ARE UNIVERSUL ORIGINE ELECTROMAGNETICA?

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Este necesară o nouă teorie în Fizică?”]

Personal cred ca universul este totalmente de origine electromagnetica si lucrez la aceasta teorie.

Da, dar ce te faci cu gravitatia care patrunde nestanjenita prin structurile electromagnetice. Campul gravitational nu poate fi ecranat precum campul electromagnetic. Desi campul gravitational structureaza materia in macrocosmos, se dovedeste a fi mai subtil si mai penetrant decat campul electromagnetic care structreaza microcosmosul. Care este legatura dintre cele doua campuri? Daca mi-ar fi permis sa fac o legatura intre campul gravitational si cel electromagnetic, as spune despre campul gravitational ca este un camp de ordinul intai, iar campul electromagnetic este un camp de ordinul doi, sau trei, apoi vin fortele tari s.a. m.d.
Daca as face o comparatie intuitiva, as atribui de exemplu finetea fainii de grau pentru campul gravitational, boabele de grau fortelor slabe, iar spicele de grau campului electromagnetic...
A nu se intelege ca atribui campurilor o structura materiala de tipul particulelor, ci o structura de tipul stringurilor care au ca proprietate fundamentala puterea de asociere pe diferite niveluri, conform exemplului de mai sus.

cris a scris:
1-Deformarea spatiutimp este reala dar greu de digerat asa ca e mult mai bine sa o luam babeste;
2-O particula (banuiesc ca a vrut sa specifice: material ponderala) este o variatie electromagnetica asa de intensa, incat in loc sa se propage liniar se invarte intr-un spatiu dat. Asta face sa apara propietatea numita inertie.

1-Pentru mine nu e nimic greu de digerat, eu mananc spatiul si timpul oricui, oricat de deformat ar fi..Deformare profesionala, sunt de fier si am destul acid-suc gastric din Coca-Cola.
2-Sa zicem despre un proton sau electron: Daca le dam o "deformare", adica le bagam energii intrun anumit fel, (le acceleram in limbaj elevat), atunci capata acceleratie liniara si se pot deplasa liber pana aproape de viteza luminii. Ca urmare, atunci pierd acea propietate numita inertie si devin unde EM libere, luxoni de tip Gama.
In cazul protonilor, eu cred orbeste ca acolo sunt mai multe "unde EM" aparent stationare-rotitoare, aflate inlantuite intrun dans-hora. Unele trag hais, altele cea-cea-cea si astfel isi anuleaza efectul. Dar daca se rupe colivia, fiecare isi ia zborul in cele trei directii x, y, z. Ceea ce s-a si demonstrat. Din nucleul de hidrogen ies trei fotoni X si nu mai ramane nimic. (daca protonul se rupe din cauza ca a fost accelerat pana la viteza luminii, atunci ies trei fotoni Gama).
Ca idee, cei trei fotoni sunt denumiti cuarci up si down. Doi dintre ei fac pereche buna intre ei, fiind in antifaza cuplati, dar ramane al treilea pe jumatate liber, care emite camp pozitiv si face pereche cu electronul exterior. Toti acestia se si rotesc, pastrandu-si pozitia relativa intre ei.
Accidental in anumite conditii e posibil ca electronul exterior sa fie absorbit, si ansamblul devine un mic neutron, de 100.000 de ori mai mic. Cica materia face colaps sau implozie.
Pentru cei ce sunt si cu experimentul, ii invit sa studieze descarcarea electrica in tuburi la foarte joasa presiune. Vor constata cum creste presiunea dupa zeci sau sute de mii de descarcari sub curent in impulsuri de 1 ms si 500 A. Apare mult hidrogen in tub. De unde ?

Ca idee, cei trei fotoni sunt denumiti cuarci up si down. Doi dintre ei fac pereche buna intre ei, fiind in antifaza cuplati, dar ramane al treilea pe jumatate liber, care emite camp pozitiv si face pereche cu electronul exterior.

