eliberat fara ca sa fie pus in libertate si un pozitron. Acest lucru ma duce la gandul ca pozitronul la randul lui face parte dintr-o entitate neutra mai mare, si pentru care mai este nevoie de o cuanta de aceiasi valoare pentru al elibera. Dupa parerea mea aceste entitati neutre pot fi destul de mari astfel incat sa poate genera si neutroni sau protoni. Iata ca putem obtine masa unui proton din mediul electromagnetic caracterizat de epsilon astfel;
Accept sa-mi combateti aceasta parere cu argumente sau experimente care sa contrazica afirmatiile mele.

Probabil ca la CERN sau in alta parte (la un alt accelerator de particule) s-au realizat aceste experiente si s-au ciocnit protoni-antiprotoni , electroni cu pozitroni etc
si s-a tras concluzia cu eliberarea numai a fotonilor gamma.
Banuiesc ca Wikipedia ia informatii corecte si nu eronate. De altfel la sesizarea institutelor de fizica din intreaga lume sau a unor fizicieni renumiti,
ce este eronat se poate rectifica in Wikipedia. Daca au ramas inseamna ca aceasta este certitudinea experientelor realizate.

Ai scris:

,, Nici un experiment nu arata ca in urma ciocnirii electronului cu un pozitron, acestea dispar ca materie, ci doar ca in urma ciocnirii acestora se pune in libertate cuanta de energie,
si particulele respective nu mai pot fi evidentiate''

Eu nu am zis ca electronii si pozitronii dispar ca materie ci doar ca se transforma total in fotoni gamma.
(nu mai sunt electroni si pozitroni sau in general particule si antiparticule sunt fotoni.

Stiu e greu sa accepti ca lumea nu este materie dar acesta este adevarul. Lumea este formata din unde de o anumita frecventa, lungime de unda si pulsatie.
Si mai este ceva: informatie.
Multi fizicieni se intreaba deja daca nu traim cumva  intr-un univers holografic:

https://www.brandeis.edu/now/2018/march/hologram-qubits-headrick.html

https://www.****.org/holographic-principle-theoretical-physics-1702072-2/

P.S. ForeverMan a fost la CERN. De ce crezi ca ii tot da cu constiinta?

CAdi a scris:. . . . .

Eu nu am zis ca electronii si pozitronii dispar ca materie ci doar ca se transforma total in fotoni gamma.
(nu mai sunt electroni si pozitroni sau in general particule si antiparticule sunt fotoni.

Stiu e greu sa accepti ca lumea nu este materie dar acesta este adevarul. Lumea este formata din unde de o anumita frecventa, lungime de unda si pulsatie.
Si mai este ceva: informatie.
Multi fizicieni se intreaba deja daca nu traim cumva  intr-un univers holografic:
P.S. ForeverMan a fost la CERN. De ce crezi ca ii tot da cu constiinta?

Am impresia ca te cam contrzici. Odata spui asta:
Eu nu am zis ca electronii si pozitronii dispar ca materie...
Si pe urma asta:
Stiu e greu sa accepti ca lumea nu este materie dar acesta
este adevarul. Poate sa dispara sau nu materia ?
Incerci sa te hotarasti ? Sau joci aici Avocatul Diavolului ? Vrei
sa iei calea lui FM ? Atunci nu trebuie sa mai dovedesti nimic.
Iti trebuie numai fantezie si tupeu. El ii tot da cu constiinta
fiindca nu poate scoate ceva realist si se vrea in față cu orice
pret. Dar fantezia ii ofera cale libera spre anonimat sau spre o
cariera de scriitor S.F.

Nu ma contrazic deloc. Materia este formata din fotoni care sunt  energie pura si in acelasi timp unde, undele   nu au masa.
Sper ca atata constientizezi si tu.
Cu alte cuvinte:

Materia nu este altceva decat lumina, energie condensata si adunata in anumite tipare care dau diferitele forme din univers conform informatiei.

Materialistii nu pot sa conceapa asa ceva.

Ia interpretati va rog si tu Virgil _48 si  Virgil, formula lui Einstein si vedeti ca am dreptate.
Am deschis un topic separat pentru asta > ,,Secretul lui Einstein"

virgil a scris:

CAdi a scris:Probabil ca la CERN sau in alta parte (la un alt accelerator de particule) s-au realizat aceste experiente si s-au ciocnit protoni-antiprotoni , electroni cu pozitroni etc
si s-a tras concluzia cu eliberarea numai a fotonilor gamma.
Virgil;
Nici o experienta facuta cu protoni de mare energie, nu a descompus un proton numai in fotoni, cel mult trec in neutroni. Deci protonii sunt indestructibili.



