Electronul ca un roi de albine

Rezumarea primului mesaj :

Gandindu-ma la experimentul celor doua fante, imi imaginez electronul ca un roi de albine in zbor,  raspandite pe o arie mare, urmaresc o anumita traiectorie (ca o unda). Cand intalnesc obstacole naturale precum crengile copacilor, albinele se strecoara cu usurinta printre acestea, amestecandu-se dupa trecerea prin fante interferand intre ele. Dar daca o cauza oarecare le impiedica raspandirea, toate albinele  formeaza un roi (particula).
Morala; Toate particulele subatomice in mod natural se propaga ca unde. Energia lor este data de frecventa undei si de constanta lui Planck. Orice interventie asupra lor, conduce la formarea unui nod, iar entitatea intradevar devine particula. De fapt interventia asupra particulei inseamna restrangerea gradelor de libertate a acesteia. Acest lucru presupune, ca exista un mediu electromagnetic (eterul cosmic), care permite deplasarea undei (a energiei), in mod natural, dar  care se focalizeaza la restrangerea gradelor de libertate, materializandu-se in particula. Totdeauna particula exista in punctul de plecare si in punctul de sosire, dar pe traiectoria ei este o unda. Orice interventie pe traiectorie  materializeaza unda in particula. Unda reprezinta un transfer de informatie, intre doua locatii ale unei particule. Asa se explica si orbitalii atomului, dati de solutiile ecuatiei lui Schrodinger, tot asa se explica si absorbtia si emisia razelor laser.

Am prezentat mai jos un electron de mica viteza. Se vede cu sageata rosie viteza de circulatie a stringului egala cu viteza luminii, si cu sageata galbena este reprezentata viteza de deplasare a electronului care este mult mai mica decat viteza luminii.

Si o alta imagine a aceluiasi electron privita din alt unghi.

Virgil, as aprecia si mai mult daca, in loc de aceste proiectii, mi-ai desena ...cum vad eu electronul din gara ....nu din tren!

O mare problema in intelegerea fenomenului este chiar observatorul! Einstein si-a dat seama de asta...
Indiferent unde plasezi observatorul, realitatea NU se schimba!
...EU, DACA VAD ACESTE TRAIECTORII DE PE LUNA....NU LE VAD INCHISE!....asadar, te anunt ca ai o problema, eu vad traiectoriile deschise...cu IN -OUT....libere!

CERCUL FACUT IN TREN NU INSEAMNA CA VARFUL PIXULUI SA MISCAT CIRCULAR!.....de pe peron ....NIMENI NU VEDE O TRAIECTORIE INCHISA...
...care mai stai pe peron...! confirma te rog acest lucru!
...ORI TU AI INCHIS TRAIECTORIILE!...
Esti intr-o proiectie inchisa....!

Tu chiar vezi ca electronii se rotesc in jurul necleelor...?...EU, din gara, din toata garnitura de tren ....NU VAD NICIUN ELECTRON CU ASEMENEA TRAIECTORIE...!...mai mult, nici o particula, din tot trenul, nu are o traiectorie inchisa..!
Chiar daca trenul ar sta pe loc, in gara, mai am o gara....pe marte, si de acolo...tot traiectorie deschisa vad!

Nu stiu daca ai citit teoria mea, insa sper sa o faci, esti intr-o eroare de perceptie, una focusata pe proiectia realitatii si nu pe realitatea insasi!

