Concluzii asupra relativității

Din tot ce am "reflectat" eu până în prezent asupra relativității consider că aspectele relativității nu pot fi considerate fenomene fizice intrinseci.

RELATIVITATEA RESTRÂNSĂ
În primul rând, în relativitatea restrânsă apare  un oarecare conflict logic asemănător principiului de incertitudine a lui Heisenberg.

Acest principiu este aplicabil, de altfel, în foarte multe aspecte care țin de percepția logică a lucrurilor și, probabil, și cu faptul că nu ne putem concentra asupra mai multor lucruri simultan și nu ne putem gândi la două sau mai multe lucruri în același timp, cauză care s-ar putea să își aibă explicații cuantice, dar este altă poveste.

Acest principiu de incertitudine logică în ce privește relativitatea restrânsă este fundamentat pe faptul că pentru justificarea matematică a diferenței de metrică spațială a două sisteme de referință aflate în miscare inerțială relativă unul față de altul, metrica timpului TREBUIE SĂ FIE IDENTICĂ din ambele sisteme de referință.
Altfel nu se poate stabili Acest lucru.
Sau invers, pentru a stabili diferența de metrică temporală, metrica spatiului trebuie să fie identică din ambele sisteme de referință.

După care, prin postulatul constantei vitezei luminii amândouă caracteristici trebuie să aibă o diferență de metrică în sisteme inerțiale aflate în mișcare relativă unul față de altul.

Motiv pentru care demonstrația matematică pare să fie supusă unui conflict logic, dar nu de natura principiului matematic asemănător prin metoda reducerii la absurd, presupui inițial că este adevărat, după care demonstrezi că este fals.
Pentru că pașii matematici folosiți demonstrează probleme("fenomene") din afara sistemului matematic, iar fizic, dacă se consideră certă o concluzie, trebuie considerate certe ipotezele.
Iar în relativitatea restrânsă se pleca de la ipoteza certă că metrica uneia este absolută pentru demonstrarea diferentei de metrică a celeilalte.
Nu poți să ignori acest aspect demonstrând ulterior prin "comutativitate" că și acela este relativ, deși l-ai considerat inițial absolut tocmai pentru a demonstra certitudinea unei concluzii.
Certitudinea unei concluzii fizice implică certitudinea ipotezei prin care, sau cu care, se demonstrează concluzia.

De exemplu, în momentul în care ai sincronizat două ceasuri în același sistem după care le-ai separat la nivel de viteză prin accelerație separandu-le în două sisteme de referință diferite, faptul că unul indică alt timp nu mai este o demonstrație a relativității restrânse.
Pentru că unul din sistemele pe care a fost pus unul dintre ceasuri a fost SUPUS UNEI ACCELERAȚII, iar diferența de metrică temporală ar fi putut fi produsă, și cel mai probabil așa se și întâmplă, DOAR  în momentul accelerației.
După care, când ambele ajung în mișcare inerțială ambele ceasuri "ticăie" la fel, diferența producandu-se doar în momentul accelerației pentru a separa sistemele de referință la nivel de viteză relativă.

RELATIVITATEA RESTRÂNSĂ NU SE POATE DEMONSTRA FIZIC, ci doar matematic.
Iar matematic mie mi se pare că în matematica relativității restrânse se...ascunde subtil....o chestiune de raționament logic corect și anume, faptul că o ipoteză considerată certă ea trebuie să fie tot timpul certă din punct de vedere fizic.

Aș mai avea aici ceva aspecte de menționat, nu la fel de "incriminatorii" la nivel direct, dar destul de obiective, însă mă rezum acum doar la asta ca să nu încarc prea mult mesajul și trecem la...

RELATIVITATEA GENERALĂ

Și în acest caz o să mă rezum doar la principiul fundamental prin care se încearcă explicarea forței de atracție gravitatională, tot la fel, pe un principiu care pare foarte interesant mai ales pentru că este bine  fundamentat matematic.
Iar în știință se pare că tot ceea ce este, aparent, bine fundamentat matematic trebuie să fie corect.
Dar uităm că matematica descrie cantitativ doar ceea ce percepem și ne putem imagina cauzal cantitativ.
În sfârșit, să trecem la treabă.
Dacă principiul din relativitatea generală ar fi adevărat, atunci ceva din proprietățile materiei interacționează cu ceva din proprietățile spațiului, sau invers, dar nu neapărat și nu există direcție implicativă cauzală, ceva din proprietățile spațiului interacționează cu proprietățile materiei, astfel încât traiectoria mișcării să poată fi dirijată de "linia" spațiului.
Deci spațiul pare să aibă niște proprietăți totuși, chiar dacă îl interpretăm ca vid, ca eter, ca mediu sau ca orice altceva îl diferențiem de spațiul ABSOLUT teoretic  euclidian care are doar rol de raportare matematică a unei forme geometrice.
Să îi zicem spațiu fizic, prin care il putem interpreta ca un mediu la nivel fizic și spațiul teoretic, euclidian, matematic, ca și cadru de referință la definirea unei forme geometrice teoretice, așa cum îl știm și ni s-a format în minte de când am început să percepem și să definim formele geometrice.

