Te-ai nenorocit ...gafitene!

gafiteanu a scris:(Nu un corp uman incarcat cu fasole, dar este o oarecare asemanare, daca aerul ar avea in el ca "parametrii" celule de fasole.)
Eugene, mai sapa, taica...In creier...

Cum ai putut sa face o asa afirmatie? Succes! Da nu cred ca iesi nevatamat.... Ai atacat vocea ratiunii pe acest forum. Sper sa negociezi cu Abel mai incolo....

Blasfemie gafitene, blasfemie. Cred ca e momentul sa bati matanii....

Savantilor din ziua de azi trebuie sa le dai exemple din lumea reala, altfel iar o dau pi matimatica.  Nici unul nu se intreaba unde dispare campul electric, asa cum dispare dampful prelucrat de fasole. Fasolea initial are un aspect, gust si miros placut, dar cum nimic nu se pierde ci se transforma, deabea dupa digestie stim ce-am consumat.  Este un tandem complementar intre lumea animala si cea vegetala.
La fel si cu electronii si campul lor electric, care camp e vesnic, niciodata nu dispare.  Dar ce consuma electronii ? Ce pasc electronii ?  Desigur ca tot o iarba de pe camp. Iarba e de mai multe feluri si cateodata e separata, alteori amestecata.  Savanti aia mari i-au spus "parametrii".  Sunt doua feluri de camp care excita si misca electronii, cel pozitiv si contrariul negativ.   Dar in realitatea fizica (nu matematica) ce sunt de fapt aceste doua feluri de camp, cu ce se deosebesc ?   Hai cu raspunsul, hai cu placa: "sunt niste forte invizibile contrare, binele si raul !"

Ieri am incercat sa vad cum imprim o miscare circulara de inertie unui disc, asa cum fac discobolii. Zis si facut, m-am invartit cu discul de cateva ori, apoi l-am slobozit.  In loc sa se invarta in continuare in jurul meu, cum fac planetele in jurul soarelui, discul o lua la sanatoasa in linie dreapta, apoi cazu la cativa metri.  Nici vorba de inertie si traiectorie circulara. Deziluzie totala.
Nu m-am lasat, am repeta ixperenta cu un alt fel de obect zburator neidentificat inca de stiinta.  A fost inventat de  arbori-genii (genii-din arbori coborati recent) din Australia si ZewZeeland, care ii spun boomerang, aplicand principiile fizicii elicoidale a lui Abel Cavasi. Pentru marea masa a fizicienilor acest boomerang tot obiect neidentificat ramane, nimeni nu a reusit sa-i descifreze taina, ca se intoarce de unde a plecat si iar mai da o tura, daca nu cumva a lovit vreo capatzana.
Va invit sa inventati si dv. glontul bumerang, adica sa fie recuperat daca nu-si loveste tinta.

. Glontul bumerang poate fi inventat dar nu este de dorit deoarece -daca-i reuseste- inventatorul ar fi prima victima.

gafiteanu a scris:Ieri am incercat sa vad cum imprim o miscare circulara de inertie unui disc, asa cum fac discobolii. Zis si facut, m-am invartit cu discul de cateva ori, apoi l-am slobozit.  In loc sa se invarta in continuare in jurul meu, cum fac planetele in jurul soarelui, discul o lua la sanatoasa in linie dreapta, apoi cazu la cativa metri.  Nici vorba de inertie si traiectorie circulara. Deziluzie totala.

Deziluzia ta provine din neînțelegere. În primul rând, nu ai nicio dovadă că traiectoria după eliberare a fost EXACT o dreaptă. În al doilea rând, nu ai nicio dovadă că traiectoria după eliberare n-a fost deloc influențată CANTITATIV de numărul de învârtiri înainte de eliberare.

@gafiteanu
Deși le zici bine, n-am stat acum să scotocesc prin internet exact cauza principiului boomerangului, dar din ce-mi debitează mintea la prima strigare, aș spune că ar trebui să fie aplicabil principiul efectului Magnus.
Adică explicația să fie corelată oarecum cu principiul fizic prin care este imprimat un anumit efect la propulsarea unei mingi, spre exemplu.
Probabil că forma construcției boomerangului este de așa natură că "taie" aerul într-o anumită manieră încât îi produce acel "efect" care dă gol din corner, trecând pe la 11 metri.