M theory, inseamna MULTIPLE perspective ale aceleiasi realitati

Virgil,
Privind imaginea nr.1 de la pagina nr.2 ,aceea in care apare electronul inconjurat de stringuri cu o culoare albastra in spate sa-i spunem Energie Albastra Negativa una galbena la mijloc sa le spunem linii energetice de forta ( care putem sa presupunem ca se intorc prin mijlocul electronului la fel ca liniile unui camp magnetic) iar alta rosie in fata sa-i spunem Energie Rosie Pozitiva, mi-a venit o ideie in minte care ar putea explica si miscarea de spin 1/2 a electronului si de asemenea si miscarea elicoidala;
Sper sa fiu cat mai clar posibil ca sa ma poti intelege!
Teoria spinului 1/2 spune clar ca dupa 2x320 grade =720 grade spinul revine in postura initiala!
1)La inceputul miscarii electronului pe traiectorie Energia Albastra Negativa se deplaseaza pe liniile de forta (stringurile) exterioare pana ajunge in fata deci 360grade (Energia Rosie Pozitiva in acel moment se gaseste la interior)
2) Urmeaza faza a doua ;Energia Rosie Pozitiva incepe sa inainteze din spate in fata pe exterior (in acelasi moment in care incepe sa inainteze pe interior din fata in spate Energia Albastra Negativa ) ,pana cand Energia Rosie Pozitiva cuprinde tot exteriorul liniilor de forta ,deci inca 360 grade! Dupa 720 grade ciclul se reia cu Energia Albastra Negativa pe exterior iar Energia Rosie Pozitiva pe interior deci avem o miscare de spin 1/2!
Acum stim ca in nucleul unui atom exista cantitati egale de protoni si neutroni dar datorita protonilor particule de sarcina pozitiva nucleul atomului este pozitiv .
Electronii au o energie cinetica initiala si ei se misca pe o anumita traiectorie in jurul nucleului la o anumita distanta datorata energiei potentiale si datorita faptului ca forta centrifuga este echilibrata de forta centripeta.
Sa presupunem ca la momentul X avem pe exteriorul liniilor energetice de forta ale electronului (stringuri) prezenta Energia Albastra Negativa .In acest moment electronul este atras de nucleu si incepe sa coboare .In momentul aparitiei la celalalt capat al liniilor energetice de forta, a Energiei Rosie Pozitive ,el incepe sa fie respins si urca pana la o inaltime in care Energia Rosie Pozitiva a ocupat tot invelisul exterior al liniilor de forta. Dupa care apare la celalat capat Energia Albastra Negativa si incepe sa fie atras de Nucleul atomului coborand in jos pana la un nivel minim cand apare la celalat capat Energia Rosie Pozitiva cand este iar respins si incepe sa urce...
In felul acesta electronul executa o miscare ciclica elicoidala !
Ce zici este posibil??? (Nu sunt sigur dar este posibila aceasta explicatie tinand cont si de simbolul Ying -Yang?)

Woody, eu am imaginat entitatea numita electron, ca si cum as privi o clipa la microscop. Sigur ca nu exista repaus absolut, si ca in miscare toate traiectoriile sunt deschise, dar acest lucru nu ma intereseaza acum. Cu alte cuvinte stringurile nu sunt perfect inchise, ci au proprietatea sa se intinda, sub forma de elice, astfel ca la viteze apropiate de viteza luminii, stringurile devin probabil si putin torsionate. Cred ca insasi stringurile pot lua anumite forme cuantificate, ceia ce le confera particulelor din care fac parte, anumite viteze de deplasare. Insa acest lucru face parte dintr-un alt capitol, despre proprietatile stringurilor, care face legatura si cu proprietatile fotonilor.
Cadi, dupa cum se stie, electronul este o particula care are sarcina electrica, dar si moment magnetic propriu. Ceia ce spui tu este impropriu privind energia albastra si energia rosie. In rest mecanismul spinului este acelasi, cu ce am enuntat eu, cu diferenta ca eu am numit "circulatia stringului" cand un element infinitezimal din string face un circuit complet , in timp ce tot electronul se roteste de doua ori in jurul axei.
Poate cand vom cunoaste natura fortelor de culoare care se manifesta intre quarci si gluoni, atunci vom putea spune mai mult si despre ceia ce ai numit tu energii albastre si rosii.

