Despre masurarea vitezei luminii

Masurarea vitezei luminii se realizeaza numai cu aparate optice, motiv pentru care consider ca indiferent cu ce viteza intra lumina intr-un sistem optic, la iesire totdeauna va avea aceiasi viteza.
Asa ca mai corect ar fi daca am spune ca lumina iese din orice mediu optic cu viteza constanta indiferent de viteza sistemului de referinta ales. Dupa cum se stie orice masuratoare a vitezei luminii se face cu ajutorul instrumentelor optice care sunt formate din oglinzi, prisme optice si lentile. Fara aceste sisteme optice nu putem masura viteza luminii, asa ca indiferent cu ce viteza intra lumina intr-un sistem optic, totdeauna iese cu aceiasi viteza constanta. Se cunoaste ca lumina care se propaga prin apa are viteza mai mica decat in vid, dar dupa ce iese din apa in aer sau vid viteza de propagare a luminii revine la valoarea cunoscuta proprie vidului, deci mediul de propagare este cel care determina viteza luminii. Cred ca asta este si motivul pentru care experimentul Michelson -Morley nu a pus in evidenta nimic.
Astept comentarii si critici la aceste afirmatii.

Asa cum ai zis MEDIUL determina viteza luminii.
Asta au incercat si Michelson- Morley prin vestitul experiment in care doreau sa confirme existenta eterului.
,,Intarzierea" sau ,,devierea" franjurilor luminoase la devierea razelor de lumina de catre un sistem de oglinzi si captarea lor in interferometru.
Adica pe langa aer si spatiu cosmic ar mai exista un mediu ascuns -eter.
Decalare  franjurilor initiale descompuse trebuia sa fie de cca 0.04 % (sau ma rog pe acolo ca nu mai stiu cifra exacta),
s-a ajuns atunci la 0.01 sau 0.02%, ceea ce era foarte putin si putea fi incadrata ca eroare de masura.
Acum am inteles ca se apropie de tinta propusa.

(Mai precis , daca intereseaza :
In fine, ei au presupus ca daca Pamantul orbiteaza in jurul Soarelui pe o elipsa cu viteza v= 30km/s , atunci daca exista eter , eter luminiscent i-au zis ei,
atunci acesta ar trebui sa se opuna miscarii Pamantului prin spatiu (pentru ca eterul umple tot universul si este in repaus absolut) si sa apara un vant eteric
care dezvolta viteza -v fata de Terra.
Acest vant eteric ar trebui sa devieze lumina care il strabate (sa nu uitam ca adeptii eterului au zis ca lumina foloseste eterul ca suport)
si ar trebui pus in evidenta prin reflexii multiple ale luminii intr-un aparat inventat de ei, numit interferometru, iar in final in dispozitivul de captare ar trebui
sa se observe o deviatie foarte mica a franjelor, sub 0.04% au zis ei.)

Da CAdi mi-ai spus ce au considerat oamenii de stiinta despre lumina si propagarea ei prin eter. Acum as vrea sa te referi la afirmatiile mele privind viteza luminii la intrarea si iesirea dintr-un mediu optic.

Pai, sunt de acord cu afirmatia ta, ca mediul de propapagare determina viteza luminii.

Vidul este mediul care se apropie cel mai mult de eter.
Putem sa-l punem cumva in evidenta?
Poate ca experienta Michelson-Morley ar trebui repetata in vid?

Daca veti face experienta M-M in vid dar mult departe de Pamant, la zeci sau sute de mii de km, veti avea mari surprize.
Prin vid se pot defini inca multe fenomene cuantice.
Un vid cat mai adevarat presupune si lipsa fortelor, a multor alti parametrii si energii, nu numai a atomilor.
Dar mai aveti putintica rabdare stimabililor, in viitor o sa va integrati cu sufletul in ABSOLUT si acolo e vid perfect, ideal pt astfel de experiente.  Atunci o sa aflati totul.  Dar daca veti nimeri cu sufletul in IAD, e alta distractie.  Si acolo veti afla totul, dar nu va mai fi o placere. Din pacate nu exista sisteme normale de comunicare cu lumea de dincolo, oricat ar mintii unii ca au avut asa ceva. Nici macar paranormale.

gafiteanu a scris:Daca veti face experienta M-M in vid dar mult departe de Pamant, la zeci sau sute de mii de km, veti avea mari surprize.
Prin vid se pot defini inca multe fenomene cuantice.
Un vid cat mai adevarat presupune si lipsa fortelor, a multor alti parametrii si energii, nu numai a atomilor.
.....

