Impulsul elicoidal

În Fizica elicoidală există o noţiune centrală, pe care am numit-o „impuls elicoidal”. Studiul acestei noţiuni mi-a amintit ceva despre inexistenţa atracţiei gravitaţionale despre care vorbeşte Velikovsky.

Ei, nimeni, nimic? N-are nimeni curajul să comenteze?

Sa efectuam un experiment mintal. Un observator aflat in imponderabilitate pe statia spatiala internationala constata ca se afla sub influenta a doua forte perfect echilibrate ; forta gravifica si forta centrifuga (pseudoforta). Ambele avand aceiasi directie modul si punct de aplicatie dar cu sensurile opuse, Sa admitem acum ca statia spatiala intra intr-o zona in care sensul timpului este invers celui initial, Fortele vor pastra caracteristicile initiale cu exceptia sensului care va fi opus ,respectiv va fi ca o rocada intre cele doua forte iar observatorul nu va simti nici o diferenta intre aceste doua stari. In concluzie : forta gravifica este o forta centrifuga cu sensul timpului inversat iar forta centrifuga este o forta gravifica cu sensul timpului opus. Desigur aceasta concluzie este adevarata doar daca admitem ca exista un univers in oglinda cu semnul timpului schimbat (un antiunivers).Ca o predictie , dacă ne imaginam o gaura neagră ca o sfera în rotatie foarte deformata în care forța centrifuga este foarte mare la ecuator și mica spre axul de rotatie, dacă schimbam sensul timpului (gaura neagră intra în antiunuvers) avem un câmp gravitational foarte intens la ecuator și mai mic către poli iar în ambele emisfere se afla doua vortexuri gravifice de sensuri contrare absolut similare vortexurilor polare de pe terra sau soare   și poate aceasta ar fi explicatia faptului ca toată materia galactica este situata într-un strat galactic foarte subtire .

Ok, dar nu văd legătura cu impulsul elicoidal...   

Impulsul elicoidal, electromagnetismul si eterul

1- Campul electromagnetic are comportari particulare elicoidale.
In anumite conditii, energia campului magnetic de  comportare rotationala ( de forma intuitiva a unui cilindru cu axul pe un conductor strabatut de curent) se transforma reversibil in energie a campului electric de comportare axiala ( de genul unei presiuni electrice axiale de-a lungul conductorului).
Atunci cand are loc fenomenul de rezonanta, cele 2 tipuri de energii devin integral energii potentiale una fata de alta.
Fiind vorba de energii reversibile , inseamna ca se manifesta forte/ impulsuri reversibile. Din impulsuri rotationale in axiale si invers.
De asemeni, putem admite ca nu exista forme de manifestare perfect rotationale , nici axiale, ci dinamice, compuse, adica elicoidale, duale.
Acestea sunt simplificari utile matematicii.
In realitate, subtilitatile materiei ofera mereu surprize.

Comportarea elicoidala se evidentiaza ca o stare caracteristica materiei:
a- geometrica
b - energetica
Cele doua stari pot fi statice sau dinamice.

2- O entitate materiala se comporta intr-o dinamica elicoidala.
Reciproc ne putem intreba:
 O entitate care se comporta elicoidal, este materiala ? Daca se poate   defini o marime gen impuls , masurabila intr-un  camp, 
se poate defini si masa purtatoare  de acel impuls?
Pot exista impulsuri fara a implica masa?

Dupa cate inteleg, oficial nu se cunoaste sau nu se " recunoaste" existenta unor particule de camp magnetic sau de camp electric. Cine ar putea fi purtatorii de impuls magnetic/ electric ?

3- Din cate inteleg, Maxwell si -a conceput ecuatiile primare ale campului electromagnetic, admitand o natura materiala a unui mediu fluid, cu structura foarte fina, capabila de impulsuri elicoidale.
El defineste si utilizeaza notiunea de impuls electromagnetic.
Campul de structura fina il asociaza cu eterul.

Din punct de vedere energetic, Maxwell afirma ca energia electromagnetica este de natura mecanica, sugerand ca efectele din camp ar fi sustinute de cauze specifice entitatilor materiale.