Revin, deci spațiul ăsta fizic, din punctul de vedere în care relativitatea își spune cuvântul, TREBUIE să aibă obligatoriu niște proprietăți fizice și nu numai, ele trebuie să interacționeze cu anumite proprietăți ale materiei într-o manieră în care nu este compatibilă fenomenologic cu mecanica newtoniană, așa cum spațiul fizic nu este compatibil cu spațiul matematic.
Și încerc să înțeleg ce proprietăți ar putea avea spațiul ăsta fizic, dar în așa fel încât să poata fi compatibil cu explicarea cauzală a mai multor fenomene fizice și m-aș duce la...unde.
"Unde" ca substantiv, nu ca adverb locativ.
Legat de propagarea unei unde prin spațiu, unda sinusoidală nu poate apărea decât la intersecția dintre două medii diferite, altfel propagarea undei în manieră radială in spațiu  presupune o structură a spațiului  ce permite transmiterea radială a undei.
Această manieră de propagare radială a undelor presupune un principiu mecanicist de "transfer de impuls" similar pendulului lui Newton.
Altfel o undă nu se poate propaga radial.
Unde sinusoidale nu pot exista în propagare radială, ci doar la intersecția dintre două medii.
De am mai zis prin alte subiecte că ecuația de undă a lui Schrodinger nu poate fi corectă.
Nu mă dau eu mare matematician, dar nu poate exprima în mod absolut corect și obiectiv anumite principii și mecanisme cuantice.
Mă rog, revenim la proprietățile spațiului.

În ce privește subiectul, DACĂ EXISTĂ UNDE ELECTROMAGNETICE, iar lumina nu este doar particulă, cum se propagă radial o undă electromagnetică prin spațiul fizic dacă varianta de propagare prin unde sinusoidale este nejustificată fizic?

Întrebarea asta m-a dus la concluzia că spațiul fizic trebuie să aibă o structură ce permite propagarea altfel, iar singurul mod pe care l-aș vedea eu ar fi prin transfer de impuls.
Dacă nu există altă interpretare, aș zice că spațiul fizic ar trebuie să aibă o structură "granulată" să permită  acest tip de propagare radială.
Folosesc ghilimele pentru că nu găsesc alt termen pentru ce văd în mintea mea.
Ar putea fi "granule" sferice, tetraedrice, cubice sau ce formă geometrică teoretică mai vreți voi sau ar fi posibilă, dar astfel încât să permită propagarea undei sub formă de transfer de impuls cum ar fi pendulul lui Newton, dar în orice direcție dinspre sursă spre exteriorul ei.
Pentru că nu este corect să ne imaginăm în plan propagarea undei, ci în volum, nu în 2D, ci în 3D, la nivel de dimensiuni spațiale perceptibile.
Pentru că altfel, dacă nu vorbim de ceva fizic ce se transmite prin intermediul spațiului ce are niște proprietăți fizice ce permite transmiterea lor, reducem lucrurile, pentru că tot e de moment, la un vreun fel de duh sfânt care funcționează pe principiul "necunoscute sunt căile Domnului".
Anumite lucruri sunt necunoscute percepțiilor, dar fizica asta face, încearcă să explice cauzalitatea neperceptivă și  să deducă mecanismul de funcționare prin legi fizice.

Din aceste considerente, raționale aș zice eu, undele electromagnetice nu se pot propaga radial dacă spațiul nu are o structură ce permite propagarea undei, iar undă nu poate fi decât o formă fizica purtătoare de impuls mecanic.
Dacă ne ducem la noțiunea de energie ca fiind altceva decât o formă de cantitate de mișcare purtătoare de impuls, ducem fizica în domeniul "duhului sfânt" și atât timp cât căile Domnului sunt necunoscute percepției, tot ce este dincolo de principiile  newtoniene este nu numai interpretabil, dar este și nedemonstrabil în mod obiectiv.
Înainte de a continua obiectivitatea incoerenței relativității generalizate, în ce privește eventualele proprietăți ale spațiului,  trebuie stabilit caracterul cert și obiectiv al modului de gândire newtonian.
Altfel nu are rost nicio continuare rațională și trebuie să acceptăm acest "duh sfânt științific".

Să presupunem că în anumite observații fizice se constată "un fel" de acțiune la distanță ce respectă regula inversului pătratului distanței, ca și în cazul forței de atracție gravitatională.

Părerea mea este că pentru a explica acest mecanism de acțiune la distanță în acest tip de observații trebuie găsită mai întâi cauza sau mecanismul care fundamentează principiul inversului pătratului distanței și apare întrebarea:

Cum poate acționa ceva la distanță astfel încât intensitatea acestei "acțiuni" să se diminueze proporțional cu pătratul distanței pe care acționează?

Cu alte cuvinte, un alt mod de a interpreta cauzalitatea gravitației poate fi redus la explicația cauzei fizice ce stă la baza acestui principiu de diminuare a intensității acțiunii la distanță proporțional cu pătratul distanței.

Explicația trebuie să ia în considerare și aspectul radial al acțiunii pentru că acțiunea nu se realizează pe o singură direcție, ci în toate direcțiile dinspre sursa care acționează spre exterior, iar acest aspect implică anumite "proprietăți" matematice ale cercului sau, cel puțin, mecanismul poate fi asociat, în interpretare perceptivă, cu "propietățile" cercului.

Adică ceva este mai intens spre centrul cercului și mai puțin intens spre circumferința cercului.

Ce anume fizic ar putea fi mai intens spre centru și scade în intensitate spre circumferință astfel încât această diferență de intensitate să producă "atracția" aparentă?

Iar în acest scenariu intră în horă imaginația, în primul rând, după care, în funcție de modul în care ne imaginăm lucrurile, putem să construim aparatul matematic.