Nici Abel nu zice rău, dacă stau să-i analizez bine interpretarea.
Adică, deși aparent, traiectoria corpului eliberat din mișcarea circulară este linie dreaptă, este așa din perspectiva "interioară".
Pentru că, dacă experimentul se realizează pe Pământ, traiectoria ulterioară a corpului din perspectiva mișcării pământului în juru' "la Soare", traiectoria corpului eliberat nu mai este linie dreaptă, ci efectiv una curbă.

Dar nimic nou sub Soare!

Astea sunt chestiuni care sunt deja analizate de părinții mecanicii newtoniene, și teoria rămâne valabilă.
Ce spune Abel cu traiectoria curbă este o "jmecherie" care se reflectă în schimbarea perspectivei, dar, spre exemplu, chiar și spațiul curbat de Ainștain este curbat dintr-o perspectivă exterioară spațiului analizat, că în interior el este pur și simplu euclidian.
Așa-i și la Abel!
Adică el are dreptate, dar are doar când "joci în deplasare"!
Și pentru că ambele variante sunt posibile simultan, depinzând de perspectivă, obiectivitatea "adevărului" se reduce la o problemă de cauzalitate.
Iar eu cred că perspectiva interioară newtoniană oferă și alternativa explicației comportamentului din perspectiva exterioară.
Până găsește Abel drumul implicativ corect la nivel de cauzalitate de la rotație la rectiliniu, eu personal voi crede în varianta newtoniană de la rectiliniu la rotație, în ce privește caracterul inerțial al mișcării.

curiosul a scris:Până găsește Abel drumul implicativ corect la nivel de cauzalitate de la rotație la rectiliniu, eu personal voi crede în varianta newtoniană de la rectiliniu la rotație, în ce privește caracterul inerțial al mișcării.

Abel a scris:Nu înțeleg la ce drum te referi.

Nici nu e nevoie!
Că oricum nu schimbă cu nimic nimic chiar dacă înțelegi, chiar dacă înțeleg, chiar dacă se înțelege.

Abel Cavaşi a scris: În al doilea rând, nu ai nicio dovadă că traiectoria după eliberare n-a fost deloc influențată CANTITATIV de numărul de învârtiri înainte de eliberare.

O sa invart discul de cateva milioane de ori, pana ameteste. Il leg cu o sfoara de axul unui motor, sa se invete bine minte, sa-i intre in memorie ce e aia inertie  circulara.
Ma uit la unii betivi ce se invart in jurul unui stalp sau copac, ei deja stiu.  Niciodata nu mai merg drept.
Deci solutia este sa folosesc un disc gol, dar sa-l umplu cu inertie alcoolica.
Cu siguranta toate corpurile ceresti au capatat inertia circulara de la Creator inca de la Facerea Lumii.
Fondatorul acestui forum viseaza sa ne imprime si noua o invartita vesnica, dupa chipul si asemanarea lui.. Viseaza ca El este Fondatorul Soare si noi trebuie sa ne invartim in jurul Lui.
Ii reamintim ca prin conventie linia considerata dreapta perfecta este aia parcursa de lumina printrun mediu eteric uniform omogen. Eterul nu deviaza lumina, cum face etilicul.

gafiteanu a scris:

Abel Cavaşi a scris: În al doilea rând, nu ai nicio dovadă că traiectoria după eliberare n-a fost deloc influențată CANTITATIV de numărul de învârtiri înainte de eliberare.

O sa invart discul de cateva milioane de ori, pana ameteste.

Cu cât este mai masiv discul, cu atât va trebui să îl învârți de mai multe ori. Milionul este un mizilic aici. De asemenea, va trebui să ai instrumente de măsură adecvate pentru a măsura curbura traiectoriei. Vise, taică, vise. Caută mai bine alt experiment care să facă diferența.

Ii reamintim ca prin conventie linia considerata dreapta perfecta este aia parcursa de lumina printrun mediu eteric uniform omogen. Eterul nu deviaza lumina, cum face etilicul.

Degeaba încerci s-o scalzi. Nu poți măsura cu precizie infinită nici curbura luminii. Așa că tot la convenții vei ajunge și în ceea ce privește principiul inerției. Și când nu poți măsura cu precizie infinită curbura, pentru a putea confirma un principiu, atunci vei folosi briciul lui Occam pentru a decide între un principiu și altul. Și cum toate corpurile din Univers se mișcă pe traiectorii curbe, mai simplu va fi să postulezi acest lucru într-un sfârșit.