4- Este eterul, o entitate care presupune un camp cu densitate si impuls elicoidal local?
Are legatura cu teoriile vortexiale?

. Ideea impulsului elicoidal imi surade. In acest fel teoriile vortexiale (inclusiv ec. Maxwell) ar avea o buna baza de plecare.
. Intrucat impulsul (pe care l-a definit Newton, daca nu ma insel) e un produs intre masa si viteza, deduc ca in formula ta, Abel, constanta lui Planck este "pe post" de masa. In paranteza insa nu stiu care este viteza. Viteza ar trebui sa fie o derivata de traiectorie.

. In acelasi timp, pentru o traiectorie elicoidala data ma intreb daca nu ar fi fost suficiente doua componente ale impulsului elicoidal: una axiala si alta radiala.

.  In mesajul anterior m-am exprimat neclar si revin asupra lui cu un al doilea mesaj deoarece timpul de editare mi-a expirat.
.  Vectorul Darboux nu este un "vector viteza veritabil" si acest lucru il aflam de pe Wicki. unde in mod explicit ni se spune ca se numeste vector impuls unghiular din cauza ca s-a constatat ca este proportional cu "angular momentum" (impulsul unghiular). Adica s-a plecat de la impuls unghiular si s-a dedus ca v. Darboux e un vector viteza.

Interesantă interpretarea ta, Eugen. Rămâne să fie aprofundată. O să insist un pic asupra punctului 2, în ipoteza că am înțeles dilemele tale.

eugen a scris:2- O entitate materiala se comporta intr-o dinamica elicoidala.
Reciproc ne putem intreba:
O entitate care se comporta elicoidal, este materiala ? Daca se poate   defini o marime gen impuls , masurabila intr-un  camp,
se poate defini si masa purtatoare  de acel impuls?
Pot exista impulsuri fara a implica masa?

Dacă impulsul elicoidal este    atunci putem defini „masa elicoidală” prin expresia   .
Din ultimele mele cercetări, am impresia că un corp neutru este un corp pentru care curbura este foarte, foarte mare, atât de mare încât torsiunea devine neglijabilă, inobservabilă, în raport cu curbura. Altfel spus, pentru corpurile neutre, lancretianul este uriaș (iar inversul său este infim). În acest context, corpurile macroscopice ar avea curbura traiectoriei uriașă, iar impulsul lor elicoidal ar fi aproape paralel cu binormala, nu cu tangenta. Dacă curbura este uriașă, atunci torsiunea și variația ei sunt mici, nedecelabile, iar corpul respectiv ne apare ca fiind neutru din punct de vedere electric.

3- Din cate inteleg, Maxwell si -a conceput ecuatiile primare ale campului electromagnetic, admitand o natura materiala a unui mediu fluid, cu structura foarte fina, capabila de impulsuri elicoidale.
El defineste si utilizeaza notiunea de impuls electromagnetic.
Campul de structura fina il asociaza cu eterul.

Din punct de vedere energetic, Maxwell afirma ca energia electromagnetica este de natura mecanica, sugerand ca efectele din camp ar fi sustinute de cauze specifice entitatilor materiale.

4- Este eterul, o entitate care presupune un camp cu densitate si impuls elicoidal local?
Are legatura cu teoriile vortexiale?

Mai vreau să adaug și aici ceva. Ai observat importanța mediului pentru mișcarea corpurilor. Într-adevăr, din câte observ, constat că fiecare mediu prin care se poate mișca un corp este caracterizat de un indice de refracție, de o susceptibilitate și aflu că susceptibilitatea poate fi identificată cu lancretianul mediului respectiv. Altfel spus, fiecare mediu este caracterizat de un lancretian, spre care tinde orice corp ce se deplasează prin mediul respectiv. Mai exact, am putea să presupunem că indicele de refracție (dacă vrem, îi adăugăm adjectivul „elicoidal”) al unui mediu este dat de expresia       unde l este lancretianul traiectoriilor corpurilor libere din acel mediu.

mm a scris:  .  Ideea impulsului elicoidal imi surade. In acest fel teoriile vortexiale (inclusiv ec. Maxwell) ar avea o buna baza de plecare.
.  Intrucat impulsul (pe care l-a definit Newton, daca nu ma insel) e un produs intre masa si viteza, deduc ca in formula ta, Abel, constanta lui Planck este "pe post" de masa. In paranteza insa nu stiu care este viteza. Viteza ar trebui sa fie o derivata de traiectorie.

