Să colaborăm pentru teoria absolută!

Iată ce m-am gândit azi. Văd că forumul e plin de „idioţi” plini de idei (printre care, cu mândrie, mă număr şi eu, s-o recunoaştem). Unu zice una, altu zice alta, dar cu toţii tindem să ne apropiem de un adevăr absolut, numai că o facem separat. Ce-ar fi dacă am pune gând la gând şi am construi în comun o teorie de la temelii, o teorie care să crească văzând cu ochii şi să fie mai înaltă decât oricare alta de până acum?

Mai concret, mă gândesc ca, dacă se adună idei eficiente pentru aceasta, să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei. Pentru aceasta, trebuie ca în acest topic să văd că se adună idei concrete cu care să fim cu toţii de acord. Dacă va exista o singură obiecţie la o anumită idee, atunci aceasta va mai trebui dezbătută până când nu mai există obiecţii sau până când ideea este aruncată la gunoi. Dezbaterile trebuie să fie privitoare la definiţiile teoriei, la axiomele ei, teoremele ei, etcetera.

Aşadar, ce părere aveţi? O punem de-o teorie universală? Putem construi aşa ceva? Cum ar arăta o teorie universală? De la ce fel de noţiuni ar porni ea şi pe ce drumuri ar merge?

De exemplu, eu aş răspunde astfel la întrebările anterioare:
-da, putem construi o teorie universală;
-teoria universală ar trebui să pornească de la punctul geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid (luxoni);
-să se bazeze numai pe matematică.

Vă mulţumesc şi ne doresc succes la dezbateri!


[Evoluţia cronologică a topicului]

-curiosul apreciază ideea
-gafiteanu pune accent pe ciocniri
-virgil sugerează că ar trebui să umblăm la noţiunile matematice
-gafiteanu sugerează că ar exista o particulă indivizibilă, mică
-CAdi vorbeşte de o diferenţă de potenţial
-Răzvan propune luarea în considerare a unităţilor Planck
-virgil aduce în discuţie evoluţia ciclică a Universului
-CAdi îl „bâzâie” pe Răzvan cu teoria lui Haramein
-curiosul ne stârneşte pofta de a crea un aparat matematic propriu noii teorii: oare ce noţiune matematică poate modela corect o particulă?
-meteor încearcă mereu să ne aducă cu picioarele pe pământ
-curiosul propune un plan minunat
-virgil aduce în discuţie interesanta idee a lui -1 şi +1
-virgil propune un „codice”, după cum se exprimă CAdi
-Abel aduce în discuţie tahionii
-Răzvan propune nişte postulate
-Virgil susţine pe bună dreptate că titlul topicului este cam frivol
-CAdi subliniază vibraţiile şi vorbeşte de necesitatea „Backgroundului”
-curiosul aduce în discuţie efectul Magnus


[/Evoluţia topicului]



[Întrebări privind teoria]

• -Este necesară o teorie care explică totul?
        -curiosul a deschis un subiect pe această temă
  
• -Este posibilă o teorie care explică totul?
  

[/Întrebări privind teoria]



[Structura propusă a teoriei]

[/Structura propusă a teoriei]

Foarte interesanta ideea Abel !!!
Raspunsul la prima intrebare:
-da, si eu sunt convins ca se poate.
Cel putin pentru moment, la nivel teoretic.
Oricum, cred ca nu poate fi completa, dar se poate pune bazele ei.
Parerea mea este ca ar trebui sa se inceapa asa cum s-a inceput ...la inceput.
Cu conventii.
Adica, in mod conventional, bazat totusi pe anumite principii logice, stabilirea unor certitudini.
Ceea ce ai mai incercat sa faci deja.
Ca-i numim luxoni sau "iuyfciuvit" nu are importanta.
Principiul de functionare este important.
Si cred ca de aici ar trebui plecat.
De la axiome nedemonstrabile=adevaruri certe.
Eu as deschide, dupa" idiotenia" mea, subiectul tau cu o intrebare (sau mai multe):
Putem dezvolta un rationament care sa certifice faptul ca realitatea nu poate functiona altfel ?
Nu are importanta cum, eu ma refer doar la unicitatea modului de functionare a realitatii.
In orice moment din timp si in orice colt din spatiu, in aceleasi conditii ?
Daca da, se poate continua.
Daca nu, nu avem axiome-certitudini pe care sa poti dezvolta o teorie.
In concluzie, parerea mea este ca pentru inceput trebuie sa clarificam certitudinile (conventional sau nu).
In alta ordine de idei, mi se pare foarte buna initiativa ta.
Aceata a fost doar parerea mea.
Cu stima.

