Traiectorii

Rezumarea primului mesaj :

Ce obliga un corp sa se deplaseze pe o anumita traiectorie?
Un dop de pluta lasat liber pe un rau de munte va urma cursul raului .
Dar o bila de otel? In functie de forta curentului , de masa bilei si de forma ei si ea se va "conforma" mai mult sau mai putin sensului de curgere al raului.
Atunci as putea deduce urmatoarea concluzie: un corp lasat liber se va deplasa neaparat in sensul fortei atractoare rezultante!(de curgere a raului , plus gravitatia plus frecarea cu apa plus fortele interne ce tin bila "inchegata")
O observatie importanta: nu ar exista traiectorii fara forte atractoare! Pe un lac perfect static dopul de pluta nu se misca!(ipotetic, pentru ca nu exista asa ceva in natura)
Problema pe care vreau sa o ridic este urmatoarea:
Miscarea (deci si traiectoriile) sunt rezultatul fortelor de atractie(sau de respingere) rezultante.
Daca luam o particula , asupra ei vor actiona cele 3 tipuri de forte despre care s-a mai vorbit:
forte interne( tin bila sa nu se "imprastie") , forte externe (deviante, perturbatoare) si forte atractoare(sau de respingere).
Interesant este ca aceste forte sunt interperpendiculare una pe alta ,insa rezultanta lor va determina traiectoria.
Si acum practica!
Intuitiv sa incercam sa determinam ce traiectorie va avea un corp(particula) asupra caruia se exercita 3 forte perpendiculare una pe cealalta?
Ce traiectorie considerati ca va avea dopul de pluta fata de pamant?

Daca nu mai sunt alte comentarii de facut, completez eu cu o observatie inedita; In timp ce la pendulul din poza la parcurgerea unei traiectorii complete cu 2 pi avem de doua ori energia potentiala maxima si tot de doua ori energia cinetica maxima, la corpul ceresc cometa sau planeta, la o parcurgere completa a traiectoriei avem doar un singur punct maxim de energie cinetica numit periheliu si un singur punct maxim de energie potentiala numit afeliu. Aceasta este diferenta esentiala intre cele doua miscari periodice aratate, cauza fiind ca la pendul oscilatia energiei are loc cand greutatea se misca pe verticala cat si pe orizontala generand o traiectorie reala eliptica curbata in 3d, iar in cazul cometei traiectoria este plana iar variatia energiei se face prin apropierea sau departarea de sursa campului in planul elipsei.
Intrebarea mea insa este; De ce cometa cand atinge viteza maxima nu-si continua drumul pe o elipsa alungita astfel ca Soarele sa ramana in centrul elipsei si nu in unul din focare. In acest caz, am avea o situatie asemanatoare pendulului cu doua maxime de energie cinetica si doua maxime de energie potentiala la parcurgerea unei traiectorii eliptice cu axa mare dubla fata de realitate. Astfel la periheliu cometa nu ar mai inconjura Soarele ci ar merge mai departe spre un afeliu diametral opus.

virgil a scris:  . . . . .
Intrebarea mea insa este; De ce cometa cand atinge viteza maxima nu-si continua drumul pe o elipsa alungita astfel ca Soarele sa ramana in centrul elipsei si nu in unul din focare. In acest caz, am avea o situatie asemanatoare pendulului cu doua maxime de energie cinetica si doua maxime de energie potentiala la parcurgerea unei traiectorii eliptice cu axa mare dubla fata de realitate. Astfel la periheliu cometa nu ar mai inconjura Soarele ci ar merge mai departe spre un afeliu diametral opus.

