ARE UNIVERSUL ORIGINE ELECTROMAGNETICA?

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Este necesară o nouă teorie în Fizică?”]

Personal cred ca universul este totalmente de origine electromagnetica si lucrez la aceasta teorie.

Da, dar ce te faci cu gravitatia care patrunde nestanjenita prin structurile electromagnetice. Campul gravitational nu poate fi ecranat precum campul electromagnetic. Desi campul gravitational structureaza materia in macrocosmos, se dovedeste a fi mai subtil si mai penetrant decat campul electromagnetic care structreaza microcosmosul. Care este legatura dintre cele doua campuri? Daca mi-ar fi permis sa fac o legatura intre campul gravitational si cel electromagnetic, as spune despre campul gravitational ca este un camp de ordinul intai, iar campul electromagnetic este un camp de ordinul doi, sau trei, apoi vin fortele tari s.a. m.d.
Daca as face o comparatie intuitiva, as atribui de exemplu finetea fainii de grau pentru campul gravitational, boabele de grau fortelor slabe, iar spicele de grau campului electromagnetic...
A nu se intelege ca atribui campurilor o structura materiala de tipul particulelor, ci o structura de tipul stringurilor care au ca proprietate fundamentala puterea de asociere pe diferite niveluri, conform exemplului de mai sus.

Poate, e un amanunt, oricum se intelege si asa, cred.

Iata mai jos aceiasi relatie folosita pentru calculul orbitiei lui Jupiter;





Cat priveste precizia calculului, trebuie sa stii ca relatia de similitudine contine constanta de similitudine de 18.087 care are o valoare rotunjita pentru ca mai are si alte zecimale. Aceasta constanta reprezinta puterea la care este ridicata expresia din paranteza patrata. Insa in paranteza se mai afla o constanta de sistem care difera de la sistemul de sateliti fata de sistemul solar (planetar), sau fata de galaxii. Si aceasta constanta are mai multe zecimale. Pe de alta parte chiar orbitele reale sunt eliptice, iar eu am calculat doar o raza medie. Este foarte greu sa pleci de la o dimensiune de 10^-10m si sa ajungi cu precizie mai mare la o dimensiune cosmica.
Ce este de remarcat, ca totdeauna indiferent de sistem se foloseste aceiasi constanta de similitudine.

Nu se vede bine din pacate imaginea cu relatia respectiva, asa ca precizez ca Raza orbitei lui Jupiter calculata cu relatia de similitudine este 7.759*10^11m, iar raza reala a orbitei este 7.78*10^11m; asa ca rezultatele sunt foarte apropiate, mai ales tinand seama de ordinul de marime.

Poate se vede mai bine aici;

În regulă, atunci. E bine că ai specificat.

Mai jos se poate vedea calculul perioadei de revolutie a planetei Jupiter folosind relatiile de similitudine functie de perioada orbitalului pentru electronul de hidrogen. Dupa cum se vede se foloseste aceiasi constanta de similitudine si acesiasi constanta de sistem.

In esenta prin fiecare punct din univers trec o infinitate de stringuri atat cu frecvente inalte cat si cu frecvente joase. Cred ca, trebuie sa existe o proprietate prin care se manifesta afinitatea stringurilor cu aceiasi frecventa, sau cu frecvente apropiate, afinitate care le permite sa se asocieze in pachete de stringuri, in urma carora apare fenomenul de interferenta, sau fenomenul de batai in cazul frecventelor apropiate, de unde se poate observa ca viteza de grup care in cazul fotonilor este totdeauna egala cu viteza constanta a luminii. Faptul ca viteza luminii este constanta presupune ca pachetele de stringuri care se asociaza in fotoni au totdeauna o diferenta de frecventa constanta, in caz contrar nu se asociaza, pentru ca ar rezulta viteze de grup diferite, ca in cazul particulelor. De Broglie explica foarte bine acest lucru.