Excelent ABEL...Vrei sa construiesti turnul B-ABEL. Sa ajungem la Dumnezeu.
Scuze, cred ca-i sti povestea biblica. Am exploatat si jocul de cuvinte, sper sa nu fie cu suparare gluma..
Toate limbile Pamantului la un loc, sa nu se mai inteleaga om cu om.
Referitor la, citez:"unicitatea modului de functionare a realitatii"
-Totul se face doar prin ciocniri !.

gafiteanu a scris:Excelent ABEL...Vrei sa construiesti turnul B-ABEL. Sa ajungem la Dumnezeu.
Scuze, cred ca-i sti povestea biblica. Am exploatat si jocul de cuvinte, sper sa nu fie cu suparare gluma..
Toate limbile Pamantului la un loc, sa nu se mai inteleaga om cu om.

Aici gafiteanul are dreptate !Noi nu ne intelegem asupra unei teorii sau asupra unei idei a unuia
dintre noi pe niciun topic , dar sa mai construim o teorie impreuna pas cu pas . Mi se pare cam utopic
ce vrei tu Abel ,desi ideea in sine este un fapt laudabil ...

Mare minune de n-o să iasă o teorie ca-n fabula aia cu Racul, broasca şi ştiuca!

Eu de exemplu as putea sa dau primul un bun exemplu pozitiv, sa nu mai am nici o obiectie. Pot semna orice in alb. Chiar o putem legifera si la notariat.
Cand incepem ? Piatra de temelie, prima caramida, cine va sfinti evenimentul aceste uriase constructii ?
Daca ciocnire nu e, nimic nu e !!! imi mentin afirmatia. Aceasta este prima lege a tot ceea ce exista.

Abel Cavaşi a scris:Iată ce m-am gândit azi. Văd că forumul e plin de „idioţi” plini de idei (printre care, cu mândrie, mă număr şi eu, s-o recunoaştem). Unu zice una, altu zice alta, dar cu toţii tindem să ne apropiem de un adevăr absolut, numai că o facem separat. Ce-ar fi dacă am pune gând la gând şi am construi în comun o teorie de la temelii, o teorie care să crească văzând cu ochii şi să fie mai înaltă decât oricare alta de până acum?

Mai concret, mă gândesc ca, dacă se adună idei eficiente pentru aceasta, să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei. Pentru aceasta, trebuie ca în acest topic să văd că se adună idei concrete cu care să fim cu toţii de acord. Dacă va exista o singură obiecţie la o anumită idee, atunci aceasta va mai trebui dezbătută până când nu mai există obiecţii sau până când ideea este aruncată la gunoi. Dezbaterile trebuie să fie privitoare la definiţiile teoriei, la axiomele ei, teoremele ei, etcetera.

Aşadar, ce părere aveţi? O punem de-o teorie universală? Putem construi aşa ceva? Cum ar arăta o teorie universală? De la ce fel de noţiuni ar porni ea şi pe ce drumuri ar merge?

De exemplu, eu aş răspunde astfel la întrebările anterioare:
-da, putem construi o teorie universală;
-teoria universală ar trebui să pornească de la punctul geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid (luxoni);
-să se bazeze numai pe matematică.

Vă mulţumesc şi ne doresc succes la dezbateri!

Este fizica fara matematica?!
Categoric, nu.
Fizica, nu este nimic alt ceva decit modelare matematica + marimi fizice.

Ce inseamna fizica?! Cam, care ar fi structura ei?!
Fizica e un obiect ce descrie niste legi, care se pot intimpla in anumite conditii.

