Despre viitor...

Despre viitor...
Ce naiba o mai fi și ăsta?

Viitorul s-ar traduce, în interpretarea noastră, ca suma evenimentelor care urmează să se întâmple, iar din această perspectivă a propriei interpretări, întrebarea este dacă este predictibil!

Eu aș zice că este predictibil doar teoretic newtonian!
Adică, exemplificativ, pot estima aproape exact ce se va întâmpla cu o piatră pe care o las să cadă liber, după cât timp va atinge pământul, pot să calculez accelerația sa în cădere liberă etc.

Dar asta teoretic, care se va și întâmpla concret dacă voi lăsa să cadă aceea piatră.

În schimb, ideea de viitor nu implică numai teoria, ci situația practică dacă voi ajunge în situația în care să dau sau nu drumul pietrei să cadă liber!

Iar aici apare o legătură foarte interesantă cu "predictibilitatea" cuantică!
Cum se vor fi desfășurat lucrurile dacă eu nu intervin în niciun fel asupra lor?
Iar aici intervine o situație paradoxală!

Viitorul este predictibil doar dacă nu intervine nimic asupra lui, iar stabilirea concretă a predictibilității lui este o formă prin care intervii asupra lui!

Deci indiferent de perspectivă, viitorul nu poate fi predictibil în mod exact!

Cuantic vorbind, indiferent de modul prin care procesul observării schimbă comportamentul cuantic al materiei, simplul fapt/proces al observării implică o schimbare a modului in care materia există și interacționează la nivel cuantic.
Dacă acceptăm faptul că realitatea micro și macro este interconectată, chiar dacă (oare?) sunt descrise în percepția noastră de legi complet diferite, iar starea de existență a materiei depinde intrinsec de procesul observării, atunci viitorul nu este predictibil!
Chiar dacă, la nivel observabil, universul însuși pare să fie unul mecanicist, predictibil newtonian!

Eu sunt de părere că viitorul nu poate fi complet predictibil!
Dacă totuși da, atunci anumite principii ale fizicii cuantice nu au un fundament obiectiv, pentru că sunt o căruță de principii cuantice care sunt incompatibile cu predictibilitatea completă, concretă și exactă a modului în care se vor desfășura lucrurile ulterior momentului observării acestora.
Dacă totuși nu, atunci lumea cuantică nu "interacționează" în mod direct cu lumea observabilă; există o limită care le diferențiază exact și până la care ele interacționează.

Cazul și da, și nu, este și mai impredictibil!

Dar Dumnezeu ar putea prevedea viitorul?

Abel Cavaşi a scris:Dar Dumnezeu ar putea prevedea viitorul?

Ha, ha, ha ! Pai el il face, dece sa-l prevada, ca stie cum va fi. Este
proiectul lui, nu-i asa ? Numai ca nu ni-l spune si noua.

Și atunci cum rămâne cu principiile mecanicii cuantice? N-ai înțeles frământările curiosului.

Abel Cavaşi a scris:Și atunci cum rămâne cu principiile mecanicii cuantice? N-ai înțeles frământările curiosului.

Abel zice bine!
Numa' că nu m-am exprimat eu suficient de complet, deși el a înțeles ideea, a înțeles cam ce-am vrut să spun.

Faza cu Dumnezeu mă depăsește complet!
Din punct de vedere rațional, dacă urmăm un piculeț logica religioasă, n-are rost să spun mai mult de atât:

Poate Dumnezeu să construiască o piatră atât de grea încât să nu o poată ridica?
Desigur, dureros de paradoxală situația care pune omnipotența lui Dumnezeu sub semnul întrebării!
Iar principiul paradoxal al omipotenței sale poate fi extins și către "omnicunoașterea" sa.
Iar în concluzie concluzionez:
Cum poate ceva imperfect să judece imperfecțiunile?
Putem să extindem analiza și spre domeniul unei conștiințe superioare inaccesibile omului, dar o văd ca pe o tentativă subtilă și neeficientă de a explica și accepta propriile incapacități de a desluși complet partea existențială a lumii exterioare pe care o percepem.
Nu insist pe tema asta și aș continua să încerc să clarific ceva mai mult modul în care "văd" eu lucrurile, în maniera în care le-am și conceput.
Care pot fi și greșite, desigur.