Citate din virgil, pe care incerc sa le descifrez:
">>>pachetele de stringuri care se asociaza in fotoni au totdeauna o diferenta de frecventa constanta, in caz contrar nu se asociaza,,,,
>>>Cred ca, trebuie sa existe o proprietate prin care se manifesta afinitatea stringurilor cu aceiasi frecventa, sau cu frecvente apropiate, afinitate care le permite sa se asocieze in pachete de stringuri, in urma carora apare fenomenul de interferenta, sau fenomenul de batai in cazul frecventelor apropiate..."
Rog daca se poate, ceva mai intuitiv. Au cumva legatura si cu pachetele de fotoni zise laser ? Cat de mari sunt si cum arata aceste pachete de stringuri care formeaza fotonii?
Hai sa dam niste valori frecventelor diferite ale stringurilor, care formeaza un foton rosu, de exemplu 650nm. O diferenta de frecventa "delta f" constanta, cum adica ? Parca pana mai ieri totul se baza pe granule de energie zise quante, care dau acele mici salturi bruste de energie.
Daca trec unul pe langa altul doi fotoni cu frecventa putin diferita, se asociaza sau se interfereaza si apar fenomene de crancene batai ? Cine ii desparte in final ? Apoi "pupat piata Endependentei, pa... si au revoir ?"
Oare la randul lor stringurile din ce alte pachete si pachetele sunt facute ? Cum sunt aranjate, cum sunt legate, lipite ?
"Fizica la pachet". Prea multa relativitate si incertitudine, hazard.
Unde este "teoria certitudinii" ?
Tocmai ma delectam cu o sinteza a unui sugubat observator al massmediei capitaliste romanesti, care ne-a pus pe StrongDC++ un "5 Metode pentru Tampirea Populaţiei.doc"
Valabil si pt fizicienii "moderni".

">>>pachetele de stringuri care se asociaza in fotoni au totdeauna o diferenta de frecventa constanta, in caz contrar nu se asociaza,,,,
>>>Cred ca, trebuie sa existe o proprietate prin care se manifesta afinitatea stringurilor cu aceiasi frecventa, sau cu frecvente apropiate, afinitate care le permite sa se asocieze in pachete de stringuri, in urma carora apare fenomenul de interferenta, sau fenomenul de batai in cazul frecventelor apropiate..."

Descrierea aceasta se refera la un moment dinaintea aparitiei fotonilor sau particulelor. Este un moment "tulbure", in care neavand particule, nu se manifesta nici campurile, doar spatiul ocupat de stringuri care oscileaza in felul lor. In acest moment am introdus o proprietate de asociere a stringurilor aflate la rezonanta.
Din practica undelor radio, atunci cand doua unde care difera intre ele cu putin ca frecventa, acestea interfereaza si se manifesta fenomenul de "batai", adica daca sunt unde din domeniul audio, semnalul se va auzi in valuri cand mai tare cand mai incet. Acest semnal se propaga cu alta viteza decat viteza de faza a undelor, si a capatat denumirea de viteza de grup. Dupa cum am mai spus De Broglie a aratat foarte bine acest lucru cand a explicat aspectul ondulator al particulelor.
In cazul stringurilor, vor fi stringuri care oscileaza pe frecvente apropiate, iar in urma asocierii va aparea fenomenul de interferenta manifestat prin acele "batai".

Au cumva legatura si cu pachetele de fotoni zise laser ? Cat de mari sunt si cum arata aceste pachete de stringuri care formeaza fotonii?

Au legatura, in masura in care orice foton este rezultanta unui cumul de astfel de interferente ale stringurilor.
Stringurile sunt ca un fel de fibre optice care permit transmiterea oricaror semnale de interferenta, iar fenomenul de batai creaza premizele aparitiei fotonilor, si de aici a particulelor. Nu pot sa precizez care este frecventa stringurilor si ce diferenta de lungime de unda trebuie sa fie intre ele pentru ca sa se obtina viteza de grup egala cu viteza luminii, dar probabil se pot face anumite evaluari cu datele cunoscute despre radiatia de fond din univers.

O diferenta de frecventa "delta f" constanta, cum adica ? Parca pana mai ieri totul se baza pe granule de energie zise quante, care dau acele mici salturi bruste de energie.



