CE ȘTIM?

Rezumarea primului mesaj :

Putem contura ceea ce știm la ora actuală din universul ăsta? Putem ști ceea ce știm?

De exemplu e corect gândit așa?

Știm că materia obișnuită este cca 5%, și este formată din atomi care sunt goi 99%. Atomii la rândul lor sunt formați din diverse particule iar fiecare particulă are antiparticula ei.

Până aici, după voi, e corect? Sau dacă nu e corect, cum e corect, să știm ceea ce știm?

A zis odată cineva că ceea ce știm știm bine.

Eu am mai întrebat p-aici că știm ce știm, sau doar credem că știm? Că literele alfabetului, cuvintele compuse din ele, numerele sau combinațiile de numere nu le-am inventat nici unul dintre noi, ci doar le-am copiat. Deci ceea ce știm nu știm noi.

Dacă n-am ști nimic nici n-am realiza nimic ... dar ceea ce realizăm le realizăm bine, oare? Tot felul de programe, care mai de care mai sofisticate, se duc pe apa sâmbetei. Și asta nu numai la noi ...

Bordan a scris: Că literele alfabetului, cuvintele compuse din ele, numerele sau combinațiile de numere nu le-am inventat nici unul dintre noi, ci doar le-am copiat.

Nu le-am copiat, Bordan, că dacă doar le copiam habar nu aveam ce reprezintă. Cel puţin, în ceea ce mă priveşte, pot să afirm cu certitudine că literele alfabetului le-am învăţat! La fel şi cu matematica şi mai ales cu fizica asta care îi omoară pe câte unii! Probabil că doar au copiat-o, n-au şi învăţat-o!

La matematicienii de pe aici le-aș recomanda aritmetica alfabetului ... că fizicienii precis știu ...

http://www.scribd.com/doc/53079395/Tudor-Diaconu-Povestea-Alfabetului

Poți să știi, dar știi să poți?

Am văzut că fiecare e plin de știința lui, pe care vrea cu orice preț să o toarne în capul celorlalți. Nu mă sustrag nici eu acestei observații, deși eu am zis că nu știu ce știu, și înclin să dau dreptate vorbelor bătrânești:

ʺCel ce știe nu vorbește, iar cel ce vorbește nu știe.

A cunoaște înseamnă a nu cunoaște. Aceasta e perfecțiunea.

A nu cunoaște și a crede că știi totul, aceasta e eroarea comună a oamenilor.ʺ

Dacă te-ai încăpățînat să nu crezi nimic până nu verifici personal, cam vezi că-s minciuni gogonate, dar nu mai ai la cine spune ce-ai aflat, nu mai ai interlocutori, vorba lui Tudorel. Vorbești la Lună și la stele, până te mai ascultă și ele. Apoi pauză.

Numa dacă nu s-o inventat sicriu cu internet, să poți rezolva și de acolo omenirea ... să nu plece și ea nerezolvată ...

Bordan a scris:A nu cunoaște și a crede că știi totul, aceasta e eroarea comună a oamenilor.ʺ

A  unor  oameni , care  siguri  fac  parte  dintr-o categorie  mai  aparte .    De  ei  se  ocupa  specialisti  in  domeniu.

Eu am citat, doar, ce au spus bătrânii mai de demult, la care n-am curajul să le comentez.

De ăștia de acuma nu zic nimic, să nu-i stresez să pățească oarece ...

Bordan a scris:Eu am citat, doar, ce au spus bătrânii mai de demult, la care n-am curajul să le comentez.

De ăștia de acuma nu zic nimic, să nu-i stresez să pățească oarece ... Smile

Ok.  Am  inteles.

Poate că nu mă fac eu înțeles cum trebuie, nu știu explica ceea ce vreau.

Dacă faci un inventar scurt al vieții, și-ți pui întrebarea ʺCe știi?ʺ despre viață, despre lumea asta, și mergi cu întrebarea spre origini, cu căutarea răspunsului spre rădăcini, vezi că ceea ce crezi că știi nu știi tu, că ai copiat de la altul.

