Eterul, eterul

Rezumarea primului mesaj :

Topic creat automat din https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p990-eterul-eterul#82847

mm a scris:.  Stiu si eu macar atata lucru, ca la miscarea circulara macroscopica, cu bucati de materie, e nevoie de consum energetic pentru mentinerea pe traiectorie. Asta s-a predat in liceu, am predat si eu deci nu era nevoie de sublinieri. 

Corect, dar consumul de energie care se face pentru corectarea continua a traiectoriei de la aceia rectilinie la cea curba, se regaseste cel putin partial in sporirea vitezei corpului.  Cu fiecare corectie de directie, are loc o insumare a vectorilor viteza dupa regula paralelogramului, avand ca rezultat o sporire a vitezei corpului. Deci energia consumata pentru corectarea traiectoriei se regaseste cel putin partial, in cresterea vitezei corpului cu fiecare corectie aplicata. O analiza vectoriala mai exacta ar lamuri acest lucru.

Si tot asa, din eroare in eroare, spre stiinta oficiala.
Eu zic ca adevarul e la jumatate. Quanta de orice fel nici nu castiga si nici nu pierde nimic in urma ciocnirilor.  Deja totul are viteza maxima a luminii.
In eter nu are cum sa se frece, altfel ar incetini lumina pana la disparitie chiar in vid.
Cand este deplasata, lumina face valuri in jur de energie, emite energie extrem de multa, chiar infinita.  Chiar si un singur foton face camp electric alternativ, deci face energie infinita in timp ce merge miliarde de ani.
Deci fotonii fac free energy, o absorb din eter si o transforma in camp electric alternativ, adica o dau inapoi eterului, o expulzeaza.
in privinta acelui magnetism aferent electricului, bilantul e tot zero, deoarece intervine autoinductia, adica consum la crestere si cedare la descrestere.
Puteti sa va imaginati un eter de o mai buna calitate, unde viteza c sa fie si mai mare. Vedeti de ce parametrii ai eterului depinde c. V-am anuntat acum cativa ani ca posed cateva mostre de astfel de eter, pe care il tin in tuburi lungi de ghiduri de unda, cu care fac experiente. Am obtinut viteze de trei ori mai mari decat c.

gafiteanu a scris:Si tot asa, din eroare in eroare, spre stiinta oficiala.
Eu zic ca adevarul e la jumatate. Quanta de orice fel nici nu castiga si nici nu pierde nimic in urma ciocnirilor.  Deja totul are viteza maxima a luminii.

Cuanta are atat impuls p=h.niu/c ; cat si moment cinetic sau spin s=1 h/2pi, cand o particula absoarbe un foton, preia impulsul fotonului si ii creste viteza particulei, iar cand particula elibereaza un foton, acesta ia preia impulsul cedat initial si particula se franeaza. Fotonii absorbiti de particula cresc atat viteza particulei cat si masa relativista. Daca citesti doua pagini aici ai sa intelegi.

https://drive.google.com/file/d/1cRVbp7hrKMilmmVyHT5MPJLvIDASJ_W1/view

.  Personal, ca parere personala, gafiteanu are cele mai bune cunostinte de fizica microcosmosului, aici pe forum.
Si tot asa, din eroare in eroare, spre stiinta oficiala. Eu zic ca adevarul e la  jumatate. Quanta de orice fel nici nu castiga si nici nu pierde nimic in urma ciocnirilor.  Deja totul are viteza maxima a luminii. In eter nu are cum sa se frece, altfel ar incetini lumina pana la disparitie chiar in vid.
Cand este deplasata, lumina face valuri in jur de energie, emite energie extrem de multa, chiar infinita
.  Interesante alegatii in citatul de mai sus. Dar, cel putin in opinia mishiniana, energie este = cu masa. Nu neaparat identic=. Dar daca ne gandim bine, energia nu se stie ce este din podv al Fizicii (din moment ce insusi inventatorul notiunii de energie zice ca nu stie ce este) si nici masa. Atunci despre ce vorbeste Fizica off.?
.  In mod normal, conf. logicii, trebuie sa fim atenti cand facem afirmatii. Spunand ca fotonul emite energie (infinita) oare n-ar trebui sa luam in considerare ca fotonul se pare ca are miscare elicoidala (ce-o fi aceea?) naturala, fireasca la adicatelea, deci neconsumatoare de "energie"? Ca daca ar consuma energie -sau ar produce- s-ar opri din miscare in primii 10 centimetri. Sau in primele femto-secunde.
.  Asa ca , hai sa nu ne jucam cu notiunile, zise fundamentale, despre care nu stim decat ca sunt... fndamentale. Ceea ce este un epitet (ca paranteza, ar trebui interzise epitetele, in special in expuneri publice). Desigur, nu ma pot abtine sa nu reproduc in citat o parere autorizata (de propriile sale cercetari-masursatori):
. Pentru a înțelege legile fundamentale ale aetherodinamicii, este necesar să se dea o definiție generală pentru materia clasică și alte stari aetherice. In primă aproximare, atribuim numele de materie sistemelor unda-vortex auto-oscilante cu infasurare pe stânga de aether microscopic (particule elementare), a căror existență și parametri sunt condiționate de sistemele ierarhice mai mari. Adica de ranguri superioare.
.  Aici exista o redundanță relevanta cu cercetarea biologica, ref. la conditiile externe ce determina evolutia unui sistem (bio) Desigur, alti cercetatori, alti academicieni, alta -dar aceeasi- lume.