Da, totul devine granular, cuantificat de aici incolo, din momentul cand intreg universul este plin de interferente "batai" a caror asociere duc la formarea fotonilor.

Daca trec unul pe langa altul doi fotoni cu frecventa putin diferita, se asociaza sau se interfereaza si apar fenomene de crancene batai ?



Da, dar in urma interferarii apar franjele de interferenta pe care se bazeaza interferometria.

"Fizica la pachet". Prea multa relativitate si incertitudine, hazard.
Unde este "teoria certitudinii" ?
[quote]

Nu poti sa ceri precizie in haos, ci doar presupuneri ca faptele se petrec astfel. Nu exista nici un mijloc de masurare sau de punere in evidenta al stringurilor.

virgil a scris: Descrierea aceasta se refera la un moment dinaintea aparitiei fotonilor sau particulelor. Este un moment "tulbure", in care neavand particule, nu se manifesta nici campurile, doar spatiul ocupat de stringuri care oscileaza in felul lor.

Mda,...au fost multe momente tulburi inainte de Big-Bang, cand totul era descris in "Cand Fizica Fu Tulbure". Noroc ca s-a mai limpezit putin intre timp, dar tot in ceata si incerta a ramas.
Si eu am pe masa de lucru si in cap o lucrare monumentala, cred ca-i voi pune titlul "Teoria Genezei Universului in viziunea lui Gafiteanu". Si la mine se bat intre ei campii, interfereaza, se anuleaza, fac de toate, stringuri, gauri, viermi, cuarci, supe, gogoloaie, concentrate Bose-Einstein, Bizoni, Fermioni, Paste, Vapori, Gaze, nimic nu cred ca lipseste. Apoi in acest efervescent si ferment haos intestinal vine si momentul zero, Big-Bangul, cand totul explodeaza si se imprastie. Apoi savantii au denumit asta Electro-Magnetism..

Mai astept idei.

Acum ma lupt pentru inregistrarea ideilor la OSIM. Acolo sunt la concurenta cu Dan Preda si cu Dumnezeu, care au venit cu alte idei despre Facerea Lumilor. Cu Dumnezeu am avut o placuta discutie si mi-a marturisit ca nici El nu stie ce a fost inainte de BigBang, dar ca dupa era un haos de nedescris, mai ceva ca-n zilele noastre.
Oricum ideile mele cu supa primordiala care s-a acrit si a devenit ciorba sunt ceva traznet, toti au ramas trazniti.
Am expus cate ceva din acestea in posturile mele anterioare, amanunte in curand, sa nu-mi furati ideile.
La fel ca-n alt caz celebru, si eu sper sa fac o cercetare de lunga durata si colectiva pe forumuri si la posturi TV. Apoi adun tot ghiveciul si inregistrez in nume propriu.
Se pare ca am gasit si piatra filosofala, acea ecuatie fundamentala care spune totul:
InPUTZ=BigBang=OutPUTZ.
Observati marea deosebire fata de teoria lui WoodyCAD „Fundamentele Universului”, unde se neaga aceasta egalitate si dispar chiar si poli, dispare si bunul simt, totul intra invartindu-se elicoidal intro gaura neagra fara sa mai iasa.
Am auzit ca Maiistrul se invarte in sferele inalte si isi face adepti printre Sfinti. Spera sa rastoarne ordinea fireasca, sa dea o lovitura la Divinitate pornita chiar din interior. Vrea nefericitul sa ajunga acuma la Patriarhie, sa fie numit PreaFericit si sa puna mana pe cele sfinte cu puteri miraculoase.
Asa ca in curand urmariti-L la postul TV-Trinitas.
http://linktvonline.com/home/36-tvonline/90-Trinitas%20TV

Sunt inclinat sa cred ca aceste stringuri fie ele de marimi cosmice, sau de marimi microcosmice, sunt intodeauna curbe inchise, dar deformabile, care "materializeaza" liniile de camp. Natura campului este data de frecventa oscilatiilor respective care circula pe traseul acestor linii de camp indiferent de natura lor. Frecventa acestor oscilatii este atat de mare pentru campurile electromagnetice, sau atat de mica pentru campurile gravitationale, incat nu poate fi perceputa nici cu cele mai fine aparate. Cuanta de schimb intre particulele incarcate electric este fotonul, adica ceia ce circula prin stringurile care sunt si linii de camp. Dar acesta este numit impropriu foton, deoarece este raspandit in infinitatea liniilor de camp ce inconjoara particula. Mi-am permis sa numesc acest semnal care circula printr-un string sau o linie de camp, "fotonino" diminutivul de la foton, evident plagiind pe neutrino.