Protonul contine 2 quarci up cu sarcina electrica +2/3 fiecare si un quarc down cu sarcina -1/3.
Suma celor trei sarcini electrice face cat sarcina unui electron. (2/3 + 2/3)-1/3 =+1;
Intrebarea este de ce electronul are sarcina intreaga, iar quarcii au sarcina fragmentara, doar toate particulele provin sau se pot dezintegra in cuante gama.
Cum se misca luxonii intr-un electron si rezulta sarcina unu si cum se misca luxonii intr-un quarc si da sarcina 1/3 sau 2/3 ... , sau cu se misca luxonii intr-un neutrino si da sarcina electrica zero.

Si eu am increderea in originea em a universului. De foarte multa vreme ma gandesc la asta si incerc sa pun intr-o forma matematica acest lucru. Am ajuns intr-un stadiu intermediar in care in continuare imi trebuie inspiratie, interpretare si informare.
In principiu, cred, ca tot ce inseamna materie este o perturbare provenita din quantum vacuum. Gravitatia are ca influienta o deformare a acestuia.
Ca un rezultat preliminar dar nu final am ajuns la jumatate din valoarea unghiului de deflectie a luminii ce trece pe langa un corp masiv asa cum este prezis de teoria gravitatiei.
Mai lucrez.....sper sa am in continuare inspiratie, timp.....

Cea mai mare parte (covarsitoare) a Universului este ether si energie intunecata, adica tahioni si neutrini supraluminici.
Doar sub 1% este formata din luxoni (energie EM), iar max. 1% din acestia fac tardionii, adica atomii.
Doar luxonii si tardionii prezinta in jurul lor fenomene EM, adica fac camp electric si magnetic specific.
Deci sub 1% din Univers are origine EM. Restul e altceva si tare tare mult haos.
La fel e si cu neuronii nostrii, majoritatea 99% stau degeaba si e numai haos acolo.
Cine nu e convins ca se trage din haos............
"Din Chaos Doamne-am aparut
Si m-as intoarce in Chaos…
Si din repaos m-am nascut
Mi-e sete de repaos "
(Va plac versurile ?, tocmai acum le-am compus).

In principiu, cred, ca tot ce inseamna materie este o perturbare provenita din quantum vacuum

Acest quantum vacuum, este de fapt "nimicul" din care este creat universul. Insa exprimarea matematica a nimicului notata cu zero este deficitara fiind lipsita de informatie. In realitate in loc de zero trebuie scris; o=(-1+1); aceasta expresie ne arata ca nimicul este rezultanta a doua principii opuse care se afla in acelasi timp si in acelasi loc. Universul de fapt reprezinta o imixtiune a celor doua principii in urma careia au rezultat
o serie entitati care se afla intr-o anumita relatie cu mediul inconjurator.
Daca notam; (+)1=a; si (-1)=b; putem scrie
BINOMUL LUI NEWTON

Daca a, bIR, nIN, atunci:

(a+b)n=Cn0an+Cn1an-1b+Cn2an-2b2+…+Cnkan-kbk+…+Cnn-1abn-1+Cnnbn;
De aici se observa ca daca vom da anumite valori lui "n", obtinem un numar de termeni sau entitati care pot fi asimilate unui numar nesfarsit de particule.
Abia la acest nivel apare haosul...

Abordarea mea este diferita....o combinatie intre gravitatia lui Newton si ipoteza lui de Broglie.....

Vad ca la filosofie verbala suntem asi.
Dar desenul, unde e desenul a ceea ce nascocim ?
Cel putin la acest capitol domnu Dan Preda este acoperit.
Fizica cuantica trebuie sa descrie cea mai simpla si primara realitate materiala. Ceva material ce exista, dar nu se vede decat cu ochii mintii si prin intuitie, deductie logica.

Acest quantum vacuum, este de fapt "nimicul" din care este creat universul.

Aici nu este vorba de desen sau poezie, ci doar de imaginatie si filozofie. Este esential sa existe un inceput, si acela sa fie cat mai simplu, daca se poate "nimic". De acolo porneste totul.

Este esential sa existe un inceput, si acela sa fie cat mai simplu, daca se poate "nimic". De acolo porneste totul.

