ARE UNIVERSUL ORIGINE ELECTROMAGNETICA?

[Provine din topicul „Este necesară o nouă teorie în Fizică?”]

Personal cred ca universul este totalmente de origine electromagnetica si lucrez la aceasta teorie.

Da, dar ce te faci cu gravitatia care patrunde nestanjenita prin structurile electromagnetice. Campul gravitational nu poate fi ecranat precum campul electromagnetic. Desi campul gravitational structureaza materia in macrocosmos, se dovedeste a fi mai subtil si mai penetrant decat campul electromagnetic care structreaza microcosmosul. Care este legatura dintre cele doua campuri? Daca mi-ar fi permis sa fac o legatura intre campul gravitational si cel electromagnetic, as spune despre campul gravitational ca este un camp de ordinul intai, iar campul electromagnetic este un camp de ordinul doi, sau trei, apoi vin fortele tari s.a. m.d.
Daca as face o comparatie intuitiva, as atribui de exemplu finetea fainii de grau pentru campul gravitational, boabele de grau fortelor slabe, iar spicele de grau campului electromagnetic...
A nu se intelege ca atribui campurilor o structura materiala de tipul particulelor, ci o structura de tipul stringurilor care au ca proprietate fundamentala puterea de asociere pe diferite niveluri, conform exemplului de mai sus.

În plus cris, nu uita că este un fapt experimental (prevăzut de altfel de teorie) că la energii suficient de mari (apropiate de energia prezentă în primele clipe ale existenței Universului, în ipoteza Big-Bangului) interacțiile electromagnetice și slabe își pierd individualitatea și fuzionează într-o singură interacție. Este prevăzută și o a doua fuziune, la energii și mai mari, dintre aceasta și interacția tare, dar acest fapt încă nu este confirmat experimental. În aceste condiții, e posibil ca electromagnetismul să fie o simplă fațetă a unui mecanism mult mai profund (și poate mai complicat), pe care noi o percem la energiile joase la care ne desfășurăm existența. Chiar dacă cea mai mare parte a vieții noastre cotidiene înseamnă electromagnetism într-o formă sau alta, nu cred că el singur este suficient pentru a descrie întreaga realitate.

Eu vad lucrurile in felul urmator;
Tot ce are masa provine din radiatii EM.Aceste radiatii la densitati energetice mari se comporta diferit.Daca o unda radio se imprastie amplitudinea scazand constant ,la densitati energetice mai mari (lumina) apare un fel de aderenta care duce la fragmentare in fotoni cu pastrarea amplitudinii.La densitati si mai mari deformeaza spatiultimp inchizandu-se,dand nastere particulelor cu masa de repaos.Aceasta masa trebuie vazuta ca un efect giroscopic.
Gravitatia este o pseudoforta aparuta din cauza deformarii spatiutimp produsa de concentrarile de masa.O astfel de deformare actioneaza asupra unei particule tocmai prin curgerea care apare spre centrul de masa.

Fiecarei particule sau structuri materiale, trebuie sa-i asociem un spatiu "vital"de manifestare. Acest spatiu este cu mult mai mare decat particula, si depinde de starea energetica a particulei. Acest spatiu este "organic" legat de existenta particulei, ceia ce ii confera o natura materiala spatiului. Orice structura materiala, presupune pe langa apropierea particulelor, si punerea in comun a spatiului "vital", astfel daca o stea se condenseaza dintr-o nebuloasa, spatiul comun ramane de dimensiunile nebuloasei, pe cand steaua devine cat un punct singular.
Condensarea stelei presupune chiar deformarea spatiului, si aparitia campului gravitational al acesteia. Campul are o intindere nedefinita comparativ cu dimensiunile stelei.
la nivel microcosmic, densitatea ridicata a campului gravitational, presupune, modificarea spatiului gravitational intr-un spatiu electromagnetic de ordinul 2. s.a.m.d. Noi privim spatiul ca o notiune geometrica, in timp ce el are o natura materiala, astfel el se poate comprima generand campul fortelor tari, sau se poate destinde, generand pe rand campurile electromagnetice, sau campul fortelor slabe apoi campul gravitational. Este posibil ca si campul gravitational sa fie rezultanta altui camp mai slab caracteristic unui hipercosmos, unde galaxiile sa aiba rolul atomilor acelui acelui spatiu. Nimic nu poate limita structurarea spatiilor cosmice spre plus infinit, poate chiar spre minus infinit. Totul poate fi o "fata morgana" fara sfarsit.

cris a scris:Personal cred ca universul este totalmente de origine electromagnetica si lucrez la aceasta teorie.