În această ordine de idei, am putea interpreta situația și în felul următor.
Ceva din proprietățile "obiectului atras" tinde către acea intensitate mai puternică dinspre centrul din care se realizează "actiunea", iar acum apare întrebarea dacă "obiectul care atrage" produce acea diferență de intensitate invers proporțională cu distanța și spre care tinde "obiectul atras".

Ar părea să fie evidentă cauzal asocierea clară dintre prezența fizică a "obiectului" și ceva din jurul său a cărei intensitate este distribuită "circular" uniform în jurul corpului și care scade în intensitate proporțional cu pătratul distanței.

Doar până aici interpretarea ar putea avea caracter obiectiv.
Tot ceea ce poate fi obiectiv dincolo de această limită ar fi doar speculația mecanismului cauzal, motiv pentru care orice teorie ce depășește această limită de interpretare obiectivă poate fi adevărată, cât poate fi de falsă, motiv pentru care gravitația nu prea o să poată fi explicată în mod obiectiv vreodată.
Și la fel cum se pot găsi argumente pentru a o susține, așa se pot găsi argumente care o contestă și asta încerc eu să fac aici, acum, să găsesc raționamentul care neagă, pentru că ceea ce neagă poate duce la corectare și îmbunătățire.

În cazul relativității generalizate, prin acest raționament, ar însemna că spațiul este mai puternic "curbat" spre centru și din ce în ce mai puțin curbat spre circumferință.

N-ar fi atât de absurd pentru că, într-adevăr, dacă ne-am imagina cercuri concentrice, curbura este mai mare spre centru și scade cu cât cercul devine din ce în ce mai mare, curbura "îndreptându-se" din ce în ce mai mult.
Ar putea să explice mișcarea lunii în jurul Pământului, de exemplu, dar cum explică curbura căderea pe "verticală" a mărului lui Newton?
Și, bineînțeles, trebuie introdus tensorul energie- impuls ca să aibă "față comercială".
Un pic răutăcios în exprimare, dar asta transmite doar ideea principiului că "o minciună trebuie să antreneze altă minciună" să fiu răutăcios până la capăt, pentru că nu se poate demonstra nici una, nici alta.
Existența lor este necesară doar în constructia aparatului matematic în funcție de cum ne-am imaginat cauzalitatea principiului de mai intens la centru și din ce în ce mai puțin intens spre circumferință.

Dar revenim la faptul că spațiul fizic trebuie să aibă niște proprietăți care interacționează cu proprietățile materiei, asociat cu faptul că DACĂ EXISTĂ UNDE ELECTROMAGNETICE, aceste unde se pot propaga radial prin spațiul fizic doar prin principiul transferului de impuls din exemplul cu leagănul lui Newton și mai trebuie să ținem cont și de mecanismul cauzal al principiului inversului pătratului distanței, in mod uniform distribuit "circular" mai intens spre centru și din ce în ce mai puțin intens spre circumferință.

Push gravity nu poate fi o explicație plauzibilă tocmai din acest ultim punct de vedere, deși și aici, pentru a-i face "față comercială" ar putea fi introduse alte "minciuni" pentru a putea explica complet mecanismul.

curiosul a scris:Să presupunem că în anumite observații fizice se constată "un fel" de acțiune la distanță ce respectă regula inversului pătratului distanței, ca și în cazul forței de atracție gravitatională.

Părerea mea este că pentru a explica acest mecanism de acțiune la distanță în acest tip de observații trebuie găsită mai întâi cauza sau mecanismul care fundamentează principiul inversului pătratului distanței și apare întrebarea:

Cum poate acționa ceva la distanță astfel încât intensitatea acestei "acțiuni" să se diminueze proporțional cu pătratul distanței pe care acționează?
e ale cercului sau, cel puțin, mecanismul poate fi asociat, în interpretare perceptivă, cu "propietățile" cercului.
. . . . .

Pentru cineva care atunci cand ajunge la sfarsitul textului mai
tine minte cu ce a inceput, poate fi o tentatie. Ai inteles ...!
Ai putea extrage cateva idei de-ale tale despre relativitate mai
importante si mai conturate, intr-un text cat mesajul acesta ?

Nu, nu pot.
Adică s-ar putea, dar nu pot eu.
Eu am o tendință de a mă pierde în detalii inutile care nu completează raționamentul, acesta putând fi simplificat la un număr minim de pași necesari pentru a deduce o anumită concluzie.

Dacă revenim la ceea ce ai citat, atracția nu poate fi explicată mecanicist.
Mecanicist ar putea fi explicată împingerea, cam ceea ce susții tu, de altfel.
Dar repet, sunt multe argumente care duc la contradicție explicând situația prin ceva care împinge corpurile.
Cum spuneam, dacă tot se vrea o explicație mecanicistă s-ar mai putea adăuga alte presupuneri pentru a forma o imagine completă in explicația situației, dar ar însemna să facem ceea ce a făcut și Einstein.
Adevărul e undeva la mijloc, totuși.

