O teorie ce n-a fost încă analizată

Rezumarea primului mesaj :

Fizica actuală are două părți importante care „explică” destul de bine fenomene care se desfășoară la scară foarte mică (Fizica cuantică), precum și fenomene care se desfășoară la scară foarte mare (Teoria relativității generalizate). Problema mare, mare de tot este că nu avem o teorie unică atât de puternică încât acea teorie să poată explica de una singură atât fenomenele de la scară mică, cât și fenomenele de la scară mare.

Și tot aud spunându-se că Fizica nu duce lipsă de teorii, ci de experimente care să ne furnizeze mai multe date. Păi, cum nu duce lipsă de teorii, din moment ce nu avem o teorie unică atât de capabilă încât să explice de una singură fenomenele explicate atât de Fizica cuantică, cât și de Teoria relativității?

Și printre miile de teorii care au fost analizate până acum, am propus și eu una care încă nu a fost analizată: Fizica elicoidală. În această Fizică, singura modificare este adusă principiului inerției, care în loc să spună că un corp liber rămâne în repaus sau se deplasează rectiliniu și uniform, spune că un corp liber se deplasează pe o elice circulară.

Observați că principiul actual al inerției are două părți necesare, exact ca Fizica actuală: o parte pentru repaus și una pentru mișcarea rectilinie, despre care am arătat că sunt paradoxale. Pe când, principiul elicoidal al inerției are o singură parte, care poate îngloba atât repausul (elicea circulară de curbură infinită), cât și mișcarea rectilinie și uniformă (elicea circulară are curbura nulă).

Și atunci, când aveți de gând să analizați teoria propusă de mine?

Da, dreapta este drumul cel mai scurt (în lungime). Există în teorie, dar niciun corp nu o parcurge.

Abel Cavaşi a scris:Da, dreapta este drumul cel mai scurt (în lungime). Există în teorie, dar niciun corp nu o parcurge.

Depinde unde se afla observatorul fata de corpul care se deplaseaza, si mai depinde si de timpul pe care il rezerva pentru observatie.

Toate corpurile turmintate merg pe drumuri turmentate. Toti atomii sunt turmentati, deci e logic.

Abel Cavaşi a scris:Da, dreapta este drumul cel mai scurt (în lungime). Există în teorie, dar niciun corp nu o parcurge.

Un corp cu o anumita masa, la o anumita viteza, intr-un
spatiu complet lipsit de influenta(liber) ar trebui sa aiba
niste parametri determinabili si stabili ai elicoidei(pasul
si raza) sau acestia ar fi intamplatori ? Te-ai gandit ce
ar putea determina acesti factori ? Infara de masa si
viteza ar mai putea influenta altceva parametrii de
miscare elicoidala, exceptand eventual pe cei specifici
unui anumit mediu ?

O teorie ce n-a fost încă analizată
Eu cred ca in mod normal, intai se observa natura, se fac cercetari si analize, apoi se concluzioneaza, se lanseaza o teorie.  Nu invers, nu ne aruncam cu capul inainte, cum se procedeaza mai nou pe acest forum.
STIINTA Teo-logica vine de la logica divina a cercetarii lui Dumnezeu. E tot o teorie ce n-a fost inca analizata,

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Da, dreapta este drumul cel mai scurt (în lungime). Există în teorie, dar niciun corp nu o parcurge.

Depinde unde se afla observatorul fata de corpul care se deplaseaza, si mai depinde si de timpul pe care il rezerva pentru observatie.

Principiul inerției nu depinde de observator.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Da, dreapta este drumul cel mai scurt (în lungime). Există în teorie, dar niciun corp nu o parcurge.

Un corp cu o anumita masa, la o anumita viteza, intr-un
spatiu complet lipsit de influenta(liber) ar trebui sa aiba
niste parametri determinabili si stabili ai elicoidei(pasul
si raza) sau acestia ar fi intamplatori ? Te-ai gandit ce
ar putea determina acesti factori ? Infara de masa si
viteza ar mai putea influenta altceva parametrii de
miscare elicoidala, exceptand eventual pe cei specifici
unui anumit mediu ?

Curbura și torsiunea depind de mediu și de masa corpului.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Da, dreapta este drumul cel mai scurt (în lungime). Există în teorie, dar niciun corp nu o parcurge.

Depinde unde se afla observatorul fata de corpul care se deplaseaza, si mai depinde si de timpul pe care il rezerva pentru observatie.

Principiul inerției nu depinde de observator.

Nu-i vorba de principiu cat este vorba de forma traiectoriei, care depinde de unde o privesti, si ce miscare ai ca observator, pentru ca nimic nu este static.

Și ce dacă forma traiectoriei depinde de observator? Cu ce contrazice asta principiul elicoidal al inerției? Pur și simplu, sunt alte curburi, dar asta nu înseamnă că mișcarea nu ar fi elicoidală.

Abel Cavaşi a scris:Și ce dacă forma traiectoriei depinde de observator? Cu ce contrazice asta principiul elicoidal al inerției? Pur și simplu, sunt alte curburi, dar asta nu înseamnă că mișcarea nu ar fi elicoidală.