Salut,
Universul nostru si altele care or mai exista sunt separate print-o vibratie de rezonanta

Corect. Aveti nota 10.

Salut,

gafiteanu a scris:Corect. Aveti nota 10.

MULȚUMESC. Nu știu cât adevăr am, asa simt eu.

Daca intre "Universuri" exista vibratii de rezonanta, in mod logic nu sunt separate, ci legate exact prin asa ceva.
Doua galaxii se pot astfel cupla, si se varsa alternativ una in cealalta. Cazul Galaxiei noastre care acum o suge pe Andromeda. Peste cateva miliarde de ani va fi inversa acretia.
Si in microunivers se intampla la fel, rezoneaza cate doua cuante opuse, se tot mananca alternativ una pe cealalta.
In felul acesta ati aflat ce este unda electromagnetica in alt mod in afara de formulele lui Maxwell.

Sa revenim la subiect.
Avem la indemana aceste corzi vibrante denumite stringuri, si energia care se manifesta prin vibratia lor. La rezonanta au proprietatea de a se contopi, insumandu-si energiile, si micsorandu-si volumul ocupat. Un string, seamana cu o linie de camp prin care se deplaseaza un semnal, iar cand doua linii de camp oscileaza printr-o frecventa care difera cu putin (delta fi), apare o interferenta si un nou semnal ca diferenta (fi1-fi2), ce imbraca ca o anvelopa semnalele celor doua, anvelopa ce se deplaseaza cu viteza de grup egala cu viteza luminii.
Semnalul de energie a unui string, l-am numit fotonino.
Daca; mc^2= h*fi, pentru (fi minim) egal cu unitatea avem; m=h/c^2; inlocuind valorile masa energetica a unui fotonino este; m=10^-34/10^16= 10^-50; Acesta fiind ordinul de marime nedetectabil a unui fotonino.
Cuanta de schimb intre doua particule incarcate electric este fotonul, care asigura forta de legatura intre sarcini, prin impulsul transmis una alteia. Dar cum liniile de camp diverg de la o particula si converg catre cealalta, tot asa si fotonul initial emis de o particula se descompune in multitudinea liniilor de camp, in acei fotonino nedetectabili, dar care sunt emisi de o particula si se insumeaza din nou intr-un foton in cealalta particula, avand ca efect forta de interactiune. Daca apropiem destul de mult cele doua particule, observam ca fotonul se regaseste sub doua stari; o stare concentrata pe care o cunoastem ca foton, si o stare dispersata in miliarde de fotonino, apoi ciclul se reia.

Daca analizam interactiunea dintre doi electroni, vedem ca acestia se resping, intre acestia avand loc un schimb de fotoni, al caror impuls da nastere unei forte de respingere. In cazul a doi pozitroni, fenomenul este similar, acestia se resping la fel ca electronii. Dar in cazul interactiunii dintre un electron si un pozitron apar forte de atractie, deoarece emisiunea unui foton de catre o particula, este acelasi lucru cu absorbtia unui foton de o antiparticula, deci in acest caz daca consideram electronul ca fiind un oscilator sau un emitator de fotoni, pozitronul va fi un rezonator sau un sorb de fotoni. Fotonii de schimb nu sunt aceiasi cu fotonii cunoscuti, datorita frecventelor acestora imposibil de detectat.