Cum incearca "scientistii" afiliati conspiratiei impotriva stiintei, sa
o bulibășească complet:

Un experiment realizat la Centrul pentru dinamică cuantică al Universității Griffith a demonstrat că conceptul sceptic al lui Einstein de "acțiune ciudată la distanță" există cu adevărat.
Într-o lucrare publicată în revista Nature Communications, directorul CQD, profesorul Howard Wiseman și colaboratorii de la Universitatea din Tokio raportează utilizarea măsurătorilor homodyne pentru a demonstra ceea ce Einstein nu credea că este real, și anume colapsul non-local al funcției de undă a unei particule.Conform mecanicii cuantice, o singură particulă poate fi descrisă de o funcție de undă care se răspândește pe distanțe arbitrar de mari, dar nu este niciodată detectată în două sau mai multe locuri. Acest fenomen este explicat în teoria cuantică prin ceea ce Einstein a denigrat în 1927 ca fiind "acțiune ciudată la distanță", sau colapsul instantaneu și nelocal al funcției de undă în locul în care particula este detectată. . . . .

https://m.ziuanews.ro/stiri/tot-mai-multi-oameni-de-tiin-confirm-c-realitatea-este-o-iluzie-iar-fizica-cuantic-arat-c-einstein-s-a-n-elat-1582397
Sustin ca Einstein s-a inselat, dar argumentele prezentate confirma
teoria lui. In curand cu contributia presei, nu se va mai cunoaste
granita intre stiinta si fantezie, iar deruta va deveni generala.
Adevarul il vor mai sti numai cei care dirijeaza manipularea.

virgil_48 a scris:Cum incearca "scientistii" afiliati conspiratiei impotriva stiintei, sa
o bulibășească complet:

Un experiment realizat la Centrul pentru dinamică cuantică al Universității Griffith a demonstrat că conceptul sceptic al lui Einstein de "acțiune ciudată la distanță" există cu adevărat.
Într-o lucrare publicată în revista Nature Communications, directorul CQD, profesorul Howard Wiseman și colaboratorii de la Universitatea din Tokio raportează utilizarea măsurătorilor homodyne pentru a demonstra ceea ce Einstein nu credea că este real, și anume colapsul non-local al funcției de undă a unei particule.Conform mecanicii cuantice, o singură particulă poate fi descrisă de o funcție de undă care se răspândește pe distanțe arbitrar de mari, dar nu este niciodată detectată în două sau mai multe locuri. Acest fenomen este explicat în teoria cuantică prin ceea ce Einstein a denigrat în 1927 ca fiind "acțiune ciudată la distanță", sau colapsul instantaneu și nelocal al funcției de undă în locul în care particula este detectată. . . . .

https://m.ziuanews.ro/stiri/tot-mai-multi-oameni-de-tiin-confirm-c-realitatea-este-o-iluzie-iar-fizica-cuantic-arat-c-einstein-s-a-n-elat-1582397
Sustin ca Einstein s-a inselat, dar argumentele prezentate confirma
teoria lui. In curand cu contributia presei, nu se va mai cunoaste
granita intre stiinta si fantezie, iar deruta va deveni generala.
Adevarul il vor mai sti numai cei care dirijeaza manipularea.

Orice particula este insotita de propriul camp descris de o functie de unda, asa cum este denumit campul respectiv. Senzorul care detecteaza particula, de fapt detecteaza campul care insoteste particula, care in procesul de detectie devine un camp asazis "citit" de senzor, dar aceasta citire se face preluand "ceva" energie a campului care interactioneaza cu senzorul cititor. Momentul citirii acelui camp poarta numele de colapsarea functiei de unda, deoarece este un moment singular in care are loc interactiunea dintre campul particulei si materia cititorului sau senzorului respectiv. Notiunea de colapsare a functiei de unda reprezinta de fapt o interactiune dintre doua entitati diferite campul unei microparticule si campul unui senzor, care se petrec intr-un sistem de referinta al laboratorului. Insa din alt sistem de referinta nu se intampla nimic deci functia de unda colapseaza o singura data. De fapt cum am putea citi un electron decat intr-un singur aparat din laborator, desi teoretic functia de unda este nelimitata in spatiu. Cred ca este o speculatie matematica pentru ca un electron exista liber doar in apropierea sursei lui.

Chestia asta cu entanglementul cuantic se intampla pentru ca Universul actioneaza ca un singur mecanism (Unul) pe principiul Ying - Yang.
Anticii orientali au intuit bine iar stiinta actuala nu face decat sa confirme invataturile lor.

CAdi a scris:Chestia asta cu entanglementul cuantic se intampla pentru ca Universul actioneaza ca un singur mecanism (Unul) pe principiul Ying - Yang.
Anticii orientali au intuit bine iar stiinta actuala nu face decat sa confirme invataturile  lor.

Da, dar cine este Yin, cine este Yang si in ce consta legatura dintre ele, pentru ca intotdeauna interactiunea se face cel putin intre doua entitati diferite.

CAdi a scris:Chestia asta cu entanglementul cuantic se intampla pentru ca Universul actioneaza ca un singur mecanism (Unul) pe principiul Ying - Yang.
Anticii orientali au intuit bine iar stiinta actuala nu face decat sa confirme invataturile  lor.

Chestia asta... se intampla pentru ca nu au explicatii
pertinente si trebuie sa se arate docti in ochii papagalilor.
Sau nu vor sa le prezinte, fiindca nu cupleaza bine cu ce
au sustinut pana acum.
Din vrajeala in vrajeala spre victoria finala a manipularii
stiintei !

virgil_48 a scris:
Din vrajeala in vrajeala spre victoria finala a manipularii
stiintei !

Oare ?

Daca tu nu crezi in descoperirile stiintifice si rezultatele din laborator, atunci in ce crezi ? In FOIP ?

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Din vrajeala in vrajeala spre victoria finala a manipularii
stiintei !

Oare ?

Daca tu nu crezi in descoperirile stiintifice si rezultatele din laborator, atunci in ce crezi ? In FOIP ?