1)Virgil problema ta este ca bagatelizezi poate un mecanism energetic important .....Si nu este energie rosie sau albastra ci este energie pozitiva si negativa!
2)Sarcina electrica poate ...se obtine si altfel daca modelul (mecanismul)propus de mine este viabil As paria ca si nucleul atomului ar putea fi altfel alcatuit...
Peste tot este valabil principiul Ying-Yang (doua feluri de energii sau polaritati).
3) Mai ramane de studiat ce anume stabileste sarcina electrica negativa a electronului ? sau poate imi spui tu?
4) Raportat la modelul meu nu stiu daca mai este nevoie:
Circulatia este data de o diferenta de potential:
Stim ca in nucleul unui atom exista cantitati egale de protoni si neutroni dar datorita protonilor particule de sarcina pozitiva nucleul atomului este pozitiv .
Acestia trebuie sa fie egali cu electronii de sarcina negativa -clasic pana acum-
Dar daca nu este asa !
Nucleul pe langa energia mare pozitiva are si el o cantitate de energie negativa dar de un ordin mai mic localizata in miezul lui!(Ying-Yang)
In procesul de electrizare, daca vor fi smulsi un numar de electroni, corpul respectiv va ramane incarcat pozitiv, iar corpul care ii va prelua se va incarca negativ.
Daca se adauga electroni unui atom( in atomul care functioneaza dupa principiul meu) si tinand cont de principiul conservarii energiei acestia ..dupa o accelerare cinetica..vor fi expulzati ... si tot asa ...de la un atom la altul ..creindu-se o polaritate pozitiva la un capat (acolo unde lipsesc electroni) dupa care prin schimburi primeste electroni devine neutru apoi cedeaza altui atom care creiaza un potential negativ (deoarece are mai multi electroni decat echilibrul sau energetic) acesta la randul sau ii expulzeaza si primeste de la cel anterior pentru a avea o stare energetica neutra ...si asa mai departe.Ei nu pot fi captati deoarece in acest caz s-ar schimba proprietatile elementului respectiv transformandu-se ....in alt element chimic (in loc de hidrogen am avea heliu de exemplu ,in loc de cupru argint...etc)


[Este urmat de topicul]

OK,
Oricum este doar o propunere nesustinuta de experiente de laborator si calcule matematice demonstrative.
Modelul mi-a venit de la faptul ca electronul cum ai spus si tu are un moment magnetic propiu (variabil in acest caz-2 energii) ori pentru a avea acest lucru trebuie sa aiba un dipol magnetic (de fapt la mine acest dipol este impropiu datorita faptului ca prin liniile de forta cicula doua feluri de energii) si de asemenea m-am bazat putin si pe filozofie...(Ying-Yang)
Insa ipoteza lansata (doar teoretica) este neobisnuita si ar schimba total si notiunea de sarcina electrica si fata particulelor elementare si structura atomului asa cum o stim...



[Este urmat de topicul „Discuţie offtopic”]

De fapt ce este electronul?




ca sa ne pronuntam ce este, sa ne uitam din ce provine. Electronul se poate naste in urma anumitor ciocniri de particule, sau a transformarii acestora, precum transformarea neutronului in proton. Dar cea mai interesanta este nasterea electronului direct din energie.
La ciocnirea a doua cuante de energie care au o lungime de unda mai mica sau cel putin egala cu lungimea de unda Compton, in apropierea unui nucleu greu se naste o pereche de particule electron-pozitron. Intrucat fotonii au spinul zero, iar electronii au spinul 1/2 este necesara prezenta unui nucleu greu pentru preluarea diferentei de spin.
Adica in principiu electronul se naste din fotoni care sufera niste transformari esentiale; fotonii se misca doar cu viteza luminii, au spinul zero, si sunt lipsiti de masa de repaus, sarcina electrica si moment magnetic. Energia fotonilor este data de produsul dintre constanta lui Planck si frecventa.
Electronii sunt particule care au spinul 1/2, au masa de repaus, si masa relativista, sarcina electrica si moment magnetic. Deasemeni electronii au caracter dual de unda si particula.
Si acum sa luam pe rand, sa vedem ce se intampla la ciocnirea celor doua cuante de energie; intr-o fractiune infima de timp, cele doua cuante care pana atunci se deplasau cu enorma viteza a luminii, sunt puse in situatia sa se opreasca, sa se franeze reciproc, si sa sufere anumite transformari. Forma stringurilor care era liniara in cazul cuantelor, pentru ca se deplasau cu viteza maxima posibila, devine circulara, si se dispun in forma simetrica de rozeta, cu o anumita inclinare fata de directia de propagare, deoarece "fluidul" stringurilor continua sa se deplaseze cu viteza luminii, singura viteza posibila a lor. Masa de miscare a fotonilor, se transforma in masa de repaus, stringurile capatand orientarea ecuatoriala a electronului, numai in cazul cand fotonii incidenti aveau doar energia minima de formare a electronilor. Cum energia fotonilor poate fi mai mare se constata ca diferenta de energie se manifesta in masa relativista a electronilor care se deplaseaza cu o anumita viteza data de relatia lui Eistein.
Spinul electronului este dat de miscarea de rotatie a electronului in jurul axei, combinata cu circulatia individuala a stringurilor. Intrucat in cazul fotonilor spinul era zero, adica la fiecare rotatie a fotonului in jurul axei de deplasare corespundea o circulatie a stringurilor, la electron la doua rotatii in jurul axei de deplasare corespunde o singura circulatie a stringurilor. In acest fel apare o diferenta de "energie de ordin superior" care se elimina catre nucleul apropiat, electronul ramanand cu spinul 1/2.
Insa din ciocnirea a doi fotoni veniti din directii opuse si cu sensuri de polarizare diferite, se vor naste doi particule in oglida electronul si pozitronul. Prin ce difera cele doua particule? cele doua particule, difera prin sensul de orientare al stringurilor (stg- dr), si prin sensul de rotire a particulelor fata de axa de simetrie.
Iata ca simpla orientare a stringurilor se determina semnul masei cat si semnul sarcinii electrice a acestora.
Dar ce este sarcina electrica? pana in momentul ciocnirii fotonilor nu exista sarcina electrica, dar imediat dupa ciocnire si restructurarea (schimbarea formei si dispunerea) stringurilor apare sarcina electrica ca urmare a unui fenomen de "inghetare" intr-o anumita stare, a campului electromagnetic al fotonului. Odata cu aparitia sarcinii electrice a aparut si momentul magnetic fiind o consecinta a acelorasi cauze.