Don virgil, miliarde de electroni nu se resping intro scanteie sau fulger. Doar daca stau pe o sfera sau alt corp metalic ciudat, atunci se resping, mai corect se repartizeaza intrun anumit fel pe suprafata. Chiar se aduna spre varfuri. Iar cand scapa, se unesc in scantei.
Electronul si pozitronul se atrag, dar nu oricat de mult si nu se anihileaza, cum spun profesorii prosti. Nu se anihileaza, ci formeaza o noua particula auto-deplasabila, exact un foton X cu Eo=1.022.000 eV.
Electronii si pozitronii au mai facut si altceva decat fotonii X si Gama, si anume protonii, care nu pot scapa si radia. Se cheama energie blocata, dar in miscare interna locala. Practic absolut tot ce exista si ce vedem si ce nu vedem ca materie ponderala este 50% electroni si 50% pozitroni (cu exceptia gaurilor negre, a electronilor si a pozitronilor liberi !!!).
Nu prea sunt cunoscuti nici "fotonii cunoscuti", nici "fotonii de schimb", nici "fotonino sau fotopico" aparuti mai alaltaieri. Fara o imagine=desen sau filmulet animat descriptiv nu putem intelege ce "vezi" matale.
Nu mai da crezare la tot ce visezi cand dormi, ca nu vine dintro inspiratie divina.
Incearca sa visezi cand esti treaz, inchide ochii, intra in transa si vei vedea realitatea cu ochii mintii. Apoi pune imediat mana pe creion si lasa posteritatii.

Don virgil, miliarde de electroni nu se resping intro scanteie sau fulger. Doar daca stau pe o sfera sau alt corp metalic ciudat, atunci se resping, mai corect se repartizeaza intrun anumit fel pe suprafata. Chiar se aduna spre varfuri. Iar cand scapa, se unesc in scantei.

Cuanta de schimb a campului electromagnetic este fotonul, dar nu un singur foton realizeaza interactiunea. Interactiunea se produce printr-un flux contiunuu de fotoni aflati in circulatie, descompusi dealungul miliardelor de stringuri ce inconjoara orice particula. Intrucat am spus mai inainte ca stringurile sunt curbe inchise dar deformabile, si aceste cuante de schimb formeaza un circuit inchis dar continuu dealungul stringurilor care nu sunt altceva decat liniile de camp. Faptul ca, fotonii sau cuantele de schimb se propaga prin stringuri, formeaza un circuit inchis in jurul particulelor, respecta legea conservarii energiei, particula ramanand mereu aceiasi.

Electronii si pozitronii au mai facut si altceva decat fotonii X si Gama, si anume protonii, care nu pot scapa si radia. Se cheama energie blocata, dar in miscare interna locala.

Nu inteleg ce vrei sa spui, asa ca te rog sa detaliezi.

Practic absolut tot ce exista si ce vedem si ce nu vedem ca materie ponderala este 50% electroni si 50% pozitroni (cu exceptia gaurilor negre, a electronilor si a pozitronilor liberi !!!).

Dar de neutrino-antineutrino ai auzit? dar despre quarci care sunt de 6 feluri si care intra in structura nucleonilor, protonilor si a altor barioni?
Despre mezonii miu, mezonii pi, mezonii K,
Toate aceste particule sunt tot electroni si pozitroni?

Electronul si pozitronul se atrag, dar nu oricat de mult si nu se anihileaza, cum spun profesorii prosti. Nu se anihileaza, ci formeaza o noua particula auto-deplasabila, exact un foton X cu Eo=1.022.000 eV.

Imi spui si mie care este denumirea stiintifica a acestei particule formata dintr-un electron si un pozitron? eventual arata-mi si o diagrama a lui Feynman pentru ca tot amintesti de desene.
Din experientele efectuate de fizicieni, rezulta fara indoiala ca din ciocnirea a doua cuante gama de cel putin 0.511 Mev, se genereaza o pereche electron-pozitron. Reactia trebuie sa aiba loc in apropierea unui nucleu greu care sa preia diferenta de spin.
Din experienta lui Reinessi Cowan a rezultat procesul de anihilare a perechii electron-pozitron in doi fotoni. Ei nu au folosit doar ochii mintii, ci chiar experimentul practic.
Profesorii spun ce au descoperit fizicienii, iar fizicienii nu sunt prosti si nici profesorii care ti-au dat stiinta de carte, nu te lua dupa Woody ca gresesti.