Pai cum sa faci experienta lui M-M in vid departe de Pamant? pentru ca experienta asta presupune sa ia nastere un vant eteric contrar miscarii unui obiect care sa devieze franjurii luminii.

Instalatia de masurare ar trebui plasata pe o racheta care se invarte in jurul Soarelui cu viteza constanta , sau pe Luna ca acolo nu exista atmosfera.
Da, pe Luna ar fi cel mai bine !

Doamne, cât mi-am mai bătut și eu capul cu experimentul ăsta, Virgile, când încerca omuldinluna să îmi explice "rădăcinile" relativității.

Eu îți propun să schimbăm pespectiva din care privim experimentul.
Adică să nu plecăm din start de la ipotezeple care au și pus bazele experimentului și să ne așteptăm la..."așteptări", ci pur și simplu, ce am observa dacă am face un experiment de genul acesta pentru a observa comportamentul "Newtonian" al luminii.

Experimentul stabilește EVIDENT că lumina nu are un comportament "Newtonian", că nu este deviată de niciun vânt eteric, ca nu se supune principiilor mecanicii clasice sau "logicii" Newtoniene, aspect care reiese cel puțin din ceea ce ai concluzionat și tu în mesajul inițial.

Adică chiar dacă este "frânată" de un mediu, nu își pierde impulsul inițial, deci clar lumina nu are un comportament Newtonian

Viteza luminii imprima un efect de presiune mecanica .
Variatia vitezei luminii presupune variatia presiunii luminii.
Doua linkuri care pot fi ajutatoare in cautarea unei metode de masurare a vitezei luminii:

https://www.nist.gov/news-events/news/2014/10/worlds-first-photonic-pressure-sensor-outshines-traditional-mercury

https://phys.libretexts.org/Bookshelves/University_Physics/Book%3A_University_Physics_(OpenStax)/Book%3A_University_Physics_II_-_Thermodynamics_Electricity_and_Magnetism_(OpenStax)/16%3A_Electromagnetic_Waves/16.05%3A_Momentum_and_Radiation_Pressure

Dupa ce am meditat ceva timp la problema propusa de Virgil, am ajuns la concluzia ca eterul nu poate fi pus in evidenta
prin viteza luminii. Eterul nu se opune vitezei luminii.
Pentru ca eterul este un camp virtual asemanator cu campul Higgs, deci un mediu scalar care nu se opune vitezei luminii.
Eterul este Background-ul , peste el se suprapune Universul.
Daca nu se opune luminii, nu ia nastere un vant eteric, cum presupuneau Michelson -Morley, deci experienta este sortita din start esecului.

CAdi a scris:Dupa ce am meditat ceva timp la problema propusa de Virgil, am ajuns la concluzia ca eterul nu poate fi pus in evidenta
prin viteza luminii. Eterul nu se opune vitezei luminii.
Pentru ca eterul este un camp virtual asemanator cu campul Higgs, deci un mediu scalar care nu se opune vitezei luminii.
Eterul este Background-ul , peste el se suprapune Universul.
Daca nu se opune luminii, nu ia nastere un vant eteric, cum presupuneau Michelson -Morley, deci experienta este sortita din start esecului.