Ok, cris. Să vedem şi noi cu ce probleme te confrunţi în elaborarea unei asemenea teorii. Poate ne vin ceva idei şi te ajutăm.

Vreau să-ţi spun că sunt de acord cu tine în următorul sens. Şi din punctul meu de vedere Universul este doar electromagnetic. Dealtfel, chiar tot repet asta când spun (şi pe blogul meu) că Universul este alcătuit doar din „corpuri” care se deplasează cu viteza luminii în vid (corpuri numite „luxoni”). Luxonii au proprietatea remarcabilă că viteza lor nu poate fi modificată în modul, ci numai în direcţie.

Gravitaţia este (din punctul meu de vedere) doar o aparenţă, căci se manifestă doar între tardioni (corpuri cu viteze subluminice), care sunt la rândul lor doar aparenţi, fiind alcătuiţi doar din luxoni.

În acest sens (şi numai în acesta) eu sunt de acord cu tine.

Abel Cavaşi a scris:Gravitaţia este (din punctul meu de vedere) doar o aparenţă, căci se manifestă doar între tardioni (corpuri cu viteze subluminice), care sunt la rândul lor doar aparenţi, fiind alcătuiţi doar din luxoni.
În acest sens (şi numai în acesta) eu sunt de acord cu tine.

Si lumina este deviata de gravitatie.

Tardionul este „proiecţia” unui luxon pe o anumită direcţie de deplasare. Din moment ce tardionii sunt alcătuiţi (la nivel fundamental) din luxoni, putem spune că nu există tardioni, ci doar luxoni. Dar, în acelaşi timp, putem interpreta ca fiind drept tardioni orice sistem de luxoni care nu se deplasează rectiliniu. Mai precis, lumina care nu merge în linie dreaptă este deja un tardion.

Poţi interpreta acest raţionament şi altfel. Lumina care merge pe lângă un corp (tardion) nu se mai deplasează prin vid, deci nu mai are viteza luminii în vid, adică nu mai este alcătuită din luxoni, ci din tardioni.

Tardionul este „proiecţia” unui luxon pe o anumită direcţie de deplasare.

Deci cate particule sunt, tot atatea proiectii? mi se pare cam simplista aceasta idee. Daca ne referim la leptoni, din dezintegrarea unui mezon miu rezulta de regula un electron si doi neutrino diferiti. Cate proiectii trebuie sa aiba luxonul din care rezulta mezonul miu, dar particulele rezultate din dezintegrare, ale cui proiectii sunt?

Virgile, eu n-am aprofundat mecanica cuantică încât să-ţi dau un răspuns precis pentru fiecare dintre particulele amintite de tine. Deci depinde de tine în ce măsură vei putea aplica la mecanica cuantică ceea ce am spus eu.

În principiu, din punctul meu de vedere, raţionamentul este cam aşa. Luxonii care se deplasează rectiliniu (dacă ar exista aşa ceva) au viteza luminii în vid. La ceilalţi luxoni, care se mişcă, de exemplu, pe o elice, se văd proiecţiile lor pe axa elicei, iar proiecţia are viteza mai mică decât viteza luminii. Dacă luxonii se mişcă pe traiectorii şi mai complicate, atunci proiecţia lor pe axa traiectoriei se mişcă în modul corespunzător pe care voi îl interpretaţi ca fiind o altă particulă. Etcetera.

S-ar putea să greşesc ceva, dintr-o neînţelegere, dar sunt deschis la sugestiile voastre.

Cred ca luxonii reprezinta doar modul de transmitere a informatiei pe o traiectorie cu curbura zero, in timp ce particulele sunt rezultanta transmiterii informatiei pe traiectorii cu curburi diferite, mai mari decat a luxonilor.
Pentru clarificare atasez un extras din topicul meu despre electron.
Care este semnificatia masei relativiste?

Sa incepem cu expresia masei relativiste data de relatia lui Eistein ;mrel=mo*1/[1-(V^2/c^2)] ;
Aceasta relatie se mai poate scrie ;
mrel=mo*c/[c^2-V^2]^1/2 ;;
Sa analizam numitorul relatiei, in care vedem ca este vorba de radacina patrata din diferenta a doi vectori viteza ridicati la patrat. Cu alte cuvinte avem teorema lui Pitagora intr-un triunghi dreptunghic. Notam aceasta

diferenta cu vectorul Vt ; adica; Vt=(c^2-V^2)^1/2;


Sa facem o reprezentare grafica a celor spuse mai sus, considerand un punct ”O ” care apartine particulei.

https://2img.net/r/ihimizer/i/masarelativistaaelectro.jpg/
https://2img.net/r/ihimizer/i/eliceamiscariistringulu.jpg/

virgil a scris:Cred ca luxonii reprezinta doar modul de transmitere a informatiei pe o traiectorie cu curbura infinita, in timp ce particulele sunt rezultanta transmiterii informatiei pe traiectorii cu curburi diferite, mai mici decat a luxonilor.

