Despre energia potenţială gravitaţională

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Atentie la "Free Energy"”]


gafiteanu,campul gravitational poate genera doar o forta...
Energia,in acceptul meu e sinonima cu lucru mecanic si definitia lucrului mecanic elementar e forta inmultita cu deplasarea. L=Fxd

Citat:"Va radia simetric plecând din centrul de masă al corpului."
Gresit. Radiatia e radiatie. Mai incercati.

Citat:"Va radia simetric plecând din centrul de masă al corpului."
Gresit. Radiatia e radiatie. Mai incercati.

Şi greşeala este...?

Razvan a scris: Şi greşeala este...?

Este evidenta.

Un corp asimetric nu poate avea radiatie simetrica in toate partile.
Acum mai depinde si de axa. Ca daca-i curba...orice e posibil.
L.M.C., la mintea cocosului.
Cat despre radiatie, e o intreaga filosofie, pana e inteleasa asa cum trebuie. Nu degeaba v-am indemnat la meditatie. E grea compunerea si descompunerea vectoriala !
De exemplu, un binecunoscut forumist a reusit sa anuleze un pol magnetic, sa obtina monopolul. Inca putin si anuleaza si celalalt pol, si obtine zero-polul. Si atunci stapaneste anti-gravitatia, care este de natura magnetica in conceptia dumnealui. Are OZN-ul magnetism ? NU ! Deci cine anuleaza ambii poli magnetici, acela face si OZNul.
Daca ar incearca si experiente cu campul electric vectorial anulat, succesul ar fi garantat...Dar nu incearca, ca-i pericol de electrocutare la tensiuni mari.
Tare imi e, ca din greseala va descoperi invizibilitatea. (Precum ageamii aia din Philadelphia, in 1943). Sau va reusi sa faca "Masina Timpului", sa calatoreasca in timp, sa se intalneasca si sa se lupte cu MAIMUTELE SAVANTE.

1-Este destul sau prea mult sa va cer o oarecare analogie cu campul electric ? (Care e radiat preponderent perpendicular de/pe suprafete.)
2-Este destul sau prea mult sa va cer o oarecare observatie asupra gravitatiei galaxiei ?

Este un subiect de indelunga meditatie.
La fel si forma multor OZNuri din epoca de pionerat, care cam semanau cu o galaxie (dubla farfurie).
Liniile de camp electric si magnetic se curbeaza sigur ? Eu zic ca sunt fictive !
(Ca sa se curbeze traiectoria unei particule, trebuie ca ceva sau cineva sa faca asta cumva. Si obligatoriu numai prin ciocnire se schimba o traiectorie a unui corp material. Orice camp este de natura materiala in miscare).
Linia fictiva e una, traiectoria reala a particulelor e alta.

Razvan a scris:Tot ce putem face este doar să presupunem că sunt radiale (şi deci perpendiculare) faţă de punctul (sau suprafaţa - după exprimarea ta) de emisie.

de ce baricentrul îl considerăm punct de emisie gravitațional? nu ar fi mai corect să îl considerăm punct de recepție? că punctul ăla atrage nu respinge! suge nu scuipă! trage nu împinge!

câmpul gravitațional are divergență negativă sau pozitivă vizavi de baricentru? parcă e pe minus din câte știu!

Razvan a scris:

traiectoria unei particule poate deveni curbă sub acţiunea unui câmp de forţe; vectorul viteză şi vectorul forţă .

efectul Coandă, cu astfel de obiecte discoidale.