Virgil,
foarte ciudat articolul tau!
Nasterea electronilor?
Imi spui si mie sursa?(daca adaugi electroni intr-un atom schimbi natura elementului respectiv, inseamna ca poti sa transformi plumbul in aur!)
Spinul electronilor este dat de miscarea de rotatie a electronilor in jurul axei?(Acum imi dau seama de greseala care o faci-de fapt electronii nu se rotesc)

http://www.scientia.ro/fizica/63-atomul/786-ce-este-spinul-particulelor-2.html

Imi spui si mie sursa?(daca adaugi electroni intr-un atom schimbi natura elementului respectiv, inseamna ca poti sa transformi plumbul in aur!)

Daca adaugi electroni intr-un atom obtii un ion negativ al acelui atom. Transformarea plumbului in aur nu se poate face. Aurul are 197 de nucleoni si 79 de electroni, iar plumbul are 207 nucleoni si 82 de electroni.

Spinul electronilor este dat de miscarea de rotatie a electronilor in jurul axei?(Acum imi dau seama de greseala care o faci-de fapt electronii nu se rotesc)

Daca ai sa citesti cu atentie, ai sa vezi ca de la bun inceput am spus ca electronul nu este un corp solid, ci seamana cu un roi de albine, sau cu un norisor.
Am mai spus ca exista o circulatie a stringurilor completa la doua rotatii a electronului. Electronul insemnand acel nor, sau roi de albine, iar fiecare albina reprezentand un string. Nici una din experientele din fizica nu a dovedit ca electronul in ansamblul sau, nu ar putea avea o miscare de rotatie. Mai mult la pagina 2 am unde vorbeam de masa relativista a electronului, am aratat ca in relatia; h*niu=mc^2; frecventa "niu", proprie lungimii de unda Compton pentru electron, este egala cu perioada de rotatie a electronului. Cine crezi ca ar putea impiedica acest grad de libertate a electronului, adica rotatia sa in jurul unei axe de simetrie? De altfel fotonul, sau unda electromagnetica din care provine electronul, are o miscare de rotatie in jurul axei de deplasare, numita polarizare pe dreapta sau pe stanga. De ce electronul ar fi lipsit de aceasta miscare. Intradevar in fizica nu este aratat acest lucru, dar nu este nici interzis.

Citez din linkul dat de tine;
De fapt, spinul electronului este o proprietate foarte, foarte ciudată. În manualele de mecanică cuantică veţi regăsi de obicei formularea conform căreia spinul este un grad de libertate non-clasic. Acesta este modalitatea prin care fizicienii spun despre spin că nu seamănă cu nimic din ceea ce poate fi văzut cu ochiul liber.