Banuiesc ca Wikipedia ia informatii corecte si nu eronate. De altfel la sesizarea institutelor de fizica din intreaga lume sau a unor fizicieni renumiti,
ce este eronat se poate rectifica in Wikipedia. Daca au ramas inseamna ca aceasta este certitudinea experientelor realizate.

Ai scris:

,, Nici un experiment nu arata ca in urma ciocnirii electronului cu un pozitron, acestea dispar ca materie, ci doar ca in urma ciocnirii acestora se pune in libertate cuanta de energie,
si particulele respective nu mai pot fi evidentiate''

Eu nu am zis ca electronii si pozitronii dispar ca materie ci doar ca se transforma total in fotoni gamma.
Virgil;
Tocmai acest lucru nu ai de unde sa-l stii, ca electronul devine o cuanta de energie. Este doar o extrapolare a experimentului bazat de relatia m.c=h.niu;  Insa chiar fizicienii recunosc ca nu este vorba de egalitate ci doar de echivalenta, ceia ce este cu totul altceva, pentru ca masa inerta nu se transforma in fotoni, ci numai masa relativista.

(nu mai sunt electroni si pozitroni sau in general particule si antiparticule sunt fotoni.

Stiu e greu sa accepti ca lumea nu este materie dar acesta este adevarul. Lumea este formata din unde de o anumita frecventa, lungime de unda si pulsatie.

Virgil;
Acceptiunea unei idei se face numai pe baza de argumente, nu pe extrapolari sau presupuneri. Daca ceva nu-l pot percepe nu inseamna ca nu ar putea exista.


Si mai este ceva: informatie.
Multi fizicieni se intreaba deja daca nu traim cumva  intr-un univers holografic:

Virgil;
Asta este o alta problema de natura filozofica si nu fizica.


https://www.brandeis.edu/now/2018/march/hologram-qubits-headrick.html

https://www.****.org/holographic-principle-theoretical-physics-1702072-2/

P.S. ForeverMan a fost la CERN. De ce crezi ca ii tot da cu constiinta?

Virgil;
Cand ratiunea isi atinge limitele atunci cauti noi explicatii. De fapt se face simtita incapacitatea noastra de a patrunde mai departe.

Capacitatea noastra e intreaga vezi ca este vorba de bosoni intermediari in reactie nu neutroni. Probabil bosoni Higgs . E altceva. Si fotonii sunt bosoni intermediari.

Iar acestea sunt produse secundare alaturi de quarci. Produsele principale sunt fotonii gamma,  cred ca sunt liniile acelea duble. Quarcii se anihileaza si ei .In final dupa cum observi din diagrama se dezintegreaza si celelate produse secundare...

CAdi a scris:Nu ma contrazic deloc. Materia este formata din fotoni care sunt  energie pura si in acelasi timp unde, undele   nu au masa.
Sper ca atata constientizezi si tu.

Cand o sa ne spui cum produc impuls fotonii, ca sa dea presiunea
luminii, o sa mai revin. Imi dai impresia ca despre asta nu se mai
invata acum ?  Impulsul = masa x viteza.
Era o treaba recunoscuta, dar ma gandesc ca au ascuns-o fiind
jenanta. Cauta in niste carti de fizica mai vechi.

Cu alte cuvinte:
Materia nu este altceva decat lumina, energie condensata si adunata in anumite tipare care dau diferitele forme din univers conform informatiei.
Materialistii nu pot sa conceapa asa ceva.

Chiar asa !

Ia interpretati va rog si tu Virgil _48 si  Virgil, formula lui Einstein si vedeti ca am dreptate.
Am deschis un topic separat pentru asta > ,,Secretul lui Einstein"

Cel mai mare secret al omului, este ca opera lui este aproape o
compilatie geniala, menita de altii sa-l marginalizeze pe Tesla.
Vezi mai intai ce inseamna compilatie in Dex.

virgil a scris:. . . . .
Compilatia este un fel de Copy-paste dupa alti autori in urma careia iti insusesti rezultatul si te falesti cu el.

Sensul restrans, cam acesta este. Eu nu i-as nega lui Nea marea
abilitate de a pune cap la cap cunstiintele cercetatorilor adevarati
ca sa obtina o teorie. Ca aceasta e schioapa, nu-i vina lui. Ce fizica
era sa stie un functionar bancar ? A iesit cu paradoxuri!
Vina este a fizicienilor adevarati. Ei puteau sa se concilieze si sa
puna bazele unei paradigme realiste. Dar asta nu se intampla intre
cercetatori, stim de pe forumul nostru.    