Dacă acceptăm că masa unui corp este, așa cum am arătat mai sus, dată de expresia       atunci putem spune că viteza unui corp care se deplasează pe o elice circulară de lancretian l  este .

.  In acelasi timp, pentru o traiectorie elicoidala data ma intreb daca nu ar fi fost suficiente doua componente ale impulsului elicoidal: una axiala si alta radiala.

Ai dreptate, sunt doar două componente, cea paralelă cu tangenta și cea paralelă cu binormala.

mm a scris:.  In mesajul anterior m-am exprimat neclar si revin asupra lui cu un al doilea mesaj deoarece timpul de editare mi-a expirat.
.  Vectorul Darboux nu este un "vector viteza veritabil" si acest lucru il aflam de pe Wicki. unde in mod explicit ni se spune ca se numeste vector impuls unghiular din cauza ca s-a constatat ca este proportional cu "angular momentum" (impulsul unghiular). Adica s-a plecat de la impuls unghiular si s-a dedus ca v. Darboux e un vector viteza.

E de gândit la chestia asta. Încă nu știu cum să rezolv dilema ridicată de tine. Din moment ce vectorul viteză (sau impulsul) ar trebui să fie vector polar și cum vectorul lui Darboux este un vector axial, cum dumnezeu împăcăm cele două situații? Trebuie împăcate? Nu cumva este o problemă falsă? Nu știu. Oare impulsul (elicoidal) este (trebuie să fie) un vector polar?

Pentru a imprima o traiectorie elicoidala cu efect, un impuls trebuie sa loveasca intrun anumit loc, preferabil tangential si nu frontal.
Mai apoi iarasi un lucru important si capital, corpul lovit trebuie sa se afle intrun mediu difuz, nu gol, nu plin. Particulele mediului difuz poate ca au si ele impulsul si momentul lor, care vor influenta traiectoria ulterioara.
Cicloanele si tornadele in emisfera sudica au un sens, in cea nordica e invers. Niciodata natura nu a gresit.
Impulsurile aplicate din exterior electronilor sunt diferite, unele il pot indeparta, altele apropia. Unii electroni se invart elicoidal pe dreapta, altii pe stanga.

Și cred că impulsul elicoidal satisface toate aceste condiții. Și mă gândesc că am rezolvat și dilema cu polar și axial: impulsul elicoidal este o sumă (o combinație) dintre un vector polar (paralel cu tangenta) și un vector axial (paralel cu binormala). Nu? Nu s-ar putea să acceptăm o combinație dintre un vector polar și unul axial?

Oare bacteriile știu câte ceva despre importanța lancretianului?

http://phys.org/news/2013-08-high-angle-helix-bacteria.html#nRlv

Și iată că Fizica elicoidală se confirmă din ce în ce mai pregnant. Impulsul elicoidal al unui grup de corpuri este mai puțin variabil decât impulsul elicoidal al unui singur corp. https://www.sciencenews.org/article/mouse-sperm-parties-make-straight-swimmers

Nimic nu-ti scapa atentei observatii si faci cercetari profunde.
Pesemne ca dispui de un impulsometru si de un vectorscop in 3D, cu care te joci peste tot.
Dar de atractia elicoidala ai auzit ?

Mă bucur că ești printre cei care înțeleg valoarea Fizicii elicoidale.

gafiteanu a scris:Dar de atractia elicoidala ai auzit ?

Dacă am înțeles bine întrebarea ta, cred că răspunsul este afirmativ. Două corpuri se „atrag” elicoidal pentru că se asociază în așa fel încât impulsul lor elicoidal total să fie constant (sau cât mai puțin variabil).

De exemplu, dacă un corp se deplasează pe o elice circulară și lângă el un alt corp se deplasează pe o traiectorie mai neregulată, atunci impulsul elicoidal total va fi variabil, motiv pentru care și primul corp va începe să se miște altfel decât se mișca înainte, în așa fel încât impulsul elicoidal total să fie constant, chiar dacă impulsul elicoidal al fiecărui corp ce compune sistemul este variabil. Prin aceasta, un corp cu impulsul elicoidal neconstant acționează asupra unui corp aflat în vecinătatea sa.