Crezi ca circulatia stringurilor cu viteza luminii, combinata cu miscarea de rotatie a intregului nor (electron), seamana cu ceva ce poate fi vazut cu ochiul liber?

Nu tii cont de tabelul periodic al elementelor care reprezintă o listă a tuturor tipurilor de atomi ce constituie Universul. Identitatea unui atom ( adică ceea ce face ca un atom să fie, de pildă, de H ) este dată de numărul de protoni din nucleul atomic. Numărul de protoni ai unui atom este egal cu numărul de electroni, ceea ce face ca atomul să fie neutru din punct de vedere electric. Tabelul periodic aşază elementele în funcţie de numărul de electroni ai atomilor. Hidrogenul are un electron şi se află la începutul tabelului, heliul are 2, carbonul 6, oxigenul 8, aurul 79, uraniul 92 etc.
Daca schimbi numarul de electroni dintr-un atom atunci pentru echilibru energetic si tinand cont de legea conservarii energiei trebuie sa se schimbe numarul de protoni din nucleu si cum acest numar este egal cu numarul de neutroni schimbi natura atomului deci in final nu mai avem acelasi element

Vad ca te pricepi, de ce nu schimbi tu plumbul in aur?
In alta ordine de idei, de ce sari de la una la alta, si nu pastrezi o linie continua in dezvoltarea subiectului. Mai luat cu spinul electronului si cu transformarea plumbului in aur, eu ti-am raspuns punctual, acum imi povestesti de tabelul lui Mendeleev, care este problema?

Eu as zice ca nu ai formulat corect intrebarea. Nu care este problema ci din partea cui provine! Cine are o imagine holistica? Dar una segmentata din care nu vrea sa iasa, si prefera sa se invarta in cerc? Intuiesti? Sau rationezi?

Crezi ca esti avocatul lui Cadi?

Bine ,daca vrei sa vorbim de spin ...Tot teoria (acelasi link) spune ca:

,,Să facem din nou, ca şi în prima parte, un scurt rezumat al celor discutate:
Electronii nu se comportă asemenea unor mici titirezi. Doar foarte puţine aspecte ale spinului...[prea mult material copiat din altă parte]

Abel,am nevoie de acest exemplu spre a-mi sustine argumentele si spre ai face si pe altii care nu au citi sau nu au timp sa citeasca linkul sa priceapa despre ce este vorba.
Ce am prezentat eu sunt concluziile si am sa le formulez altfel:


a)Electronii nu se rotesc ca si corpurile ceresti (sau ca niste titirezi).Aspectele spinului nu pot fi înţelese prin intermediul acestei analogii. Cuvântului “spin” (în engleză: răsucire, a învârti) pentru descrierea acestei proprietăţi a electronului are justificări doar pentru complementaritate; în fapt, nu avem de-a face cu vreo rotaţie ori răsucire.
b)Spinul este o proprietate intrinsecă a particulelor fundamentale. Spinul nu se poate explica prin intermediul vreunei analogii în contextul fizicii clasice.
Mecanica cuantică nu poate explica spinul logic .Spinul este o proprietate a particulelor elementare pe care cercetatorii au descoperit-o studiind felul în care funcţionează natura;
c)Comportamentul spinului poate fi descris de diverse expresii matematice care să îl caracterizeaza perfect – insa acest comportament este foarte diferit faţă de lucrurile pe care le experimentăm în lumea macroscopică prin intermediul simţurilor noastre.
d)Stephen Hawcking arata ca electronul este asemenea unui punct este acelasi din orice parte l-am privi, iar spinul este o propietate intriseca a acestuia si trebuie luata ca atare !