.  On topic, reafirm ca genială observatia lui eugen precum ca daca nu ar avea miscare elicoidala, sarcinile (micro-cosmice-scopice) nu ar produce camp magnetic!!

Teorema lui Ampere

In animatia de mai jos putem asocia axul torului , unui curent electric si exteriorul torului unui camp magnetic indus de curent. Una din formele particulare ale teoremei lui Ampere exprima ca un curent de conductie este egal cu tensiunea magnetica de-a lungul unui contur inchis intepat de curent...
Tensiunea magnetica este definita ca produs : intensitatea magnetica x un element de lungime pe care se exercita intensitatea magnetica.
Putem intui ca ipoteza,  curentul cat si anvelopa magnetica sunt entitati intr-un vortex comun...

https://images.app.goo.gl/RozdMC1f5mqxoTQG7

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Teorema_lui_Ampčre

PS: la editarea mea nu apare corect e cu apostrof ( primul e din Ampere).

.  Interesant. Imi pun intrebarea, acum, daca e posibil ca un curent pe elicoidul interior sa produca efect pe elicoidul exterior? In ce fel, in ce conditii.

.  Am reusit cu mare greutate sa traduc un articol Mishin din perioada mai "matura" a cercetarilor sale si am gasit cateva lucruri interesante. In acelasi timp, senzatia ca a emis totusi cam multe ipoteze nu m-a parasit. Dar e de inteles. In acelasi timp mi-e aproape imposibil sa inteleg multe din ipotezele sale, respectiv nu reusesc sa ma dumiresc la ce se refera, cum gandeste. A facut totusi o munca de pionerat. Ca sa redau un citat din lucrare, trebuie sa atasez si figura la care se face referire in citat (pe abscisa e tot spectrul eteric). O reproduc, chiar daca am mai editat-o (in mesaj mai vechi).



. Partea stângă a spectrului energetic reflectă proprietatea câmpului turbulent al eterului de a gravita, de a se scufunda până la "partea de jos", transferând energia către [vortices]vîrtejurile unor scale mai mici. Acest fenomen de "gravitație" distribuită este disponibil în fiecare punct al spațiului și explică principiul minimei-acțiuni. Un analog ilustrativ al acestei legități este reprezentat de câmpul și structura gravitațională a Pământului. Plasma densă, presupusă ca miez de fier, este situată în centru și deasupra ei - [e] magma, crusta solidă, apă și aer. Aceste stări de fază există atât în eterul liber cât și în cadrul scalelor universului. În consecință, în femto-cosmos, și poate chiar la un "fund" energetic și mai adanc, trebuie să existe un subspațiu plasmatic; în mod evident, se stie că aether tradus din greacă înseamnă "foc".

 . Creșterea energiei spre dreapta este legată de extinderea unei benzi dinamice a spectrului de [vortices]vârtejuri, pe măsură ce crește scala. În lumea noastră, această creștere respectă legea efectului de [flicker, licarire] pâlpâire, dar acest lucru este doar ceea ce percepem prin bariera energo-informaționala. De fapt, în această secțiune, energia vortexului trebuie să crească și mai mult, fiindca capacitățile noastre de observare sunt limitate de procesele materiale accesibile.[?] Revenind la stele, se poate afirma că știința modernă nu este în măsură să evalueze energia lor reală (evaluările sunt subestimate considerabil). Vortexul Galaxiei antreneaza în rotația sa nivele atât de profunde ale spațiului-aether multidimensional, încât aceasta provoacă încălcarea legii inerției lui Newton. Noțiunea de "masă ascunsă" nu este necesară pentru a explica dinamica galaxiilor. Este suficient să se țină seama de faptul că rotația diferențiată antrenează aetherul cu structură fină (subspațiul inerțial), iar acest proces are ca rezultat scăderea inerției și a forțelor centrifuge externe. Din pacate, Fig. 1 reflectă numai o dimensiune caracteristică a vortexului galactic și nu evidentiază vizual banda sa activă a spectrului. Cu cât este mai fina structura spațiului, cu atât spațiul este mai inerțial și mai aproape de cadrul de referință absolut. Evident, non-omogenul, multidimensionalul stereodinamic[ește] si multifazicul eter necesită o teorie cu totul nouă a câmpurilor aleatoare, care ar putea face loc si fenomenului lumii materiale.

eugen a scris: Teorema lui Ampere In animatia de mai jos putem asocia axul torului , unui curent electric si exteriorul torului unui camp magnetic indus de curent. ......
Putem intui ca ipoteza,  curentul cat si anvelopa magnetica sunt entitati intr-un vortex comun...