Pararea mea personala virgil:
Notiunile/conceptele de inceput si sfarsit reprezinta doar niste limite conceptuale, mentalizate si manifestate foarte bine de noi insine in realitatea noastra fizica, si pe baza carora modelam lumea in care traim, acest model inducand implicit si notiunea de timp ca si cursivitate a evenimentelor de la un inceput t+0 la un sfarsit t+n. Si uite asa apare si notiunea/conceptul de infinit, cu extremele lui -inf si +inf (ca doar toate trebuie sa aibe un inceput si un sfarsit, un minim si un maxim, si pot continua dualitatea asta in mii de exemple...)

Dar daca inceputul este chiar aici si acum? Si sfarsitul la fel? De ce creatia, geneza, evolutia, progresul trebuie sa aibe un inceput si implicit si un sfarsit? Nu sunt astea cumva tributare unui mod de analiza si tip de gandire cursiv-liniara? Cum ar fi toate acestea intelese printr-o analiza non-liniara, mai precis elicoidala? Si mai precis elicoidal-vortexiala! Cum definim notiunile de inceput si sfarsit intr-o asemenea tip de dinamica? Dar timpul? Timpul mai exista? Eu unul consider ca totul se schimba radical, chiar foarte radical! Inclusiv noi insine!

gafiteanu a scris:
Dar desenul, unde e desenul a ceea ce nascocim ?

În formulările moderne ale mecanicii cuantice se desenează destul de mult, și dacă tot discutăm despre electromagnetism, vă las o descriere ”pictorială” a electromagnetismului așa cum este înțeles astăzi:



Aceasta este o diagramă Stueckelberg-Feynman în ordinul 1 ce descrie interacția electromagnetică dintre doi electroni, respectiv doi pozitroni, ca un schimb de fotoni între aceștia. Puteți găsi foarte multe informații pe Internet cu privire la acest mod de a scrie (de fapt) ecuațiile, căci astfel de diagrame nu constituie doar o reprezentare vizuală a fenomenelor ci conțin codificate în elementele grafice și toate obiectele matematice implicate și relațiile dintre acestea, permițând în consecință și o descriere cantitativă a fenomenului. Din păcate, nu am timp acum pentru elaborări, dar puteți căuta mai multe informații singuri.

Referitor la ce a scris omuldinluna si ce cred multi:
Unii savanti fac "diagramă Stueckelberg-Feynman" contra naturii, sa nu se plictiseasca.
Pai pana ieri doi electroni paraleli in miscare se atrageau, chiar se uneau in vid. Iata ca acum mai nou se resping si mai fac si schimb de fotoni virtuali. Isi semnalizeaza pesemne trecerea si-si marcheaza teritoriul. Ei stiu regulile de circulatie.
Savantii astia sunt paraleli cu fizica si realitatea. Sau isi bat joc de noi intentionat.
Iar ce a raspuns virgil, nu am inteles. Parca ne interesa realitatea.

Ceea ce spui este greșit, cel puțin în cadrul teoriei speciale a relativității, în care doar dacă cele două sarcini s-ar afla în mișcare paralelă la viteza luminii, s-ar anula forța exercitată de una asupra celeilalte. Altfel, în orice alt sistem de referină inerțial forța netă va fi repulsivă, cu toate că tăria ei va fi într-adevăr variabilă (este maximă în sistemul în care cele două sarcini sunt în repaus, în cazul simplu în care au viteze egale, dar discuția se poate generaliza și în cazul vitezelor diferite). (Întrebare pentru voi: cum de există, în aceste condiții, forțe magnetice observabile?)

Diagrame ca cea pe care am prezentat-o eu nu își propun însă să descrie legi de mișcare, ci sunt moduri convenabile de a reprezenta mecanisme de interacție și de a expune într-o formă condensată operațiile matematice care permit calculul probabilităților ca diverse reacții elementare între particule să aibă loc. Nu te lăsa indus în eroare de acele săgeți, căci ele nu arată două particule care se resping, ci pur și simplu indică faptul că discutăm, în cazul a), de două particule (doi fermioni de spin 1/2, anume electronii), respectiv două antiparticule în cazul b), anume doi pozitroni, între care mecanismul de interacție poate fi gândit, într-o primă aproximație, ca un schimb de un foton între cele două particule, reprezentat prin acea linie ondulată și că această interacție nu schimbă natura lor, căci vorbești de doi electroni, respectiv doi pozitroni și înainte și după schimb.