Nu mai da crezare la tot ce visezi cand dormi, ca nu vine dintro inspiratie divina.
Incearca sa visezi cand esti treaz, inchide ochii, intra in transa si vei vedea realitatea cu ochii mintii. Apoi pune imediat mana pe creion si lasa posteritatii.

Afrontul acesta este specific oamenilor care fac afirmatii superficiale. Eu nu visez cand scriu, ci doar incerc sa elucidez momentul din primele sutimi de secunda ale universului, cand nu existau particule, nici fotoni, ci doar energia infinita concentrata intr-un punct. Acest moment trebuie corelat cu intreaga fizica cunoscuta. Eu fac doar o extrapolare a cunostiintelor fizicii inspre momentele de inceput ale existentei universului, iar daca reusesc sau nu, o pot confirma altii.

Fundamentele fizicii, deci si intreaga fizica este gresit fundamentata, deci implicit gresit dezvoltata si aplicata. Poti sa faci rationamente peste rationamente, precum si extrapolari bazate doar pe fizica oficiala, ca nu vei ajunge nicaieri, ci doar eventual sa o iei razna la un moment dat.

Vorbesti despre tot felul de particule subatomice; crezi ca doar astea exista? Atat putem detecta momentan. Insa si pe astea le detectam aiurea! Pentru ca aparatele cu care le detectam sunt aiurea, sunt concepute conform cu ceea ce cunoastem, si asa cum cunoastem, adica GRESIT! Totalmente gresit! Si aici nu e vorba doar de WoodyCad si de teoria lui, ci si de stiinta dinainte de teoria relativitatii!

Sugestia mea este ca decat sa cauti punctul ipotetic atotcuprinzator al BB, sau marele nimic, mai bine sa incerci sa descoperi ce este magnetismul si gravitatia cu adevarat, pentru ca ele nu sunt deloc ceea ce ni se prezinta pe toate canalele informationale oficiale.

Intr-un post anterior ti-am cerut sa dai exemplu de explozie naturala. Si l-ai dat pe cel al unei supernove. Insa nu cred ca explozia unei supernove este chiar o explozie. Asta este ceea ce cred oamenii de stiinta, conform a ceea ce si cum se cunoaste pana in prezent, si simuleaza utopia lor pe calculator, apoi floodeaza mintile naive.

Asa zisa explozie nu este deloc un proces cu defasurare aleatorie, hazardata, ci doar asa pare la nivel macro. La nivel micro totul are o desfasurare bine determinata. Insa nu putem vedea decat intuitiv la nivel micro, pe baza a ceea ce cunoastem si intelegem la nivel macro. Si baiul e ca intelegem gresit! Nu uita un adevar fundamental: "Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos!", si viceversa completez eu!

Eu tot nu pot pricepe cum de inainteaza atatea particule prin atatea stringuri, un adevarat paienjenis, capcane, laturi, in care ar trebui sa se incurce si sa cada victime ca mustele in capcane.
Dar de ce e nevoie de acei fotoni de interactiune ? Sunt cumva semnale prin care isi semnaleaza electronii prezenta si pozitia, sa nu se ciocneasca de alti electroni sau de nucleu ? Au electronii cumva faruri si stop rosu la fund, poate si claxon ?
Citat:"Intrucat am spus mai inainte ca stringurile sunt curbe inchise dar deformabile, si aceste cuante de schimb formeaza un circuit inchis dar continuu dealungul stringurilor care nu sunt altceva decat liniile de camp. Faptul ca, fotonii sau cuantele de schimb se propaga prin stringuri, formeaza un circuit inchis in jurul particulelor, respecta legea conservarii energiei, particula ramanand mereu aceiasi."
Nu prea inteleg cum se propaga prin stringuri. Sunt cumva stringurile niste "tuburi de forta", tunele sau autostrazi ?

