Legea lui Titius Bode

In anul 1766 astronomul german Titius (nume latinizat- de fapt il chema Johann Tietz ) a pus
bazele unui mod de calcul care permitea gasirea distantelor la care se afla planetele in sistemul
nostru solar . Acest mod de calcul a fost cunoscut mai tarziu sub numele de ,,Legea Titius-Bode “
datorita lui Johann Bode care a popularizat-o.

Astfel, el a scris distantele planetelor descoperite pana atunci ,luind ca unitate distanta de
~150 mil de km a Terrei fata de Soare care este este 1 u.a.
Rezulta :

Mercur – 0,4
Venus-0,7
Terra -1
Marte-1,6
X
Jupiter -5,2
Saturn -9,5

Si daca calculam in continuare

Uranus (19,2)
Neptun (30)
Pluto (39)
Obs. ultimile 3 planete nu erau descoperite,ma rog Pluto a fost retrogradata

La aceste distante Titus a atasat urmatoarea progresie geometrica :
3,6,12,24,48,96, iar daca dezvoltam mai departe gasim si 192, 384
Progresia geometrica are regula care stabileste ca raportul dintre oricare doi termeni consecutivi este constant.
La aceasta progresie a adaugat un 0 la început ei si apoi a adunat cu 4 fiecare termen
(inclusiv primul termen) si a rezultat urmatorul sir :
4,7,10,16,28,52,100, si daca continuam obtinem 196, 388.
Apoi a impartit cu 10 si a obtinut urmatoarele distante in unitati astronomice :

Mercur – 0,4
Venus-0,7
Terra -1
Marte-1,6
X -----2,8
Jupiter -5,2
Saturn – 10 (real 9,5)

Si mai departe

Uranus -19,6 (real 19,2)
Neptun – 39 (real 30)

Pluto -39

Am aici 2 observatii de facut :
Prima ca legea Titus –Bode a devenit de actualitate cand in 1781 a fost descoperita planeta Uranus
a carei distanta medie este 19,2 u.a.
A doua este datorata faptului ca Pluto intretaie orbita lui Neptun si ca de la Neptun incolo
legea nu mai este valabila desi valoarea distantei lui Pluto ar confirma oarecum legea.

Important este ca dupa descoperirea planetei Uranus astronomii s-au orientat cu observatiile
spre acea zona situata la 2,8 u.a fata de Soare pentru a descoperi o eventuala planeta si astfel a fost descoperita de fapt centura de asteroizi ,
care cred eu ca normal nu ar trebui sa fie acolo ….

[img][/img]

Cu teoria mea ajung la aceleasi rezultate cuantificand sistemul solar, considerand ca este un sistem armonic natural, in care fiecare planeta are o perioada proprie de oscilatie, caracterizata de un numar cuantic principal "n".