.................................................................................
1-.Si campul de forte ce este, ce inseamna ? O fantoma ? Absolut totul este numai material, nu spiritual. Vectorul ce este ? Ceva conventional despre miscarea materiei, care ne ajuta, care simplifica.
2-.Efectul Coanda a fost observat de romanul/grec Coanda, dar explicat mai tarziu de un creier german. Si se refera la dinamica fluidelor produsa asupra unui corp asimetric, in speta aripa avionului.
Nu se aplica asupra OZN, care au cu totul alt principiu, chiar opus. Mediul/spatiul actioneaza asupra formei unui obiect quantic de separare si se creaza un alt spatiu interior.
Cat despre faptul ca ne tot suge prin gravitatie centrul pamantului....nu stiu ce sa mai zic. Poate e acolo o gaura neagra nesatula.. Bine, ne suge, dar de ce nu ne si inghite ? Sau are un filtru/tifon la gura si inghite numai particule extrem de mici, cum ar fi eterul si neutrinii, restul (atomii, fotonii, etc.) raman pe loc sau neafectati.

totedati a scris:
de ce baricentrul îl considerăm punct de emisie gravitațional? nu ar fi mai corect să îl considerăm punct de recepție? că punctul ăla atrage nu respinge! suge nu scuipă! trage nu împinge!

Nu ştiu de ce consideri baricentrul ca fiind un punct de atracţie sau, dacă vrei, respingere gravitaţională. El este până la urmă doar un centru de masă al unui sistem fizic.

Gafiteanu, văd că îmi scoţi din context cele afirmate de mine:
"Gafiteanu, traiectoria unei particule poate deveni curbă sub acţiunea unui câmp de forţe; este până la urmă doar compunerea unor vectori: vectorul viteză (al particulei respective) şi vectorul forţă (al câmpului care acţionează asupra ei). Dacă vectorul viteză are o direcţie şi un sens iar vectorul forţă exercitat asupra aceleiaşi particule are altă direcţie şi alt sens, atunci traiectoria particulei sub influenţa acelui câmp va fi determinată de rezultanta compunerii celor doi vectori."

"Chiar ieri urmăream pe unul dintre canalele TV de documentare un filmuleţ în care a fost specificat efectul Coandă, aplicat asupra anumitor experimente, făcute de americani, cu astfel de obiecte discoidale."

Si campul de forte ce este, ce inseamna ?

Vectorul ce este ? Ceva conventional despre miscarea materiei, care ne ajuta, care simplifica.

Dacă habar nu ai ce este un câmp de forţe sau un vector, chiar nu văd de ce mi-aş mai bate capul să-ţi explic fenomene bazate pe aceste noţiuni.

Ma bucur ca stii ce este "un camp de forte". Si ce este un "vector". Toate acestea pot trece prin noi. Pot trece si prin capul nostru, lasa sau nu lasa urme.
Este atomul si fotonul un vector ? Este. Este sageata un vector ? Este. Este musca un vector ? Este. Este Partidul un vector ? Este. Este televiziunea un vector ? Este.
Mai multi vectori dau un camp de vectori. Dar se pot bate cap in cap daca sunt opusi, de aici rezulta praful si pulberea.
De exemplu televiziunea poate trece prin capul nostru, se poate opri sau poate iesi cum a intrat. Si vectorul musca poate intra in noi in diferite moduri. Sa nu mai vorbim de sageata. Chiar si partidul se poate cuibari in inimile multora.
Vezi ca stiu si eu ?. Daca vrei pot bate si campii despre tot felul de campuri.
Iar din context nu ti-am scos nimic, Am pastrat nealterat sensul celor spuse de tine, despre care doar am vrut sa comentez, nu sa le repet.

gafiteanu a scris:Este sageata un vector ? Este.

Esteee!

Este musca un vector ?

Hmmm, este.

Este Partidul un vector ? Este. Este televiziunea un vector ? Este.

Esteeee!!!

Mai multi vectori dau un camp de vectori. Dar se pot bate cap in cap daca sunt opusi, de aici rezulta praful si pulberea.
De exemplu televiziunea poate trece prin capul nostru, se poate opri sau poate iesi cum a intrat. Si vectorul musca poate intra in noi in diferite moduri. Sa nu mai vorbim de sageata. Chiar si partidul se poate cuibari in inimile multora.
Vezi ca stiu si eu ?.

