Despre formarea galaxiilor

Rezumarea primului mesaj :

Daca priviti nucleul acestei galaxii (si altele) avem impresia ca exista un dipol gravitational din care pornesc cele doua brate spiralate. Iar forta de atractie dintre nucleu si stelele bratelor nu se manifesta in mod direct (radial) ci se transmite din aproape in aproape ca intr-un fluid, realizand bratele spiralei. Cred ca aici lucreaza ceva mai multe forte decat cele rezultate din relatiile lui Newton, sau din TRG a lui Einstein. As vrea sa-l vad pe Einstein cum aseaza patura lui sa explice acest lucru.

Stai ușor, că orice ”teorie” o poți potrivi pe datele experimentale. Până la urmă și teoria lui Bohr reproducea rezultatele privitoare la atomul de hidrogen, asta nu înseamnă că e o teorie corectă. Nu e vorba de răbdare aici, ci de timp, chiar voiam să-ți citesc lucrarea, dar asta e situația.

Trecând peste asta, în primul rând, într-un sistem atomic nu ai oscilatori armonici, ci câmpuri coulombinele. Spectrul energetic al unui oscilator cuantic este foarte diferit de cel al unei particule în câmp coulombian. În primul nivelurile energetice sunt echidistante și toate stările posibile au energii pozitive și sunt legate, pe când în al doilea distanța dintre stările legate scade cu creșterea energiei (și acestea sunt stări de energie negativă), și există un continuum de stări libere de energie pozitivă.

Referitor la cealaltă întrebare, de ce nu pot funcționa pe același principiu sistemele cosmice, răspunsul este foarte simplu. Un sistem cosmic este la rândul său făcut dintr-un număr colosal de atomi, ori acestui conglomerat nu îi poți asocia o funcție de undă care să satisfacă o ecuație Schrodinger uniparticulă. Ai o ecuație Schrodinger uniparticulă pentru pentru fiecare electron și nucleon dintr-un corp ceresc, în care trebuie să incluzi interacții cu celelalte particule, și trebuie să dai întregului sistem de ecuații de cap ca să rezolvi problema prin abordarea asta. E clar imposibil.

Structura unei galaxii poate fi cu siguranță înțeleasă din considerente statistice și de teoria haosului, domeniu la care încă se lucrează activ. Posibil să joace și mecanica cuantică un rol, dacă există și are vreo influență acea materie întunecată, dar în nici un caz nu are cum să fie așa cum îl prezinți tu, din motivele menționate.

Stai ușor, că orice ”teorie” o poți potrivi pe datele experimentale. Până la urmă și teoria lui Bohr reproducea rezultatele privitoare la atomul de hidrogen, asta nu înseamnă că e o teorie corectă

Ca sa ajungi la celelalte modele atomice, si chiar la teoria cuantica, prima etapa este modelul Bohr. pe acesta s-au facut primele verificari ale spectrelor emise de hidrogen, si a raspuns partial la intrebarile vremii lui.
Eu am pornit de la ideia ca natura este organizata in macrocosmos asemanator (nu identic), cu modul de organizare in microcosmos. Dovezi sunt toate relatiile de similitudine stabilite de mine. Faptul ca Bohr a elaborat un model planetar al atomului, desi nu corespunde intrutotul realitatii, m-a ajutat in a gasi asemanarile dintre cele doua niveluri cosmice.

Trecând peste asta, în primul rând, într-un sistem atomic nu ai oscilatori armonici, ci câmpuri coulombinele.

Campul coulombian reprezinta chiar legatura elastica intre nucleu si electron, in rest este un oscilator armonic capabil sa interactioneze cu mediul prin absorbtie sau emisie de energie, prin efect laser.

Spectrul energetic al unui oscilator cuantic este foarte diferit de cel al unei particule în câmp coulombian

Atat oscilatorul cuantic cat si oscilatiile in camp coulombian ale electronului reprezinta acelasi lucru. Cat priveste oscilatiile in camp coulombian efectuate in macro sunt cu totul altceva si e normal sa difere, deoarece in macro nu poti simula frecventele fundamentale si armonicele bazate pe acelasi principiu ca al nucleului atomic.