Fizica e un obiect ce se ocupa cu masurarea unor valori din o/niste marimi la efectuarea unui eveniment.
Fizica, are la baza, niste mari, care pe de o parte se pare ca sunt fundamentale, si independente, pe de alta par dependente ina fata de alta.
Ca daca nu ar fi aceste marimi de care spun, si ar fi doar una, atunci cum ai putea sa masori timpul cu chintarul, spre exemplu?!
Insa, ce s-ar intimpla daca, toate marimele se unifica in o supermarime?!
Atunci, poftim megateoriea.

DAR, ...
Se pare ca orice marime, teorie, etc. are un domeniu de definitie, si aici este calciiul lui Abel!
Caci, pasind domeniul de definitie, nu mai facem nimic cu supermarimea (superteoria), si avem nevoe de alta.
Dar, daca odata ce aceasta superteorie nu mai este capabila sa dea raspuns/ sa fie valabila pe unele domenii, inseamna ca nu mai este superteorie.
Deci, daca s-ar adeveri cele spuse (la demonstratiile lor trebue sa curga ceva siroae de sudoare) concluzia este ca nu exista o asa teorie universala, care sa fie capabila sa dea raspunsul la orice intrebare.

"Ganditi Fizica" de Epstein 1996
http://www.buybooks.ro/ganditi-fizica/ganditi-fizica.html
Undeva la inceput in introducere autorul atrage atentia ca a dat o deosebita atentie ciocnirilor. Argumentand ca daca ar veni o zi in care absolut totul ar trebui explicat prin ciocniri.....atunci....
Si in fotbal, daca ciocniri nu sunt, atunci ala nu e fotbal. O poarta, fie ea si goala, nu poate atrage mingea singura. Nu exista atractie. Fotbalistul nu trebuie sa stie defel matematica, nici spectatorul.
Intuitia este o „arta exacta”.
Chiar si un magnet nu atrage fierul. Altceva e acolo, bineinteles ciocnirile devin preponderente din directia opusa, deci este tot o impingere.
Miliardele si infinitele ciocniri asupra fiecarei cuante, asupra fiecarui corp ceresc, astea sunt la baza miscarii si formarii a tot ceea ce exista..
In Triunghiul Bermudelor asta s-a reusit, sa fie inhibate ciocnirile printrun fenomen controlat, care a dus la dezintegrarea treptata a cuantelor.
Lumea fizica nu are nevoie de nici o matematica sa functioneze, sa-i fie explicat ceea ce trebuie sa faca. Isi aplica doar legile ciocnirilor cu sfintenie. Dar daca am inventat un asemenea aparat matematic, il putem atasa pentru a vedea mai amplu, mai profund, sa definim calitativ, sa facem prognoze exacte pe baza altor observatii si masuratori..
Daca insa nu stim totul pana la cele mai profunde fenomene, adio prognoza matematica. Vine un Zeus=extraterestru si schimba niste parametrii invizibili, nebanuiti si devenim iarasi ce-am fost, ether, neant, chaos.

curiosul a scris:Putem dezvolta un rationament care sa certifice faptul ca realitatea nu poate functiona altfel ?
Nu are importanta cum, eu ma refer doar la unicitatea modului de functionare a realitatii.
In orice moment din timp si in orice colt din spatiu, in aceleasi conditii ?

Putem dezvolta un raţionament prin care să postulăm că realitatea nu poate funcţiona aiurea, ci doar într-un singur fel şi ordonat de o ordine care poate fi cunoscută. Dacă nu ne-am putea baza pe un asemenea postulat, atunci asta ar echivala cu a crede în ceva supranatural care poate interveni oricând în bunul mers al naturii. Dar chiar şi acel supranatural ar trebui să fie condus de legi precise care or fi rămas necunoscute încă. Aşadar, a crede în ceva supranatural este echivalent cu a crede că o anumită parte a realităţii este condusă de nişte legi care nu sunt încă cunoscute.

gafiteanu a scris:-Totul se face doar prin ciocniri !.

Aproape întru totul de acord, cu menţiunea că orice interacţiune este în ultimă instanţă ciocnire şi orice ciocnire este în ultimă instanţă interacţiune. Diferenţele dintre cele două sunt vagi, în sensul că interacţiunea este un termen generic, iar ciocnirea este un termen specific care se referă la ceva foarte vag, la interacţiuni care durează „puţin” şi produc efecte „puternice”. Ce înseamnă „puţin” şi „puternic” este la latitudinea noastră.