Abel Cavaşi a scris:. . . . .
Degeaba încerci s-o scalzi. Nu poți măsura cu precizie infinită nici curbura luminii. Așa că tot la convenții vei ajunge și în ceea ce privește principiul inerției. Și când nu poți măsura cu precizie infinită curbura, pentru a putea confirma un principiu, atunci vei folosi briciul lui Occam pentru a decide între un principiu și altul. Și cum toate corpurile din Univers se mișcă pe traiectorii curbe, mai simplu va fi să postulezi acest lucru într-un sfârșit.

Fiindca nu poti masura cu precizie infinita ceva referitor la o traiectorie,
atunci sa acceptam cu totii ca traiectoria rectiline nu exista!
Ce comod ! Cine pretinde precizie infinita ? Pentru ce ? Crezi ca vei
avea vreodata o rigla asa de lunga ca sa verifici daca o raza de
lumina este rectilile ? Sfarsitul de care ai scris va fi sfarsitul stiintei.
Deocamdata nu au atata tupeu, dar probabil o vor face. Ca sa stea
toata lumea departe de adevar.

Din putzul sau putzoiul gandirii lui Abel:

Abel Cavaşi a scris: Cu cât este mai masiv discul, cu atât va trebui să îl învârți de mai multe ori. Milionul este un mizilic aici. De asemenea, va trebui să ai instrumente de măsură adecvate pentru a măsura curbura traiectoriei. Vise, taică, vise. Caută mai bine alt experiment care să facă diferența.

Am gasit solutia, il invart de un milion de milioane de ori.  Adica consider rotorul unui motor, pe care il las sa mearga vreo cateva zile, luni, chiar ani, sa intre bine inertia in el...Apoi intrerup curentul si inlatur statorul, astfel ca rotorul sa devina singur, independent.  In virtutea inertiei circulare acel rotor se va invarti la infinit.
Experentza o fac intrun mediu imponderal, cat mai departe de Pamant si desigur in vid.
ABEL IAR A AVUT DREPTATE !!! EXISTA INERTIE CIRCULARA !!!
Asta in ecuatiile lui Maxwell se cheama CURL.
(Pentru cunoscatori, Inertia circulara e formata dintro infinitate de inertii liniare contrare).

virgil_48 a scris:Fiindca nu poti masura cu precizie infinita ceva referitor la o traiectorie,
atunci sa acceptam cu totii ca traiectoria rectiline nu exista!

Există alte motive pentru care am ajuns eu la concluzia asta, motive mai profunde, care duc la situații paradoxale. Cred că am mai vorbit de asta, dar încă vorbesc degeaba.

Ce comod ! Cine pretinde precizie infinita ? Pentru ce ? Crezi ca vei
avea vreodata o rigla asa de lunga ca sa verifici daca o raza de
lumina este rectilile ?

Vezi ce întrebări stupide pui dacă habar n-ai cum se face Știința? Vorbeam mai sus de ceva postulat. Știi tu ce-i aia și de ce ne trebuie postulate în Știință?

Sfarsitul de care ai scris va fi sfarsitul stiintei.

Da, va fi sfârșitul Științei proaste.

gafiteanu a scris:ABEL IAR A AVUT DREPTATE !!! EXISTA INERTIE CIRCULARA !!!

Eu n-am spus doar că „există”, ci că este SINGURA posibilă.

Abel Cavaşi a scris:

gafiteanu a scris:ABEL IAR A AVUT DREPTATE !!! EXISTA INERTIE CIRCULARA !!!

Eu n-am spus doar că „există”, ci că este SINGURA posibilă.

Un epitaf de la Săpânţa !
Vezi ce faci, Dom profesor ? Abel  o ia in serios si pluseaza !
Mai zice ca toti sunt de acord cu el, iar d-ta, care l-ai putea
determina sa-si mai revina in fire, te distrezi !        

Tot Universul se invarte si se tot invarte, se rasuceste si se tot rasuceste...in jurul lui Abel Fondatorul lui din pix matematic.
Torsiune si numa torsiune, Abel Torsionarul.
Abel om sucit si rasucit.

gafiteanu a scris:Tot Universul se invarte si se tot invarte, se rasuceste si se tot rasuceste...in jurul lui Abel Fondatorul lui din pix matematic.
Torsiune si numa torsiune, Abel Torsionarul.
Abel om sucit si rasucit.