Ai copiat de la părinți, educatori, învățători, profesori, și tot așa, ajungând o copie fidelă a societății, o oiță în turmă, care are dreptul să behăie, dar îi musai să urmeze turma. Nu suntem stăpâni nici măcar pe un gând, ce să mai vorbim de restul lucrurilor materiale. Suntem sclavii propriilor noastre gânduri, mașini, vile, sclavii materiei și particulelor care ne compun, sclavii propriei noastre tehnologii, care a depășit puterea noastră de asimilare psihică.

Am mai spus eu și treaba asta, că fără buletin nu mai știi nici cum te cheamă, nu poți demonstra nimănui cine ești, fără ajutorul buletinului sau prietenilor. Ce știi atunci?

Un înțelept din antichitate nu avea nevoie de nici un act ca să dovedească cine e, prezența lui era suficientă, vorbea tăcerea în locul lui. Unde am ajuns acum? Unde e demnitatea, cinstea și onestitatea, bătrânilor noștri?

În sat la mine am prins vremea când haina spunea totul despre om, se știa de-a cui e, ce fel de om e, care era statutul social. Ciurucurile și ciufurile n-aveau ce căuta printre oameni! Acum, după o evoluție științifico-fantastică, au ajuns maneliștii și javrele societății să conducă  mersul lumii.

Dar noi știm sigur că mergem pe drumul bun, nu?

Voi posta aici, că n-am cum încurca pe nimeni cu neștiința mea.

Cel care nu vrea nimic e cel mai bogat, are totul, fiindcă nimicul nu i-l poate lua nimeni. Cu cât știi mai mult îți dai seama că știi tot mai puțin, când știi totul vezi că de fapt nu știi nimic, fiindcă din nimic și în nimic apare și dispare totul. Vorbind de masă, materii de care-or fi, energii albe și negre, cuvinte simple sau încrucișate ... oameni, elefanți, maimuțe ... apar și dispar din existență. Ceea ce apare și dispare!

La nivel cuantic, ne spune fizica, materia nu există cu certitudine, prezintă doar tendința de a exista. Deci, la nivel cuantic, avem un răspuns oficial a ceea ce înseamnă materie, intrări și ieșiri din existență. Mai mult, componentele cuantice ale materiei nu pot fi individualizate, localizate și separate în spațiu-timpul cunoscut, ele devenind un cuantum universal fără trecut, prezent sau viitor. ʺEu sunt cel ce sunt!ʺ, se laudă bătrânul de sus, fără timp și loc, doar existență. În profunzimea cuantică dispare orice detaliu, rămâne doar esența.  

Revenind la această manifestare, fiecare avem propria percepție și recepție, nefiind doi ochi la fel în univers, dar sistemele construite pe matricea și șablonul suprafețelor, ne omogenizează și uniformizează pe toți după legi și reguli ale suprafețelor, ale artificialului, rupându-ne și separându-ne de esența noastră. Ne spune ʺsistemulʺ că totul se conservă, dar ceea ce se vede fără mare efort e că nimic nu se conservă, dar te pui cu ʺsistemulʺ și cu ienicerii lui?

Ne spune ʺsistemulʺ că totul evoluează, e clar, pentru păcălicii sistemului, deși se vede că totul se degradează. Tu, ca om, nu ai nici o grijă decât să asculți și să te supui regulilor sistemelor, să stai cuminte în turmă să urmezi măgarii și să arunci cu lături în cei care ar îndrăzni să se abată de la traiectoria stabilită. Așa beneficiezi de seviciile sistemelor. Te poți îmbolnăvi că are grijă sistemul, poți ʺpăcătuiʺ făță de orice că are grijă sistemul și te iartă. Poți rămâne fără bani, că-ți dă sistemul cu buletinul, nu trebuie să gândești prea mult că gândește sistemul în locul tău.

A zis cineva pe aici că a învăța nu înseamnă a copia. Ba chiar aia înseamnă, copii scoase la imprimantă. Această separare a suprafețelor față de profunzimi, această diversificare pe specializări, a dus la o lume idioată, incapabilă de a vedea esența naturii de lăsturișul artificialului. Dovadă clară e și aici pe acest forum, fragmentat în n-șpe topicuri foarte clare la suprafață, dar în profunzime nu spun nimic.