CAdi a scris:Noi nu ne intelegem asupra unei teorii sau asupra unei idei a unuia
dintre noi pe niciun topic , dar sa mai construim o teorie impreuna pas cu pas . Mi se pare cam utopic
ce vrei tu Abel ,desi ideea in sine este un fapt laudabil ...

Nu ştiu, dar mie mi se pare că ne înţelegem de minune . Dacă nu suntem de acord cu toţii privitor la un anumit subiect, nu înseamnă că subiectul nu trebuie dezbătut. Ori, construcţia unei teorii nu se poate face fără dezbateri, chiar dacă acestea sunt simple monologuri din mintea unui geniu. Îmi place să cred că forumul nostru devine un asemenea geniu colectiv care, pentru moment, doar monologhează.

meteor a scris:
DAR, ...
Se pare ca orice marime, teorie, etc. are un domeniu de definitie, si aici este calciiul lui Abel!
Caci, pasind domeniul de definitie, nu mai facem nimic cu supermarimea (superteoria), si avem nevoe de alta.

Ar fi fost frumoasă „demonstraţia” ta dacă nu ar fi conţinut acest „Se pare”. Într-adevăr, orice teorie are un domeniu de definiţie, dar asta nu înseamnă că domeniul de definiţie trebuie să fie neapărat limitat în vreun fel de nedorit.

Într-un anumit sens, chiar şi realitatea însăşi este limitată, în sensul că nu poate conţine orice fenomene fizice, ci numai fenomene fizice explicabile, adevărate, posibile. Iar matematica este atât de bogată în modele, încât nu este exclus ca o infinitate dintre ele să fie echivalente realităţii.

Eu cred că singurele limite de principiu dintre matematică şi realitate nu sunt domeniile de definiţie, ci capacitatea noastră limitată de a calcula cu precizie infinită constantele e şi 𝛑. Nu avem alte limite între matematică şi realitate. Aşadar, cu siguranţă, există o teorie care modelează perfect realitatea, numai că noi ne vom opri întotdeauna la „primii termeni” ai seriei pe care o generează modelul.

Nu ai retinut un aspect esential din ceea ce a spus Meteor ,Abel :
(cu care sunt intru-totul de acord)

Dar, daca odata ce aceasta superteorie nu mai este capabila sa dea raspuns/ sa fie valabila pe unele domenii, inseamna ca nu mai este superteorie.
Deci, daca s-ar adeveri cele spuse (la demonstratiile lor trebue sa curga ceva siroae de sudoare) concluzia este ca nu exista o asa teorie universala, care sa fie capabila sa dea raspunsul la orice intrebare.

Asta crezi tu, dar poate nu ai reţinut tu că eu am răspuns şi la partea asta.

Eu, v-am prezentat o "schema", pe care parcurgind-o, ajungi la raspuns. E doar vorba a spune despre schema, si e lucru, nu saga, sa demonstrezi fiecare pas.

Ca sa fie si mai simplu, demonstrati intii de toate ca e falsa ipoteza:
"Fiecare teorie,lege, etc. are strict, un anumit domeniu de definitie, ci nu poate fi valabila pentru oarecare valori."
Dacaa demonstratie ca e falsa ipoteza, atunci aveti primul bilet pentru a continua drumul.
Tare ma tem, ca nu veti capata acest bilet, si aici s-ar finisa calatoria/cercetarea.

Eu n-am contrazis existenţa domeniului de definiţie, ci limitările sale. Sunt de acord că teoria va avea domeniu de definiţie, dar nu sunt de acord că acest domeniu de definiţie nu poate fi suficient pentru întreaga realitate.

Ce mai inseamna aceasta intreaga realitate?!

Abel, si ceilalti.
Pentru cercetare si in general pentru studiu, eu as crede, totus, ca e nevoe sa ne conducem de niste CANOANE (pe care mm ceva a inceput sa le scrie).
Nu vreau sa le impun, si sa incep discutiile pe aceste teme, dar se pare ca e important, si zi de zi, ne lovim de necesitatile ei.
Cum sa cercetam ceva, daca nu intelegem/stim definitiile ei?!
Aceasta ca si cum ar fi ca te faci ca inveti geografia, insa textul din carte fiind scris in chineza, pe care nu o cunosti. Acesta cred, ca deja, nu se mai numeste studiu.

meteor a scris:Ce mai inseamna aceasta intreaga realitate?!

