Universul cu cinci dimensiuni

Rezumarea primului mesaj :

Universul cu 5 dimensiuni!
Inspirat de titlul topicului ,,A 5-a forta'' m-am gandit la universul cu 5 dimensiuni!
Cum ar arata el?
In Univers predomina d.p.dv.filozofic 2 tipuri de energii sau 2 principii:
Yin (energia negativa ) si Yang (energia pozitiva)
Studiind simbolul Yin –Yang si in concordanta cu poezia lui Eminescu si Rig Veda X
m-am gandit la urmatoarea reprezentare dimensionala a Universului :
1. Universul fara dimensiuni (punctiform,stationar):
Un Univers in care se gaseste energia negativa Yin (nedefinita) si un singur punct alb (definit)(energie pozitiva) Yang .Acest Univers este de tip stationar.(nimic nu se misca)
(La inceput pe cand fiinta nu era
Si nici nefiinta…
Pe cand totul era lipsit de viata ..
Si de vointa…)
2.Universul unidimensional (cu o singura dimensiune)
Acel univers nu poate fi decat dreapta .
Exista energia negativa Yin (nedefinita) si Dreapta care separa acea energie in doua parti.
Evident punctul Yang se poate misca numai pe acea dreapta in fata si in spate(determinand aparitia timpului nedefinit ,infinit&)
3. Universul bidimensional,plan (cu doua dimensiuni, lungime si latime ,ox si oy)
Deja punctul Yang se poate misca in plan de-a lungul a doua axe de coordonate ( drepte )si el poate creea un plan la randul lui-planul Yang(energie definita) in cadrul planului Yin (definit de planul Yang) ramane timpul nedefinit (relativ)
4.Universul tridimensional –spatial fix (cu trei dimensiuni :latime ,lungime si inaltime)
Timpul definit fix.Punctul Yang se poate multiplica posibil dupa principiul tetraedrului pe verticala pana la o anumita valoare in scopul echilibrarii fortelor.
Energia Yin ocupa si ea un volum fix pentru echilibrarea energiei positive Yang!
5.Universul cvadridimensional ,variabil ,expansionist(avem patru dimensiuni:
Lungime,latime,inaltime si…timpul definit variabil responsabil de expansiunea Universului…Apare volumul variabil Yang si volumul variabil Yin cele doua se intrepatrund in puncte de contact complementare(gaura neagra,gaura alba...)
6 Universul pentadimensional (lungime,latime, inaltime,timp si.... camp!)
Sa incercam sa dezvoltam aceasta notiune…

virgil a scris:

Linia alba este forta gravitationala?

Lungimea liniei este direct proportionala cu taria interactiunii si invers proportionala cu distanta de interactiune.
Linia alba, cea mai lunga, este asociata fortei tari, iar linia cea mai scurta este asociata fortei gravitationale care este cea mai slaba.

As considera ca ar mai trebui o dimensiune ,un parametru
ca sa putem sa caracterizam in ce camp anume (vibratie energetica) ne situam! Ma gandesc la frecventa,asa cum la un aparat de radio sau la televizor intrii pe o anumita frecventa ca sa captezi un anumit canal de transmisie.

Ma bantuie si pe mine o astfel de idee, dar nu s-a cristalizat inca. Diferentele intre frecventele stringurilor sunt foarte mari si imposibil de aflat.

-Ei aici gresesti tu!
Forta gravitationala este cea mai tare forta.
Gandestet-te ca ea se manifesta in tot Universul ,iar dupa Haramein ea este responsabila si de atractia protonilor inlocuind forta tare din nucleu!
-Daca s-ar unifica fortele potrivit teoriei ,existand numai forta gravitationala atunci frecventele
corespunzatoare manifestarilor (campului electromagnetic,campului gravitational,campului reprezentat de forta tare,campului reprezentat de fortele slabe) ar fi mai usor de gasit!
(Nu trebuie sa gasim frecventele tuturor particulelor, sau obiectelor cosmice.... si nu numai ,
ci numai frecventele fatetelor campurilor care o definesc ,cred eu)

CAdi a scris:Daca s-ar unifica fortele potrivit teoriei ,existand numai forta gravitationala...

Ce te faci cu forţa tare, că asta nu mai scade cu pătratul distanţei?

Stiu ca nu recunosti teoria lui Haramein ,dar el asa cum am mai scris, inlocuieste forta tare cu forta gravitationala.
Cred ca la distanta aceea foarte mica dintre protonii din nucleu, forta gravitationala (daca este o constanta in tot Universul )este mai mare decat forta Coulombiana de respingere.

Nici nu are treabă cu teoria lui Nassim. Forţa tare creşte cu distanţa, pe când celelalte forţe scad.

Da ,
dar la distante foarte mici si tinand cont ca protonii sunt stransi unii in altii
(depinde de element, in ce numar se gasesc in nucleu) forta gravitationala creste.

Creşte, CAdi, la distanţe mici, dar forţa tare scade odată cu distanţa; aici apare contradicţia!