Sadang chestia cu elicoida si cu vortexul, intra in firea lucrurilor, dar mai intai trebuie sa gasesti lucrurile.
la inceput nu a fost spatiu, nici timp, nici vortex. Eu incerc sa-mi explic inceputul.
Omuldinluna Diagramele lui Feynmam, nu sunt desene, ci sunt un limbaj grafic foarte sugestiv care ajuta la intelegerea fenomenelor de dezintegrare. pentru aceasta insa trebuie sa ajungi la particule, iar noi suntem abia in stadiul de haos

Ok virgil. Fara a fi rautacios te rog sa ma anunti si pe mine cand vei gasi "inceputul". Sa mi-l definesti si mie. Eu am convingerea ferma ca nu-l vei gasi niciodata, nici "inceputul" nici "sfarsitul", pentru ca ele pur si simplu nu exista. Eventual intr-un sistem definit ca fiind analizat (un sistem stationar, inchis - utopic oricum), si facand abstractie de sistemele imediat superioare si inferioare cu care acesta este implicit intr-o legatura dinamica permanenta.

Stiinta actuala presupune ca inainte de B-B, intreaga energie a universului era concentrata intr-un punct. Deci energia reprezinta jumatatea pura a universului, apoi cealalta jumatate se pune in evidenta atunci cand aceasta energie ar deveni foarte mica, poate chiar zero, iar acest lucru se va intampla atunci cand spatiul universului va fi infinit de mare. Iata deci ca universul penduleaza dintotdeauna intre zero si infinit, intre energie maxima si spatiu maxim. Noi ne aflam intr-o perioada intermediara dintre aceste extreme. Cine stie cate astfel de universuri coexista imprena cu noi.
Iata ca am identificat doua entitati opuse care le putem nota simbolic cu (-1) energie maxima, si (+1) spatiu maxim. Acum se pune intrebarea in ce consta quantum vacum sau haosul adica nimicul? Acest haos il identific cu mixtura neorganizata dintre energie si spatiu, si coincide cu perioada de inceput imediat dupa Big-Bang.

Virgil, teoria B-B este doar o teorie! Tu chiar crezi in veridicitatea ei? Dupa parerea mea este o mare gogorita aceasta teorie. Este rezultatul unei gandiri liniare, care presupune - asa cum am mai spus - un inceput si un sfarsit.

Deci dezvolti un rationament, plecand de la o ipoteza. Care este valoarea de adevar a fiecarei cuante din rationamentul tau, daca premisele dezvoltarii acestuia sunt cel putin doar ipotetice, ca sa nu zic chiar false?

Inteleg, pe de alta parte ca trebuie sa existe o referinta de la care sa se poata pleca in orice rationament! Doar ca, eu cred ca majoritatea oamenilor nici nu constientizeaza ca atunci cand isi stabilesc anumite referinte, o fac prin prisma unei gandiri statice, liniare, si la fel vor fi si referintele alese, cat si desfasurarea rationamentului si rezultatele obtinute. (metehnele traditiei si ale ignorantei)

Arata-mi un singur exemplu de explozie din natura. Este explozia un fenomen natural? Il putem observa la orice scara dimensionala? Sau nu cumva explozia reprezinta mai degraba o dezvoltare, o crestere? Si ce forma are dinamica? Eu cred ca mai degraba asa este! Cel putin asta observ eu in jurul meu! Tot si toate sunt intr-o continua schimbare, metamorfoza... si ca sa inchei mai hazliu, aproximativ ca si in versurile urmatoare:
...
Nu mai plânge Jane
Plânsul e de formă
Jeana nu e moartă
Jeana să transformă
...