Am stabilit că natura este dirijată de legi diferite în funcție de nivelul la care o analizăm.
"Am" adică nu eu, ci noi, oamenii, prin prisma logicii interpretării lucrurilor.
Sunt diverse experimente, pe care dacă le-am considera complet obiectiv fundamentate și justificate, duc la concluzia că lumea cuantică este dirijată și de cu totul alte legi fizice, diferite de cele care ordonează și organizează materia perceptibilă, lumea newtoniană să-i spunem.

M-aș lega de foarte multe chestiuni ce par iraționale, sau cel puțin incomplet justificate pentru a putea fi complet acceptate, dar o să încerc să mă rezum la ideea subiectului.

Și apare întrebare fundamentală în ce privește subiectul:

Dacă procesul observării schimbă starea particulelor, indiferent cum se realizează procesul observării, iar schimbarea stării particulelor schimbă modul în care se realizează interacțiunea lor, atunci vitorul, sau modul intrinsec în care se vor desfășura procesele cuantice depinde de procesul intrinsec al observării?

curiosul a scris:

Și apare întrebare fundamentală în ce privește subiectul:

Dacă procesul observării schimbă starea particulelor, indiferent cum se realizează procesul observării, iar schimbarea stării particulelor schimbă modul în care se realizează interacțiunea lor, atunci vitorul, sau modul intrinsec în care se vor desfășura procesele cuantice depinde de procesul intrinsec al observării?

Prin ce mijloace poti pune in evidenta o particula fara sa-i schimbi starea? se stie foarte bine ca mijloacere de a pune in evidenta particulele sunt; 

curiosul a scris:Faza cu Dumnezeu mă depăsește complet!

Dacă te depășește asta, atunci te depășește totul. Altfel spus, nu poți explica NIMIC.

Abel Cavaşi a scris:

curiosul a scris:Faza cu Dumnezeu mă depăsește complet!

Dacă te depășește asta, atunci te depășește totul. Altfel spus, nu poți explica NIMIC.

Păi ce faci, copiezi principiile lui WoodyCad?
Conform cărora cât timp crezi în Dumnezeu nu poți să gândești liber?
Aveam pretenții la tine!
Dar pare că nu te diferențiezi prea mult de acel tip de caracter care consideră că numai el are dreptate și ceea ce gândește el este modul corect în care trebuie gândit!

Dumnezeu, sau orice alt tip de divinitate, este creația minții umane, desigur, dar doar în proporție de 99,(9)%.
Există totuși un procent  aproape "nul" de (1-99,(9))%, suficient de nenul încât să nu permită anularea completă a întrebărilor existențiale.
Mă rog, eu nu mă contrazic cu tine, tu știi mai bine, dar mi-aș dori să știi la fel de bine că nu ai nicio certitudine asupra certitudinilor tale!
Alea sunt doar convingerile tale, pe care le înțeleg privindu-le din perspectiva unui matematician care lucrează  doar cu lucruri concrete, dar asta nu este suficient să și justifice modul palpabil din care realitatea trebuie privită.
S-ar putea ca realitatea să fie fundamentată pe principii pe care suprainteligenții de noi nu pot nici măcar să și le imagineze, d-apoi să le mai și discute!

Acceptarea concretă a lucrurilor depinde într-un procent foarte mic de obiectivitatea cu care le privim!
Procentul ăla mare este construit de interesele și nevoile noastre interioare, nu de imparțialitatea părerii și capacitatea de deducție logică.
Este un fel de selecție naturală "modernizată", "tehnologizată", dragul meu Abel!
Și este ciudat tare că nu "vezi" asta!

Toți plătim același tribut în fața vulnerabilității noastre de a dezvolta convingeri de neclintit!

Dar revenind la subiect, n-ai răspuns la întrebarea "fundamentală"!

curiosul a scris:Dar revenind la subiect, n-ai răspuns la întrebarea "fundamentală"!

Care era întrebarea „fundamentală”, din punctul tău de vedere?

Abel Cavaşi a scris:

curiosul a scris:Dar revenind la subiect, n-ai răspuns la întrebarea "fundamentală"!