Referitor la cealaltă întrebare, de ce nu pot funcționa pe același principiu sistemele cosmice, răspunsul este foarte simplu. Un sistem cosmic este la rândul său făcut dintr-un număr colosal de atomi, ori acestui conglomerat nu îi poți asocia o funcție de undă care să satisfacă o ecuație Schrodinger uniparticulă.

Aici nu vedem padurea din cauza copacilor. Cand vorbim despre atomi, nu ma gandesc ce se afla in interiorul electronilor, ci le consider entitati distincte definite de anumite proprietati (masa, sarcia, spin, moment magnetic). Cand vorbim de corpuri ceresti, la fel trebuie sa vad niste entitati caracterizate de masa, sarcina, moment cinetic, etc. In nici un caz nu ma gandesc la atomii existenti intr-o planeta, sau la ec. lui Schrodinger.

Structura unei galaxii poate fi cu siguranță înțeleasă din considerente statistice și de teoria haosului, domeniu la care încă se lucrează activ.

Cand vorbim de similitudine, ma gandesc doar la asemanarea modului de organizare a materiei aflata pe diferite trepte de evolutie. Eu am gasit ce este asemanator, altii vad doar diferentele.
Daca vrei sa intelegi ceva din aceasta lucrare, lasa cuantica la o parte, si priveste lucrurile ca si cum ai compara imaginea de pe un cliseu de film, cu imaginea de pe ecran, si cauta doar relatia de asemanare.

Modelul Bohr este de interes istoric. Nu ai nevoie de el ca să construiești o teorie cuantică. E un exemplu bun de cum poți învârti lucrurile în așa fel încât să-ți iasă ceea ce dorești. Să nu reiasă de aici că-l înjur pe Bohr, dimpotrivă, a fost o dovadă de curaj să propună așa ceva, dar momentul istoric a fost depășit și astăzi este clar că deși rezultatele la care ajunge sunt corecte, ipotezele sale sunt greșite.

Părerea mea e că natura macroscopică este extrem de diferită de cea microscopică, tocmai datorită faptului că una o include pe cealaltă. Atomul nu e făcut din planete, dar planeta e făcută din atomi.  

Câmpul coulombian nu e un câmp elastic. Câmpul elastic macroscopic se datorează legăturilor chimice dintre constituenții unui material, deci până la urmă se datorează câmpurilor coulombiene, așa că dacă ții neapărat să le ierarhizezi, culmea e că interacția coulombiană o precede pe cea armonică. La nivel microscopic sunt sisteme fizice care se comportă ca oscilatori armonici cuantici, dar de regulă e vorba de sisteme destul de complicate. Spre exemplu, electronii constrânși la o suprafață bidimensională în câmpuri magnetice extrem de intense au (într-o primă aproximație) spectrul energetic al unui oscilator 2D.

Încă odată îți repet, oscilatorul armonic și atomul de hidrogen sunt două sisteme fizice cu un comportament foarte diferit. Nu înțeleg de ce amesteci denumirile, în condițiile în care spectrul unui oscilator 3D este dat de (cu omega frecvența oscilatorului) iar cel al atomului de hidrogen de , cu c viteza luminii, alpha constanta de structură fină și me masa electronului. Cele două nu reprezintă deloc același lucru. Modelul de oscilator armonic este un model bozonic, pe când învelișul electronic al unui atom e fermionic; sunt lucruri radical diferite.

În fine, până n-o să am timp să citesc n-am cum să-mi dau seama ce treabă au una cu alta. Corpurile cerești ascultă de legea a doua a dinamicii, care nu duce nici s-o bați la orbite cuantificate sau alte asemenea. Cred că (probabil fără să vrei) ai făcut și tu cam ce-a făcut Bohr, ți-ai învârtit premizele în așa fel încât să-ți dea ”pe acolo” cu observațiile, dar până n-o să am timp să citesc atent n-am cum să-mi dau seama.

Încă odată îți repet, oscilatorul armonic și atomul de hidrogen sunt două sisteme fizice cu un comportament foarte diferit. Nu înțeleg de ce amesteci denumirile, în condițiile în care spectrul unui oscilator 3D este dat de (cu omega frecvența oscilatorului) iar cel al atomului de hidrogen de , cu c viteza luminii, alpha constanta de structură fină și me masa electronului. Cele două nu reprezintă deloc același lucru.