Tu te intrebi dece sunt valabile legile lui Kepler ?
Niciodata corpul central nu se afla in centrul de simetrie al
unei elipse ci intr-unul dintre focare ! Cunosti vreun caz
care contrazice aceasta regula ?
Singura orbitare simetrica fata de corpul central este cea
circulara. Am invocat-o des pe cea a Lunii, care este
(cvasi)circulara si are viteza (cvasi)uniforma, fiind forma
elementara de orbitare.
Dece nu se intampla altfel, asa cum ai scris tu in citat ?
Astronomii stiu sigur demonstratia si argumentele.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:  . . . . .
Intrebarea mea insa este; De ce cometa cand atinge viteza maxima nu-si continua drumul pe o elipsa alungita astfel ca Soarele sa ramana in centrul elipsei si nu in unul din focare. In acest caz, am avea o situatie asemanatoare pendulului cu doua maxime de energie cinetica si doua maxime de energie potentiala la parcurgerea unei traiectorii eliptice cu axa mare dubla fata de realitate. Astfel la periheliu cometa nu ar mai inconjura Soarele ci ar merge mai departe spre un afeliu diametral opus.

Tu te intrebi dece sunt valabile legile lui Kepler ?
Niciodata corpul central nu se afla in centrul de simetrie al
unei elipse ci intr-unul dintre focare ! Cunosti vreun caz
care contrazice aceasta regula ?
Singura orbitare simetrica fata de corpul central este cea
circulara. Am invocat-o des pe cea a Lunii, care este
(cvasi)circulara si are viteza (cvasi)uniforma, fiind forma
elementara de orbitare.
Dece nu se intampla altfel, asa cum ai scris tu in citat ?
Astronomii stiu sigur demonstratia si argumentele.

Nu, motivul este altul si anume ca distanta minima fata de Soare se afla chiar pe axa mare adica la periheliu unde corpul deja a inconjurat jumatate din drum in jurul Soarelui. Doar atunci energia potentiala s-a transformat total in energie cinetica, cometa capatand viteza maxima poate pendula din nou spre cresterea energiei potentiale. Tot misterul consta in "unda asociata" care ii permite sa penduleze cometa pe o armonica a pulsatiei fundamentale a Soarelui.

virgil a scris:. . . . .

Nu, motivul este altul si anume ca distanta minima fata de Soare se afla chiar pe axa mare adica la periheliu unde corpul deja a inconjurat jumatate din drum in jurul Soarelui. Doar atunci energia potentiala s-a transformat total in energie cinetica, cometa capatand viteza maxima  poate pendula din nou spre cresterea energiei potentiale. Tot misterul consta in "unda asociata" care ii permite sa penduleze cometa pe o armonica a pulsatiei fundamentale a Soarelui.

Consideri ca orbitarea si traiectoriile corpurilor "legate" depind
si de niste frecvente, pulsatii, nu numai de masele, vitezele si
distantele implicate in legea lui Newton ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Nu, motivul este altul si anume ca distanta minima fata de Soare se afla chiar pe axa mare adica la periheliu unde corpul deja a inconjurat jumatate din drum in jurul Soarelui. Doar atunci energia potentiala s-a transformat total in energie cinetica, cometa capatand viteza maxima  poate pendula din nou spre cresterea energiei potentiale. Tot misterul consta in "unda asociata" care ii permite sa penduleze cometa pe o armonica a pulsatiei fundamentale a Soarelui.

Consideri ca orbitarea si traiectoriile corpurilor "legate" depind
si de niste frecvente, pulsatii, nu numai de masele, vitezele si
distantele implicate in legea lui Newton ?

Asa rezulta din calcule cat si si din teoria mea. Altfel cum se justifica Sirul Titius- Bode care coincide cu calculele mele privind cuantificarea sistemului solar ?

virgil a scris:. . . . .
Asa rezulta din calcule cat si si din teoria mea. Altfel cum se justifica Sirul Titius- Bode care coincide cu calculele mele privind cuantificarea sistemului solar ?

Asta spun cei de la Institutul Astronomic:

Tabelul prezenta initial douã semne de intrebare: la distanta 2,8 si la distanta 19,6. In anul 1781, William Herschel descoperã, dincolo de Saturn, planeta Uranus. Distanta sa fatã de Soare este de 19,2 unitãti astronomice. Era evident dupã aceastã descoperire cã la distanta de 2,8 unitãti astronomice trebuie sã existe o planetã, incã necunoscutã.