Care era întrebarea „fundamentală”, din punctul tău de vedere?

Întrebarea "fundamentală" a subiectului, bineînțeles!

Viitorul este predictibil?

Părerea mea era că aproape da, newtonian, și cel mai probabil nu, cuantic.
Și probabil că simpla contradicție a celor două lumi, cel puțin din perspectiva completitudinii predictibilității comportamentului naturii, materiei, m-a și determinat să deschid subiectul, iar frământările principale, raportate la întrebarea respectivă, este până la ce nivel ele "interacționează" astfel încât să se ajungă la schimbarea/transformarea certitudinii asupra formei de existență și comportament al materiei.

Edit:
Știu că-i cam boombastică exprimarea și fac un exces de zel în a mă exprima ... elevat...dar sper să înțelegi unde "centrez".

Dacă îți este de-ajuns (sau necesar) un simplu răspuns direct la întrebarea subliniată, atunci ți-l dau doar așa:

-viitorul este predictibil teoretic, dar nu și practic.

Așa cum și infinitul există teoretic, dar nu putem număra până la infinit.

Dar faptul că implici mecanica cuantică este o pierdere grosolană, căci peste o mie de ani mecanica cuantică va fi considerată o prostie precum este astăzi concepția din vechime cum că Pământul este susținut de patru elefanți ce stau pe carapacea unei broaște țestoase.

Mecanica cuantica e prostie.
Viitorul se si vede ca va fii religios.
Doamne, slava Tie !

Am rugămintea să nu-ți bați joc de interlocutorii acestui forum (Abel)... iar trebuie să mă lungesc și să vă țin dirigenție!

Este că deranjează exprimarea? Este, fără să aveți nevoie de explicații!
Dar este că nu știți exact de ce vă deranjează? Este, dar aici aveți nevoie de explicații!

Vă deranjează tocmai pentru că noi ne-am format un sistem de valori din perspectiva căruia anumite exprimări sunt interpretate ca o insultă, ca o lipsă de respect și de educație!
De aia am și folosit mai sus cuvântul "intelectuali", pentru că un intelectual pare să fie un om care se crede că are o educație aleasă!
Unde mai sus?
Mai sus în mintea vostră, unde este părerea voastră despre voi!
Și mai mult, cu siguranță faptul că acceptați acest tip de exprimare ar putea duce și la convingerea în ochiii celorlalți că voi înșivă sunteți needucați și, chipurile, ar vorbi despre valorile voastre în funcție de accepțiunile voastre.

Bun, și care-i treaba cu predictibilitatea viitorului!
Păi să vă explice curiosul, că voi n-aveți nicio treabă cu rădăcinile care fundamentează convingerile!
N-are treabă elefantul sau carapacea pe care stă pământul, are treabă convingerea care o justifică!
De ce îmi place re minor mai mult decât sol major?
De chichi și de-un leu ridichi!

Asta nu este o întrebare care să poată fi justificată concret, dar alte întrebări pot fi justificate concret!

Ar trebui s-o iau pas cu pas ca să înțelegeți mai clar, dar cred că mai întâi o să verific inteligența intelectualului din voi!


Întrebare:

De ce nu există viitor!

Răspunsul este simplu, dar odată găsit, duce la schimbarea perspectivei și convingerilor care dirijează accepțiunile noastre!

Băiat bun cum sunt vă dau un indiciu!
Nu vi se pare paradoxală exprimarea "există viitor!" ?
Dacă v-ați prins, acum dezvoltați, că semantica aparentă ascunde o întreagă filozofie!

Înainte să fiu Banat, aș mai vrea un ultim mesaj
Se poate?

curiosul a scris:Înainte să fiu Banat, aș vrea mai vrea un ultim mesaj
Se poate?

Și condamnații la moarte mai au dreptul la măcar o shaorma cu de toate, așa că și eu aș vrea să mai am dreptul la un ultim cuvânt!
Promit că o să fie amuzant!

Dacă s-a epuizat subiectul, din punctul de vedere al autorului (care a început să bată câmpii), atunci l-am închis. Cererea de redeschidere se poate formula prin multe căi, admise pe acest forum liber.