Daca dumitale ti se pare asa de interesant subiectul Abel fata
de inertia circulara, aminteste-ti cum a intitulat acest topic
vizitatorul Trecator...

gafiteanu a scris:Ieri am incercat sa vad cum imprim o miscare circulara de inertie unui disc, asa cum fac discobolii. Zis si facut, m-am invartit cu discul de cateva ori, apoi l-am slobozit.  In loc sa se invarta in continuare in jurul meu, cum fac planetele in jurul soarelui, discul o lua la sanatoasa in linie dreapta, apoi cazu la cativa metri.  Nici vorba de inertie si traiectorie circulara. Deziluzie totala.
Nu m-am lasat, am repeta ixperenta cu un alt fel de obect zburator neidentificat inca de stiinta.  A fost inventat de  arbori-genii (genii-din arbori coborati recent) din Australia si ZewZeeland, care ii spun boomerang, aplicand principiile fizicii elicoidale a lui Abel Cavasi. Pentru marea masa a fizicienilor acest boomerang tot obiect neidentificat ramane, nimeni nu a reusit sa-i descifreze taina, ca se intoarce de unde a plecat si iar mai da o tura, daca nu cumva a lovit vreo capatzana.
Va invit sa inventati si dv. glontul bumerang, adica sa fie recuperat daca nu-si loveste tinta.

Eu cred că raționamentul tău nu este bun....Pentru ca acel disc să se rotească în jurul tău ar trebui să calculezi viteza unghiulară care trebuie imprimată discului pentru ca  forța centripetă să fie egală cu forța centrifugă și sa calculezi si cât de mare ar trebui să fie masa corpului tău față de masa discului pentru ca acel disc să graviteze în jurul tău după ce i-ai dat drumul din mână.Cât de mare este masa Soarelui față de masa oricăreia din planetele sale?

Interactiunile din natura sunt numai "masice"?

Crivoi D a scris:Interactiunile din natura sunt numai "masice"?

Nu ati asteptat un raspuns de la mine si nici nu trebuie sa-l luati
in seama, dar raspunsul meu este DA.
Nu in sens de exclusiv masice, dar au toate, fara exceptie, o
componenta masica(materiala).
Toate interactiunile din natura sunt masice, altfel nu se produc
efecte. Si cele magnetice, electice, chimice, atomice sunt masice
fiindca toate sunt consecinta mai apropiata sau mai departata a
eterului dinamic. Pana si gândurile produc interactiuni, vezi
telepatia sau hipnoza. Orice manifestare de natura energetica are
un suport material, deci masa, chiar daca nu o putem masura
acum. Suntem numai la începutul cunoasterii.
Sunt componente ale eterului aflate pe diverse trepte de evolutie.
Pentru asta trebuie sa accepti ca eterul nu are o compozitie
omogena. Poate cele n eteruri care apar pe forum sunt o realitate
si fiecare presteaza cate o interactiune.
Ce am scris aici sunt numai parerea si propunerea mea.

Oare "stationarul"/curbiliniul local/'masa" nu-I "legata" de o anumita limita -c- a vitezei corpului natural? Ce ne facem cu "corpurile" cu viteze mai mari  de , c? Le excludem?

Materia presupune doar "masa"?

 Corpul natural , functie de interactiunile cu mediul "local" poate "capata" functii "utile" noi (aferente structurii/ organizarii matricei de interactiune locale/ ,...,).


Etherul este, ...., unicul "ether". Restul sunt "sisteme".

Ce ne facem cu "corpurile" cu viteze mai mari  de , c? Le excludem?
.  "Corpurile" cu viteze mai mari decat c nu pot exista in subspatiul nostru (E3). Dar viteze mai mari decat "c" sunt posibile in subspatiul E2. De la Mishin citire.

Materia presupune doar "masa"?
.  Probabil ca nu. Dar masa e una din proprietatile materiei si pentru noi e o cale, un fir, pe care cautam sa o exploatam si sa aflam aspecte noi. Deja am aflat ca prin UPAsi circula curentul electric, care consista in particule astrale - niste eteruri mai mici decat electronii.
. Mishin sustine ca toate eterurile (vortexuri fiind toate) au proprietatea numita masa (ce-o fi aceea).

.  Eterul nu este singurul eter, unii autori credibili sustin ca sunt -- de toate --  19 (Babbitt) sau chiar 22!

mm a scris: Ce ne facem cu "corpurile" cu viteze mai mari  de , c? Le excludem?
.  "Corpurile" cu viteze mai mari decat c nu pot exista in subspatiul nostru (E3). Dar viteze mai mari decat "c" sunt posibile in subspatiul E2. De la Mishin citire.