Păi, tot ce nu este o parte a realităţii. Tu ar trebui să ştii ce este o parte a realităţii: acea parte a realităţii descrisă bine pe un domeniu (particular) de definiţie.

Cum sa cercetam ceva, daca nu intelegem/stim definitiile ei?!

Da cine ne obligă să cercetăm fără să înţelegem? Normal, şi eu am propus să pornim de la definiţii şi restul. Uite ce spuneam mai sus:

Abel Cavaşi a scris:să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei.

Nu ziceam şi eu acelaşi lucru?

Pentru inceput, este interesant numarul parerilor la initiativa ta Abel, si faptul ca pana acum nimeni nu gandeste:
"Hai sa incercam !"
Te felicit pentru ca iti sustii ideea, desi, dupa cum se vede, putini sunt in asentimentul tau.
Observ ca nu exista spiritul de echipa.
Unde-s multi puterea creste, iar meritul rezultatului este al tuturor.

gafiteanu a scris :

"Referitor la, citez:"unicitatea modului de functionare a realitatii"
-Totul se face doar prin ciocniri !."

Ceocnirea a ce ?
Intelegem toti sensul fizic, dar daca ne ducem in lumea subcuantica, unde materia este 99,(9) % spatiu, ce se mai ciocneste, spatiul ?
Daca ce mai ramane dintr-o particula este energie, sensul cuvantului ciocnire trebuie schimbat zic eu, atat timp cat iti mentii parerea.
Pentru mine cel putin, ciocnirea pe care o sustii, nu este suficient de bine fundamentata.
Este posibil, in cazul in care definesti si argumentezi bine, ca aceasta ciocnire sa-si gaseasca un loc binemeritat in aceasta teorie absoluta.
"Totul se face doar prin ciocniri" nu este suficient.
Daca topicul evolueaza, in momentul in care consideri utila, chiar necesara, interventia ciocnirii, ea este binevenita.

CAdi a scris:

"Aici gafiteanul are dreptate !Noi nu ne intelegem asupra unei teorii sau asupra unei idei a unuia
dintre noi pe niciun topic , dar sa mai construim o teorie impreuna pas cu pas . Mi se pare cam utopic
ce vrei tu Abel ,desi ideea in sine este un fapt laudabil ..."

Unul din principalele motive pentru care este adevarat ce spui CAdi, este orgoliul personal.
Inainte de a da sau nu dreptate cuiva, de a fi sau nu de acord cu cineva, sunt o serie de factori care influenteaza decizia, instinctiva sau nu, de a fi de acord cu cineva.
Problema este ca in momentul in care nu judecam situatia "la rece", modul in care reactionam este determinat de factori personali.
Putem gasi n argumente prin care sa contrazicem o afirmatie daca motivatia personala o cere.
Motivul pentru care, in cele mai multe cazuri, parerile noastre nu converg.

Insa, daca suntem constienti ca lucram toti pentru o cauza comuna, ne-ar putea motiva sa analizam subiectul si situatia expusa, fara sa ne implicam personal.
Aceasta face diferenta dintre spiritul individual si cel colectiv.
Si mai mult, atat timp cat activam toti pe acest forum, o lucrare colectiva poate avea mai mult succes decat una individuala.
Si poate ca a venit, intr-adevar, momentul pentru a va aduna toate ideile si parerile intr-una singura.
Marea piramida este construita din milioane de blocuri de piatra, nu este un singur bloc de piatra.
La fel cred ca ati putea face si voi.

Din milioane de linck-uri care sunt aici, fiecare sa extraga esentialul si sa-l adauge unde ii este locul in aceasta teorie.
Sunt milioane de carti care vorbesc despre un subiect anume, dar nicio carte care sa adune cele mai imortante idei, legate si structurate astfel incat sa le unifice pe toate.
Aceasta carte ar fi munca voastra.
Ar fi cel mai frumos si important lucru care s-a facut pana acum pe acest forum.
Secretul este:
ECHIPA.
Si convingerea ca voi puteti.
Poate nu va fi ceva demn de premiul Nobel, dar cu siguranta va fi ceva de apreciat.

meteor a scris :

"Caci, pasind domeniul de definitie, nu mai facem nimic cu supermarimea (superteoria), si avem nevoe de alta.
Dar, daca odata ce aceasta superteorie nu mai este capabila sa dea raspuns/ sa fie valabila pe unele domenii, inseamna ca nu mai este superteorie."