Am încercat să înţeleg ce vrei să spui (căci luxonii nu pot fi un mod de transmitere, iar informaţia nu ştiu cum se poate deplasa pe o traiectorie). Dar se pare că vrei să spui că luxonii se deplasează pe o traiectorie de curbură nulă, nu infinită. Bine zic?

Da, curbura nula, scuze pentru eroare.

Atunci e perfect. Înseamnă că ai înţeles ce vreau să spun despre faptul că orice tardion este „proiecţia” unui luxon pe axa traiectoriei luxonului.

Da sunt de acord in masura in care intelegi ce am vrut eu sa spun prin exemplul electronului.

Cred ca ar trebui sa te pronunti mai exact ce intelegi prin luxoni, si care e ordinul lor de marime.

In poza aceasta se vede traiectoria elicoidala pe care o au luxonii tai, care in cazul meu i-am denumit stringuri al caror fluid se deplaseaza cu viteza luminii. Nu stiu care termen este mai potrivit, de aceia te-am rugat sa spui ce intelegi prin luxoni.

https://2img.net/r/ihimizer/img820/5025/masarelativistaaelectro.jpg

virgil a scris:Da sunt de acord in masura in care intelegi ce am vrut eu sa spun prin exemplul electronului.

Ce frumos ne apropiem de adevăr! Ok. Atunci să vedem dacă a înţeles şi cris în ce măsură luxonul care este deviat de gravitaţie este de fapt un tardion. Atunci, el ar putea progresa în teoria lui prin aprofundarea celor spuse aici.

virgil a scris:Cred ca ar trebui sa te pronunti mai exact ce intelegi prin luxoni, si care e ordinul lor de marime.

Luxonii (având masa de repaus nulă) sunt puncte geometrice care se deplasează cu viteza luminii în vid faţă de orice observator. În sens şi mai profund, singurul constituent al lumii este tahionul, motiv pentru care chiar şi luxonii sunt doar proiecţii ale tahionului în mişcarea sa cu viteza infinită.

luxonul care este deviat de gravitaţie este de fapt un tardion

Luxonul devine tardion numai cand viteza lui scade sub viteza luminii. Daca luam exemplul unei lentile gravitationale, vedem ca lumina nu-si modifica viteza ci doar traiectoria. acest lucru se produce datorita patrunderii luminii printr-un spatiu ai carui parametri sunt modificati de campul gravitational.

În sens şi mai profund, singurul constituent al lumii este tahionul, motiv pentru care chiar şi luxonii sunt doar proiecţii ale tahionului în mişcarea sa cu viteza infinită.

Ma abtin sa comentez aceasta afirmatie, deoarece daca ceva se misca cu viteza infinita indiferent ce proiectie ii faci dai peste un caz de nedeterminare avand produsul dintre ceva si infinit.

virgil a scris:

luxonul care este deviat de gravitaţie este de fapt un tardion

Luxonul devine tardion numai cand viteza lui scade sub viteza luminii.

Viteza unui luxon nu poate scădea.

Daca luam exemplul unei lentile gravitationale, vedem ca lumina nu-si modifica viteza ci doar traiectoria. acest lucru se produce datorita patrunderii luminii printr-un spatiu ai carui parametri sunt modificati de campul gravitational.

Corect. Dar oare asta să însemne că tardionul nu este proiecţia unor luxoni?

cris a scris:
Si lumina este deviata de gravitatie.

Asta denota, ca sunt mai multe cauze, care actioneaza, in cadrul a ceea ce numim gravitatie. Formula fortei gravitationale pe care o aplicam, nu este completa. Lipseste ceva, ce are o mica influenta, dar are.
Fotonii=lumina=unda EM este in acest caz purtata de mediul inconjurator, care are si el o oarecare deplasare spre corpul ce emite unde gravitationale. Nimic nu se pierde si nu se castiga, doar se transforma. Gravitonii si fotonii constituie acel ocean de free energy.
Nu este nevoie sa amintesc, dar poate este, ca in acest caz lumina nu sufera si modificari energetice. Nu exista nici o deplasare spre rosu sa albastru-UV. Adica undele = corpusculii gravitationali nu actioneaza unilateral ei insisi asupra fotonilor. Doar mediul este intro mica deplasare si odata cu el tot ce contine.