Pai si ce inseamna forta tare?
Forta de coeziune a protonilor si neutronilor din nucleu.
Deci daca creste forta gravitationala dupa cum se stie cu
produsul maselor si distantele fiind mici cu atat mai mult
putem sa inlocuim forta tare cu forta gravitationala!

Nu stiu acum... de cate ori forta tare este mai mare decat forta gravitationala?

Pai si ce inseamna forta tare?

In principiu forta tare, este cea care se manifesta intre quarci, iar forta exercitata intre nucleoni, este doar un reziduu al fortei tari. Aceasta forta nu poate fi inlocuita de forta gravitationala. Quarcii sunt singurele particule la care se manifesta atat forta tare cat si forta electromagnetica, si este posibil ca si celelalte forte
sa-si aiba originea aici. Electronii la randul lor sunt particule fundamentale la care se manifesta atat campul electrostatic cat si campul magnetic. Desi electronii sunt considerati particule fundamentale, si nu contin quarci, mi se pare ciudat faptul ca sunt sursa acelorasi campuri (campul electromagnetic). In ce priveste campul gravitational, cred ca este posibil ca sursa acestui camp sa apartina unor particule ""nanoquarci"", care inca nu au fost puse in evidenta.

Eu cred totusi ca forta gravitationala este cheia problemei chiar daca forta tare este responsabila de stabilitatea neutronilor si protonilor prin intermediul quarcilor.
Ce forta tine electronii pe orbita nucleului unui atom?

Eu cred totusi ca forta gravitationala este cheia problemei chiar daca forta tare este responsabila de stabilitatea neutronilor si protonilor prin intermediul quarcilor.

Campul gravitational este cel mai subtil, el nu poate fi ecranat de nici un material, fiind penetrabil prin orice grosime de metal. Pe masura trecerii la campuri sau forte tari, acestea sunt mai glosiere devenind granulate, manifestandu-se prin ""particule"" de schimb precum fotonii sau gluonii. Cu cat fortele sunt mai tari cu atat particulele de schimb capata caractere materiale mai puternice, astfel in timp ce la campurile electromagnetice particulele de schimb sunt fotonii care au atat caracter ondulatoriu cat si caracter de particula, la fortele tari, gluonii au doar caracter de particula. Acest lucru presupune ca la fortele slabe si cele gravitationale nu mai avem particule de schimb, ci doar unde, vibratii, care nu pot fi puse deocamdata in evidenta.

La forţa slabă nu avem ca particule de schimb bosonii W şi Z?

Nu cred ca aceasta este forta slaba, dupa mine forta slaba este aceia care se manifesta intre neutrini si celelalte particule. Bosonii intermediari sunt particule virtuale, necesari pentru explicarea reactiilor dintre particule, asa cum rezulta din diagramele Feynman.

Virgil,
Ce forta tine electronii pe orbite in jurul nucleului?
Intr-adevar expresia matematica a fortei Coulombiene este asemanatoare cu expresia matematica a fortei de atractie
Ai mai scris ca :
Acest lucru presupune ca la fortele slabe si cele gravitationale nu mai avem particule de schimb, ci doar unde, vibratii, care nu pot fi puse deocamdata in evidenta.
Deci vad ca iti pui si tu intrebari fata de interpretarile actuale ale structurii atomice!
Vibratii, frecvente!forta gravitationala,forta slaba,forta electromagnetica,forta tare...?(campuri ,medii de propagare ale aceleasi forte?)

Fizica este stiinta care nu spune, mai mult decat cunoaste. Foarte rar unii savanti se aventureaza sa faca presupuneri fara a le putea demonstra. Unul din ei a fost Dirac, care si-a permis sa faca o descriere a modului cum se prezinta spatiul si cum apar perechile de electron-pozitron. Desi mi se pare o idee stralucita, pentru ca nu a fost demonstrata, stiinta actuala o ignora, dar odata elaborata aceasta idee de catre un fizician, ramane ca o directie de cercetare.
Sunt inca multe lacune in fizica, iar eu nu am pretentia de a sti fizica la nivel inalt, dar am propriile mele opinii in ce priveste domeniile neelucidate din fizica, atat cat pot eu intelege. In ce priveste structura atomica, fizica explica matematic, doar experimentele cunoscute, si ocoleste cu grija ceia ce nu poate explica, sau ceia ce constituie un secret. Fiti sigur ca tara care descopera modul de producere artificiala a campurilor gravitationale, sau propulsia cosmica fara reactie, va ascunde acest secret cu toata energia.

Si ce spunea Dirac?
Chiar ma faci curios!

Am mai scris acest lucru partial in ""electronul asemanator unui roi de albine"" pe la mijlocul paginii 5.
In principiu Dirac considera ca spatiul este o mare de particule cu energii negative, ce seamana cu un drum pietruit pe care merge o masina. Soferul nu observa nici o denivelare atunci cand toate pietrele sunt la locul lor. In momentul cand o piatra sare din locul ei, soferul percepe atat groapa cat si piatra sarita din groapa, adica particula si antiparticula (lipsa pietrei).
Dirac considera ca spatiul este ocupat de aceste particule cu energie negativa care este separat de spatiul energiilor pozitive de un interval 2mc^2; atunci cand o cuanta de energie (mc^2) loveste o particula din spatiul energiilor negative, aceasta face un salt in spatiul energiilor pozitive, lasand un gol ce poarta numele de antiparticula. Teoria este mai lunga dar in esenta el a fost primul care a prevazut existenta antiparticulelor.