Cam asa ar trebui sa ganditi fizica.. Dar cu remarca ca magnetismul nu este localizat numai in jurul curentului, el se intinde pana la o mare distanta, bineinteles slabind. Il regasim chiar si la mii sau miliarde de km de locul producerii. Il putem restrange folosind miezuri magnetice inchise in jurul curentului, adica ecrane magnetice. In aceste ecrane se va inmagazina o energie magnetica proportionala cu permeabilitatea magnetica a miezului. Cablul coaxial este un exemplu, cu remarca ca exteriorul-ecranul este tot electric, dar si el generand un magnetism invers, adica un curent de inchidere.
Cand eugen face o experienta la el in Suedia, in curand magnetismul produs va ajunge in Romania si chiar va depasi apoi sistemul solar. Oare cu ce viteza prin vid se propaga magnetismul si cine sunt purtatorii magnetismului ?

mm a scris:.  Interesant. Imi pun intrebarea, acum, daca e posibil ca un curent pe elicoidul interior sa produca efect pe elicoidul exterior? In ce fel, in ce conditii.

.  Am reusit cu mare greutate sa traduc un articol Mishin din perioada mai "matura" a cercetarilor sale si am gasit cateva lucruri interesante. In acelasi timp, senzatia ca a emis totusi cam multe ipoteze nu m-a parasit. Dar e de inteles. In acelasi timp mi-e aproape imposibil sa inteleg multe din ipotezele sale, respectiv nu reusesc sa ma dumiresc la ce se refera, cum gandeste. A facut totusi o munca de pionerat. Ca sa redau un citat din lucrare, trebuie sa atasez si figura la care se face referire in citat (pe abscisa e tot spectrul eteric). O reproduc, chiar daca am mai editat-o (in mesaj mai vechi).

Conform teoriei mele parametri etherului cosmic sunt diferiti in functie de nivelul cosmic considerat, cat si de familia din care face parte sistemul respectiv.
Redau mai jos tabelul cu valorile lui epsilon si miu pentru sistemele cosmice cunoscute.

Si aici se vede care este legatura intre epsilon, miu si constanta gravitationala, cu mentiunea ca prin c s-a notat viteza maxima proprie familiei de sisteme, care este diferita. Astfel pentru galaxie viteza maxima limita este viteza luminii, in timp ce pentru sistemele mai mici, precum sistemele solare sau sistemele de sateliti, viteza limita maxima este inferioara vitezei luminii.


Cu usurinta puteti verifica relatia a doua;
de exemplu pentru galaxie; 
epsilon=1,993.10^28
miu     =5,584.10^-46
k         =6,67.10^-11

La fel se poate verifica si pentru sistemul solar.

.  Fara nici un dubiu, in probleme inca nerezolvate, aflate in studiu, fiecare are o proprie viziune asupra subiectului vizat. Asa se intampla si cu noi userii dar tot asa se intampla si la nivel de cunoscatori veritabili. In acest sens, si tinand cont de aceste diferentieri ca firesti si ipotetice, imi spun si eu parerea:

.  virgil, apreciez lucrarea ta mai ales pentru ca pune in evidenta, se inscrie in, caracterul discret al lumii (ma refer la nivelele critice din legea exponentiala a cresterii). Cand spui,
Astfel pentru galaxie viteza maxima limita este viteza luminii, in timp ce pentru sistemele mai mici, precum sistemele solare sau sistemele de sateliti, viteza limita maxima este inferioara vitezei luminii
vii in contradictie cu Mishin care afirma si arata grafic in fig. de mai sus, ca lucrurile stau invers - la Galaxie viteze sub "c", apropiate de zero, iar in sisteme mai mici (subspatii nano sau pico-metrice) viteze mai mari decat "c".

.  Am retinut, gafiteanu, ideea cu c. magnetic intins spre infinit. Nu-mi dau seama daca acesta este purtatorul transmisiei la distante cosmice si nici daca se propaga instantaneu (asa cum banuiesc ca sugerai). Cred ca se stiu cam putine despre c.m. Ba chiar nu stiu, deocamdata, ce e dar presupun ca fiind o forma eterica atunci c.m. ar fi un vortex, cu infasurare pe stg. Ma intreb de ce si cum variatia (cresterea si descresterea acestui vortex - diametrul lui) c.m. produce c.e., si viceversa, desi exista oarece idei precum aceea ca variatia de densitate a eterului produce (sau absoarbe timp) iar modificarea diametrelor vortexurilor "se face in timp". Iar timpul (sau "variatia" de timp) se propaga instantaneu, dupa cum bine stim de la Kozyrev. Dar si Mishin il interpreteaza altfel pe Kozyrev, ca sa nu mai spun ca-l critica si pe Ațiukovski pentru inventarea particulei de amer. Banuiesc, de altfel, ca se cunosteau personal.