Foarte corect ce ai spus. Electronul este foarte bine redat de functia de unda data de ecuatia lui Schrodinger. Si din moment ce este o unda nu este un titirez. Eu nu contrazic acest lucru. Dar nimeni nu-mi interzice sa ma gandesc cum poate fi format electronul din stringuri, stiind foarte bine ca insasi stringul este o coarde vibranta, si nu un corp asemanator lumii macro. Insa asa cum o raza de lumina este reprezentata grafic printr-o axa, tot asa mi-am permis si eu sa reprezint stringurile printr-o imagine transparenta, neclara, dar care totusi ocupa un spatiu si se comporta intr-un fel pe care mi
l-am imaginat, fie ca este adevarat sau nu.
Despre spin am mai spus ca reprezinta o forma de energie distincta pentru ca totdeauna se conserva, si ca este o proprietate a particulelor si chiar a fotonilor. Spinul nu reprezinta o rotire a electronului ca un corp rigid, el reprezinta insa o rotire a unei unde. Si ca sa intelegi mai bine in ce consta acest lucru am sa dau un exemplu; sa presupunem un stadion plin cu lume, si la un moment dat toti suporterii la unison incep sa faca valuri, ridicandu-se de pe scaun, apoi asezandu-se, in valuri succesive. Stadionul nu se roteste, dar unda se roteste. Asa se petrec lucrurile si la electron. Unda asociata electronului se roteste pentru ca electronul nu este un corp solid, este o impletitura de stringuri. Aceasta rasucire insa este corelata cu circulatia stringurilor si are ca rezultat spinul.

Este altceva!...Modele pot fi multe...
Dar tinand cont de forma electronului din linkul:
http://www.scientia.ro/fizica/63-atomul/786-ce-este-spinul-particulelor-2.html
...daca aceasta este adevarata imagine a lui( de franjuri intunecate si de lumina ) ma gandesc ca ar putea fi niste impulsuri energetice de forma (0...1...0...1...0...1) adica inactiv-activ...de o anumita lungime de unda ,constanta ,caracteristica pentru toti electronii !

De acord ca modele pot fi multe, important este sa poata explica toate proprietatile electronului. In ce priveste imaginea cu franjuri de interferenta, aceasta rezulta din interferenta "undei" insotitoare a electronului, cu emisiunea laser cu care este luminat electronul, in impulsuri, precum o lampa stroboscopica, dar la frecvente foarte mari.

Nu cred ca este asa.E drept ca dupa principiul de incertitudine al lui Heisenberg calitatea unei observatii este mult diminuata, datorita instrumentelor de masura, dar totusi...daca este adevarata imagine?

Ai citit despre cum a fost facuta aceasta fotografie a electronului?

Aceasta experienta imi aminteste de o alta experienta simpla facuta la laborator pe vremea cand eram student. Se lasa un robinet sa picure apa picatura cu picatura, apoi se lumina apa cu o lampa stroboscpoica cu frecventa caderii picaturilor, astfel ca de cate ori se aprindea lampa vedeai o alta picatura, dar in acelasi loc. Impresia data de suprapunerea imaginilor, era ca privesti o singura picatura de apa, care oscileaza in timp, in jurul pozitiei de echilibru.
Nu prea este clar articolul, pentru ca nu specifica despre ce fel de impulsuri este vorba, tinand cont de frecventa foarte mare si de durata foarte scurta a acestora, fiind sincronizate cu emisiunea laser.

Interesanta experienta !
Era ca si cum aceasta picatura de apa ar gravita ,nu?

Da, vedeai mereu doar o picatura cum sta in aer, in acelasi loc, dar parca tremura, pentru ca picaturile nu erau toate identice. C-am asa este si cu electronul, numai ca in loc de picatura ai o unda care interfereaza cu unda laser.

Picatura de apa o vedeai totusi ,intreaga (chiar daca tremura). Cum explici tu insa, franjurile, din imaginea electronului?

Electronul nu este un corp, este o particula, are caracter ondulatoriu, deci este o interferenta intre unda laser si unda care insoteste electronul.

Aici nu sunt de acord.Cred ca este un fenomen mult mai complex.[(0..1...0..1...0..1) pe o anumita lungime de unda..]

Insasi interferenta se bazeaza pe efectul constructiv (1) cand cele doua unde sunt in faza, si efectul distructiv (0), cand cele doua unde sunt in antifaza. Fenomenul este complex pentru ca nu stim mare lucru despre caracterul ondulator al electronului.

Laserul nu are decat o faza...

Si aici ca si in cazul picaturii, privesti mereu alt electron. Imaginea finala este obtinuta prin suprapunerea imaginilor partiale.