Fundamentele fizicii, deci si intreaga fizica este gresit fundamentata

Intrega tehnologie din lume se bazeaza pe fizica, si totul functioneaza corect. S-a ajuns pe Luna cu aceasta tehnologie, si urmeaza sa se ajunga pe Marte, iar tu afirmi cu fruntea sus ca intrega fizica este gresit fundamentata. Dupa parerea mea, pana la noi descoperiri pe LHC nimeni nu are cunostiintele necesare pentru a afirma ca intreaga fizica este gresita, cel mult mai poate fi completata.

Insa nu cred ca explozia unei supernove este chiar o explozie.

Dar o explozie nucleara este o explozie?
"Pentru documentare citeste un extras din Wikipedia;
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viață.[1] Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele[2] cu o viteză de până la 30.000 km/s (o zecime din viteza luminii), declanșând propagarea unei unde de șoc[3] în mediul interstelar înconjurător. Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă."

"Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos!", si viceversa completez eu!

De fapt nu exista sus si jos, decat pentru cei aflati pe pamant, pentru ca daca te afli in cosmos unde este sus si jos?

Eu tot nu pot pricepe cum de inainteaza atatea particule prin atatea stringuri, un adevarat paienjenis, capcane, laturi, in care ar trebui sa se incurce si sa cada victime ca mustele in capcane.

Din moment ce stringurile nu au decat o dimensiune, niciodata o particula nu se poate ciocni de un string. Aminteste-ti cat de greu se ciocneste un neutrino cu substanta, poate traversa Pamantul fara sa se inregistreze nici o ciocnire.

Dar de ce e nevoie de acei fotoni de interactiune ? Sunt cumva semnale prin care isi semnaleaza electronii prezenta si pozitia, sa nu se ciocneasca de alti electroni sau de nucleu ? Au electronii cumva faruri si stop rosu la fund, poate si claxon ?

Nu este nevoie sa fii ironic, daca vrei sa ai un raspuns corect.
La nivelul in care are loc interactiunea, avem numai stringuri, fotoni, si particule. Cum este vorba de interactiunea a doua particule, singura posibilitate a unui raspuns corect ramane interactiunea prin intermediul fotonilor de schimb care rezulta din vibratia stringurilor ce face legatura intre cele doua particule.

Nu prea inteleg cum se propaga prin stringuri. Sunt cumva stringurile niste "tuburi de forta", tunele sau autostrazi ?

Dupa cum am spus, stringurile sunt niste corzi vibrante cu o singura dimensiune. Vibratia unui string l-am denumit "fotonino". Vibratia insumata a unui manunchi de stringuri, aflate in faza, da nastere la un foton. Definitia fotonului nu se opreste aici.

Dupa parerea mea, pana la noi descoperiri pe LHC nimeni nu are cunostiintele necesare pentru a afirma ca intreaga fizica este gresita, cel mult mai poate fi completata.

Corect exprimat. Este doar o parere. Iar CERN-ul este rezultatul stiintei TEORETICE actuale. Pe cand un LHC ecuatorial? Sau poate galatic, ca doar asa vom sparge "particule" din ce in ce mai mici, si asa vom trece si de bosonul Higgs! Sau LHC Cosmic, poate asa reusim sa trecem si de dimensiunea Plank!

Dar o explozie nucleara este o explozie?

Si explozia nucleara este un fenomen natural? Nu vrei sa sesizezi aberatia stiintei TEORETICE moderne! La fel ca si in cazul unei supernove.

De fapt nu exista sus si jos, decat pentru cei aflati pe pamant, pentru ca daca te afli in cosmos unde este sus si jos?

Consider ca nu ai inteles, nu ca esti ironic la adresa mea, si mentionez ca am facut afirmatia respectiva pentru a-ti aminti ca ceea ce este la nivel macro este la fel cu ceea ce este la nivel micro. Acum cred ca intelegi ce am vrut sa zic cu acea afirmatie. Defapt nu este a mea, este Legea Corespondentei, o lege universala, si apartine lui Hermes Trismegistul, si care are aplicabilitate in tot si toate.

am facut afirmatia respectiva pentru a-ti aminti ca ceea ce este la nivel macro este la fel cu ceea ce este la nivel micro.