.  Ca veni vorba, constat multe concepte (eterice) comune la Mishin si Ațiukovski si voi cita din Ațiukovski mecanismul de producere a gravitatiei:
În cele din urmă, interacțiunea gravitațională ca cea mai generală poate fi explicată doar pe baza celui mai general tip de mișcare a eterului, adică prin termo-difuzie. Când eterul curge în zona de gradient pe suprafețele particulelor oricărui corp, temperatura eterului scade, iar în jurul fiecărui corp se formează o zona de temperatură scăzută a eterului. Deoarece presiunea gazului este proporțională cu temperatura, în jurul fiecărui corp se formează o zonă cu presiune mai mică. Gradientul acestei presiuni determină atracția reciprocă a corpurilor, precum și absorbția eterului înconjurător de către corpuri. Datorită acestui proces, masa tuturor corpurilor crește constant. Suntem primii care am obținut analitic legea gravitației[atractiei] maselor din ecuația cunoscută de conductivitate termică. Pare ca la distanțe relativ mici (în limitele Sistemului Solar), legea gravitației lui Newton rămâne valabilă, dar pe distanțe mai mari scade brusc (Gauss integral), care rezolvă în mod natural faimosul paradox al gravitației al lui Zelinger.
.  Si Mishin se refera la acest mecanism, fara a-l explica, insa la o privire mai critica, nu stiu daca (PV=RT) presiunea gazului eteric e proportionala cu temperatura si in Cosmos sau numai pe Pamant.
.  Dar, fara dubii, e o explicatie cel putin interesanta a gravitatiei. Nu stiu la ce paradox se refera (o fi Anton Zelinger?) si nici integrala Gauss cu scaderea brusca.

Campul magnetic este format din minusculii neutrini magnetici miuonici existenti in tot universul.  Acel miu din parametrii spatiului. Sunt de doua feluri, levogiri si dextrogiri.  Cand unii dintre ei sunt orientati (mai mult sau mai putin) in urma trecerii unui curent electric, atunci doara avem camp magnetic.
Cine ii orienteaza pana la infinit si cum fac ulterior autoinductie chiar la infinit aflati, este alta poveste complicata.  Deja v-am spus prea multe, mai ganditi si voi ce e FOIPul descoperit de marele nostru virgil_48, nu stiu exact la ce ora, la ce capitol si la ce pagina.
Se zicea odata, ca trecerea-miscarea unui singur electron influenteaza intreg Universul.
Si ca un singur electron poate umple intreg Universul cu energie gratuita.
S-a spus cu talc, poate descoperiti ce a vrut sa spuna autorul acestor marete vorbe.

mm a scris:
.  virgil, apreciez lucrarea ta mai ales pentru ca pune in evidenta, se inscrie in, caracterul discret al lumii (ma refer la nivelele critice din legea exponentiala a cresterii). Cand spui,
Astfel pentru galaxie viteza maxima limita este viteza luminii, in timp ce pentru sistemele mai mici, precum sistemele solare sau sistemele de sateliti, viteza limita maxima este inferioara vitezei luminii
vii in contradictie cu Mishin care afirma si arata grafic in fig. de mai sus, ca lucrurile stau invers - la Galaxie viteze sub "c", apropiate de zero, iar in sisteme mai mici (subspatii nano sau pico-metrice) viteze mai mari decat "c".

Eu m-am referit doar la nivel macrocosmic, in functie de familia din care face parte sistemul, corespunde o anumita viteza limita maxima. Nimic nu este la intamplare, deoarece viteza intra si in calculul momentului cinetic, si al energiei cinetice, si a perioadei de revolutie,  a numarului de stele sau alte corpuri ceresti care se pot grupa intr-un nucleu, cat si dimensiunile orbitelor fundamentale ale sistemelor macrocosmice. Pentru a exista un sistem cosmic, corpurile sau particulele care formeaza sistemul trebuie sa aiba viteza cuprinsa intre o viteza minima V0 si o viteza maxima Vmax, strict determinate. Viteza minima V0 se regaseste in cazul sistemelor binare de tipul hidrogenoid, iar viteza maxima se regaseste pe primele orbite ale sistemelor complexe care cel putin teoretic contin un numar maxim de corpuri sau particule grupate in nucleu. Astfel frecventa fundamentala de oscilatie a sistemului este egala chiar cu perioada de orbitare a corpului aflat pe prima orbita, numita si orbita fundamentala.

.  Am inteles, e vorba de o teorie in care se presupune ca un fenomen macroscopic trebuie sa aiba la baza niste particule, in cazul de fata miuoni magnetici (similitudine cu corpul fizic format din molecule, atomi si particule diverse, ff mici; cele mai mici UPAsii). Bun, insa chiar si Mishin, inventand tot felul de notiuni, ii critica pe altii (avantaj traduceri proaspete), zicand:
Introducerea teoriei unor particule ipotetice, cum ar fi Amerii lui Atsyukovsky, buonii lui Baurov, fitonii lui Akimov și zeci de alții, nu ne permit să ne apropiem de adevăr. Newton și Lomonosov s-au opus apariției uriașei cantități  de ipoteze...
.  Si crononii, adaug eu. Sunt de acord cu orice teorie cu conditia sa vad dovezile-masuratori. Pentru neutrini, din cate stiu, nu exista dovezi; au fost "dedusi" la reactiile unde lipseau niste mici energii. Dar pentru miuonii magnetici ai ceva dovezi, gafiteanu? Sau te referi la o teorie fara dovezi?

virgil a scris:

mm a scris:.  Stiu si eu macar atata lucru, ca la miscarea circulara macroscopica, cu bucati de materie, e nevoie de consum energetic pentru mentinerea pe traiectorie. Asta s-a predat in liceu, am predat si eu deci nu era nevoie de sublinieri. 