Pai pentru inceput, meteor, Sa incercam sa definim universalitatea anumitor legi fizice.
Vreau sa spun ca trebuie fundamentat un domeniu de definitie general si universal valabil, structurat pe certitudini fizice, care sa functioneze pentru orice fenomen fizic si pentru orice particula, la orice nivel micro sau macro.
Spre exemplu, si facand o conexiune cu ciocnirea lui gafiteanu:

Daca nu exista o forta de atractie, de orice natura ar fi, doua corpuri/particule, nu pot interactiona/ciocni in niciun fel, la niciun/o nivel/scara de proportie.
Exista o limita inferioara a particulei/corpului la nivelul masei/volumului/temperaturii/etc de la care forta de atractie actioneaza asupra corpurilor/particulelor.
etc.
Acestea sunt exemple.
Ideea este ca eu consider ca fizica trebuie axiomatizata ca sa poti sa o dezvolti.
Legea atractiei gravitationale, dintr-un anumit punct de vedere, este un fel de axioma in fizica.
Iar ele trebuie "impinse" spre extrem.

Astea sunt doar parerile mele, parerile unei persoane care nu are mare tangenta cu fizica.
Insa mi le-am exprimat ca raspuns la initiativa lui Abel, care mi se pare o idee minunata si
pe care o apreciez.
Sunt sigur ca poate fi fructificata astfel incat sa iasa ceva bun.
Ideea este sa nu renunti.
Nu trebuie sa fiti doctori in fizica sa reusiti asta, mai degraba este nevoie de ambitie si de convingerea ca se poate.

MULT SUCCES Abel !!!
Nu renunta.
Te alegi cel putin cu satisfactia personala ca ai avut curajul sa incerci ceva ce putini indraznesc, dupa cum se vede.
Iar cei ce indraznesc, sunt in general criticati.
Iar daca nu vei reusi, exista o singura explicatie.
Nu ai incercat suficient.

Nu e chiar asa, cred.

Citeodata, e foarte bine sa te conduci dupa niste "canoane", o "constitutie" a cercetarii, CACI, exista foarte marele risc, ca sa perzi timp si energie in zadar.
Dar, e gresit a spune in zadar, deoarece o paguba zdravana, reprezinta o cea mai extraordinara lectie.
Cu astfel de "lectii", cred ca toti invatatii le-au trecut pe spatele lor, si e bine sa se lase sa participe fiecare nou elev venit... ,

Oricum ,care ar fi motivatia ca ,,ciocnirea'' ar fi prima caramida ?

A ce motivatie, ce se doreste sa se obtina?!

O teorie care sa fie capabila sa explice orice fenomen fizic?!

In cazul cind nu exista materie, universul nematerial, ce fel de ciocniri mai pot fi acolo?!

Iar propozitia: " "ciocnirea" ar fi prima caramida" mi se pare absurda.

Cred ca inainte de a vorbi de o teorie noua, ar trebui umblat la cateva notiuni matematice neclare. De exemplu din punctul meu de vedere trebuie reformulata notiunea de numar natural in asa fel sa se excluda actualul numar zero si infinit. Eu cred ca nu exista zero, atat timp cat nu-l reprezinti ca o functie de ceva la care te referi. Cand este vorba de numere abstracte, zero se comporta ca o diferenta de doua numere egale, dar cand este vorba de ceva concret, zero nu mai are nici o semnificatie atat timp cat nu atasezi si cuvantul la care se refera. De exemplu
3 mere -3 mere= 1 mar- 1 mar; dar nu exista notiunea de zero mere. Intr-un cos nu poti sa ai zero mere, daca cosul este gol, atunci nu se refera neaparat la mere. Am facut aceasta divagatie desi nu stiu daca m-am facut inteles, deoarece in noua teorie trebuie sa definim spatiul, materia, timpul, si nu putem porni de la zero, ci de la (+1, -1), pentru ca in natura zero nu exista.