Astãzi se stie cã legea Titius-Bode nu are o fundamentare stiintificã ci, asa cum am mentionat, doar un caracter empiric. Astfel, distantele planetelor Neptun si Pluton nu corespund acestor reguli. Iar incercãrile, mai vechi sau mai noi, fãcute de a se obtine distantele planetare pornind de la consideratii teoretice, nu au dus la vreun rezultat. Dar, exceptind aceste ultime douã planete, respectiva regulã concordã intru totul cu distantele planetelor fatã de Soare.

Insa pentru atatea date, chiar si coincidenta poate avea o anumita
semnificatie. Legata de acel moment cinetic redus(minim).
Incepe sa miroasa a efect real si calculabil al mecanicii care este ignorat.
Daca ar fi recunoscut, ar deschide Cutia Pandorei si ar incepe caderea
castelului din carti de joc al paradigmei.

Astãzi se stie cã legea Titius-Bode nu are o fundamentare stiintificã ci, asa cum am mentionat, doar un caracter empiric.
Pentru ca cei care au scris acest lucru inca nu au citit lucrarea mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice.
https://drive.google.com/file/d/1dKTnctVAdSsbGliwZMFJ2ynbIMwVIEk7/view?usp=sharing

virgil a scris:Astãzi se stie cã legea Titius-Bode nu are o fundamentare stiintificã ci, asa cum am mentionat, doar un caracter empiric.
Pentru ca cei care au scris acest lucru inca nu au citit lucrarea mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice.
https://drive.google.com/file/d/1dKTnctVAdSsbGliwZMFJ2ynbIMwVIEk7/view?usp=sharing

Sunt de aceeasi parere Virgil. Doar ca parerea mea nu prea
se pune.
Cred insa ca cineva cu mai multa pregatire si determinare,
ar putea sa dovedeasca autentica aceasta lege, legand-o de
acel moment cinetic redus si ar impinge cunoasterea cu un
pas inainte.
Daca nu cumva ai facut-o deja si eu nu am sesizat.
Momentul cinetic al corpurilor care orbiteaza, cel redus(minim)
are ceva deosebit fata de momentul cinetic curent, datorat
implicarii relatiei lui Newton.
Momentul cinetic redus exista in fizica sau l-ai dibuit tu ?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Astãzi se stie cã legea Titius-Bode nu are o fundamentare stiintificã ci, asa cum am mentionat, doar un caracter empiric.
Pentru ca cei care au scris acest lucru inca nu au citit lucrarea mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice.
https://drive.google.com/file/d/1dKTnctVAdSsbGliwZMFJ2ynbIMwVIEk7/view?usp=sharing

Sunt de aceeasi parere Virgil. Doar ca parerea mea nu prea
se pune.
Cred insa ca cineva cu mai multa pregatire si determinare,
ar putea sa dovedeasca autentica aceasta lege, legand-o de
acel moment cinetic redus si ar impinge cunoasterea cu un
pas inainte.
Daca nu cumva ai facut-o deja si eu nu am sesizat.
Momentul cinetic al corpurilor care orbiteaza, cel redus(minim)
are ceva deosebit fata de momentul cinetic curent, [din cauza]
implicarii relatiei lui Newton.
Momentul cinetic redus exista in fizica sau l-ai dibuit tu ?

Momentul cinetic redus la unitatea de masa a fost o gaselnita de a mea, pentru ca in cazul atomului se considera ca toti electronii si toate particulele au o masa constanta, pe cand planetele si satelitii lor au mase diferite, care nu mi-a permis sa calculez din prima un moment cinetic propriu acestora.

virgil a scris:. . . . .
Momentul cinetic al corpurilor care orbiteaza, cel redus(minim)
are ceva deosebit fata de momentul cinetic curent, [din cauza]
implicarii relatiei lui Newton.
Momentul cinetic redus exista in fizica sau l-ai dibuit tu ?