Dar oare asta să însemne că tardionul nu este proiecţia unor luxoni?

Cat timp privesti luxonul ca pe o individulalitate, nu o sa obtii niciodata un tardion. Luxonul face parte dintr-un fluid, asa cum molecula de apa face parte dintr-un ocean.
Informatia se propaga in spatiu prin intermediul luxonilor, asemanator (nu identic) cum se propaga sunetul prin apa. De fapt vibratia continua a luxonilor intr-o anumita "formatie" are ca efect fotonul, cuanta sau particula respectiv tardionii, dupa caz. In timp ce luxonul este ceva infinitezimal, tardionul reprezinta o anumita "formatie" a unui fluid de luxoni, caracterizat de o multime de parametri; viteza, masa, lungime de unda, spin, sarcina, moment magnetic si derivatele lor.

[quote]Si lumina este deviata de gravitatie.
[quote]
Traiectoria urmata de raza de lumina in campul gravitational, poate fi reprodusa (imaginar) prin transmiterea luminii printr-o fibra optica. Concluzia este ca atat prin fibra optica cat si prin camp, lumina sufera reflexii multiple succesive, numai ca in camp gravitational reflexiile au un caracter continuu, datorat continuitatii deformarii spatiului prin care se transmite.

Haideţi să clarificăm un lucru important. Ce părere aveţi, sunt toţi tardionii alcătuiţi numai şi numai din luxoni? Sau, dimpotrivă, tardionii sunt particule distincte de luxoni, alcătuite la rândul lor doar din alţi tardioni?

Eu consider prima variantă, şi anume că toţi tardionii sunt alcătuiţi din luxoni.

Evident, răspunsul la această problemă pare să fie echivalent cu cel al problemei naturii electromagnetice a Universului.

Este foarte greu sa dai un raspuns corect la aceasta intrebare, deoarece trebuie sa tii cont de existenta unor particule fundamentale si anume; 6 leptoni (mezonii miu, electronii, taonii, si neutrinii lor, cat si antileptonii acestora) si a 6 cuarci cu anticuarcii lor. Din capul locului avem doua subspatii ale aceluiasi univers, un spatiu pentru particule si altul simetric pentru antiparticule. Materia cunoscuta reprezinta doar asimetria dintre cele doua subspatii, acel 5% din materia universului restul reprezentand materie si energie intunecata, despre care nu stim nimic. Faptul ca prin dezintegrarea unor particule se obtin alte particule, sau/ si, fotoni, ma duce cu gandul ca orice particula fie ea si fundamentala reprezinta un conglomerat de materie care se poate restructura in alte particule in urma dezintegrarii. Asadar daca un mezon miu reprezinta un conglomerat de luxoni, in urma dezintegrarii acest conglomerat se rupe si se restructureaza intr-un electron, un neutrino, si un antineutrino, adica in trei entitati (tardioni) care la randul lor nu sunt decat niste "glomerule de luxoni" care intrunesc anumite reguli stricte. (legea conservarii energiei, a impulsului, a sarcinii, a spinului etc).
Ca raspuns final, toti tardionii sunt alcatuiti din luxoni, dar cat de complicat este. Imixtiunea antiparticulelor in timpul dezintegrarii particulelor reprezinta situatii limita locale, de raspuns ale eterului cosmic, in care au loc transformarile respective, cu scopul respectarii legilor de conservare. Astfel fiecare farama de univers este definita strict de o functie cu x variabile dupa cate legi de conservare sunt.

Mamăăăăăăăă, ce frumos raţionament, Virgileee! Păi mie nici nu mi-a trecut prin cap să încerc să-mi argumentez opinia folosindu-mă de dezintegrarea materie-antimaterie! Păi asta era! Ai consolidat foarte frumos concepţia potrivit căreia orice tardion este alcătuit din luxoni. Aşa este, domnilor! În lumea asta mare nu există altceva decât luxoni, iar tardionii sunt doar impresii de-ale noastre pe care ni le facem atunci când nu privim suficient de adânc în materie.

Ei, acu-i acu! Păi dacă totul este alcătuit din luxoni şi dacă în lume nu există altceva decât luxoni şi dacă, în consecinţă, totul are masă de repaus nulă, atunci nu cumva totul este de natură electromagnetică, nu cumva totul este, de fapt, lumină? Cu siguranţă că da!

Frumoase argumente!