Hai că m-ai bine dispus cu asta!

iar începem cearta ce e real și ce e noțiune abstractă!? cât de lung e un vector și dacă e subțire sau gras? dacă are moț sau lungime!?

că vectorul direcție e castrat și nu reprezintă corect/complet un sistem fizic e una, a nega utilitatea vectorilor care pot reprezenta mai mult decât direcții, poate fi moment ( viteză + direcție + masa ) e cu totul altceva!

numerele pot reprezenta orice, nu aici e problema! cum eterul există câmpul de forțe e o proprietate a acestuia, a eterului!

Nu ştiu de ce consideri baricentrul ca fiind un punct de atracţie sau, dacă vrei, respingere gravitaţională. El este până la urmă doar un centru de masă al unui sistem fizic.

mă gândeam la ideea de masă ca sursă de radiație gravitațională ... dacă nu e sursă ci receptor al acestei radiații? iar baricentrul ăla e locul unde se concentrează dpdv geometric această radiație ...

[quote="totedati"]

..mă gândeam la ideea de masă ca sursă de radiație gravitațională ... dacă nu e sursă ci receptor al acestei radiații?...

Bun. Şi acea radiaţie cine o emite? Trebuie şi ea să aibe o sursă, nu?

o emite universul ca întreg! ca un fel de unde de compresie a căror reflecție condensează eterul generând materia ... nu mi-e clară imaginea de ansamblu, cum poate vibra un univers-ou când nu e nimic altceva material în afara lui în care să se miște, că aici apar problemele, ce e spațiul, ce e timpul ( ne mișcăm și în timp nu doar în spațiu ) și de ce fix 3 dimensiuni!

structurile materiale definesc notiunea de spațiu și numărul de dimensiuni sau poate exista spațiu în afara materiei? dacă ar exista cum ai măsura un astfel de spațiu!? la ce îl raportezi? care e unitatea de măsură, implicit dimensiunea?

cheia problemei înțelegerii relației dintre infinitul mic, infinitul mare, cum se transformă unul în celălalt și cum astfel reușesc să delimiteze un univers închis și totuși infinit stă în șarpele care își înghite coada:



mic ... mare ... oare nu cumva merge și invers? peștele cel mic să îl înghită pe cel mare? vibrațiile moțului eteric, infinit de mic, să reprezinte și o vibrație a întregului univers? a infinitului mare?

geometriile neeuclidiene e sigur sigur că sunt doar de tip eliptic sau hiperbolic? doar mai grase sau mai slabe ca spațiul euclidian rectiliniu?

șarpele care își înghite coada la nesfârșit ce geometrie descrie? mie îmi seamănă cu un univers-ou ... hmmmm ...

LE: cum ar trebui să vibreze universul-ou în el însuși când nu mai există altceva în care să vibreze decât el:
mic -> mare => electro-magnetism ( nu există forțe tari sau slabe ) => mărirea amprentei energetice a unei particule materiale, mie asta îmi pare câmpul electromagnetic! materia umflată, mai puțin densă ....

mare -> mic => gravitația => condensarea eterului => particulele elementare, atomii, materia în general ... nu degeaba unul din cele mai interesante domenii ale fizicii e fizica materiei condensate în care se pleacă de la ideea ca materia e doar o stare condensată a vidului cuantic de la condensatul bose-einstein până la molecule!

la limită, dacă s-ar reuși liniștirea ruperilor de simetrie a vidului cuantic și acesta ar vibra iar la unison în mod uniform cu restul mediului înconjurător, cum se încearcă în studiul condensatului bose-einstein, materia s-ar dizolva și ar dispare prin delocalizare cuantică în cristalinul eteric uniform! masa și particulele elementare din care e formată toată suprastructura materială sunt doar ruperi de simetrii ale vibrației uniforme a cristalinului eteric la nivel cuantic!