Abel Cavaşi a scris:Ei, nimeni, nimic? N-are nimeni curajul să comenteze?

Ba da avem !!!
Copy paste de pe http://forum.scientia.ro/




Abel Cavaşi
Experimentat
***
Popularitate: +7/-90
[Aprob] [Dezaprob]
Deconectat Deconectat
Mesaje: 862
Vezi Profilul WWW Mesaj personal (Deconectat)


Răspuns: Teoria vortex a materiei
Ť Răspunde #303 : Iulie 26, 2014, 03:42:51 ť
Răspunde folosind un citatCitat
Te rog să reformulezi materialul în așa fel încât din el să reiasă clar care sunt postulatele teoriei și justificările lor, consecințele postulatelor (demonstrate riguros), precum și câteva aplicații ale teoriei care să cuprindă, pe lângă explicarea fenomenelor cunoscute și înțelese, și probleme nerezolvate încă de către Fizica actuală și demonstrate de teoria asta.
Să mă anunți când e gata și-l voi citi cu drag. Mulțumesc!



Ma da ce DASTAPT si DESTUPAT la minte esti tu cand e vorba de altii !!!
In cazul tau de ce nu aplici aceleasi reguli ? Reguli de altfel de bun simt.
Ia raspunde domn profesor la ce este marcat cu rosu sa vedem ce  mai ramane din prostia  asta elicoidala !!  

Mezei dragă, toate răspunsurile se află pe acest forum, în secțiunea „Fizica elicoidală”. Trebuie doar să citești.

Abel Cavaşi a scris:Mezei dragă, toate răspunsurile se află pe acest forum, în secțiunea „Fizica elicoidală”. Trebuie doar să citești.

Draga Domn Profesor !
Cred ca glumesti ! Lumineaza-ne da capo al fine macar cu o aplicatie simpla,nu ne lasa in intuneric.
Fa asta pentru noi in numele stiintei !!

Ok, hai să începem cu postulatele. Ți-am spus unul dintre postulate:

IMPULSUL ELICOIDAL AL UNUI SISTEM LIBER SE CONSERVĂ.

Ai înțeles acest postulat, ca să putem trece mai departe? Nu. Deci? Ce să mai scriu dacă nici măcar de început nu am trecut cu tine?

Abel Cavaşi a scris:Ok, hai să începem cu postulatele. Ți-am spus unul dintre postulate:

IMPULSUL ELICOIDAL AL UNUI SISTEM LIBER SE CONSERVĂ.

Ai înțeles acest postulat, ca să putem trece mai departe? Nu. Deci? Ce să mai scriu dacă nici măcar de început nu am trecut cu tine?

Sincer ? Nu am inteles !

POSTULÁT, postulate, s. n. Adevăr fundamental care apare ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunț logic considerat primul într-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum.

Din ce experiente ai dedus tu evidenta unui impuls elicoidal pentru un sistem liber ?
Daca acest "adevar" nu este confirmat de experienta maxim poti creea o "teorie ipotetica" fara nici o legatura cu stiintele naturii

Ok, n-ai înțeles legătura cu experiențele. Dar postulatul în sine (independent de experiențe) l-ai înțeles? Încearcă prin pași mici. Acesta ar fi primul pas.

Abel Cavaşi a scris:Ok, n-ai înțeles legătura cu experiențele. Dar postulatul în sine (independent de experiențe) l-ai înțeles? Încearcă prin pași mici. Acesta ar fi primul pas.