Teoria B-B contine destule argumente (radiatia de fond, expansiunea galaxiilor, s.a.) care ne indreptateste sa tinem cont de ea. Este foarte posibil ca acest ciclu al universului sa fie ceva mai restrans, adica sa nu porneasca din momentul zero, adica sub "zidul Planck", si nici sa nu se ajunga la "moartea universului", ci amplitudinea acestei evolutii sa fie ceva mai restransa si perpetua. Totusi extremele acestei evolutii, sunt; energie maxima pe de o parte, si spatiu maxim pe cealalta parte. Acestea sunt entitatile primordiale, cele doua fatete ale neantului. Trecerea de la o extrema la alta a dat nastere timpului, miscarii, materiei, si a tot ce se cunoaste azi.

Pare incredibila aceasta teorie, prin faptul ca de la dimensiuni infinitezimale, sa se ajunga la dimensiuni cosmice. Fenomenul necunoscut sau neluat in seama consta in suprapunerea "unitatilor de energie". Aceste unitati de energie, au o singura dimensiune, astfel incat pot fi suprapuse o infinitate de unitati energetice fara sa ocupe un volum. Dar, daca datorita unei cauze necunoscute, acest pachet de unitati energetice (stringuri) este "scuturat" acestea se vor raspandi aleator pe cele trei dimensiuni, ocupand un volum. Acesta este momentul aparitiei spatiului fizic. Fiecarui grup de unitati energetice, ii va corespunde propriul spatiu fizic. Acesta este momentul in care trebuie sa atribuim o proprietate speciala acestor unitati de energie, acea proprietate de a-si pastra individualitatea si a nu se mai suprapune mult timp de acum in colo, pastrand totusi o relatie de legatura intre ele, fiind mereu cuplate ca zalele unui lant. Asa cum un lant se poate intinde sau se poate face ghem, tot astfel unitatile de energie se pot intinde sau se pot incolaci, dand nastere liniilor de forta ale campurilor electromagnetice. O conditie esentiala de cuplare a unitatilor energetice este aceia de a oscila in faza, iar transmiterea oscilatiei dealungul acestor lanturi se face cu viteza luminii.
Acum se naste intrebarea, de unde apare aceasta idee? Se stie ca, daca sunt pompati energetic doi quarci pentru ai desprinde, in loc sa se rupa legatura intre ei, de fapt apare un nou quarc. Iata ca dintr-un spatiu mic ocupat de doua particule, apare a treia particula cu propriul ei volum energie si spatiu.

virgil a scris: O conditie esentiala de cuplare a unitatilor energetice este aceia de a oscila in faza,
Acum se naste..... de unde apare ? Se stie ca, daca sunt pompati energetic doi quarci pentru ai desprinde, in loc sa se rupa legatura intre ei, de fapt apare un nou quarc. Iata ca dintr-un spatiu mic ocupat de doua particule, apare a treia particula cu propriul ei volum energie si spatiu.

Raspunsul la ultimul paragraf postat mai sus de virgil, nu poate fi decat unul: cele doua particule-cuarci erau de sex opus si se iubeau. Si au facut sex, adica s-au cuplat, osciland in faza. Apoi in acel spatiu mic si stramt a aparut a treia particula, exact cum a prezis virgil.

Inteleg Virgil, vrei sa vorbim in conditiile "bine definite" de teoria BB (chiar daca este falsa). Este o convenienta pe care o inteleg, dar nu o accept. Si nici nu mi-ai dat un singur exemplu de explozie, daca aceasta ar fi un proces natural care sa poata fi considerata un punct de plecare in fundamentarea teoriei BB. In ritmul asta ne vom invarti vesnic in jurul cozii, fara sa o prindem vreodata!

...Acum se naste intrebarea, de unde apare aceasta idee? Se stie ca, daca sunt pompati energetic doi quarci pentru ai desprinde, in loc sa se rupa legatura intre ei, de fapt apare un nou quarc. Iata ca dintr-un spatiu mic ocupat de doua particule, apare a treia particula cu propriul ei volum energie si spatiu.

Deci continuam sa analizam separat niste efecte care au o cauza comuna. Si da, minune Doamne, mare minune! Din neant, din haos a mai aparut ceva!