Oricum, model adevarat sau fals, FOIP este mult mai
apropiat de gandirea logica si rationala, de cauzalitate
si de perceptia umana, decat entranglementul cuantic !
De cel care gandeste singur, decat de cel care preia
cazut in admiratie, palavrele unor smecheri.

Entanglementul cuantic este o realitate, pentru ca unde exista Yin exista si Yang si invers.

CAdi a scris:Entanglementul cuantic este o realitate, pentru ca unde exista Yin exista si Yang si invers.

Daca spui ca este realitate, inseamna ca i-ai intalnit pe cei
doi chinezi ! Te-ai pozat si tu cu ei ?

Tu crezi ca incercarile de laborator cu entanglementul cuantic stau in 2 chinezi ?
Fenomenul se studiaza din 1935.

https://www.stiintaonline.ro/inseparabilitatea-cuantica-si-actiunea-ciudata-la-distanta/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Inseparabilitate_cuantică

https://rria.ici.ro/ro/vol-26-nr-3-2016/entanglementul-cuantic/
https://rria.ici.ro/documents/269/07-art.-5-Roman-Chirila.pdf
- institutul roman de cercetare

Lumea nu exista daca nu este observata. Pe asta se bazeaza si definitia cu constiinta a prietenului nostru  Forever_Man, care a facut 1 an de practica la CERN
si studiile  la Manchester in Anglia.

CAdi a scris:Tu crezi ca incercarile de laborator cu entanglementul cuantic stau in 2 chinezi ?
Fenomenul se studiaza din 1935.
. . . . .

Entanglementul cuantic este un fenomen cuantic care apare atunci când două sau mai multe particule cuantice sunt generate sau interacţionează astfel încât  starea cuantică a fiecărei particule nu mai poate fi descrisă independent de celelalte, chiar dacă acestea sunt separate spaţial la distanţe foarte mari. Starea lor cuantică este descrisă mai degrabă ca un întreg. Lucrarea de faţă este un scurt rezumat a paradoxului EPR elaborat în 1935, inegalităţile lui Bell publicate în 1964 şi experimentul lui Alain Aspect din 1982. De asemenea sunt discutate unele aspecte metafizice.

Intelegi ce scrie acolo ? Daca nu mai pot descrie separat starea cuantica
a fiecarei particule, fiindca trebuie patruns prea adanc in microcosmos si
mijloacele tehnice nu mai fac fata, se acopera cu un cuvant magic. Doar
n-or sa recunoasaca asa ceva. Le prezinta ca si cum toate ar fi amestecate !
Pana si piedicile apar ca realizari si trag spuza pe turta cui vor !
Fii mai atent la ce citesti si citezi ! Dar tu il consideri un model pe Forever,
asa ca fantezia altora este pe primul plan.

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:Tu crezi ca incercarile de laborator cu entanglementul cuantic stau in 2 chinezi ?
Fenomenul se studiaza din 1935.
. . . . .

Entanglementul cuantic este un fenomen cuantic care apare atunci când două sau mai multe particule cuantice sunt generate sau interacţionează astfel încât  starea cuantică a fiecărei particule nu mai poate fi descrisă independent de celelalte, chiar dacă acestea sunt separate spaţial la distanţe foarte mari. Starea lor cuantică este descrisă mai degrabă ca un întreg. Lucrarea de faţă este un scurt rezumat a paradoxului EPR elaborat în 1935, inegalităţile lui Bell publicate în 1964 şi experimentul lui Alain Aspect din 1982. De asemenea sunt discutate unele aspecte metafizice.

Intelegi ce scrie acolo ? Daca nu mai pot descrie separat starea cuantica
a fiecarei particule, fiindca trebuie patruns prea adanc in microcosmos si
mijloacele tehnice nu mai fac fata, se acopera cu un cuvant magic. Doar
n-or sa recunoasaca asa ceva. Le prezinta ca si cum toate ar fi amestecate !
Pana si piedicile apar ca realizari si trag spuza pe turta cui vor !
Fii mai atent la ce citesti si citezi ! Dar tu il consideri un model pe Forever,
asa ca fantezia altora este pe primul plan.

N-ai inteles nimic din inseparabilitatea cuantica. Vezi ca Einstein era tot asa critic ca tine si a negat existenta entanglementului cuantic.
Bineinteles ca inteleg :
Cand studiezi 2 particule de aceeasi natura prin observatii, de exemplu 2 fotoni, daca unul are o anumita caracteristica de exemplu spinul in sus, cealalta paticula,
indiferent de distanta are spinul in jos , adica opusul celeilalte iar starea de unda dispare, devenind cuanta.
Mai general poti sa prevezi starea unor particule indiferent de distanta.
Ai citat ce te-a interesat , dar citeste pdf -ul facut de un cercetator roman de la un Institut roman de cercetare (informatica);