ʺDin chaos, Doamne,-am apărut / Și m-aș întoarce-n chaos ...
Și din repaos m-am născut, / Mi-e sete de repaos ... ʺ

Matematicienii pot să creeze o lume a lor, rațională, irațională, imaginară sau complexă, fără teama de a greși sau a fi contraziși de breazla visătorilor, fiindcă ei sunt matematicieni cu picioarele pe pământ, riguroși și scrupuloși.  

Fizicienii pot curba spații și timpuri, creea materii sau antimaterii din nimic și energii întunecate din găuri negre, totul fiind în regulă.

Dar când un poet plimbă o zână de mână sau zboară cu ea printre luceferi, e trecut rapid în lumea zburătorilor.

Sunt imaginarul și iraționalul din matematică, relativul relativ al fizicienilor din găurile de vierme, mai obiective decât visele poeților?

Dacă acceptăm infinitul spațio-temporal și de posibilități al universului de ce nu putem accepta ca posibil, nu numai ceea ce ne putem închipui, ci și ceea ce nu ne putem, posibilul imposibil? Pe mine, de exemplu, nu m-ar mira să-mi apară baba Vanga în față și să-mi spună că mă iubește până dincolo de spațiu-timp. Cum nu m-ar mira nici dacă rușii ar ataca baza defensivă antirachetă de la noi, că i-au supărat americanii. Prea multe zâmbete spre vest pot crea rânjete spre est, și nu tare-i bine, rușii le au cu șahu ... și cu filozofia lui ... Nu?

Problema oamenilor de știință nu e că nu gândesc, ci că nu se mai pot opri din gândit!

E vreunul dintre voi care să nu gândească?

Credem ce știm?

N-am pretenția, nici intenția, de a scrie lucruri neștiute sau vreun adevăr absolut, ci doar o realitate din infinitatea de realități, relative.

La un nivel mai profund al existenței, la nivelul cuantic, avem posibilități, pe care observația noastră le transformă în relativități științifice, repetabile, care prin contemplare devin credință, care la rândul ei ne modelează viața. Dacă la nivel cuantic suntem toți același lucru, aceeași electroni din noi vibrând printre petale moi, înmiresmând o floare-n glastră și-ntreaga galaxie albastră, la nivelul manifestării spațio-temporale ne separăm și diversificăm realitatea după relativul percepției și recepției fiecăruia.

Nu trebuie să mergem mai departe de gânduri cu proprietatea, ca să vedem dacă ne aparțin sau le aparținem, gândim noi gândurile sau ne gândesc ele pe noi. Materializarea cu orice preț a ideilor a dus la o lume idioată, o lume robotizată, falsă și artificială, o lume fără simțuri, nesimțită. Toate calculatoarele din lume, din toate timpurile, de exemplu, nu au ʺbunul simțʺ al unei râme, iar după cele mai simple legi ale Naturii, ceea ce apare și dispare, omul, ca ultima verigă a lanțului trofic, sfârșește devorat de prima, bacteriile.  

Atunci când vorbim despre evoluție, și numai evoluție, nu-i greu de văzut că ceea ce crește într-o parte descrește în alta, iar dacă nu conștientizăm din timp această descreștere s-ar putea să descreștem exact în cap. Această evoluție materială a dus la cea mai dezastroasă involuție spirituală, valorile naturale din noi, simplitatea, cinstea, onestitatea, demnitatea și bunul simț s-au pierdut în haosul manelelor. Nu trebuie să ne uităm departe nici după astea, decât la bunicii noștri, acei țărani români care au știut trăi simplu și demn și muri la fel de demn, nu ca javrele de acum care nu se mai știu opri din schelăit.

În încăpățânarea noastră de a materializa tot ceea ce ne trece prin cap, de a ne satisface orgoliul nemăsurat, ne apropiem cu pași repezi de autodistrugere, de distrugerea ultimelor rămășițe naturale, ultimului verde crud înrourat. Probabil n-ar fi nici prima, nici ultima autodistrugere din această înlănțuire spațio-temporală, cum tot probabil nu suntem nici primii, nici ultimii muritori falsificați de gravitația materială.  