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:Nu ma contrazic deloc. Materia este formata din fotoni care sunt  energie pura si in acelasi timp unde, undele   nu au masa.
Sper ca atata constientizezi si tu.

Cand o sa ne spui cum produc impuls fotonii, ca sa dea presiunea
luminii, o sa mai revin. Imi dai impresia ca despre asta nu se mai
invata acum ?  Impulsul = masa x viteza.
Era o treaba recunoscuta, dar ma gandesc ca au ascuns-o fiind
jenanta. Cauta in niste carti de fizica mai vechi.

Cu alte cuvinte:
Materia nu este altceva decat lumina, energie condensata si adunata in anumite tipare care dau diferitele forme din univers conform informatiei.
Materialistii nu pot sa conceapa asa ceva.

Chiar asa !

Formula pt calculul presiunii exercitate de lumina este asta:

P=(1+jR)w unde R = este coeficientul de reflexie ( parte din energie care se reflecta) iar w este densitatea volumica a energiei undei electromagnetice

si a fost obtinuta de Maxwell.

Ipoteza de baza este asta: Energia este echivalenta cu masa
https://www.scribd.com/doc/299928724/Presiunea-luminii


Cu alte cuvinte:
Materia nu este altceva decat lumina, energie condensata si adunata in anumite tipare care dau diferitele forme din univers conform informatiei.

Materialistii nu pot sa conceapa asa ceva.

CAdi a scris:. . . . .
Ipoteza de baza este asta: Energia este echivalenta cu masa
https://www.scribd.com/doc/299928724/Presiunea-luminii
Cu alte cuvinte:
Materia nu este altceva decat lumina, energie condensata si adunata in anumite tipare care dau diferitele forme din univers conform informatiei.
. . . . .

Concluzia ta este cu totul extravaganta. Echivalenta trebuie sa
implice un factor de corespondenta:
De exemplu: E_c = m x v²/2
Nu inseamna ca masa este energie cinetica !
Cu alte cuvinte, mai gandeste-te la concluzia aceea ca materia
nu este altceva decat lumina. Cand mananci o friptura ti se
pare ca ar fi lumina ? Priveste in farfurie! Are lumina miros?
Nici lumina nu este energie pura, fiindca produce presiune.
In alta ordine de idei, tu esti adeptul filozofiei idealiste ?

virgil_48 a scris:
Cu alte cuvinte, mai gandeste-te la concluzia aceea ca materia
nu este altceva decat lumina. Cand mananci o friptura ti se
pare ca ar fi lumina ? Priveste in farfurie! Are lumina miros?

Mirosul este o qualie vorba lui Forever_Man

Tocmai ti-am demonstrat cu formula lui Maxwell presiunea luminii. Vezi cumva vreo masa in ea?
Energia interna a particulei este echivalenta cu masa si invers, masa este echivalenta cu energia interna.
Chiar Einstein a admis acest lucru

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Cu alte cuvinte, mai gandeste-te la concluzia aceea ca materia
nu este altceva decat lumina. Cand mananci o friptura ti se
pare ca ar fi lumina ? Priveste in farfurie! Are lumina miros?

Mirosul este o qualie vorba lui Forever_Man
Tocmai ti-am demonstrat cu formula lui Maxwell presiunea luminii. Vezi cumva vreo masa in ea?
Energia interna a particulei este echivalenta cu masa si invers, masa este echivalenta cu energia interna.
Chiar Einstein a admis acest lucru

Aiureli pe un ecran se pot scrie multe. Nu stiu ce crezi tu ca ai
demonstrat acolo, dar presiunea luminii(dinamică) nu ar exista
daca particulele care o produc nu ar avea masa. Fiindca impulsul
este m x v. Se pare ca fizica invatata mai recent, nu mai necesita
logica, judecata, si mai grav, nici cunoasterea fizicii elementare.
Este destul sa stii ce a admis Einstein si pornesti invers !? El a
admis orice cu scopul de a repara puzzelul care nu se asambla.
Cand punctul de pornire este fals, ajungi la ce concluzii doresti si
poti sustine orice fantezie sau paradox.
Pe langa asta, ajungi sa-l admiri pe un epigon ca FM. Ramai in
realitate, ca te ratacesti in vise cu un asemenea idol.