Ce ar fi sa privesti si aici?
http://ro.wikipedia.org/wiki/Oscilatorul_armonic_liniar_(cuantic)
De altfel in lucrarea mea nu am folosit nimic din aceste relatii.
Atasez aici un exemplu de similitudine intre atomul de hidrogen si sistemul solar;

S-este constanta de similitudine pentru orice relatie intre cele doua sisteme.
Alfa=1836, raportul dintre nucleu si particula orbitala.
Beta- constanta ce defineste familia de sisteme (planetar, solar, galactic)
Fi- coeficientul de viteza al corpului considerat.
Z- numarul de sarcina gravitational
n-numarul cuantic principal

S-au acest exemplu;

In ambele exemple se pastreaza constantele de similitudine.

Trebuie să-mi fac timp să-ți citesc atent lucrarea ca să văd ce se întâmplă acolo, dar așa, la o privire sumară, ideea e că dacă într-un model fizic ai ditai cireada de parametri cu valori puse la sprânceană, îți dă cam orice vrei tu  .

Cât despre linkul din wiki, îmi sunt cunoscute toate poveștile alea, nu fac decât să întărească spusele mele, că n-are nici o treabă oscilatorul cuantic cu atomul de hidrogen. Folosești tu termenii aiurea (n-o spun cu răutate ).

Trebuie să-mi fac timp să-ți citesc atent lucrarea ca să văd ce se întâmplă acolo, dar așa, la o privire sumară, ideea e că dacă într-un model fizic ai ditai cireada de parametri cu valori puse la sprânceană, îți dă cam orice vrei tu

Ti se par multi coeficienti? asta pentru ca in timp ce in micro ai doar sistemul atomic, in macro ai sisteme de sateliti, sisteme planetare, sisteme solare, si sisteme galactice. Deci toti parametrii din sistemul atomic se inmultesc de patru ori. Peste acestea mai intervine si coeficientul de corectie al vitezei, cat si marimile etalon pentru mase, orbite, viteze, momente cinetice, etc. Desi aparatul matematic este elementar, diversitatea coeficientilor si a sistemelor cat si interdependenta lor ridica uneori probleme de intelegere. Numai cine are rabdare pana la capat poate sa inteleaga multitudinea de informatii noi despre sistemele macro. Acesta este doar un inceput care reprezinta o baza de inspiratie pentru viitor.

Galaxiile spirale sunt de fapt niste supragalaxii, care s-au format din doua galaxii lenticulare simple (nespiralate). Atunci cand doua galaxii simple ajung in sfera de atractie comuna, vitezele lor cresc peste viteza de orbitare a stelelor care le compun, astfel galaxiile capata forme de cometa avand nucleul in fata urmat de o coada de stele. mai mult, cele doua galaxii incep sa se roteasca in jurul unui centru comun de masa, purtand in urma lor coada de stele care descrie acea spirala. Etapele din formarea supergalaxiilor se vad aici;

Numarul bratelor unei supergalaxii spirale depinde de numarul de galaxii simple care intra in procesul de formare. Aici se vede o galaxie cu mai multe brate;

Multi se intreaba ce sunt galaxiile barate;

virgil a scris:Multi se intreaba ce sunt galaxiile barate;

In centrul galaxiilor in aproprierea gaurilor negre se gasesc nori de praf si gaze  si miliarde de stele .
Aceasta aglomerare de stele seamana cu o bara luminoasa centrala aflata in inima galaxiei si asa cum ai
spus ar putea fi inceputul formarii a doua galaxii invecinate, bratele spiralate actuale fiind ca urmare a
evolutiei lor in miliarde de ani.
Galaxiile spiralate barate se impart in trei mari categorii :
1.Galxii spiralate barate cu brate desfacute
2.Galxii spiralate barate cu brate restranse
3.Galxii spiralate barate cu brate stranse (infasurate) Acestea sunt cele mai vechi...

In imagine avem o galaxie cu brate desfasurate.