Orice experiment facut intr-un sistem de referinta cu o sursa de lumina apartinand acelui sistem, nu da nici un rezultat asupra deplasarii in spatiu a sistemului de referinta respectiv. In cazul unei surse din afara sistemului se poate observa efectul Doppler atunci cand ne apropiem de sursa creste frecventa, iar cand ne departam de sursa scade frecventa. Un efect asemanator asupra razei de lumina il are campul gravitational, atunci cand raza se deplaseaza in sensul scaderii acceleratiei campului, pierde din energie scazandu-i frecventa, iar cand se deplaseaza in sensul cresterii acceleratiei campului frecventa creste, insa aceste influiente sunt mai slabe decat efectul Doppler.

Sa nu confundam vidul cu eterul.

CAdi a scris:Sa nu confundam vidul cu eterul.

Ca sa nu le confundam trebuie mai intai sa le definim stiintific. Cum le deosebim intre ele?

Pentru mine lucrurile sunt clare, nu stiu daca si pentru voi (in sensul daca v-ati stabilit pe anumite proprietati ale celor doua medii):
- Eterul este campul la care face referire d-l Higgs adica un camp scalar, uniform, raspandit in spatiul infinit (In Univers si in afara lui
pentru  ca Universul se extinde) din care iau nastere bosonii Higgs care dau nastere la randul lor particulelor elementare (as avea mai multe de spus dar ma opresc aici).
-Vidul in schimb , nu este gol, (stie toata lumea) este un spatiu plin cu radiatia de fond, cu campuri electromagnetice si gravitationale
(apar chiar unde gravitationale care curbeaza spatiul-timp) , cu fotoni  de diferite nuante, cu protoni liberi, cu electroni liberi, neutrini etc.

Vidul imbraca eterul, este haina eterului , eterul este un mediu mult mai fin si mai subtil,  incarcat cu energie neutra, care nu contine decat acea energie si nu se curbeaza...
Eterul am mai zis, este ca si ecranul televizorului, pe el ase deruleaza  imaginile, numai ca acestea sunt 3D.

Asta este parerea mea despre cele doua medii.

In acelasi spatiu fizic se afla mai multe subspatii; subspatiul fortelor tari, subspatiul electromagnetic, subspatiul gravitational, etc, si fiecare subspatiu are propriile particule sau corpuri, cat si organizarea acestora in sisteme armonice, sau in structuri ale acestora. De exemplu neutronii sunt structuri de quarci, iar protonii sunt deasemeni structuri de cuarci care fac jonctiunea cu electronii, si impreuna dau nastere sistemelor atomice ce caracterizeaza un spatiu microcosmic. Ceva asemanator dar la o scara mult mai mare este spatiul macrocosmic.

Sa presupunem ca suntem pe un vas de croaziera cu una din piscine aflata la nivelul marii, care are o poarta de comunicare cu apa marii. In port este o sursa de valuri  si noi masuram viteza valurilor din mare, si notam viteza lor cu V1 si peroada lor cuT1. Prin poarta deschisa patrund valurile in piscina vaporului care este stationat in port, iar noi masuram viteza valurilor din piscina care este tot V1, si perioada lor tot T1. Apoi vaporul paraseste portul si de deplaseaza cu o viteza Vv, iar noi vom masura din nou viteza valurilor care patrund in piscina si gasim tot viteza V1, dar perioada lor este mai rara notata cu T2 , deoarece din viteza V1 a valurilor din mare se scade viteza Vv cu care se indeparteaza vaporul de sursa de valuri. Acesta este un prim efect Doppler. Apoi dupa un ocol vaporul se intoarce spre sursa de valuri si masoara din nou viteza de propagare in piscina si gaseste ca este egala tot cu V1, dar perioada lor T3 este mai mica decat T1, deci avem un al doilea caz de efect Doppler cand ne apropiem de sursa de valuri.
Concluzia este ca atunci cand avem doua sisteme de referinta respectiv portul cu apa marii, si vaporul cu piscina proprie, ale caror medii comunica intre ele, viteza de transmitere a oscilatiilor prin acel mediu stationar sau in miscare este aceiasi, insa perioada sau frecventa oscilatiilor este diferita.
Deci in cazul luminii, fiecare sistem de referinta are propriul vid (eter), care este in legatura cu vidul inconjurator al celorlalte sisteme de referinta, motiv pentru care viteza luminii este constanta in orice sistem de referinta.
Cine considera fotonii autoportanti care nu au legatura cu  mediul de propagare sa explice postulatul lui Einstein referitor la constanta vitezei luminii in orice sistem de referinta.