Corect, dar consumul de energie care se face pentru corectarea continua a traiectoriei de la aceia rectilinie la cea curba, se regaseste cel putin partial in sporirea vitezei corpului.  Cu fiecare corectie de directie, are loc o insumare a vectorilor viteza dupa regula paralelogramului, avand ca rezultat o sporire a vitezei corpului. Deci energia consumata pentru corectarea traiectoriei se regaseste cel putin partial, in cresterea vitezei corpului cu fiecare corectie aplicata. O analiza vectoriala mai exacta ar lamuri acest lucru.

Asta nu este adevarat fiindca miscarea circulara uniforma a unui
corp in jurul unui punct, fara a fi ancorat de acel punct, implica
consum energetic, asa cum a scris mm. De aici se porneste daca
vrei sa discuti subiectul.Nu s-a mai inscris nimeni sa contrazica asta
de ani de zile, desi a fost primita cu ostilitate. Vedeau deja declinul
campului gravitational conservativ.
Si daca asta este adevarata, nu poate fi contrazisa cu situatiile de
variatie a vitezei sau alte subterfugii. Argumentul "partial" nu este
de luat in discutie.
Mai ramane de vazut dece mecanica normala nu mai este valabila
in microcosmos.

virgil_48 a scris:Nu s-a mai inscris nimeni sa contrazica asta
de ani de zile, desi a fost primita cu ostilitate.

Nu s-a mai înscris nimeni pentru că a văzut că nu aprofundezi suficient argumentele, tu fiind singurul susținător al acestei bazaconii.

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:Nu s-a mai inscris nimeni sa contrazica asta
de ani de zile, desi a fost primita cu ostilitate.

Nu s-a mai înscris nimeni pentru că a văzut că nu aprofundezi suficient argumentele, tu fiind singurul susținător al acestei bazaconii.

Nu este nici o bazaconie. Este un adevar stiut de toti, dar care
incomodeaza. Si nici nu sunt singurul, poti sa citesti ce a scris mm pe
09.apr. ora 18.21.  Chiar si virgil, in incercarea de a ocoli subiectul,
introduce cuvântul "partial" si astfel recunoaste. Si nu numai ei,
in cursul anilor numai tu nu ai recunoscut fiindca aveai alt obiectiv.
N-am sa caut acum fiindca nici nu ma intereseaza sa-ti dovedesc.
N-ai cum sa autentifici miscarea elicoidala prin nerecunoasterea unui
fapt simplu. Aceasta are nevoie de aport permanent de energie. Ar fi
bine sa ai in vedere treaba cu aprofundarea fiindca poate mai citesc
pe aici si altii de care mie nu-mi pasa.

.  S-au pus niste probleme legate de natura c. magnetic si T. lui Ampere si pentru ca ma intereseaza si pe mine (si pe altii) iata parerea originala a lui Mishin eteristul, in problema magnetismului (eteric):

Figura 1 prezintă un segment de conductor cilindric parcurs de curent electric (direcția de mișcare a electronilor e indicata). In interiorul și în jurul conductorului se produc urmatoarele unde eterice. În primul rând, unda longitudinala 1 coincide cu direcția curentului de electroni. În al doilea rând, două unde transversale 2 de tip electro-magnetic (unde electromagnetice într-un subspatiu nonclassic)  propagandu-se spre dreapta și spre stânga în unghiuri drepte fata de curentul de electroni, în direcții și faze opuse. Aceste unde formeaza traeictorii circulare închise în jurul conductorului autocompensandu-se. Principalele unde sunt longitudinal-transversale 3, ce se propaga sub unghi de 45 ° față de vectorul curent: la stânga merge unda cvasi-materiala (yang), și la dreapta – unda antiquasi-materiala (yin). Aceste unde formează două intersectii sub unghi de 90 ° de fluxuri vortexiale, care sunt "fantoma" eterica a câmpului magnetic clasic. Liniile din Figura 1 arată doar direcțiile de mișcare a undelor, care în realitate umplu întregul spațiu adiacent. Undele longitudinal-transversale mai slabe care se propagă sub diferite unghiuri, precum și undele  puțin studiate  din plan radial, pentru a simplifica modelul, nu au fost luate în considerare aici.

Dacă conductorul este înfășurat pe un miez feromagnetic în formă de solenoid, centrul de greutate autonom coincide cu axa conductorului magnetic. În acest caz, undele longitudinal-transversale împreună cu unda longitudinala formează un singur vârtej toroidal rotitor, ce cuprinde două fluxuri elicoidale de tip yang și yin opus orientate la 90 °, așa cum sunt convențional prezentate în figura 2. (In secțiunile conductorului se arată direcția curentului de electroni). Se obtine un sistem vortex de dimensiunea unui solenoid de doi toroizi, de cvasiparticule și anticvasiparticule, introduse unul în celălalt. Figura 2 arată limitele fluxurilor rezultate, deși în realitate acestea sunt mișcări vortexiale [elicoidale] cu pas[?] unghiular de 45 °.  