Momentul cinetic redus la unitatea de masa a fost o gaselnita de a mea, pentru ca in cazul atomului se considera ca toti electronii si toate particulele au o masa constanta, pe cand planetele si satelitii lor au mase diferite, care nu mi-a permis sa calculez din prima un moment cinetic propriu acestora.

Eu percep momentul cinetic minim, ca fiind acela al corpurilor
care orbiteaza(circular)          L = m x v x r,
unde acesti 3 parametri sunt intr-o relatie controlata de relatia
lui Newton. Daca nu se intampla acest lucru, si L este mai mare
sau mai mic, nu are loc o orbitare, ar fi nevoie de un tirant care
sa mentina corpurile intr-un ansamblu.
Este situatia "halterei" care rotindu-se in spatiu, trebuie sa aiba
o viteza de rotatie foarte mica, dar determinata, pentru ca forta
centripeta din tijă sa fie nula fiind inlocuita de forta gravitationala
a celor doua mase.
Poate ideea aceasta este gresita dar nu pot compara cu modelul
tau, cu care fugi repede in microcosmos.
Au ceva comun momentul cinetic redus si momentul cinetic minim?

Sa presupunem prin absurd ca ne preocupa si ne duce mintea sa analizam traiectoriile si vitezele particulelor cuantice ce compun un atom sau o molecula.
Sa presupunem acum ca acest atom sau molecula este accelerata fff mult, aproape de viteza luminii.
Nici nu banuiti cate revelatii veti avea.
Va ajut macar cu una:  banalul electron va avea o masa si o energie cam de peste 200 de ori mai mare decat cea pe care o stim noi cand vorbim de electronul obisnuit aparent in repaus.
Masa si energia unui electron cand se invarte in jurul nucleului este cam 511.000 eV.  Dar accelerat liniar spre 300.000 km/sec poate ajunge la o valoare de 207 ori mai mare...  Peste viteza c nu e posibil sa-l acceleram.
Incercati analiza accelerarii nucleului spre viteza c, care poate sa fie proton, neutron, sau un amalgam mai mic sau mai mare din aceste particule. Da, eu zic sa fabricam un minuscol glont numai din  neutroni.   Va penetra orice in calea lui.  Inchipuiti-va un glont de neutroni cu diametrul de 10^-10m, adica cu diametrul unui atom de hidrogen.  Stiti cati neutroni pot intra intrun asemenea minuscul volum ?  Poate ca nu veti crede, dar cifra depaseste multe mii de miliarde.
Daca toti atomii de hidrogen din Univers ar deveni neutroni si s-ar aduna, oare care ar fi diametrul Universului comasat ?
Oare exista materie chiar si mai densa decat neutronul ?
Dar daca acceleram spre viteza c o molecula, sa zicem de apa ? Nici nu banuiti ce obstacole sunt.
Desigur ca traiectoriile tuturor particulelor cuantice accelerate, (indiferent de viteza, care compun un electron, proton, neutron, etc.)  sunt complexe, in nici un caz liniare.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Momentul cinetic al corpurilor care orbiteaza, cel redus(minim)
are ceva deosebit fata de momentul cinetic curent, [din cauza]
implicarii relatiei lui Newton.
Momentul cinetic redus exista in fizica sau l-ai dibuit tu ?

Momentul cinetic redus la unitatea de masa a fost o gaselnita de a mea, pentru ca in cazul atomului se considera ca toti electronii si toate particulele au o masa constanta, pe cand planetele si satelitii lor au mase diferite, care nu mi-a permis sa calculez din prima un moment cinetic propriu acestora.