,,În anul 1935 se produce o mare tulburare în lumea fizicienilor de atunci, prin apariţia deja
celebrului paradox EPR (Einstein, Podolsky, Rosen), care a condus la cea mai mare controversă
din lumea ştiinţifică de atunci, cea dintre Bohr şi Einstein. Pentru Einstein era de neacceptat ideea
celor de la Copenhaga, care susţineau că în lumea subatomică o particulă poate trece de la starea de
undă de stări probabile într-o stare punctuală efectivă şi în plus măsurabilă din punct de vedere fizic
şi accesibilă fiind oricărui observator. Acest fenomen îi părea lui Einstein complet iraţional; el nega
faptul că o realitate materială pur şi simplu nu există dacă nu este privită, exprimându-se cândva ,
într-un cerc de prieteni, că nu poate să creadă că Luna nu ar exista, dacă el nu s-ar uita la ea.
Einstein considera mai degrabă că trebuie să existe un nivel mai profund şi mai ascuns al realităţii
observate, care ne scapă deocamdată, că ar fi necesară o teorie cu variabile ascunse care să descrie
realitatea subatomică şi în care să prevaleze bunul simţ uman. Aceste considerente au condus la
elaborarea acelui experiment mental publicat în anul 1935 [6] şi care exprima critica deschisă şi
severă a autorilor împotriva realităţii bazate pe observaţie a celor de la Copenhaga(condusi de Bohr)
Altfel spus,
paradoxul EPR, la vremea publicării, ridiculiza într-un fel teoria lui Bohr. Einstein nu credea în
existenţa unei acţiuni fantomatice la distanţă, ci doar într-o chestiune de ipoteză logică simplă,
atunci când se vorbeşte de spinul up al unei particule şi instantaneu cealaltă particulă capătă spinul
down, cele două particule fiind separate spaţial la o distanţă oricât de mare.
Paradoxul EPR a constituit vreme de aproape trei decenii dovada raţională a faptului că fizica
cuantică în versiunea de la Copenhaga, în ciuda rezultatelor practice pe care le producea, avea
totuşi ceva profund greşit în ea. Partizanii lui Einstein refuzau să creadă că realitatea materială are
nevoie să fie observată, pentru a exista.
Anul 1964 este anul când mintea ascuţită a irlandezului John Stewart Bell zguduie din temelii
apriorismele critice ale lui Einstein şi tranşează conflictul celor două şcoli în favoarea şcolii de la
Copenhaga [2]. Lucrarea teoretică a lui Bell a fost cu adevărat revoluţionară, stabilind un set de
inegalităţi pe care imaginaţia fizicienilor nu a întârziat să le verifice experimental. În abordarea sa,
Bell s-a aşezat confortabil în ipotezele lui Einstein. Aşa cum se observă şi din lucrarea de faţă, Bell
a presupus că Einstein are dreptate şi că obiectele din lumea noastră nu au nevoie să fie observate
48 Revista Română de Informatică şi Automatică, vol. 26, nr. 3, 2016 http://www.rria.ici.ro
pentru a exista. Mai mult decât atât, Bell a mai presupus că atunci când două particule cuantice sunt
separate spaţial, modificarea stării unei particule nu modifică în niciun fel starea celeilalte
particule. Prin urmare, putem spune că prima ipoteză de lucru a lui Bell o putem numi realitate, iar
a doua ipoteză s-ar numi separabilitate. Pentru validarea ipotezelor celor din şcoala de la
Copenhaga, aceste observabile trebuie să fie inegale, deci una dintre acestea trebuie să fie mai mare
decât cealaltă. Inegalitatea lui Bell a validat predicţia celor de la Copenhaga şi a invalidat definitiv
predicţiile partizanilor lui Einstein ( si inclusiv a invalidat teoria lui Einstein aratand ca unda dispare cand este observata )[2], [4], [8]."

CAdi a scris:. . . . .
N-ai inteles nimic din inseparabilitatea cuantica. Vezi ca Einstein era tot asa critic ca tine si a negat existenta entanglementului cuantic.
Bineinteles ca inteleg :
Cand studiezi 2 particule de aceeasi natura prin observatii, de exemplu 2 fotoni, daca unul are o anumita caracteristica de exemplu spinul in sus, cealalta paticula,
indiferent de distanta are spinul in jos , adica opusul celeilalte iar starea de unda dispare, devenind cuanta.
Mai general poti sa prevezi starea unor particule indiferent de distanta.
Ai citat ce te-a interesat , dar citeste pdf -ul facut de un cercetator roman de la un Institut roman de cercetare (informatica);
. . . . .

Bazaconii sofisticate bazate pe speculatii teoretice. Ce diferenta
exista in explicatia ta, intre notiunea de particula si aceea de cuanta ?
In felul acesta spui ca se confirma transmiterea fortei la distanta
fara un suport material ?   Cum se intampla asta, numai prin
observatie ? Adica numai daca privesti ? E de rau cand mintea
omeneasca isi pierde legatura cu realitatea si ratiunea !
Inseamna ca A.E. era mai putin sărit... decat urmasii sai !

virgil_48 a scris:

CAdi a scris:. . . . .
N-ai inteles nimic din inseparabilitatea cuantica. Vezi ca Einstein era tot asa critic ca tine si a negat existenta entanglementului cuantic.
Bineinteles ca inteleg :
Cand studiezi 2 particule de aceeasi natura prin observatii, de exemplu 2 fotoni, daca unul are o anumita caracteristica de exemplu spinul in sus, cealalta paticula,
indiferent de distanta are spinul in jos , adica opusul celeilalte iar starea de unda dispare, devenind cuanta.
Mai general poti sa prevezi starea unor particule indiferent de distanta.
Ai citat ce te-a interesat , dar citeste pdf -ul facut de un cercetator roman de la un Institut roman de cercetare (informatica);
. . . . .

Bazaconii sofisticate bazate pe speculatii teoretice. Ce diferenta
exista in explicatia ta, intre notiunea de particula si aceea de cuanta ?
In felul acesta spui ca se confirma transmiterea fortei la distanta
fara un suport material ?   Cum se intampla asta, numai prin
observatie ? Adica numai daca privesti ? E de rau cand mintea
omeneasca isi pierde legatura cu realitatea si ratiunea !
Inseamna ca A.E. era mai putin sărit... decat urmasii sai !