. Opinez ca aceasta "parere" autorizata merita sa fie studiata in amanunt (de cei interesati). Si inca mai sunt explicatii in articol, ce asteapta sa fie traduse.

Ca sa se inteleaga ceva, trebuie pornit de la simplu la complex.  Sa lasam acea bobina si sa consideram ca inductanta doar firul rectiliniu cat mai subtire.  Electronul are un diametru de cam 2x10^-15m.  Deci ar ajunge un fir cu acest diametru (mai bine zis un fir cu diametrul de un A atom=10^-10m.).  Sau un tub capilar prin capilaritatea caruia trece liber si liniar fara frecare acest electron.  In jur se formeaza un camp magnetic.  
Deacum puteti da drumul la teoria pe care o visati.  Va iesi ceva mai clar.  Fara unghiuri de 45*.  Fara yang, yng, ing, yung, old, Mishin, etc..
Si nu uitati, magnetismul are exact energia electronului. Adica 511.00 eV. in repaus, + Plus Ec. daca are viteza.
 Sunt doua feluri de magnetism, unul dat de magnetonul de aparent repaus (moment magnetic=un impuls circular=5.7×10^−5 eV), celalalt de eventuala energie cinetica a electronului, adica de viteza lui, de energia lui suplimentara.  Ar mai fi inca un magnetism asociat, dar nu va spun care, ca va bag in ceata prea mult.
La viteza mare relativista prin vid altcumva se calculeaza magnetismul decat cel dat prin sarma de cupru.
Si cand sta, electronul are magnetism (magnetonul). Dar cu toate ca acest magnetism este foarte puternic, nu se manifesta in exterior. Chiar si un curent de deplasare variabil intre placile unui condensator face magnetism, cu toate ca acolo nu avem nici un electron. Avem doara un camp electric tot variabil. Dar daca condensatorul este incarcat si tensiunea e fixa, deci camp electric fix, nu avem magnetism.

Electronul nu este altceva decât un corp neutru aflat în mișcare elicoidală (asta explică și universalitatea sa). Când vorbești de diametrul său, vorbești de fapt tocmai despre diametrul elicei pe care o descrie.

Ei ash...Ce, electronul e turmentat ? Dar electronii ce fac electretii ? Daca miscam electretii, facem camp si electric si magnetic.

Ati cotit-o spre electrotehnica de ati iesit din topic. Electronul
este un compus mult superior al eterului, cu proprietati si
actiunii proprii. Eterul produce probabil "campul telekinetic si
telepatic" care acum nu sunt recunoscute.

DUBLURA. Softul inlesneste postarea dubla oferind posibilitatea
INREGISTRARE dupa ce raspunsul a fost inregistrat.

Tare as vrea sa vad experimentul prin care s-a observat campul magnetic produs de curentul de deplasare. Sigur curentul alternativ trece printr-un condesator, desi electronii nu trec prin dielectric. Insa la fiecare schimbare de polaritate a unei placi a condensatorului, automat se schimba si polaritatea celeilalte placi, deoarece s-a schimbat orientarea campului electric din dielectricul aflat intre placi. Astfel energia de vibratie a electronilor liberi de pe o placa se transmite tot ca energie de vibratie electronilor din placa opusa. Avem practic o variatie de tensiune intre cele doua placi care va produce si o variatie de camp magnetic, care se manifesta intre placi in jurul dielectricului. Deci fenomenul de producere a campului magnetic se produce in lipsa trecerii electronilor prin dielectric, dar in prezenta electronilor cu spinul variabil orientat aflati in placile condensatorului. Astfel curentul de deplasare este doar o iluzie, sau un curent virtual introdus pentru explicarea trecerii curentului alternativ prin condensatori.

.  Ai schimbat datele problemei cu o propunere teoretica, gafiteanu. Cand spui,

Electronul are un diametru de cam 2x10^-15m.  Deci ar ajunge un fir cu acest diametru (mai bine zis un fir cu diametrul de un A atom=10^-10m.).  Sau un tub capilar prin capilaritatea caruia trece liber si liniar fara frecare acest electron.  In jur se formeaza un camp magnetic.  
Deacum puteti da drumul la teoria pe care o visati.  Va iesi ceva mai clar.  Fara unghiuri de 45*.  Fara yang, yng, ing, yung, old, Mishin, etc..  

evident ca nu te referi la un experiment adevarat, fizic, pentru ca un fir de un angstrom nu se poate realiza. Ce sa mai vorbim de capilare. Deci propui un experiment teoretic si tragi concluzii, dupa care le extrapolezi asupra-ne. Mishin chiar a facut masuratori, chiar a si masurat unghiul de 45^o si nu exista dubii in ce priveste Yin si Yang, care au fost regasite pe masuratelea in mii si mii de ocazii. Imi pun intrebarea daca ai facut masuratori, pe baza carora faci afirmatiile respective.
.  In plus, diametrul electronului este unul aparent, in realitate el putand fi mult mai mic si, ca atare putand sa se deplaseze pe traiectorie elicoidala de dimensiuni [diam] mai mici decat un angstrom sau mai mic decat 10^-15m. Oricum inca nu stie cineva cum arata e^-.