Sunt de acord doar partial cu afirmatia asta. Eu sunt autorul "Teoriei similitudinii sistemelor Micro si macrocosmice". Ceva detalii gasesti in topicul "Constanta momentului cinetic redus". Am observat ca sunt anumiti parametri in micro, care nu au corespondent in macro. De exemplu electronii sau protonii au mereu aceleasi mase, sarcini, spini, etc. In timp ce in macro, corespondentul acestor particule poate avea marimi diferite, motiv pentru care am atribuit fiecarei planete un numar de sarcina notat cu "Z".

Interesant. Asta nu stiam. Apreciez munca depusa in crearea acestei teorii. Promit sa o citesc toata, chiar daca ce am citit de la inceputul ei nu corespunde cu ce am eu in cap.

Comparatia intre cele doua sisteme, micro si macro este binevenita, deoarece ambele ar trebui sa functioneze pe aceleasi principii, insa dpmdv este gresita in acceptiunea ta deoarece se bazeaza pe doua sisteme consacrate insa gresit fundamentate. Modelul atomic al lui Bohr este bazat pe modelul heliocentric al lui Kepler (Copernic fiind defapt tatucul acestuia). Insa ambele sunt gresite, deoarece modelul heliocentric nu este nicidecum heliocentric, ci mai degraba helicalo-centric, daca ma fac inteles in ceea ce vreau sa sugerez.

Modelul heliocentric este un model 2D, static, inchis, din care este exclusa dinamica intregului sistem si interactiunea acestuia cu sistemele interne si externe acestuia. Este total fals, si nu are corespondent in natura. NATURA, este mama intelepciunii! Observa natura virgil, si arata-mi undeva un model heliocentric.

In fine, nu mai intervin pe acest topic pana nu-ti citesc toata teoria. Sper sa gasesc idei interesante in ea

Sa revenim la tema topicului; daca "privim" un electron care se deplaseaza intr-un conductor electric, observam ca deplasarea are loc intr-un camp electric ce apare datorita diferentei de potential de la capetele conductorului. Deci electronul este respins de un capat, si atras de alt capat al conductorului, acest lucru se produce prin interactiunea fotonilor de schimb ai electronului studiat cu fotonii de schimb de la cele doua capete ale conductorului. In deplasarea sa, electronul pune in evidenta si o serie de linii de camp circulare ce materializeaza campul magnetic. Aceste linii de camp presupune existenta unor stringuri circulare ce oscileaza pe o anumita frecventa care trebuie sa fie diferita de frecventa fotonilor de schimb in interactiunea dintre doua sarcini. Astfel putem diferentia campul electric de campul magnetic, prin pozitia stringurilor fata de o axa de simetrie, cat si prin frecventa lor.

Dupa parerea mea electronul este o aglomeratie de stringuri circulare dispuse atat radial cat si circular in jurul unei axe de simetrie si arata aproximativ ca in figura de mai jos. Desigur liniile de camp nu au o extindere limitata ci doar scad in intensitate pe masura departarii de axa, ceia ce nu am putut reprezenta grafic foarte bine;

virgil, iti garantez eu ca imensa majoritate a electronilor nu sunt gogoloaie, ci arata ca un banut plat invartindu-se, un fel de capac. Daca se streseaza si se enerveaza, le iese un motz prin care isi scuipa vecinii. Dar mai au o urata particularitate, prezinta chiar si o minuscula gaurica neagra, ca trebuie si ei sa manance ceva, nu-i asa ? Deci nu sunt un perpetuum mobile.
Oare ce mananca electronii ? Eter, bineinteles. Au un aparat de digestie, care separa ce e bun de ce-i rau. Si elimina printro alta gaurica deseurile, toxinele.
Posibil sa aiba si organe sexuale diferite si nu degeaba.
Cand a facut Dumnezeu Lumea, nu a fost nevoie sa faca decat un electron si perechea lui, apoi totul a evoluat de la sine.
In concluzie, electronul este cel mai mic animal si acesta este electromagnetismul. L-am vazut cu microscopul neutrinic.
Neutrino ii seamana putin, dar nu face camp, deoarece chiar el este campul.