Explicarea Efectului Seeback

Iata un subiect , din pacate nerezolvat de catre cercetatorii forumului. Sa speram, asa cum unii dintre ei au precizat, ca se va gasi o solutie diferita de cea " oficiala", mincinoasa, ca toate solutiile oficiale. Sa speram ca astfel noua fizica propusa de atatia ani, va invinge si explicatia va fi gasita. Succes domnilor!

Pacalici a scris:Iata un subiect , din pacate nerezolvat de catre cercetatorii forumului. Sa speram, asa cum unii dintre ei au precizat, ca se va gasi o solutie diferita de cea " oficiala", mincinoasa, ca toate solutiile oficiale. Sa speram ca astfel noua fizica propusa de atatia ani, va invinge si explicatia va fi gasita. Succes domnilor!

De fapt avem de a face cu doua medii diferite (prin mediu, ma refer la electronii din zona de conductie) cele doua sarme aduse in contact direct prin sudura la cele doua capete, formand un circuit inchis. Fiecare mediu este caracterizat de stare energetica proprie, adica o stare de vibratie descrisa de o functie de unda a lui, despartite de zona de sudura sau jonctiune, care in mod normal se poarta ca un izolator intre cele doua medii diferite energetic. Orice mediu este limitat de o zona de granita, acea pelicula care prin tensiunea superficiala tine mediul izolat, si nu permite difuzia in alt mediu careia ii corespunde o alta tensiune superficiala specifica (precum apa si uleiul). Daca insa jonctiunea sau zona de sudura este supusa la o anumita temperatura pelicula superficiala functioneaza ca o supapa, se deschide si permite difuzia unui mediu in celalalt.  Deci materialele trebuiesc astfel alese, incat jonctiunile sa permita difuzia la un capat cand este supus la temperatura mai ridicata, si la celalalt capat cand este supus la temperatura mai scazuta. Nu cred ca se poate vorbi de un sens unic de circulatie a curentului, adica de la cald la rece, sau de la rece la cald, deoarece depinde pe ce ramura vom lega aparatul de masura.
In mod normal, daca cele doua medii nu ar fi niste sarme cu sectiunea mica, ci ar fi niste placi groase, difuzia s-ar petrece in ambele sensuri prin aceiasi jonctiune, si nu s-ar forma un curent electric. Deci importanta este atat sectiunea sarmei alese cat si natura metalului respectiv. Prin acest circuit curentul se transmite ca o unda in care alterneaza electronii de mare energie cu electronii de joasa energie. Fenomenul se petrece ca pe un circuit de masini cu o singura banda de circulatie.

Eu am reusit sa esplic f.simplu efectul asta, care de fapt este un defect atomic (cam totul ar intra la categoria asta), folosind fotonii virtuali, care numai ei esplica temperatura. Dar pt esplicatie trebe sa facem o serie de desene la o scara mult marita a atomului. Un desen face mai mult decat 1.000 de formule.
Oricare atom este perfect la zero kelvin, peste aceasta temperatura el devine un defect. Devine un si mai mare defect cand devine plasma, apoi chiar nucleul se poate distruge.
Adica mai intaiu trebuie sa stim si ce ieste aia careia ii zicem "temperatura" si "ienerjie".. Fizica oficiala se oftyca ca nici asta nu stie. Dar stie sa o "esplice" matematic.