.  Noi putem da drumul la teoria reala la care nazuim dar ar fi de dorit ca atunci cand faci afirmatii tehnice sa dai si sursa informatiei (ca sa te putem verifica si, eventual, sa ne luminam si noi).

Presupuneri, presupuneri.  Dar asa trebuie sa procedam si sa incercam sa avansam pe toate caile posibile. Sa amintim ca exista tuburi capilare de graphen-tubes de cativa nm, poate si sub. Acestea conduc excelent curentul, mai bine decat orice alt material, deoarece sunt super-conductoare. Dar atentie, doar pe lungime, altfel sunt izolatoare.
Era odata o carte despre electroni scrisa de cineva de la Timisoara, Vlaicu parca.  Abel a remarcat cartea.  Merita citita si gandita. "Electronul inel". Am comentat si eu acolo ceva in stilul meu, pt cine poate intelege.
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1912-electronul-inel-a-lui-sorin-vlaicu?highlight=electronul
Daca electronul s-ar misca elicoidal sau ar avea forma de inel, atunci campul lui magnetic nu ar mai fi asa cum il stim circular in jurul conductorului, ci in lungul lui. Ipoteza miscarii elicoidale in absenta unui alt camp magnetic perturbator cade. Nici electronii si nici fotonii nu se misca elicoidal. Ar rezulta ca in realitate ei ar trebui sa aibe viteze reale mai mari decat c, ceea ce e absurd. Electronii se pot apropia prin accelerare destul de mult de c, dar niciodata nu vor avea aceasta viteza.

.  Da, ai dreptate, am uitat de tuburile nano de la Magurele, ca numai ei se ocupa cu asa ceva la noi. Eu stau f. aproape de Magura Codlei si ff departe de domeniul EM. Oricum, sunt de zece ori mai mari decat angstromul. Si, oricum toje, nu am pile la Magurele pentru o colaborare. Si, in plus, subspatiul nano, ne zice Mishin, are alte proprietati decat (sub)spatiul de rang (dim.) superior. Tocmai din cauza acestor proprietati de subspatiu nano, cercetarile si realizarile cercetatorilor de la Magurele au succes si in prezent in epoca ju.
.  Si presupunerile sunt bune daca sunt precizate ca ipoteze de lucru.
.  Electronul-inel e cam improbabil deoarece are prea multe globule. Poate fotonul-inel sa fie. Deocamdata nu m-am lamurit nici eu si de aceea traduc din autorul preferat (al momentului), Mishin. Care spune niste chestii pe care, evident, nu le stiam:

Ce forțe fizice acționează la magnet?  În prima aproximare, liniile de fortă magnetică sunt filamente vortexiale de eter-2, cu o grosime de aproximativ 10⁻⁴ cm [6]. După cum se știe, în exteriorul corpului magnetului 1, liniile 2 sunt indreptate de la polul nord la polul sudic (a se vedea figura 2). Fluxul eteric "magnetic" se deplasează în aceeași direcție, adică un punct de pe suprafața filamentului vortexial se mișcă de-a lungul unui elicoid drept, așa cum  arată în figura sageata 3. Este esențial să se determine direcția forței aeterice a lui Magnus F_M.

Fig. 2

.  Pe langa faptul ca citatul se inscrie pe linia topicului si a discutiei-studiu despre magnetismul, eteric evident, mi-a placut f. mult datorita unei informatii pe care nu am intalnit-o niciodata: grosimea liniilor magnetice. Si, stupoare, liniile acestea nu sunt linii ci niste -mai degraba- tuburi, fascicule, fluxuri eterice, filamente eterice de diametru aprox. un micron!! Iata o informatie tehnica banala dar buna. In ce priveste elicoidul (deplasarii) unghiul de infasurare, pe dr., ; parca era si pe stg? In fine, sunt informatii neoficiale dar adevarate.

mm a scris:
Ce forțe fizice acționează la magnet?  În prima aproximare, liniile de fortă magnetică sunt filamente vortexiale de eter-2, cu o grosime de aproximativ 10⁻⁴ cm [6]. După cum se știe, în exteriorul corpului magnetului 1, liniile 2 sunt indreptate de la polul nord la polul sudic (a se vedea figura 2). Fluxul eteric "magnetic" se deplasează în aceeași direcție, adică un punct de pe suprafața filamentului vortexial se mișcă de-a lungul unui elicoid drept, așa cum  arată în figura sageata 3. Este esențial să se determine direcția forței aeterice a lui Magnus F_M.

Fig. 2

.  Pe langa faptul ca citatul se inscrie pe linia topicului si a discutiei-studiu despre magnetismul, eteric evident, mi-a placut f. mult datorita unei informatii pe care nu am intalnit-o niciodata: grosimea liniilor magnetice. Si, stupoare, liniile acestea nu sunt linii ci niste -mai degraba- tuburi, fascicule, fluxuri eterice, filamente eterice de diametru aprox. un micron!! Iata o informatie tehnica banala dar buna. In ce priveste elicoidul (deplasarii) unghiul de infasurare, pe dr., ; parca era si pe stg? In fine, sunt informatii neoficiale dar adevarate.