Intradevar nu am inteles legatura cu experientele,dar as fi foarte incantat sa imi explici si sa deprind direct de la sursa aceste taine.Chiar daca cu pasi mici,si timizi.
Postulatul este ok.Are subiect are predicat... este citibil

Interesanta aceasta discutie. Este vorba de o notinue noua, impulsul elicodial. Are el legatura cu impulsul din fizica? Este impulsul din fizica un caz particular al impulsului elicoidal? Daca da, in ce conditii se reduce impulsul elicoidal la cel deja cunoscut?

orakle a scris:Intradevar nu am inteles legatura cu experientele,dar as fi foarte incantat sa imi explici si sa deprind direct de la sursa aceste taine.Chiar daca cu pasi mici,si timizi.
Postulatul este ok.Are subiect are predicat... este citibil

Așa. Bun. Să vedem ce nu este citibil. Să vedem ce nu are postulatul meu și au alte postulate. Ce are în plus, de exemplu, postulatul actual al inerției? Cu argumente solide, te rog.

stoopid a scris:Are el legatura cu impulsul din fizica?

Are.

Este impulsul din fizica un caz particular al impulsului elicoidal?

Este.

Daca da, in ce conditii se reduce impulsul elicoidal la cel deja cunoscut?

În condițiile în care lancretianul traiectoriei (raportul dintre curbură și torsiune) este extrem de mic sau extrem de mare.

[quote="Abel Cavaşi"]

orakle a scris:Intradevar nu am inteles legatura cu experientele,dar as fi foarte incantat sa imi explici si sa deprind direct de la sursa aceste taine.Chiar daca cu pasi mici,si timizi.
Postulatul este ok.Are subiect are predicat... este citibil

Așa. Bun. Să vedem ce nu este citibil. Să vedem ce nu are postulatul meu și au alte postulate. Ce are în plus, de exemplu, postulatul actual al inerției? Cu argumente solide, te rog.

Nu inteleg ? Tu ma intrebi pe mine ?
Argumenteaza tu nu ma intreba pe mine. Banuiec ca nu este o ghicitoare nici concurs de bancuri.

Peste experiente ai sarit ?

orakle a scris:Nu inteleg ?

Da.

Tu ma intrebi pe mine ?

Uneori da.

Argumenteaza tu nu ma intreba pe mine. Banuiec ca nu este o ghicitoare nici concurs de bancuri.

Argumentez, după ce-mi arăți ce are în plus postulatul actual al inerției și nu are postulatul meu.

Peste experiente ai sarit ?

Peste care experiențe? Care experiențe confirmă principiul actual și infirmă principiul elicoidal?

Abel Cavaşi a scris:

orakle a scris:Nu inteleg ?

Da.

Tu ma intrebi pe mine ?

Uneori da.

Argumenteaza tu nu ma intreba pe mine. Banuiec ca nu este o ghicitoare nici concurs de bancuri.

Argumentez, după ce-mi arăți ce are în plus postulatul actual al inerției și nu are postulatul meu.

Peste experiente ai sarit ?

Peste care experiențe? Care experiențe confirmă principiul actual și infirmă principiul elicoidal?

1- Postulatul actual nu are nimic in plus,chiar din contra al tau are in plus o componenta unghiulara a impulsului pe care consideri apriorii ca se conserva. (cel putin asa am inteles eu-daca nu corecteaza-ma )
2-Pe ce baza sustii asa ceva ?Sunt confirmate de  rezultatul experientele facute de tine pe sisteme libere?
3-Nu,invers m-am referit la experientele care confirma pr. elicoidal si infirma principiul actual.

Nu o mai tot lalaii cu balarii,si intrebari ajutatoare, direct la esenta lucrurilor cu subiect si predicat. Asta daca vrei sa avem o discutie serioasa daca nu o dam pe distractie totala sa nu ne tocim nici neuronii degeaba !

Abel Cavaşi a scris:

Daca da, in ce conditii se reduce impulsul elicoidal la cel deja cunoscut?

În condițiile în care lancretianul traiectoriei (raportul dintre curbură și torsiune) este extrem de mic sau extrem de mare.

Prezinta te rog demonstratia.

Demonstrații pentru postulate nu există. Există doar demonstrații ce rezultă din postulate.

Nu am cerut demonstratie pentru postulat, ci pentru afirmatie ca impulsul elicoidal se reduce la impulsul din fizica atunci cand lacrentianul este extrem de mic sau de mare.

Pai cred ca e destul de simplu (din pacate nu gasesc acum toate formulele). Scrie expresia impulsului elicoidal, fa trecerea la respectiva limita si vezi daca ramai cu expresia clasica.