Asta se va intampla la "infinit", daca vom continua sa gandim dualist. Atat timp cat unda si particula vor fi vazute separat (asta ca sa nu insir aici intreaga pleiada de "fundamente" dualiste), si nu ca un intreg (bineinteles care sa includa toate caracteristicle deja constatate, asociate celor doua entitati), si rationamentele si materializarea lor vor fi ca atare. Si sunt atat de indepartate de realitatea universala!

BB-ul nu e o explozie.Scenariul e urmatorul;
Gravitatia formeaza gauri negre acestea fuzioneaza in supergaura ,ajungand la o masa critica la care toate stringurile din care e alcatuita se suprapun si isi sincronizeaza faza (vorbim de fenomene electromagnetice) moment in care un superpuls pleaca in toate directiile ca dintr-o antena de emisie.

cris a scris: moment in care un superpuls pleaca in toate directiile ca dintr-o antena de emisie.

Nu exista antena omnidirectionala perfecta.
Si daca au plecat radiatiile in toate directiile, de ce s-au mai intors ? S-au reflectat cumva de peretii interiori ai Universului gaoace, in care suntem inchisi ? Suntem ca intro gaura de cascaval ?
Mai exista si alte Universuri paralele in alte gauri ?
Oare starea Spatiului-Timp-Materie este de a fi un ultra PLIN ce face aceste GAURI cu mai putina materie? In care se dezvolta apoi cuantele ? Care oricand se pot iarasi reintegra in peretii masivi ai Plinului ?
Deci suntem sau nu ca intro gaura de cascaval si poate legati prin gauri de vierme cu alte Universuri paralele ?
Sunt oare Gaurile Negre caile de comunicare cu sens unic cu aceste alte Universuri ? Exista si Gauri Albe, pe unde ne vin extraterestrii ? Sau acestia sunt niste monstrii-viermi si noi suntem hrana lor vie ?

Treaba sta invers.
Gaura neagra=concentrare energetica
Vidul universal=nimic.
BB=fenomen zonal,urmatorul se va produce cine stie unde.

Da, treaba sta invers, ceea ce credeam ca-i gol, este de fapt plin, si viceversa.
Gaurile sunt goluri, nu plinuri.
Si acolo unde credem ca se naste Haul, Vidul Universal, acolo este de fapt peretele ultra-masiv al Universului. Acesta nefiind pufos si de origine electromagnetica, nu prezinta gravitatie, nu radiaza nimic.
Prin efectul de ecou putem afla marginile Universului nostru. Suntem pe receptie. Sa ne reauzim propriile voci cu bine.
Poate vom reauzi odata chiar si ecoul primului Bing-Bang. Atunci sa te tii, ce suflu de explozie va veni.
(Termenul de bing-bang-boom poate este mai potrivit decat big-bang. Nu de alta, dar prima formatiune quantica chiar avea forma de clopotel. Iar acesta s-a multiplicat, s-au unit si s-au tot unit si noi chiar ne aflam intrun Univers-cu-Galaxii sub forma de clopot dublu curbat).

http://en.wikipedia.org/wiki/Universe
http://knol.google.com/k/seeger-carbajal/an-electromagnetic-universe/3p29xkwpauy98/34#
http://answers.yahoo.com/question/index?qid=20100503040817AAGWduV

Si nici nu mi-ai dat un singur exemplu de explozie,

Daca tii neaparat sa afli de un exemplu de explozie naturala, iti amintesc de celebrele explozii ale supernovelor.
Daca ai sa recitesti ce am scris mai inainte ai sa vezi ca nu este nevoie de o explozie, ci doar de o evolutie neliniara, accelerata.

Este foarte posibil ca acest ciclu al universului sa fie ceva mai restrans, adica sa nu porneasca din momentul zero, adica sub "zidul Planck", si nici sa nu se ajunga la "moartea universului", ci amplitudinea acestei evolutii sa fie ceva mai restransa si perpetua.