în fizica oficială vidul cuantic cromo-dinamic e modelat de ecuații stufoase și greu de înțeles ... poate e mai simplu totul! din păcate nu e suficientă fantezia de tip nasim haramein pentru a bate QCD-ul! trebuie o matematică la fel de forțoasă! nu neapărat complicată dar neapărat tare în antebraț!

o alternativă la wikipedia.org - QCD vacuum care să includă și forța gravitațională are nevoie de mai mult decât un șarpe care își înghite coada

Referitor la Ep in camp gravitational variabil;o formula care se apeopie de adevar...
Ep=mg0h/radical(g0/g1)
g0=gravitatia in punctul de referinta,
g1=gravitatia la h inaltime fata de referinta.

Razvan, logic, matematic, asa ar trebui sa fie:
daca la inaltimea 0 acceleratia gravitationala( s-o numim ) are valoarea maxima si variaza invers proportional cu patratul inaltimii, atunci acceleratia gravitationala de la inaltimea h (s-o numim ) are valoarea de

Din formula energiei potentiale

iar valoarea lui g este de fapt

atunci formula energiei potentiale de la inaltimea h in functie de valoarea maxima a acceleratiei ghravitationale este:




Cred ca nu ma insel.
Dar sa tii cont ca eu nu cunosc fizica atat de bine, desi imi place la fel de mult

Daca Pamantul ar fi plat, atunci g s-ar pastra constant pana spre "infinit". Radiatia gravitationala ar fi perpendiculara pe suprafata.
Dar cu certitudine mai sunt si alte fenomene in cosmos, care distrug partial radiatia gravitationala.
Repet, gravitatia trebuie privita ca un adevarat free energy, perpetuu produsa, dar si consumata. Un fel de plancton energetic intrun ocean de energy.
Cu certitudine mai sunt si alte fenomene, care mentin planetele aproximativ intrun plan si le imprima o viteza intrun sens sau in altul contrar..Un fel de camp invartitor.

De fapt, Razvan, si mai corect ar fi asa:
daca la inaltimea avem de valoare maxima, la inaltimea , avem diferita, mai mica ca .
Atunci prin variatia invers proportionala cu inaltimea avem:

Izoland , care ne intereseaza obtinem :

Iar formula energiei potentiale in camp gravitational variabil in functie de inaltime ar trebui sa fie:

Bineinteles , eliminand , care ar avea valoarea de 0 am avea:




Sper sa nu gresesc.

Cum probam aceste ecuatii?

curiosul a scris:De fapt, Razvan, si mai corect ar fi asa:
daca la inaltimea avem de valoare maxima, la inaltimea , avem diferita, mai mica ca .
Atunci prin variatia invers proportionala cu inaltimea avem:

Nu sunt de acord cu această expresie, deoarece nu are sens fizic; consider că trebuie scrisă ca un raport de forma:



şi iată de ce: dacă înlocuim în expresia ta mărimile fizice respective cu unităţile lor de măsură obţinem:



În cazul raportului avem



unde m înseamnă metru iar s secundă. Observăm că se reduce la

adevărat

Deci din



obţinem



Dacă

atunci avem:



Deci energia potenţială a unui corp de masă m variază în raport cu înălţimea h, faţă de o acceleraţie gravitaţională de referinţă g₀ şi înălţimea h₀ după formula:

Asa este Razvan, n-am tinut cont de unitatile de masura.
Dar vreau sa-ti multumesc pentru ultimul tau mesaj din "facilitati LaTex..."
L-am inteles repede si bine.

Si Luna cu ce Ep este incarcata fata de Pamant ?
Se poate cunoaste macar cu aproximatie, inainte de a cadea ?
(Am calculat si eu cu formulele de mai sus, dar cred ca eroarea e colosala ! Vom trai si vom vedea sfarsitul.)

Ca sa probam ecuatiile,trebuie sa aflam viteza cu care atinge Pamantul un corp lasat in cadere libera de la o distanta destul de mare(peste 1000 Km) sau sa calculam lucru mecanic necesar pentru ridicarea corpului,cu viteza constanta, la inaltimea h.

Razvan,in ultima ecuatie postata de tine h0 reprezinta ce?

Astfel avem:



unde

= Energia potenţială a Lunii
= masa Lunii
= masa Pământului
= distanţa Pământ-Lună