Cred ca ne indreptam spre filozofie...
Dirac a avut dreptate. Antiparticulele au fost descoperite!

Insusi titlul topicului te indeamna la filozofie. A cincea dimensiune poate fi chiar spatiul ocupat de particulele cu energie negativa. Desi din punct de vedere geometric se afla tot in spatiul tridimensional, d.p.v. fizic reprezinta un spatiu distinct al multimii particulelor cu energii negative, ce formeaza o multime vida cu multimea particulelor reale cu energie pozitiva.

quote :,,...un spatiu distinct al multimii particulelor cu energii negative ,ce formeaza multimea vida cu multimea particulelor reale cu energie pozitiva''

Atunci cum de existam ? Totul ar fi trebuit sa fie anihilat!

Atunci cum de existam ? Totul ar fi trebuit sa fie anihilat!

Intre cele doua spatii exista o bariera energetica de 2mc^2; pe masura ce o cuanta strapunge bariera si smulge o particula si o aduce in spatiul energiilor pozitive, acest spatiu se dilata, iar spatiul energiilor negative se contracta. Astfel in ciclul universului se succed perioadele de dilatare si contractie, marcate de un maxim energetic cu zero particule manifestate, si un minim energetic cu o infinitate de particule manifestate, de unde apare dilatarea spatiului, si asa zisa moarte energetica a universului, cand particulele cad in oceanul energiilor negative, eliberand energia initiala, si ciclul se reia.

De ce o bariera energetica de 2 mc^2 ?

De ce o bariera energetica de 2 mc^2 ?

Energia cuprinsa in masa de repaus a unui electron este; E=mc^2; si se afla in domeniul energiilor pozitive. Energia aducerii unei particule din domeniul energiilor negative la nivel energetic zero, este;
-E=-mc^2; si se afla in domeniul energiilor negative. Deci pentru a aduce un electron in domeniul energiilor pozitive este nevoie de o cuanta de cel putin 2mc^2, din care un mc^2, este atasata pozitronului si alt mc^2 il preia masa de repaus a electronului.

Ca sa traverseze acea banda energetica inseamna ca particulele trebuie sa aiba un impuls urias , datorat unei viteze mai mari decat a luminii!

Ca sa traverseze acea banda energetica inseamna ca particulele trebuie sa aiba un impuls urias , datorat unei viteze mai mari decat a luminii!

Nu este vorba de impuls, ci de energia cuantei incidente care este data de frecventa acesteia. A nu se intelege ca sunt doua spatii geometrice diferite, este doar un singur spatiu fizic in care sunt particule cu energie negativa si particule cu energie pozitiva. Particulele cu energie negativa nu pot fi decelate, fiind inexistente din punct de vedere observational, formand marea de particule negative, iar particulele de energie pozitiva formeaza realitatea de care luam la cunostiinta cu ajutorul simturilor. Trecerea particulelor dintr-o stare in alta se face cu ajutorul cuantelor de energie, care trebuie sa depaseasca un anumit prag energetic.

Tinand cont ca ai afirmat ca pragul energetic este de 2mc^2
care ar fi acela ?
Ce cuanta poate sa depaseasca acest prag energetic?
Eu cred ca este vorba de impuls!
Cantitatea de miscare P=mv a unei particule poate fi exprimata in functie de energia lor cinetica Ec=1/2mc^2
Avem P^2=(mv)^2=2m*(1/2)*mv^2=2mEc=m*2Ec pentru v=c

Ce cuanta poate sa depaseasca acest prag energetic?

Sunt cuante cu energii mai mari, de exemplu daca este vorba de electroni, frecventa cuantei trebuie sa fie; f=10^20, in timp ce protonii accelerati in acceleratoare ajung la energii cu frecvente f= 10^23.
In ce priveste impulsul particulei, numai energia care depaseste valoarea limita mc^2 se transforma in impuls si confera energie cinetica particulei, pentru ca energia E=mc^2; se afla acumulata in masa de repaus a particulei.
Fenomenul se petrece ca la evaporarea unei molecule de apa, unde este necesara o cantitate de caldura (caldura latenta) pentru punerea moleculei in libertate, adica pentru ruperea legaturilor cu lichidul din care face parte, la care se adauga cantitatea de caldura care se transforma in energie cinetica care pune molecula in miscare.

Adică aşa?

Desigur, este acelasi lucru ca atunci cand doua cuante cu energia; h.niu=mc^2; se ciocnesc, si genereaza perechea electron-pozitron. Acest lucru insa nu se poate intampla decat in apropierea unui nucleu care sa preia diferenta de spin al cuantei.

virgil a scris:
Acest lucru insa nu se poate intampla decat in apropierea unui nucleu care sa preia diferenta de spin al cuantei.

Cum preia nucleul diferenta de spin?
Cum adica:
acest lucru nu se poate intampla decat in apropierea unui nucleu?
Fii mai explicit!