Omul în esența lui e centrat, cumpănit între vibrația undei, simțurile inimii și gravitația particulei, rațiune, între ceea ce știe și ceea ce crede, știință și credință. Încet, încet, mintea, prin gravitațiile joase ale materiei, modifică și îngroașă vibrațiile celeste ale inimii, simțurile, dezechilibrând balanța în favoarea falsului artificial. Din ființe unice, simple și naturale, am devenit roboți telecomandați, fără simțuri și inimă. Știința, prin judecata ei rece, rigidă și orgolioasă, se leagă, și ne leagă, cu lanțurile propriilor noastre gânduri, ajungând doar niște bieți roboți telecomandați.

Oare poate fi unul atât de deștept încât să lămurească un prost că e prost?

Bordan a scris:Oare poate fi unul atât de deștept încât să lămurească un prost că e prost?

Nu raspunde unui prost, pentru ca risti sa intri in dialog cu el.

virgil a scris:

Bordan a scris:Oare poate fi unul atât de deștept încât să lămurească un prost că e prost?

Nu raspunde unui prost, pentru ca risti sa intri in dialog cu el.

Daca  nu  intri  in  dialog   cu  el  , de  unde  stii  ca   este   prost ?  Dupa   fata  ?

scanteitudorel a scris:

virgil a scris:

Bordan a scris:Oare poate fi unul atât de deștept încât să lămurească un prost că e prost?

Nu raspunde unui prost, pentru ca risti sa intri in dialog cu el.

Daca  nu  intri  in  dialog   cu  el  , de  unde  stii  ca   este   prost ?  Dupa   fata  ?

Doar il asculti si vezi ce zice.

virgil a scris:

scanteitudorel a scris:

virgil a scris:
Nu raspunde unui prost, pentru ca risti sa intri in dialog cu el.

Daca  nu  intri  in  dialog   cu  el  , de  unde  stii  ca   este   prost ?  Dupa   fata  ?

Doar il asculti si vezi ce zice.

Si  la   urma  ii  spui .... DA .   Deci  tot   ai  intrat  in   dialog  cu   el .  Nu poti sa-i  intorci  spatele.  Fereasca-te  Dumnezeu   de   lovitura  prostului.

Bordan a scris:Oare poate fi unul atât de deștept încât să lămurească un prost că e prost?

Intr-o discutie intre doi oameni, totdeauna este necesar al treilea care sa hotarasca cine este prost si cine este destept, pentru ca fiecare are cea mai buna parere despre el insusi.

Sau poate invers, fiecare sa aiba cea mai proasta parere despre el insusi si atunci trebuie un al treilea, care sa decida cine are dreptate. Si un al patrulea care sa decida daca al treilea are dreptate.
E greu de stabilit adevarul chiar si atunci cand toti sunt de acord, ca poate chiar toti gresesc. Mai ales atunci, cand e unanimitate fara opozitie, eroarea e sigura.

Am văzut că ciobanul care a organizat mitingul și deplasarea la București a fost amendat. Cam la fel cum e judecat Iliescu pentru chemarea minerilor. De ce e mai vinovat ăla care cheamă decât ăla care merge?

Bordan a scris:Am văzut că ciobanul care a organizat mitingul și deplasarea la București a fost amendat. Cam la fel cum e judecat Iliescu pentru chemarea minerilor. De ce e mai vinovat ăla care cheamă decât ăla care merge?

Pentru ca lumea este condusa de lideri. Fara lideri lumea este o multime amorfa, din care faci ce vrei, deoarece sunt lipsiti de coeziune. Liderul este "gluonul" care ii leaga pe oameni intr-o unitate de vederi si actiuni.

Nu cred că e o calitate umană aceea de a urma un lider!

Omul care e OM știe că este unicat, nu un robot, nu are nevoie de nici o indicație, de nici un model de la nimeni, are cărarea sa, lasă turma și-și lasă urmă, are o întrebare de pus și o cruce de dus. Nu?

Bordan a scris:Nu cred că e o calitate umană aceea de a urma un lider!

Omul care e OM știe că este unicat, nu un robot, nu are nevoie de nici o indicație, de nici un model de la nimeni, are cărarea sa, lasă turma și-și lasă urmă, are o întrebare de pus și o cruce de dus. Nu?