Eu percep momentul cinetic minim, ca fiind acela al corpurilor
care orbiteaza(circular)          L = m x v x r,
unde acesti 3 parametri sunt intr-o relatie controlata de relatia
lui Newton. Daca nu se intampla acest lucru, si L este mai mare
sau mai mic, nu are loc o orbitare, ar fi nevoie de un tirant care
sa mentina corpurile intr-un ansamblu.
Este situatia "halterei" care rotindu-se in spatiu, trebuie sa aiba
o viteza de rotatie foarte mica, dar determinata, pentru ca forta
centripeta din tijă sa fie nula fiind inlocuita de forta gravitationala
a celor doua mase.
Poate ideea aceasta este gresita dar nu pot compara cu modelul
tau, cu care fugi repede in microcosmos.
Au ceva comun momentul cinetic redus si momentul cinetic minim?

Orice sistem cosmic este caracterizat de o constanta a momentului cinetic, caracteristica familiei de sisteme din care face parte (sateliti, planete, stele etc).Insa aceasta constanta trebuie amplificata cu numarul de sarcina gravitationala a nucleului sistemului considerat, pentru ca fiecare nucleu are o masa proprie diferita de celelalte. (de exemplu Soarele are sarcina gravitationala de Zg=740, adica masa lui este de 740 ori mai mare decat o masa etalon pentru care Zg=1; In aceste conditii pentru calculul constantei momentului cinetic se ia in calcul raza orbitei fundamentale care este de Zg ori mai mica decat raza orbitei unui sistem cu Zg=1; De regula orbita fundamentala este aproape circulara, asemanatoare cu orbita lui Mercur. Orbitele celorlalte planete mai indepartate de nucleu, sunt eliptice, dar abaterea de ca circularitate este foarte mica comparativ cu dimensiunile razei medii. Aceasta abatere de la circularitate se datoreaza faptului ca fiecare planeta are o miscare periodica acordata pe pulsatia fundamentala a nuclelului acelui sistem. Un sistem cosmic este un sistem armonic in care nimic nu se misca intamplator, ci toate corpurile ceresti oscileaza sau "penduleaza" intre o energie potentiala de pozitie (cu raza maxima) si o energie cinetica maxima (cu raza minima) in care viteza este maxima, iar aceasta pendulare produce abaterea orbitei de la circularitate, devenind elipsa.
Aceasta frecventa a fiecarui sistem se face dupa o lege in care perioada T=Ct.(v^1,5)/ M^2; in care ;Ct este o constanta proprie familiei din care face parte sistemul (solar, planetar, Galactic), v reprezinta viteza de deplasare a nucleului sistemului dat, si M reprezinta masa nucleului sistemului;
Dupa cum se vede perioada pulsatiei fiecarei planete depinde doar de masa si viteza Soarelui.
Momentul cinetic redus, reprezinta o etapa intermediara in vederea determinarii constantei momentului cinetic, fiind necesara pentru a gasi modul de exprimare a masei planetelor in functie de o valoare constanta si sarcina gravitationala Z, intrucat fiecare corp ceresc are o masa diferita de a celorlalte, si nu puteam gasi prin alte metode valoarea constantei acestui moment cinetic. Imagineaza-ti ca Jupiter are o masa de peste 1000 de ori mai mare decat Pamanul, si totusi sunt guvernate de aceiasi constanta a momentului cinetic, care in final se particularizeaza inmultind cu Zg pentru fiecare planeta, dar si cu coeficientii de viteza specifici.

O mulțime de presupuneri... Toate frământările voastre, exprimate în prea multe cuvinte, trebuie să rezulte frumos dintr-o listă scurtă de propoziții fundamentale. Aceste propoziții fundamentale trebuie să conțină (doar) două constante fundamentale: Raza Universului și Vârsta Universului. Din aceste două constante rezultă toate celelalte (chiar și viteza luminii în vid).