Daca vom avea trei obsevatori care au viteze diferite si sensuri de deplasare diferite fata de corpul studiat, fiecare din observatori vor spune despre corpul respectiv ca are o alta traiectorie. cine ne spune care este traiectoria reala, atunci cand nici un observator nu este static? De aceia se spune ca; Luna se invarte in jurul Pamantului, iar Pamantul se invarte in jurul Soarelui, si Soarele in jurul Galaxiei. De fiecare data se specifica fata de cine este considerata miscarea corpurilor care sunt cuplate in diferite sisteme cosmice. dar ce putem spune de corpurile care se deplaseaza liber in afara acestor sisteme? cum aflam acest lucru?

Esențialul este că nu există vreun observator față de care corpul să se deplaseze rectiliniu sau să fie în repaus. Repausul și mișcarea rectilinie sunt incompatibile cu realitatea.

Abel Cavaşi a scris:Esențialul este că nu există vreun observator față de care corpul să se deplaseze rectiliniu sau să fie în repaus. Repausul și mișcarea rectilinie sunt incompatibile cu realitatea.

Da, dar ce facem cu afirmatia ca toate corpurile se deplaseaza pe o elice.?

Abel Cavaşi a scris:Esențialul este că nu există vreun observator față de care corpul să se deplaseze rectiliniu sau să fie în repaus. Repausul și mișcarea rectilinie sunt incompatibile cu realitatea.

De unde ai aflat sau cum ai constatat afirmatia ingrosata, pe care
o repeti cu convingere ?

Repausul și mișcarea rectilinie implică dispariția informației despre curbură și, respectiv, despre torsiune. Ori în natură informația nu dispare.

Atat repausul cat si miscarea rectilinie uniforma sunt cazuri particulare ale starilor tuturor corpurilor si particulelor, adica sunt stari de exceptie ale acestora. Din moment ce expresiile matematice ale miscarii permit acest lucru inseamna ca sunt posibile si aceste stari limita, cand ceilalti parametri ai miscarii au valoari nule (e vorba de acceleratie, curbura si torsiune).

Despre aceste „stări de excepție” matematica ne spune că implică paradoxuri (paradoxul informației despre curbură și torsiune), deci nu văd de ce spui că „expresiile matematice ale miscarii permit acest lucru”.

Abel Cavaşi a scris:Despre aceste „stări de excepție” matematica ne spune că implică paradoxuri (paradoxul informației despre curbură și torsiune), deci nu văd de ce spui că „expresiile matematice ale miscarii permit acest lucru”.

Scrie ecuatia generala a miscarii in functie de parametrii ca; viteza initiala, acceleratie, curbura , torsiune si timp, apoi anulezi pe rand sau le dai valori limita la  parametri si afli cazurile particulare de miscare fara nici un paradox. Din aceasta ecuatie trebuie sa rezulte miscarea elicoidala, si caz particular miscarea circulara sau miscarea rectilinie. problema este ca si miscarea elicoidala in sensul propus de tine trebuie sa fie tot un caz particular al unei miscari generalizate ce poate avea orice traiectorie.

virgil a scris:fara nici un paradox.

Ai tu undeva demonstrația acestui fapt? Sau ai scos-o din burtică?

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:fara nici un paradox.

Ai tu undeva demonstrația acestui fapt? Sau ai scos-o din burtică?

Ma faci curios, Abel ! Despre ce paradoxuri scrii aici ? Ai un link
la vreo sursa sau ai postat ceva pe acest forum ? Daca realitatea
este paradoxala, inseamna ca paradoxurile sunt ceva normal !

(Re)Citește cu atenție, de exemplu, topicul în care am vorbit despre informația despre curbură când corpul se oprește. Paradoxul provocat de repaus este mai ușor de înțeles decât cel provocat de mișcarea rectilinie, căci curbura este mai intuitivă decât torsiunea și mai ușor de calculat. Asta dacă chiar ești curios și nu e doar o vorbă-n vânt...

Un raspuns mai vechi:

Re: Ce se întâmplă cu informaţia despre curbura traiectoriei la oprirea corpului
Scris de virgil la data de Dum 09 Oct 2016, 14:24

Curbura traiectoriei unui corp aflat in afara unui camp central, consta intr-un cuplu de forte. Forta este produsul dintre masa si acceleratie. Daca corpul se opreste inseamna ca acceleratia devine zero, deci cuplul se anuleaza, si informatia dispare.

Prin afirmatia aceasta recunosteai din start ca miscarea inertiala
este curba ? In mod normal, un corp aflat în afara unui camp
central, in spatiu circula inertial, dupa mecanica actuala, rectiliniu.
Traiectoria lui ar fi fost curba numai daca avea propulsie, sau
daca suferea vreun impact exterior.
Trebuie sa facem legatura aici cu ce s-a discutat in 2016. Avem
linkul in raspunsul precedent.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:fara nici un paradox.

Ai tu undeva demonstrația acestui fapt? Sau ai scos-o din burtică?

Tu trebuie sa demonstrezi acest lucru.

Și tu nu trebuie să-ți demonstrezi afirmațiile? Eu am demonstrat că se naște un paradox și am făcut cel puțin câteva raționamente în acest sens. Tu ce ai făcut în schimb?