CAdi a scris:. . . . .
Formula pt calculul presiunii exercitate de lumina este asta:
P=(1+jR)w unde R = este coeficientul de reflexie ( parte din energie care se reflecta) iar w este densitatea volumica a energiei undei electromagnetice
si a fost obtinuta de Maxwell.
Ipoteza de baza este asta: Energia este echivalenta cu masa
https://www.scribd.com/doc/299928724/Presiunea-luminii
Cu alte cuvinte:
Materia nu este altceva decat lumina, energie condensata si adunata in anumite tipare care dau diferitele forme din univers conform informatiei.
Materialistii nu pot sa conceapa asa ceva.

Daca tot sustii asa ceva, intra putin in detalii, nu numai in pdf.uri.
Presiunea luminii a fost masurata si dovedita ca Forta / Suprafata.
Unitatea de masura trebuie sa fie N/m².
Iar Forta este MASA x acceleratia.
Orice hocus-pocus complicat trebuie sa se confrunte cu realitatea
simpla.
Cum obtii presiune fara masa ? Fara masa este nula !
Chiar si Maxwell trebuia sa explice asta. Dar el nu cred ca a afirmat
ca nu exista masa sau ca masa este energie. Tu insa o faci. Crezi
ca ai dovedit ca masa nu exista ! Vise neica, vise.
(Asta este influenta lui FM asupra constiintei tale!  )
Scoate tu o formula pentru presiune care nu are nevoie de masa.

Fotonii si gluonii au masa virtuala energetica. Ti-am explicat si eu si Virgil de ce.
Fotonii sunt eneregie pura, care nu au masa de,,repaus '' .

Masa virtuala a fotonului este m= hv/c^2  si depinde de frecventa fotonului respectiv v(niu)

Celelalte particule pentru ca au in miscare o viteza mai mica decat lumina au conform formulei masa de repaus.
Formula E=mc^2  se refera de fapt la energia interna a particulei.

CAdi a scris:Fotonii si gluonii au masa virtuala energetica. Ti-am explicat si eu si Virgil de ce.
Fotonii sunt eneregie pura, care nu au masa de,,repaus ''.
Masa virtuala a fotonului este m= hv/c^2  si depinde de frecventa fotonului respectiv v(niu)

Sustii aici unul dintre paradoxurile distractive. N-am sa te lamuresc
eu ca este o gluma. Dar ii spun alba-neagra.

Celelalte particule pentru ca au in miscare o viteza mai mica decat lumina au conform formulei masa de repaus.
Formula E=mc^2  se refera de fapt la energia interna a particulei.

Nu suntem in divergenta ! Energia masei/materiei particulei, ar putea
avea acea valoare, sau alta, mai mare sau mai mica. Formula este se
stie, din burta! Dar asta nu inseamna ca particula nu are masa. Sau
ca daca cedeaza energie isi pierde masa. Este aici alta gluma, aceea
cu conversia, nu trebuie sa o luam de la inceput fiindca stiu ca ideea
ai prins-o. Ascunde-o, poate iti va folosi vreodata.

Ce inseamna masa la tine Virgil_48 ?
Te rog sa raspunzi la intrebarea aceasta.

CAdi a scris:Ce inseamna masa la tine Virgil_48 ?
Te rog sa raspunzi la intrebarea aceasta.

Nu umblu dupa definitiile consacrate fiindca m-ai intrebat ce
inseamna masa pentru mine. Ma simt obligat sa fiu sincer:
Este o caracteristica a materiei care ii confera greutate, inertie
si pentru o cantitate mai mare, capacitatea de a fi perceputa de
simturi. Direct, sau cu aparatura, pana la o anumita limita.
Este ceace am aflat ca este masa din scoala elementara, inainte
sa apara virusul acesta al mintii care te face sa nu mai stii ce
este masa.
Eu nu-mi pun intrebarea ce este. Este o certitudine mult mai
presus de mintea noastra, care nu are nevoie de definitii sau
de filozofi care sa bata apa in piua. Trebuie considerata ca o
realitate axiomatica. Cine zice ca nu exista masa nici nu trebuie
oprit.Treaba lui ! Cel mult ajunge in clubul lui FM.
Este o caracteristica a materiei, care este una dintre cele 4
componente ale Universului: Materia, Energia, Spatiul, Timpul.
Este m din formula  G = m x g
Sper ca te-ai cam lamurit, presupun ca tu vezi niste raspunsuri
puerile, asa cum mi se pare mie spuma de apa rece produsa
inutil pe aceasta tema. Ati putea(fizicienii) sa va folositi timpul
mai cu folos.