Deci sa convenim ca: 3-3=1-1.
Sau 1-1=1-1
Intersectia a doua drepte este un punct, nu zero puncte. Corect ?
In centrul de coordonate (fost punctul zero), acum sa punem un cerculet gol si inventam noi un semn pt "epuizat"..
In loc de infinit am putea pune "simaimult" sau "extraordinardemult" sau "imposibildenumarat"..Eu optez pentru "totul".
Citat CAdl:"Oricum ,care ar fi motivatia ca ,,ciocnirea'' ar fi prima caramida ?"
R: Pana nu-ti cade o caramida in cap, nu ti se deschide mintea.
Un mar este insuficient pentru cei tari.
In privinta extremei importante a ciocnirilor in legile fizicii, nu eu am descoperit asta primul. Se pare ca Newton. Vezi primul principiu.

Imi spui si mie cum puteau sa se ciocneasca primele particule avand in vedere ca la explozia initiala
(Big Bang) au fost aruncate intr-un spatiu infinit ?

Imi spui si mie cum e posibil astazi sa ne parvina semnale contrare/opuse din toate partile infinitului, de la zeci de miliarde de ani lumina ? Parca ii zice radiatie relicva ancestrala sau altcumva. A avut loc cumva un bigbang simultan si la + si la - infinit, si sus si jos ?
Atunci la Bing Bang juca Dumnezeu biliard. A ciocnit cu batul toate particulele. S-au imprastiat, au ajuns la marginile Universului si acum revin din ricoseu. Bineinteles ca se vor aduna din nou intrun singur microunivers zis gaura neagra, ce va astepta sa-i bage cineva din nou batul fermecat exploziv.

gafiteanu a scris:
A avut loc cumva un bigbang simultan si la + si la - infinit, si sus si jos ?
Atunci la Bing Bang juca Dumnezeu biliard. A ciocnit cu batul toate particulele. S-au imprastiat, au ajuns la marginile Universului si acum revin din ricoseu. Bineinteles ca se vor aduna din nou intrun singur microunivers zis gaura neagra, ce va astepta sa-i bage cineva din nou batul fermecat exploziv.

Multumesc .Un raspuns de alba- neagra !

gatifeanu, sau duci o discutie normala, sau primesti (formal) un rosu, sau cel mai bine banat.

Ce vorbesti tu?!
Ce fel de ciocniri?!

Raspunde cu un raspuns normal si clar (de zeci de ori spun), adunatura de legi din toata lumea stiintei, si glumele, nu cred ca e bine, iar, absenta ta, ar fi mai buna.

Incercati sa extrageti esenta spuselor lui gafiteanu, nu modul in care o spune.
Poate are dreptate intr-un fel sau altul.
Oricum, maturitatea gandirii lui virgil isi spune cuvantul.
Este primul care a inceput cu dreptul si, personal, sunt de acord cu el.
La fel si gafiteanu.
Trebuie stabilite limitele in care incadram analiza teoriei.
Sa stabilim pentru inceput, conventional sau nu, daca putem vorbi de zero sau infinit in fizica.
Ar fi primul pas.
Se pare ca cei doi imbratiseaza deja ideea lui Abel.
Cel putin teoretic, logic, voi analiza si eu mai profund parerile lor.

As fi preferat sa nu intervii Curiosule .Meteor are dreptate .Nu suntem pusi aici sa dezlegam ghicitori !
Gafiteanu raspunde de maniera asa cum am mai scris mai sus ....
Cred si eu ca ciocnirea este prima etapa, dar din care cauze se intampla acest lucru ?
Cred ca datorita diferentei de potential dintre materie si antimaterie .
La ciocnirea particulelor de materie cu antimateria au rezultat apoi celelalte particule protoni ,electroni,neutroni ,pozitroni...In plus a mai intervenit si ciocnirea dintre fotonii gama de inalta energie datorita reflexiei rezultate atunci cand sau izbit de aceasta bariera de potential , cu formarea ulterioara a electonilor si pozitronilor .Toate acestea se desfasurau intr-un univers inchis (sfera ) de mici dimensiuni care trepatat ,treptat si-a largit granitele...
Sunteti de acord ?