Dar oare dece arata chiar asa ? Si noi avem doua brate, doua crace si niciodata nu ne-am intrebat dece nu era suficient unul, sau mai multe ?
Ce bine ar fi sa putem vedea ce e acolo la centru ! Nu cred ca sunt "gauri negre", cred ca sunt "plinuri albe".
Miliarde de stele!!! Ma indoiesc ca se pot suporta intre ele.  O stea cu cat e mai mare, cu atat e mai rece si mai neagra, pana ajunge sa aiba fix zero grade kelvin.
Daca vrem sa fim mai aproape de adevar, trebuie sa inversam mai toate teoriile si afirmatiile fizici oficiale. Sa radem de savantii trazniti, care spun lucruri traznite. Inclusiv de profesorii natangi, care cred si invata cuminti.
Odata faceam niste moristi de invartit cu o teava in forma de Z, prin care iesea reactiv aburul, provenit de la un vas incalzit cu flacara. Sau puneam carbidt inauntru si intreg ansamblul plutea pe apa..  Ei bine, urmariti acest jet de aburi. Nu-i asa ca face o galaxie ?  Galaxia reactiva.
http://www.alfavega.ro/ro/produse/detalii/357-Morisca_electrostatica_(roata_Franklin)

gafiteanu a scris:Dar oare dece arata chiar asa ?

,,dece" se scrie despartit : de ce ....  

Conglomeratul acela de stele si praf se strange in apropierea orizontului gaurii negre .
Insa sa nu crezi ca acele stele se incaleca una peste alta . Distantele dintre ele sunt enorme .
Ele sunt inghitite ,,one by one" de aceasta gaura neagra si vor mai trece miliarde de ani pana
ce se va intampla acelasi lucru si cu soarele nostru daca va mai exista pana atunci...
Intre timp din norii de praf existenti la marginea galaxiei vor lua nastere alte stele , mai tinere .
Gaura neagra e mormantul ...  

Cam asa vad eu galaxiile barate;

se formeaza in jurul unui nucleu turtit foarte mult datorita viteze mari de rotatie, care are axa de rotatie inclinaata mult fata de planul spiral al bratelor. Dupa cum se stie fiecare galaxie isi pastreaza planul de giratie, asa ca daca galaxiile din care s-au format bratele aveau planul de giratie diferit fata de planul de giratie al nucleului, rezultanta compunerii celor trei entitati este o galaxie barata.

virgil, asta ce ai spus nu explica nimic. Cine si ce a aparut mai intai si d e c e sunt necesare bratele, ce apuca cu ele , la ce folosesc ? Uite asa i-au crescut niste brate tam-nesam.
Oare cata materie-energie este la centru si cata in brate ? Desigur ca vom afla cand va ajunge si Soarele incet-incet alunecand pe-un brat spre centru..
Ca nu cred ca provenim de la centru si acum ne expulzeaza din galaxie.
link pt Abel, ca sa-l stearga: http://www.alfavega.ro/ro/contact_av e pe langa Zsina Goga, un nume romanesc get beget.
Bravo lui Satu ala Mare.

Eu am explicat cum apare o galaxie barata. Cunosteai cumva aceasta explicatie" o stia cineva pana acum?

Ce ai explicat ? Ca suntem in coada unei comete mai cumetre ?
Crezi ca s-au ciocnit cometele si au pus de-o galaxie ?
Tocmai mi-a sters Abel cel vigilent un post despre gaurile albe, era extraordinar de important, dar nu explicit mura-n gura, mai trebuia si gandit.
Explicatiile formarii si potizionarii materiei in viziunea mea le gasiti aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1259-exista-gauri-albe#39553
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1214p60-de-ce-postez-aici#39544
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1214p60-de-ce-postez-aici#39515
Combateam ideea gaurilor albe, care resping materia, ca nu ies din centrul galaxiei doua jeturi de respingere. Dar gauri exista, chiar daca unii nu le vad cum trebuie, fiind orbiti de lumina lor.
Daca considerati si asta un secret, stergeti-l.

Scuze, imi retrag cuvintele si ideile. Imi scapase porumbelul la interzise.

Numai fizica elicoidala completa si corecta presupune obligatoriu tot felul de gauri si plinuri.

Completare la postul anterior: miscarea in elicoida a unei infinite materii face un plin ce are minim doua gauri, vezi gaurile de vierme.
Pt. acestea exista deja un fel de ecuatii Maxwell adaptate.
Este prea clar ca la mijloc este cuprins un fel de spatiu modificat, mai gol.
O galaxie poate sa fie privita cu ingaduinta si ca o imensa gaura de vierme incolacita dublu spiral, cu doua brate principale si eventual mai multe brate secundare.
Sunt galaxii in stadiul incipient de formare, cand bratele sunt perfect liniare.

Nici aia n-au scapat de viermi?