gafiteanu a scris:Sa presupunem prin absurd ca ne preocupa si ne duce mintea sa analizam traiectoriile si vitezele particulelor cuantice ce compun un atom sau o molecula.
Sa presupunem acum ca acest atom sau molecula este accelerata fff mult, aproape de viteza luminii.
Nici nu banuiti cate revelatii veti avea.
Va ajut macar cu una:  banalul electron va avea o masa si o energie cam de peste 200 de ori mai mare decat cea pe care o stim noi cand vorbim de electronul obisnuit aparent in repaus.
Masa si energia unui electron cand se invarte in jurul nucleului este cam 511.000 eV.  Dar accelerat liniar spre 300.000 km/sec poate ajunge la o valoare de 207 ori mai mare...  Peste viteza c nu e posibil sa-l acceleram.
. . . . .

Ce bine cu particulele acestea, poti spune despre ele orice
fara sa dai socoteala !
Dar cand vor trebui sa masoare masa unui obiect, la o viteza
apropiata de viteza luminii, ce sa vezi ?
Masa de masurat va fi egala cu masa etalon ca si in repaus !
Asa ca pentru a obtine rezultatul anticipat de Dom Profesor,
vor masura masa cu "formula magica" ! Curat murdar, coane...

Abel Cavaşi a scris:O mulțime de presupuneri... Toate frământările voastre, exprimate în prea multe cuvinte, trebuie să rezulte frumos dintr-o listă scurtă de propoziții fundamentale. Aceste propoziții fundamentale trebuie să conțină (doar) două constante fundamentale: Raza Universului și Vârsta Universului. Din aceste două constante rezultă toate celelalte (chiar și viteza luminii în vid).

Crezi ca se poate explica mai simplu, ceia ce am scris in 100 de pagini? te-ai uitat vreodata pe lucrarea mea despre similitudinea sistemelor?

virgil a scris:te-ai uitat vreodata pe lucrarea mea despre similitudinea sistemelor?

Se pare că ai uitat contraargumentele pe care ți le-am adus chiar la începuturi. Apoi ai continuat să susții ceea ce crezi, fără să-ți mai pese de cele zise de mine.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:te-ai uitat vreodata pe lucrarea mea despre similitudinea sistemelor?

Se pare că ai uitat contraargumentele pe care ți le-am adus chiar la începuturi. Apoi ai continuat să susții ceea ce crezi, fără să-ți mai pese de cele zise de mine.

Ceia ce sustin eu rezulta din calcule pe baza relatiilor matematice, iar daca ceva este neclar poti sa intrebi si eu am sa-ti raspund cu explicatiile de rigoare.

Abel Cavaşi a scris:O mulțime de presupuneri... Toate frământările voastre, exprimate în prea multe cuvinte, trebuie să rezulte frumos dintr-o listă scurtă de propoziții fundamentale. Aceste propoziții fundamentale trebuie să conțină (doar) două constante fundamentale: Raza Universului și Vârsta Universului. Din aceste două constante rezultă toate celelalte (chiar și viteza luminii în vid).

(infinit)    este cumva o constanta  ?
Cum ar putea raza si varsta Universului sa determine densitatea
de materie si de energie a acestuia ?
Ce ai zice de alte doua constante fundamentale : densitatea de
materie si densitatea de energie ? Acestea par a fi niste valori
determinabile.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:O mulțime de presupuneri... Toate frământările voastre, exprimate în prea multe cuvinte, trebuie să rezulte frumos dintr-o listă scurtă de propoziții fundamentale. Aceste propoziții fundamentale trebuie să conțină (doar) două constante fundamentale: Raza Universului și Vârsta Universului. Din aceste două constante rezultă toate celelalte (chiar și viteza luminii în vid).

(infinit)    este cumva o constanta  ?
Cum ar putea raza si varsta Universului sa determine densitatea
de materie si de energie a acestuia ?
Ce ai zice de alte doua constante fundamentale : densitatea de
materie si densitatea de energie ? Acestea par a fi niste valori
determinabile.