As inclina, pentru inceput, sa fiu de acord cu cele spuse de virgil:

"Cred ca inainte de a vorbi de o teorie noua,
ar trebui umblat la cateva notiuni matematice neclare.
De exemplu din punctul meu de vedere trebuie reformulata notiunea de numar natural
in asa fel sa se excluda actualul numar zero si infinit."

Tinand cont ca numerele in sine sunt conventii, la nivel fizic,
nu exista o valoare intreaga care sa caracterizeze o particula sau un corp propriu-zis,
atat timp cat este posibila, cel putin imaginar, divizarea la infinit aparticulei sau a corpului respectiv.
In consecinta, daca acceptam notiunea de infinit, din punct de vedere logic,trebuie sa eliminam notiunea de numar intreg si invers,
daca acceptam notiunea de numar intreg, nu putem accepta notiunea de infinit.

Infinitul, atat matematic cat si fizic, implica doua "directii":
-spre minus, echivalent cu posibilitatea divizarii la infinit a particulei
-spre plus, echivalent cu existenta nenumarabila, imperceptibila, a oricarei notiuni intelese de mintea umana.

Cum ar fi infinitul fara una din aceste directii ?

Adica, sa existe o limita inferiora pana la care materia poate fi divizata, dar sa nu existe o limita superioara care sa limiteze existenta materiei ?
Sau invers.

Ar fi tot un fel de infinit. Insa una din acele limite este acel zero.
Deci concluzia logica este :
Daca exista zero, infinitul fizic are o singura directie,
daca nu exista zero, infinitul are doua directii.

Si intrebarea lui virgil:
Exista zero in sens fizic ?

Si nu ma refer la un cos fara mere, ci la o limita de divizare a materiei.
Matematic, oricat ai diviza un numar, ramane ceva.
Este valabil si la nivel fizic ?

Probabil ca la asta s-a gandit si Plank.
Materia nu poate exista decat de la un anumit nivel minim - constanta lui.
Dincolo de un anumit nivel ( nu neaparat constanta lui Planck) materia nu mai este materie, poate este energie.
Nivel de la care nu mai exista spatiu, timp etc.
Si ar insemna ca energia este acel nivel subcuantic de la care nu mai exista nimic material, nici spatiu, nici timp.
Dar inductiv asta inseamna ca aceasta forma de existenta, energia, a existat dintotdeauna, implicit materia a existat dintotdeauna.

Ce nu se leaga in acest rationament este evolutia.
Insa evolutia, dezvoltarea, expansiunea este un fenomen care se realizeaza doar la nivelul materiei, nu si sub nivelul de la care ea exista doar sub forma de energie, nedefinita in spatiu si timp.

Cu alte cuvinte, materia coexista cu fundamentul ei - energia - insa sunt doua universuri diferite.

Cat de probabil sau posibil ar fi aceasta explicatie ?
Daca da, de ce, daca nu, de ce?

Si in felul acesta putem dezvolta teoria, eliminand sau acceptand ipoteze care corespund sau nu cu ceea ce stim si cunoastem astazi.

Trebuie un inceput.
Ca in Biblie.
si dupa aia puse cap la cap, daca reusim, necesitatea aparitiei gravitatiei, electromagnetismului etc.

O teorie absoluta implica cumva si idei noi.
In acest sens, si legat de ciocnirea lui gafiteanu, ma gandesc ca ciocnirea implica indirect o miscare a corpurilor. Altfel ele nu se pot ciocni.
Acum, care este cauza pentru care corpurile sau particulele se misca ?
Gravitatia, atractia, forte de nu mai stiu ce fel ?
Poate fi o alta explicatie a miscarii corpurilor/particulelor ?

Este posibil ca miscarea corpurilor/particulelor sa fie cauzata de fapt, de miscarea spatiului ?

Pentru ca noi, eu cel putin, vad spatiul ca fiind static si corpurile/particulele se misca in el datorita fortelor ce actioneaza asupra lor.
Dar daca realitatea este de fapt alta ?
Iar corpurile/particulele sunt fixe in spatiu, si aceasta din urma se misca determinand "iluzia" miscarii corpurilor/particulelor.

Cat de posibil este si ce implicatii ar avea ?