În ce privește experimentul MM, că tot îl menționase și gafiteanu, eu văd lucrurile cam așa, Virgile.

Dacă mă aflu într-un tren aflat în mișcare, de exemplu, și arunc un obiect în sus, într-o parte, înainte sau înapoi etc, comportamentul corpului va fi identic situației în care trenul ar fi în repaus.
În primul rând pentru că acel corp are componentă de viteză, are impuls, pe direcția mișcării trenului, iar în al doilea rând faptul că mediul prin care se mișcă corpul, mișcându-se cu viteza trenului, nu produce un curent, un vânt, care ar produce o deplasare "laterală" corpului.

Cam așa văd și concluziile experimentului MM.
O dată că lumina se comportă "inerțial" și are impuls pe direcția de mișcare a sursei, cât și faptul că nu există acel vânt eteric care să producă devierea laterală a luminii sau modificarea vitezei ei în funcție de sensul vântului eteric.

Asta nu este o dovadă categorică că nu există eter, dar este o dovadă evidentă cu nu există vânt eteric.
Prin urmare, dacă acest eter există, el se mișcă odată cu corpul.

În altă ordine de idei, dacă mai punem și problema limitării vitezei luminii la valoarea cunoscută, adică de ce nu are o viteză mai mare sau mai mică decât c, c având valoarea cunoscută, eu aș zice că este constrânsă de proprietățile mediului prin care se deplasează.
O fi eterul, o fi spațiul însuși, eu cred că există totuși un mediu, ceva, care constrânge lumina să se propage cu o anumită viteză bine determinată, nu oricare.

Corelând asta cu faptul că față de sursă, indiferent că sursa care emite lumina este în mișcare sau în repaus (relative, desigur), se măsoară aceeași viteză a luminii, ar întări și mai mult ideea că sursa și mediul prin care se deplasează lumina emisă de sursă sunt în repaus relativ, indiferent că sursa este în mișcare sau în repaus.

Presupunând că aceste concluzii au oarece logică și realitatea ar fi ceva de genul acesta, atunci spațiul, sau acest mediu prin care lumina se propagă, pare să aibă proprietăți destul de interesante și ciudate.

El nu este compact, continuu și omogen, în primul rând, fiecare corp având propriul spațiu pare-se, dar în același timp, un spațiu corespondent unui corp A putând fi și al altui corp B, cu proprietăți diferite pentru fiecare corp în parte.

Pentru că, de exemplu, două surse de lumină se pot deplasa pe aceeași direcție în același sens cu viteze diferite, iar același spațiu comun din "fața" lor are proprietăți diferite pentru fiecare corp-sursa în parte, deși este unul și același spațiu.

Deși e ciudat, anumite concluzii experimentale par să conducă oarecum la această proprietate bizară și interesantă a spațiului.

Sau a mediului, eterului, vidului etc, poți să-i spui cum vrei.
Ideea este că există ceva asemănător unui mediu ale cărui proprietăți interacționează cu materia într-un fel sau altul.

Din aceste motive, relativitatea nu este absurdă deloc, ci poate chiar cât se poate de obiectivă și reală.

De acord cu ceia ce ai scris cu observatia ca mediul de propagare a luminii este continuu mereu acelasi, doar ca proprietatile lui se modifica in prezenta fiecarui camp gravitational, indiferent de marimea masei care il produce. Astfel orice sistem de referinta are propriul camp gravitational, si indiferent de viteza lui in spatiu, campul (adica proprietatile modificate ale spatiului sau a mediului) se deplaseaza odata cu corpul ,iar raza de lumina odata intrata in acest camp-mediu, se propaga cu aceiasi viteza constanta c.