Semnul infinit nu reprezinta o constanta sau vreun numar, ci este un simbol care inseamna o marime fara limite.
Dimensiunile universului nu pot fi aflate, ceia ce au determinat astronomii reprezinta doar o dimensiune a universului observabil cu ajutorul luminii. Densitatea de materie se masoara in kg/m3, dar pentru densitatea de energie ce intelegi? Jouli pe Kg ? adica cata energie este acumulata intr-un kg de materie ? sau cata energie se regaseste intr-un metru cub de materie de cea mai mare densitate posibila ? Daca inmultesti masa respectiva cu patratul vitezei luminii afli aceasta marime.
De exemplu eu am calculat densitatea maxima a vidului ca fiind ro=9,517.10^22 kg/m3; deci energia inmagazinata in aceasta masa va fi E=8,548.10^39 [J/kg] ;
Despre felul cum am aflat densitatea vidului cosmic gasiti detaliile aici;
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing

Nu stabilesc eu acum modul de calcul/evaluare a aenergiei
Universului, dar densitatea energiei eu o vad evaluata la
fel ca si a materiei, in J/mc, pentru o incarcare energetica
medie a unui mc(sau km ³) de Univers.
Considerand energia si materia Universului uniform repartizate
in volumul sau. Nu pentru incarcarea si aglomerarea maxima,
asa cum suspectez ca este aceea din calculele tale !
Cat despre amestecul vitezei luminii in calculele acestea, sunt
foarte reticent.

Este foarte interesant de urmarit traiectoria savantilor nostri. Care sunt si in cadere libera si in ascensiune cosmica.

virgil_48 a scris:Nu stabilesc eu acum modul de calcul/evaluare a aenergiei
Universului, dar densitatea energiei eu o vad evaluata la
fel ca si a materiei, in J/mc, pentru o incarcare energetica
medie a unui mc(sau km ³) de Univers.
Considerand energia si materia Universului uniform repartizate
in volumul sau. Nu pentru incarcarea si aglomerarea maxima,
asa cum suspectez ca este aceea din calculele tale !
Cat despre amestecul vitezei luminii in calculele acestea, sunt
foarte reticent.

Consideri ca este posibil sa existe o viteza mai mare decat viteza luminii care intervine in calculul energiei cosmice?

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Nu stabilesc eu acum modul de calcul/evaluare a aenergiei
Universului, dar densitatea energiei eu o vad evaluata la
fel ca si a materiei, in J/mc, pentru o incarcare energetica
medie a unui mc(sau km ³) de Univers.
Considerand energia si materia Universului uniform repartizate
in volumul sau. Nu pentru incarcarea si aglomerarea maxima,
asa cum suspectez ca este aceea din calculele tale !
Cat despre amestecul vitezei luminii in calculele acestea, sunt
foarte reticent.

Consideri ca este posibil sa existe o viteza mai mare decat viteza luminii care intervine in calculul energiei cosmice?

Consider ca nu se poate demonstra ca viteza luminii este
maxima in Univers si ca nu avem un argument serios pentru
aceasta ipoteza. Iar cei care sustin ca au argumente, urmaresc
numai recunoasterea ca fani TRG. Totul ca sa sustina
"formula magica",  aceasta fiind de fapt o ipoteza . De masurat
poate ca au reusit cumva sa o masoare, dar de ce cea mai mare ?
Fiindca celelalte sunt mai greu de urmarit si identificat ?
Asa ca raspunsul la intrebarea din citat este DA.
Odata ce nu sunt cunoscute toate particulele din Univers, cum
au stabilit ca ar fi fotonul cel mai cu moț ?