Ma bucur ca nu intelegi nimic.
Va avea grija de tine karma din vietile viitoare

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:. . . . .

Bazaconii sofisticate bazate pe speculatii teoretice. Ce diferenta
exista in explicatia ta, intre notiunea de particula si aceea de cuanta ?
In felul acesta spui ca se confirma transmiterea fortei la distanta
fara un suport material ?   Cum se intampla asta, numai prin
observatie ? Adica numai daca privesti ? E de rau cand mintea
omeneasca isi pierde legatura cu realitatea si ratiunea !
Inseamna ca A.E. era mai putin sărit... decat urmasii sai !

Ma bucur ca nu intelegi nimic. Esti atat de carcotas si de ramas in urma pe spirala existentei incat nu merita efortul sa te trezesc.
Va avea grija de tine karma din vietile viitoare

Cand epuizezi argumentele si fanteziile, iti mai raman referirile
negative la calitatile interlocutorului. Sunt obisnuit !

virgil_48 a scris:
Cand epuizezi argumentele si fanteziile, iti mai raman referirile
negative la calitatile interlocutorului. Sunt obisnuit !

Nu este o referire negativa este o constatare din punct de vedere al cunostintelor pe care le detii. Daca te deranjeaza , imi cer scuze si sterg.

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Cand epuizezi argumentele si fanteziile, iti mai raman referirile
negative la calitatile interlocutorului. Sunt obisnuit !

Nu este o referire negativa este o constatare. Daca te deranjeaza , imi cer scuze si sterg.

Nuuu ! Lasa asa sa se vada soarta relativitatii si a sustinatorilor ei:
Bohr avea cosmaruri cum sa explice atractia fara suport material,
in slujba TRG, iar A.E ii punea piedici .      

Ce am scris acolo cu referire la pdf nu are legatura cu fizica, ci cu metafizica prin fizica.

Daca vrei sa vorbesc din punct de vedere cuantic, afla ca entanglementul cuantic e bun la teleportare.
Si nu e SF.

CAdi a scris:Daca vrei sa vorbesc din punct de vedere cuantic, afla ca entanglementul cuantic e bun la teleportare.
Si nu e SF.

Cum sa fie S.F. !? Nu i-ai vazut pe cei de pe Enterprise  ?

Inegalitatea lui Bell a validat predicţia celor de la Copenhaga şi a invalidat definitiv
predicţiile partizanilor lui Einstein ( si inclusiv a invalidat teoria lui Einstein aratand ca unda dispare cand este observata )[2], [4], [8]."

Virgil a scris;
Trebuie sa lamurim mai intai in ce consta o unda, si fiind vorba de o particula care se deplaseaza cu viteze subluminice, putem afirma ca este vorba de o asazisa unda stationara, care insoteste o particula. Atat unda cat si particula sunt entitati ce apartin unor medii diferite dar interdependente, deoarece variatia unui camp electric produce un camp magnetic si invers. Deci campul electric apartine unui mediu specific in timp ce campul magnetic apartine unui alt tip de mediu asemanator cu apa si uleiul care desi nu se amesteca se influienteaza reciproc in formarea de valuri succesive. Daca concentrarea unui mediu intr-un volum da nastere la particula, in momentul urmator concentrarea celui de al doilea mediu da nastere la ceia ce numim camp, iar fluctuatia celor doua entitati este continua si da nastere la o unda stationara legata de o particula. Deci particula si campul sunt legate inseparabil, iar distrugerea acestui echilibru printr-o ciocnire presupune eliberarea unei unde electro-magnetice care se propaga in spatiu ca o cuanta de energie.
Faptul ca "unda dispare cand este observata", reprezinta o expresie eronata, pentru ca nu se explica in ce consta observarea. In lumea inconjuratoare "macro" observarea este un proces de luare la cunostiinta a unui eveniment din mediul inconjurator, fara ca acest lucru sa influienteze acel proces, fiindca lumina sau mirosul sunt mijloace de investigare foarte subtile fata de dimensiunile lumii inconjuratoare. Daca observarea unui vartej in apa s-ar produce prin aruncarea unor pietre de dimensiunile vartejului cred ca procesul de observare ar distruge vartejul. Asa ca interventia procesului de observare poate sa influienteze sau nu, entitatea observata in functie de mijloacele de investigare folosite.

virgil a scris:Inegalitatea lui Bell a validat predicţia celor de la Copenhaga şi a invalidat definitiv
predicţiile partizanilor lui Einstein ( si inclusiv a invalidat teoria lui Einstein aratand ca unda dispare cand este observata )[2], [4], [8]."
. . . . .

Nu am inteles din textul tau daca esti de acord sau nu. Nu--mi
pasa ce spun "scientistii" consacrati.
Daca ar fi adevarat s-ar deschide larg usa argumentarii ca un
fenomen sau un lucru nu-l vezi fiindca te uiti la el, dar el exista
cand nu faci asta.
Deci ca sa existe si pentru tine, nu trebuie sa te uiti la el. Ceace
este o aberatie sau un paradox pentru orice om sanatos la cap.
Astfel poti sustine toate fantomele si fenomenele supranaturale.
Nu-i vorba, si mie mi se intampla sa trec cu privirea si sa nu
observ ceva care exista, dar nu despre asta este vorba.
Abordez ideea numai ca o problema distractiva, nu am intrat in
detalii si nu-mi plac sofisticariile cu pretentii de superioritate,
menite sa tulbure gandirea logica si sanatoasa.

virgil a scris:Inegalitatea lui Bell a validat predicţia celor de la Copenhaga şi a invalidat definitiv
predicţiile partizanilor lui Einstein ( si inclusiv a invalidat teoria lui Einstein aratand ca unda dispare cand este observata )[2], [4], [8]."