Efectul de turma este vizibil la majoritatea mamiferelor mari, si la om. Cu atat mai mult la om, pentru ca el este un produs social. Un om singur lasat in natura, nu prea supravietuieste.

virgil a scris: Un om singur lasat in natura, nu prea supravietuieste.

Un om artificial lăsat în natură, sigur nu supraviețuiește, dar unul natural îți spun tot sigur că supraviețuiește. Și încă bine!

Bordan a scris:

virgil a scris: Un om singur lasat in natura, nu prea supravietuieste.

Un om artificial lăsat în natură, sigur nu supraviețuiește, dar unul natural îți spun tot sigur că supraviețuiește. Și încă bine!

Desigur traieste daca redevine animal, un animal slab dotat din toate punctele de vedere, nu are colti cu care sa muste sau sa manaince carnea cruda, nu are forta sa se lupte cu animalele salbatice, nu are mirosul dezvoltat sa simta prada sau pradatorul de la distanta, nu are viteza de fuga mai mare decat a maimutii lenes, abia alearga cu 10-15 km/ora, abia inoata cu 3-4 km/ora, nu rezista la frig ca nu are blana, mecnismul de termoreglare este slab, mecanismul imunitar este aproape de zero. Omul in afara societatii, departe de aspirina si antibiotice are sanse minime sa traiasca, si toate acestea pentru ca s-a adaptat sa traiasca intr-o mare familie numita societate superior structurata.

virgil a scris: Omul in afara societatii,.... are sanse minime sa traiasca, si toate acestea pentru ca s-a adaptat sa traiasca intr-o mare familie numita societate superior structurata.

Mai ales cu televizor, cu internet si cu supermarket. Eu fara internet sunt mort. Altii nu pot trai fara tigara sau bautura. Altii fara sa primeasca cate o mita.
Romania a devenit o societate superior dezorganizata si totusi se traieste.

Până la urmă recunoașteți și voi că omul din bloc, crescut în puf, nu poate fi numit om, că-i vai de capul lui.

Ultimii OAMENI sunt chiar ciobanii din munți, naturali, nu contrafăcuți, și ultimii ȚĂRANI adevărați, care își cer iertare firului ierbii înainte să-l cosească. Unul dintre ei este chiar vecinul meu ... Sandu ...

https://cercetare.forumgratuit.ro/t1525-gargauni-de-a-lui-bordan#60352

sau unchiu Ion ...

https://cercetare.forumgratuit.ro/t1525-gargauni-de-a-lui-bordan#60353

sau tata, care la 84 de ani nu știe ce-i ăla doctor. Pe ăștia poți să-i pui oriunde în Natură, fiindcă sunt tot ei, naturali, nu contrafăcuți în laboratoarele plasticului.

Bordan a scris:sau tata, care la 84 de ani nu știe ce-i ăla doctor. Pe ăștia poți să-i pui oriunde în Natură, fiindcă sunt tot ei, naturali, nu contrafăcuți în laboratoarele plasticului.

Si nu a mancat otravuri asa cum recent a afirmat Ministrul Agriculturii despre hrana noastra din Supermarcheturi.

scanteitudorel a scris: Si  nu  a  mancat   otravuri  ..

Și a mâncat toată viața, zi de zi, slănina așa cum crește pe porc.

Am cunoscut, și cunosc, oameni simpli, de la țară, pentru care nu există secrete, nu-i surprinde nimic. Pentru ei moartea e ca și cum n-ar fi, e doar o trecere. Mai sunt copiii, până pe la 4-5 ani, cei cu mintea rătăcită, care nu se tem de moarte.

Atunci întreb, și mă întreb, nu e o mare rușine ca rațiunea să nu fie în stare să ne înzestreze cu acea seninătate interioară la care conduce absența ei?

Bordan a scris:Până la urmă recunoașteți și voi că omul din bloc, crescut în puf, nu poate fi numit om, că-i vai de capul lui.

Nu pot fi de acord cu tine. Confunzi rău de tot umanitatea cu capacitatea de a face față problemelor din junglă. Omul de la bloc s-a confruntat cu altfel de probleme, mult mai dificile și mai interesante decât cele cu care se confruntă un cioban.