Ce este ciudat la un corp, atunci cand ii creste temperatura peste un punct critic, isi schimba starea de agregare. Am putea spune ca odata cu cresterea energiei de vibratie atomica sau moleculara, se produce ruperea legaturilor intercristaline sau intermoleculare, ducand in final la schimbarea starii de agregare. Dar stim ca la temperaturi joase au loc vibratii cu lungime de unda mai mare si frecvente mai mici, ceia ce teoretic ar insemna ca fiecare molecula are nevoie de un spatiu mai larg pentru vibratie, deci volumul corpului ar trebui sa fie mai mare la temperaturi mai joase, decat la temperaturi inalte cand lungimea de unda a vibratiei este mai mica. Doar apa sub 4 grade se comporta asa, ridicandu-se la suprafata (adica moleculele de apa ocupa volume mai mari, la temperaturi mai mici de 4 grade), ceia ce face ca apa sa inghete la suprafata lacurilor, in timp ce apa peste 4 grade cade la fund permitand pestilor sa traiasca.
Revenind la corpurile solide, observam ca atunci cand temperatura creste, frecventa vibratiilor creste si ea, volumul corpului creste, iar distanta dintre molecule devine suficient de mare incat se rup legaturile de coeziune, corpul devenind lichid. Cred ca secretul consta in faptul ca la temperaturi mici, vibratia moleculara este intr-un fel sincronizata permitand moleculelor sa vibreze intr-un spatiu limitat de fortele de coeziune. Este ca un dans lent cand mai multe perechi incap pe ringul de dans, decat la un dans saltaret, (energic) cand distanta dintre dansatori creste simtitor pentru a evita coliziunea.

In mod normal, daca cele doua medii nu ar fi niste sarme cu sectiunea mica, ci ar fi niste placi groase, difuzia s-ar petrece in ambele sensuri prin aceiasi jonctiune, si nu s-ar forma un curent electric.

Dl. Virgil!
Difuzia electronilor liberi, de o parte a jonctiunii dintre cele doua metale se face numai intr-un sens si este determinata de densitatea electronilor liberi din structura cristalina a fiecarui metal, care este o caracteristica specifica fiecarui metal si este in legatura cu conductivitatea electrica a fiecarui metal. Si anume difuzia electronilor liberi se face de la metalul cu densitate mare de electroni liberi (adica cu conductivitate electrica mare), spre metalul cu densitate electronica mai mica (adica cu conductivitate electrica mai mica). Electronii difuzati in zona cu densitate electronica mica, genereaza aparitia unei bariere de potential, care impiedica difuzarea in continuare a electronilor. Fiindca raman necompensate, intr-o oarecare masura, sarcinile pozitive ale ionilor din zona de mare densitate electronica.  Aceasta diferenta de potential de ordinul microvoltilor, de la nivelul jonctiunii poate sa intretina un foarte slab curent si poate fi folosit la masurarea temperaturilor intr-un domeniu tehnic.  Fenomenul variaza dupa o lege exponentiala cu temperatura jonctiunii.

Adrian Gheorghe a scris:

In mod normal, daca cele doua medii nu ar fi niste sarme cu sectiunea mica, ci ar fi niste placi groase, difuzia s-ar petrece in ambele sensuri prin aceiasi jonctiune, si nu s-ar forma un curent electric.

Dl. Virgil!
Difuzia electronilor liberi, de o parte a jonctiunii dintre cele doua metale se face numai intr-un sens si este determinata de densitatea electronilor liberi din structura cristalina a fiecarui metal, care este o caracteristica specifica fiecarui metal si este in legatura cu conductivitatea electrica a fiecarui metal. Si anume difuzia electronilor liberi se face de la metalul cu densitate mare de electroni liberi (adica cu conductivitate electrica mare), spre metalul cu densitate electronica mai mica (adica cu conductivitate electrica mai mica). Electronii difuzati in zona cu densitate electronica mica, genereaza aparitia unei bariere de potential, care impiedica difuzarea in continuare a electronilor. Fiindca raman necompensate, intr-o oarecare masura, sarcinile pozitive ale ionilor din zona de mare densitate electronica.  Aceasta diferenta de potential de ordinul microvoltilor, de la nivelul jonctiunii poate sa intretina un foarte slab curent si poate fi folosit la masurarea temperaturilor intr-un domeniu tehnic.  Fenomenul variaza dupa o lege exponentiala cu temperatura jonctiunii.

Electronii trebuie sa se deplaseze intr-un circuit inchis, altfel una din sarme s-ar ioniza in timp, tot pierzand electroni. Elementul respectiv se vede ca au doua ramuri iar la capete unite prin puncte de sudura, pe o ramura electronii fac un curent dinspre nodul cald spre cel rece, iar pe ramura opusa nu poate fi decat un curent dinspre nodul rece spre cel cald care sa compenseze electronii emisi prin incalzire.