Virgil a scris;
Trebuie sa lamurim mai intai in ce consta o unda, si fiind vorba de o particula care se deplaseaza cu viteze subluminice, putem afirma ca este vorba de o asazisa unda stationara, care insoteste o particula. Atat unda cat si particula sunt entitati ce apartin unor medii diferite dar interdependente, deoarece variatia unui camp electric produce un camp magnetic si invers. Deci campul electric apartine unui mediu specific in timp ce campul magnetic apartine unui alt tip de mediu asemanator cu apa si uleiul care desi nu se amesteca se influienteaza reciproc in formarea de valuri succesive. Daca concentrarea unui mediu intr-un volum da nastere la particula, in momentul urmator concentrarea celui de al doilea mediu da nastere la ceia ce numim camp, iar fluctuatia celor doua entitati este continua si da nastere la o unda stationara legata de o particula. Deci particula si campul sunt legate inseparabil, iar distrugerea acestui echilibru printr-o ciocnire presupune eliberarea unei unde electro-magnetice care se propaga in spatiu ca o cuanta de energie.
Faptul ca "unda dispare cand este observata", reprezinta o expresie eronata, pentru ca nu se explica in ce consta observarea. In lumea inconjuratoare "macro" observarea este un proces de luare la cunostiinta a unui eveniment din mediul inconjurator, fara ca acest lucru sa influienteze acel proces, fiindca lumina sau mirosul sunt mijloace de investigare foarte subtile fata de dimensiunile lumii inconjuratoare. Daca observarea unui vartej in apa s-ar produce prin aruncarea unor pietre de dimensiunile vartejului cred ca procesul de observare ar distruge vartejul. Asa ca interventia procesului de observare poate sa influienteze sau nu, entitatea observata in functie de mijloacele de investigare folosite.

Unda este unda (energie) iar particula nu exista decat atunci cand este observata. Asta este concluzia. De altfel si experienta lui Young atesta acest lucru.
Esti un materialist convins Virgil, nu acepti experienta si realitatea.
Te complaci in a gasi fel de fel de scuze.

\"Virgil_48"" a scris:menite sa tulbure gandirea logica si sanatoasa.

Iar tu nu intelegi mecanismul si nici nu vreau sa ti-l spun, carcotasule

CAdi a scris:

virgil a scris:Inegalitatea lui Bell a validat predicţia celor de la Copenhaga şi a invalidat definitiv
predicţiile partizanilor lui Einstein ( si inclusiv a invalidat teoria lui Einstein aratand ca unda dispare cand este observata )[2], [4], [8]."

Virgil a scris;
Trebuie sa lamurim mai intai in ce consta o unda, si fiind vorba de o particula care se deplaseaza cu viteze subluminice, putem afirma ca este vorba de o asazisa unda stationara, care insoteste o particula. Atat unda cat si particula sunt entitati ce apartin unor medii diferite dar interdependente, deoarece variatia unui camp electric produce un camp magnetic si invers. Deci campul electric apartine unui mediu specific in timp ce campul magnetic apartine unui alt tip de mediu asemanator cu apa si uleiul care desi nu se amesteca se influienteaza reciproc in formarea de valuri succesive. Daca concentrarea unui mediu intr-un volum da nastere la particula, in momentul urmator concentrarea celui de al doilea mediu da nastere la ceia ce numim camp, iar fluctuatia celor doua entitati este continua si da nastere la o unda stationara legata de o particula. Deci particula si campul sunt legate inseparabil, iar distrugerea acestui echilibru printr-o ciocnire presupune eliberarea unei unde electro-magnetice care se propaga in spatiu ca o cuanta de energie.
Faptul ca "unda dispare cand este observata", reprezinta o expresie eronata, pentru ca nu se explica in ce consta observarea. In lumea inconjuratoare "macro" observarea este un proces de luare la cunostiinta a unui eveniment din mediul inconjurator, fara ca acest lucru sa influienteze acel proces, fiindca lumina sau mirosul sunt mijloace de investigare foarte subtile fata de dimensiunile lumii inconjuratoare. Daca observarea unui vartej in apa s-ar produce prin aruncarea unor pietre de dimensiunile vartejului cred ca procesul de observare ar distruge vartejul. Asa ca interventia procesului de observare poate sa influienteze sau nu, entitatea observata in functie de mijloacele de investigare folosite.

Unda este unda (energie)  iar particula nu exista decat atunci cand este observata. Asta este concluzia. De altfel si experienta lui Young atesta acest lucru.
Esti un materialist convins Virgil, nu acepti experienta si realitatea.
Te complaci in a gasi fel de fel de scuze.

Eu nu caut scuze pentru ca nu am nici un motiv, caut insa explicatii dupa o logica materialista, asta este adevarat pentru ca fizica se ocupa de materie si energie.

Bineinteles cauti explicatii in viziune materialista , pentru ca traim intr-o lume ,,materialista " .
Ce te faci insa cand experienta si logica iti zic ca lumea nu este asa cum apare ?