Nu cred ca trebuie sa ne grabim cu concluziile, pentru ca nu stim prea multe despre quarci. Fortele de interactiune intre quarci sunt asa puternice incat nu sunt niciodata singuri. Poate actualele experimente pe LHC va descoperi noi proprietati ale quarcilor.
Chiar daca toate particulele sunt de natura electromagnetica, cine ne spune care este natura gravitatiei, care este principiul prin care un corp ceresc deformeaza spatiul, de fapt care este natura spatiului de poate fi deformat de o masa. In ce consta raportul dintre masa unui corp si spatiul inconjurator.

virgil a scris: cine ne spune care este natura gravitatiei, care este principiul prin care un corp ceresc deformeaza spatiul, de fapt care este natura spatiului de poate fi deformat de o masa. In ce consta raportul dintre masa unui corp si spatiul inconjurator.

Deformarea spatiutimp este reala dar greu de digerat asa ca e mult mai bine sa o luam babeste;
Campul gravitational micsoreaza viteza luminii dar in acelas timp micsoreaza proportional si corpurile.De aici rezulta ca un observator care incearca sa determine viteza luminii o gaseste constanta.
Ce este gravitatia?
O particula este o variatie electromagnetica asa de intensa incat in loc sa se propage liniar se invarte intr-un spatiu dat.Asta face sa apara propietatea numita inertie.In acelas timp cand particula se afla in apropierea unei mase apare o incetinire a vitezei de rotatie pe directia masei respective aceasta ducand la o deplasare pe acea directie.

cris a scris:
1-Deformarea spatiutimp este reala dar greu de digerat asa ca e mult mai bine sa o luam babeste;
2-O particula (banuiesc ca a vrut sa specifice: material ponderala) este o variatie electromagnetica asa de intensa, incat in loc sa se propage liniar se invarte intr-un spatiu dat. Asta face sa apara propietatea numita inertie.

1-Pentru mine nu e nimic greu de digerat, eu mananc spatiul si timpul oricui, oricat de deformat ar fi..Deformare profesionala, sunt de fier si am destul acid-suc gastric din Coca-Cola.
2-Sa zicem despre un proton sau electron: Daca le dam o "deformare", adica le bagam energii intrun anumit fel, (le acceleram in limbaj elevat), atunci capata acceleratie liniara si se pot deplasa liber pana aproape de viteza luminii. Ca urmare, atunci pierd acea propietate numita inertie si devin unde EM libere, luxoni de tip Gama.
In cazul protonilor, eu cred orbeste ca acolo sunt mai multe "unde EM" aparent stationare-rotitoare, aflate inlantuite intrun dans-hora. Unele trag hais, altele cea-cea-cea si astfel isi anuleaza efectul. Dar daca se rupe colivia, fiecare isi ia zborul in cele trei directii x, y, z. Ceea ce s-a si demonstrat. Din nucleul de hidrogen ies trei fotoni X si nu mai ramane nimic. (daca protonul se rupe din cauza ca a fost accelerat pana la viteza luminii, atunci ies trei fotoni Gama).
Ca idee, cei trei fotoni sunt denumiti cuarci up si down. Doi dintre ei fac pereche buna intre ei, fiind in antifaza cuplati, dar ramane al treilea pe jumatate liber, care emite camp pozitiv si face pereche cu electronul exterior. Toti acestia se si rotesc, pastrandu-si pozitia relativa intre ei.
Accidental in anumite conditii e posibil ca electronul exterior sa fie absorbit, si ansamblul devine un mic neutron, de 100.000 de ori mai mic. Cica materia face colaps sau implozie.
Pentru cei ce sunt si cu experimentul, ii invit sa studieze descarcarea electrica in tuburi la foarte joasa presiune. Vor constata cum creste presiunea dupa zeci sau sute de mii de descarcari sub curent in impulsuri de 1 ms si 500 A. Apare mult hidrogen in tub. De unde ?

Ca idee, cei trei fotoni sunt denumiti cuarci up si down. Doi dintre ei fac pereche buna intre ei, fiind in antifaza cuplati, dar ramane al treilea pe jumatate liber, care emite camp pozitiv si face pereche cu electronul exterior.

Protonul contine 2 quarci up cu sarcina electrica +2/3 fiecare si un quarc down cu sarcina -1/3.
Suma celor trei sarcini electrice face cat sarcina unui electron. (2/3 + 2/3)-1/3 =+1;
Intrebarea este de ce electronul are sarcina intreaga, iar quarcii au sarcina fragmentara, doar toate particulele provin sau se pot dezintegra in cuante gama.
Cum se misca luxonii intr-un electron si rezulta sarcina unu si cum se misca luxonii intr-un quarc si da sarcina 1/3 sau 2/3 ... , sau cu se misca luxonii intr-un neutrino si da sarcina electrica zero.