Nu stiu cum a ajuns la aceste concluzii, dar din socotelile mele, folosind niste mijloace neconventionale, adica prin echivalarea unitatilor de masura electrice cu cele mecanice, am ajuns sa aflu ca, magnetonul Bohr reprezinta chiar un moment al cantitatii de energie, adica un produs dintre energia intrinseca a particulei (electron, proton, ) si lungimea de unda a cuantei generatoare. Adica magnetonul Bohr este dat de cuanta h.niu, care se ruleaza pe o elicoida de raza egala cu lungimea de unda a cuantei. Sigur aceasta raza a elicoidei este posibil sa creasca pe masura ce se indeparteaza de electron, si in afara magnetului sa capete dimensiunea de un micron. Repet, nu stiu cum a ajuns la aceste concluzii.
Redau mai jos un fragment din calculul magnetonului Bohr, dupa ce am facut transformarile necesare din unitatile de masura electrice in cele mecanice.


Daca reprezentam unda ca o elicoida, atunci magnetonul Bohr ar arata ca o dubla elicoida ca in poza de mai jos; desigur este vorba de o reprezentare schematica.

.  Intr-adevar pare sa fie magnetonul Bohr, dupa descriere. F. frumoasa grafica pentru magneton, virgil. Nu stiu nici eu cum a facut, articolul din care am citat este unul dedicat dovezilor experimentale a existentei vanturilor de eter. In continuare la ce am postat deja, AMM prezinta masuratori si chiar o "girueta" pentru deflectarea vantului (de eter-3). E ceva in legatura cu magnetul prezentat anterior, "girueta" fiind un fel de brat de balanta cu doi magneti suspendati la capete. Nu cred ca intereseaza, principiul de functionare e chiar in mesajul meu precedent - interactiunea dintre c. unui magnet permanent si fluxul de eter. Ca sa fiu sincer, merg pe linia verificarii lui amm, a dovezilor exp. in mod special. Deocamdata, sunt multumit, sunt verificari de laborator (reproductibile), aflu lucruri noi, informatiile sunt de incredere. Pana acum am aflat, despre eter, numai povesti, povestiri, pareri, etc. De data aceasta insa, sunt masuratori si asta e pe gustul meu.

.  Extrem de importante date sunt cele despre existenta a doi tori magnetici, unul in interiorul celuilalt, la un magnet permanent banal. Nu s-a invatat la scoala asa ceva.
.  Pentru mine (poate ca altii stiau), diametrul de ~1 micron al unui fascicul magnetic este o descoperire. Ce densitate de asemenea fascicule pe mm² este la un magnet obisnuit? Aceste micronice fascicule sunt chiar vortexurile lui Maxwell, au un aspect elicoidal bine precizat (unghiul de infasurare). Cred ca multi ar putea fi interesati.

Sa vedem ce ne mai traduci din aceasta lucrare.

mm a scris:. . . . .
.  Pentru mine (poate ca altii stiau), diametrul de ~1 micron al unui fascicul magnetic este o descoperire. Ce densitate de asemenea fascicule pe mm² este la un magnet obisnuit? Aceste micronice fascicule sunt chiar vortexurile lui Maxwell, au un aspect elicoidal bine precizat (unghiul de infasurare). Cred ca multi ar putea fi interesati.

Poti sa crezi ca manifestarea exterioara a unui magnet este
formata din fascicule, ca o perie ? Asta pare o abatere de la
logica elementara, fiindca este normal ca aceasta sa fie
compacta, continua, neintrerupta. Am scris trei cuvinte ca
sa intelegi intentia mea.
Fasciculele si vortexurile nu pot fi decat niste abstractizari
inventate de om, pentru a-si explica anumite mecanisme.
Asa cum a inventat campul ca sa explice transmiterea fortei
la distanta fara suport material.
Magnetismul se manifesta ca o proprietate repartizata pe
suprafata, nu ca una concentrata. Parerea mea !

.  Nu am gasit pe nicaieri (in cele cateva sute de pagini) nici macar o schita cu detectorul de eter al lui AMM. Exista totusi o poza cu Mishin tinand in mana chiar detectorul de eter.[Cred ca toti erau curiosi si pana la urma un fotograf l-a prins cu el in mana.] Asa ca l-am marit un pic si-l atasez:

.  Nu se vede prea clar, nu ma pricep la prelucrarea imaginilor dar e posibil ca vreun coleg sa se priceapa, caz in care il rog sa "limpezeasca" imaginea.
.  In postarile anterioare apar denumirile: eter-1 acesta e solid; eter-2 acesta e lichid, fluid; si eter-3 care e gazos. De fapt intelesul lor rezulta dintr-o diagrama prezentata intr-unul din comentariile precedente. Toate trei exista simultan in fiecare punct de pe suprafata Pamantului, ca subspatii(amm le zice multispatiu uneori, un concept nou) si la magnetii permanenti eter-2 e unul din cpmponentele "campului" magnetului.