Stii ce ma face sa cred ca totusi corpurile din Univers au viteza
maxima limitata, fara ca aceasta limitare sa fie efectul "formulei
magice" cunoscute ?
Consider Universul ETERULUI DINAMIC MATERIAL aflat in miscare
de flux omogen izotrop.
Acest eter are o anumita interactiune mecanica(slaba) cu corpurile.
Fiind un mediu generalizat, ar trebui ca viteza medie a particulelor sale
sa fie relativ uniforma in tot Universul.
Vitezele normale ale corpurilor, cele care sunt observate de astronomi,
au o valoare neglijabila fata de viteza medie a particulelor acestui flux.
De aceea un corp cu viteza normala(sau in "repaus") nu este
impins de el in nici o directie. O actiune mecanica concentrica egala,
are rezultanta zero.
Dar când viteza unui corp este considerabila fata de viteza medie a
particulelor fluxului, efectul mecanic "din fata" va deveni mai mare
decat cel "din spate". Astfel o sa apara un efect  de franare, o forta
in sensul contrar miscarii, similara efectului gravitatiei, care se
manifesta asupra unui singur corp. Deci corpurile care ar avea o viteza
initiala comparabila cu viteza luminii, sunt franate pana ajung la o
viteza nesemnificativa fata de viteza medie a eterului dinamic.
Pana acum am considerat ca miscarea unui singur corp nu este afectata
de FOIP, dar intrebarea din citat cerea un raspuns : nu le excludem, ele
sunt franate de eter pana ajung la vitezele observate. Timpul rezolva
totul. Iar daca eterul ar fi un mediu material dar inert, asa cum il vad
unii, efectul ar fi identic.

Oare APARITIA/GENERAREA "stationarulUI"/curbiliniulUI local/'masa" nu-I "legata" de o anumita limita -c- a vitezei corpului natural IN DRUMUL SAU DIN UNIVERS/MATRICEA ENROPICA A CORPULUI DE INFLUENTA PREPONDERENTA? Ce ne facem cu "corpurile NEMASICE" CARE NU AU AJUNS SA FIE AUTO'franate" (prin continuua schimbarea a geometriei traiectoriei?!) pana la limita de generare locala a masei/densitatii/ cu viteze mai mari  de , c? Le excludem?

Materia presupune doar "masa"?

 MICROCorpul natural IN MISCARE  , functie de interactiunile cu mediul "local" poate "capata" functii "utile" noi (aferente structurii/ organizarii matricei de interactiune locale a ACESTUIA/ ,...,).


Etherul este, ...., unicul "ether". Restul sunt "sisteme".

D-l Virgil:

Dar când viteza unui corp este considerabila fata de viteza medie a
particulelor fluxului, efectul mecanic "din fata" va deveni mai mare
decat cel "din spate". Astfel o sa apara un efect  de franare, o forta
in sensul contrar miscarii, similara efectului gravitatiei, care se
manifesta asupra unui singur corp.

Intrebare;
Se"  misca" CA VODA PRIN LOBODA?. Nu vedeti ce se intampla , sa zicem , cu o cometa, cu Pamantul,...,? Ati vazut ce structuri locale apar? Stiti, ca aceste structuri , impactate de fluxurile din mediu, capata functii utile noi ( de "acelerare") care devin hotaratoare in dinamica corpului?.

Crivoi D a scris:. . . . .
D-l Virgil:

Dar când viteza unui corp este considerabila fata de viteza medie a
particulelor fluxului, efectul mecanic "din fata" va deveni mai mare
decat cel "din spate". Astfel o sa apara un efect  de franare, o forta
in sensul contrar miscarii, similara efectului gravitatiei, care se
manifesta asupra unui singur corp.

Intrebare;
Se"  misca" CA VODA PRIN LOBODA?. Nu vedeti ce se intampla , sa zicem , cu o cometa, cu Pamantul,...,? Ati vazut ce structuri locale apar? Stiti, ca aceste structuri , impactate de fluxurile din mediu, capata functii utile noi ( de "acelerare") care devin hotaratoare in dinamica corpului?.

Sunt virgil_48, d-le Crivoi D si vin acum cu aceasta precizare:
Ce am scris eu si ce ati scris dvs. sunt efecte care nu se opun ci
se compun. Nu pot spune care sunt hotaratoare in dinamica corpului,
dar daca efectul despre am scris are o baza reala, atunci va fi
evidentiat impreuna cu toate celelalte deja cunoscute.
Important este sa fie depistat si recunoscut eterul dinamic. Atunci,
daca ne vom numara printre supravietuitori, vom discuta altfel.