Gaurile negre sunt entitati de concentrare energetica. Pe masura ce acestea fuzioneaza si inglobeaza intreaga materie, stringurile ce intra in alcatuirea acestor gauri, se armonizeaza in faza, iar supergaura neagra nou formata isi micsoreaza volumul, se contracta, pana cand devine un punct singular. Acesta va fi momentul de dinaintea urmatorului B-B, dar mai e mult pana atunci.

Desigur, fiecare se intreaba de ce universul ar avea o astfel de evolutie care dureaza zeci de miliarde de ani, eu cred ca tot secretul consta in stringuri care nu sunt toate la fel ci sunt acordate pe mai multe frecvente precum diapazoanele fiecare cu frecventa lui. Astfel in tot universul sunt stringuri a caror perioada de oscilatie este de miliarde de ani, altele pe frecvente cu perioada de milioane de ani, s.a.m.d. iar aceste stringuri moduleaza celelalte pachete de stringuri cu frecvente proprii microcosmosului. Astfel evolutia universului este determinata de superstringuri care imbraca, ca o anvelopa stringurile cu frecvente mai mari determinandu-le evolutia. Asa cum undele radio erau modulate de undele audio, tot asa superstringurile moduleaza stringurile. Aspectul stringurilor in evolutia lor, seamana cu imaginile curbelor Lissajou. Imaginati-va pachete de superstringuri formand curbe Lissajou cu perioada de miliarde de ani. Aceste superstringuri dirijeaza evolutia galaxiilor, a corpurilor ceresti, in timp ce stringuri cu lungimi de unda de ordinul nanometrilor si mai mici dirijeaza evolutia atomilor.

Nu înţeleg termenul de "se armonizează în fază". Poţi detalia, un pic, la ce anume te referi?

Dupa cum am spus la inceput, stringurile au o singura dimensiune, si initial sunt suprapuse fara sa ocupe un volum anume. Nu am gasit alt termen prin care sa arat ca pentru plierea sau suprapunerea stringurilor este necesar ca toate stringurile din pachetul respectiv sa aiba noduri si ventre comune, adica sa fie in faza precum corzile vibrante.

Dupa cum am aratat mai sus, exista o corelatie intre superstringuri ale macrocosmosului si stringurile microcosmosului. Astfel dimensiunile orbitelor cosmice se pot obtine prin similitudine pornind de la dimensiunile orbitalilor atomici. Drept dovada a acestor afirmatii aduc urmatorul exemplu din teoria mea;
APLICATIE
A-Cunoscand raza atomului de hydrogen, vrem sa aflam raza orbitei Lunii,aplicand relatia de similitudine corespunzatoare.
Din lucrarea /teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice/ stim ca sistemul cosmic Pamant –Luna are urmatorii parametrii;
-numarul de sarcina al Pamantului este ; Zp=11.22
-coeficientul de viteza al Pamantului este ; fi = 18.37
-coeficientul familiei de sisteme este ; b= 3.4782618
-constanta de similitudine este ; S=18.o87114
-raportul maselor este ; a = 1836
-raza atomului de hydrogen este; Ra =0.529× 10- 10m
-raza orbitei Lunii este data de relatia de similitudine a orbitei fundamentale pentru sateliti, amplificata cu raportul dintre coeficientul de vieza , si sarcina
gravifica a Pamantului, dupa cum urmeaza ;
relatia de similitudine a dimensiunii orbitelor este;
R Luna= R atom x {[(a^2/3)/4*b]^s }x fi/Z; sau
R luna =0.529^-10 x {[1836^2/3)/4*3.4782]^18.087} x 18.37/11.22 = 4.09*10^8 m;
Dimensiunea rezultata prin calcul este foarte apropiata de raza orbitei Lunii de 3.844× 10^8 m ;
Cu aceiasi relatie, se pot afla si dimensiunile orbitelor planetelor.

Nu am gasit alt termen prin care sa arat ca pentru plierea sau suprapunerea stringurilor este necesar ca toate stringurile din pachetul respectiv sa aiba noduri si ventre comune, adica sa fie in faza precum corzile vibrante.

Poate ar fi fost mai nimerit termenul de "oscilaţie armonică"? Zic şi eu.

Poate, e un amanunt, oricum se intelege si asa, cred.