Viteza fotonului e data numai si numai de mediul agitat in care se afla.  Mediul agitat il expulzeaza si-l tot expulzeaza, mereu il ia in suturi, cum il prinde, cum il fugareste. Mai repede nu poate nici el bietul mediul agitat.  In mediul agitat se afla si niste alte particule cuantice incetinitoare asa ca o ceata, numite parametrii permeabilitate si permitivitate. Nu fotonul are o viteza proprie. El saracul nici n-ar exista ca particula de sine statatoare fara acel mediu agitat care-l si hraneste totodata, il invarte si-l deplaseaza..  Agitatia acelui mediu este cea care stabileste viteza. Inclusiv viteza cu care se misca si fiecare atom in interiorul lui, cu care se invarte electronul in jurul nucleului, etc..
Evident ca doar mediul agitat are o agitatie mult mai mare decat viteza fotonilor.
Va rog sa nu va mai agitati atata pe acesta tema banala si rezolvata de mult timp, ca de aia fuge lumina de voi.

Fotonul a fost asociat de unii eteristi ca "sunet" in eter. Adica...fotonul nu exista...
I se poate asocia o traiectorie unui sunet ?

eugen a scris:Fotonul a fost asociat de unii eteristi ca "sunet" in eter. Adica...fotonul nu exista...
I se poate asocia o traiectorie unui sunet ?

Fotonul este o unda electromagnetica asa cum sunt si undele radio si cele pentru TV. Cu cat lungimea de unda este mai mica, cu atat dispersia lor este mai scazuta, astfel ca undele ultrascurte de exemplu isi pastreaza o anumita directie de propagare. Nu mai vorbim de undele pentru TV la care toata lumea isi indrepta antenele pe bloc (inainte de a exista cablurile), catre bulgari, catre rusi, sarbi etc. Deci deja putem vorbi de o anumita directie de propagare a acestor unde. Cand se ajunge la unde de lumina, puteti privi directia de propagare a acestora la emisiile laser care se folosesc la diferite spectacole, constatandu-se ca descriu o traiectorie liniara. Cum putem privi prin telescoape galaxii aflate la miliarde de ani lumina, putem spune cu siguranta ca traiectoria fotonilor este liniara, cu exceptia cazurilor cand trec prin apropierea unor campuri gravitationale foarte puternice care pot devia aceste raze de lumina, sub denumirea de lentile gravitationale.

eugen a scris:Fotonul a fost asociat de unii eteristi ca "sunet" in eter. Adica...fotonul nu exista...
I se poate asocia o traiectorie unui sunet ?

Sunetul se aude pe tot parcursul distantei parcurse, in tot
spatiul inconjurator. Pe parcurs, se pierde treptat si complet.
Are proprietatea unei unde. O oarecare directie preferentiala
i se poate impune si sunetului, dar traiectorie ...?
Fotonul se transmite integral, devine vizibil si produce
presiune numai acolo unde si-a atins tinta.
Mi se pare ca proprietatea de particula a fotonului este mai
convingatoare.
Dar fiecare cu parerea lui, dupa modelul pe care il agreaza.

eugen a scris:Fotonul a fost asociat de unii eteristi ca "sunet" in eter. Adica...fotonul nu exista...
I se poate asocia o traiectorie unui sunet ?

Desigur. Cum orice mediu este alcătuit din particule, orice oscilație a mediului va putea fi modelată prin mișcarea particulelor sale.

Intuiesc despre foton ca nu este o particula propriuzisa ci o manifestare pulsatorie propagata de la o sursa spre infinit.
In opinia mea nu fotonul se propaga cu viteza luminii ci oscilatia, sau impulsul, sau perturbatia specifica in eter, cum o fi aratand ea...
Perturbatia poarta energia propagata , fotonul in intelegerea mea este o particula aparenta. Singura circulatie locala o intuiesc cea de tipul undei stationare, entitati circula intr-o lungime de unda fixa, dar lantul de unde locale permite perturbatiei propagarea din aproape in aproape. Este de fapt mecanism descris de Maxwell mai demult...
Ca la sunet in aer de exemplu. Moleculele de aer oscileaza local, numai vibratia sonora circula la distanta. De aceea este asociat fotonul cu un "sunet" in eter.
De aceea in logica aceasta gasesc mai corect exprimat "traiectoria perturbatiei" decat " traiectoria particulei".