Să colaborăm pentru teoria absolută!

Rezumarea primului mesaj :

Iată ce m-am gândit azi. Văd că forumul e plin de „idioţi” plini de idei (printre care, cu mândrie, mă număr şi eu, s-o recunoaştem). Unu zice una, altu zice alta, dar cu toţii tindem să ne apropiem de un adevăr absolut, numai că o facem separat. Ce-ar fi dacă am pune gând la gând şi am construi în comun o teorie de la temelii, o teorie care să crească văzând cu ochii şi să fie mai înaltă decât oricare alta de până acum?

Mai concret, mă gândesc ca, dacă se adună idei eficiente pentru aceasta, să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei. Pentru aceasta, trebuie ca în acest topic să văd că se adună idei concrete cu care să fim cu toţii de acord. Dacă va exista o singură obiecţie la o anumită idee, atunci aceasta va mai trebui dezbătută până când nu mai există obiecţii sau până când ideea este aruncată la gunoi. Dezbaterile trebuie să fie privitoare la definiţiile teoriei, la axiomele ei, teoremele ei, etcetera.

Aşadar, ce părere aveţi? O punem de-o teorie universală? Putem construi aşa ceva? Cum ar arăta o teorie universală? De la ce fel de noţiuni ar porni ea şi pe ce drumuri ar merge?

De exemplu, eu aş răspunde astfel la întrebările anterioare:
-da, putem construi o teorie universală;
-teoria universală ar trebui să pornească de la punctul geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid (luxoni);
-să se bazeze numai pe matematică.

Vă mulţumesc şi ne doresc succes la dezbateri!


[Evoluţia cronologică a topicului]

-curiosul apreciază ideea
-gafiteanu pune accent pe ciocniri
-virgil sugerează că ar trebui să umblăm la noţiunile matematice
-gafiteanu sugerează că ar exista o particulă indivizibilă, mică
-CAdi vorbeşte de o diferenţă de potenţial
-Răzvan propune luarea în considerare a unităţilor Planck
-virgil aduce în discuţie evoluţia ciclică a Universului
-CAdi îl „bâzâie” pe Răzvan cu teoria lui Haramein
-curiosul ne stârneşte pofta de a crea un aparat matematic propriu noii teorii: oare ce noţiune matematică poate modela corect o particulă?
-meteor încearcă mereu să ne aducă cu picioarele pe pământ
-curiosul propune un plan minunat
-virgil aduce în discuţie interesanta idee a lui -1 şi +1
-virgil propune un „codice”, după cum se exprimă CAdi
-Abel aduce în discuţie tahionii
-Răzvan propune nişte postulate
-Virgil susţine pe bună dreptate că titlul topicului este cam frivol
-CAdi subliniază vibraţiile şi vorbeşte de necesitatea „Backgroundului”
-curiosul aduce în discuţie efectul Magnus


[/Evoluţia topicului]



[Întrebări privind teoria]

• -Este necesară o teorie care explică totul?
        -curiosul a deschis un subiect pe această temă
  
• -Este posibilă o teorie care explică totul?
  

[/Întrebări privind teoria]



[Structura propusă a teoriei]

[/Structura propusă a teoriei]

Se pare ca putem contura o diferenta dintre realitatea fizica si cea matematica.
Ipotezele teoriilor fizice nu pot fi verificate/demonstrate respectand logica matematica de demonstrare a ipotezelor matematice.
Pentru ca demonstratiile matematice se bazeaza pe adevaruri conventionale (axiome) nedemonstrabile.
Acest rationament, aceasta linie logica a demonstratiilor nu mai functioneaza la nivelul fizicii.
O axioma in geometria matematica se bazeaza pe observatiile de la nivelul realitatii fizice.
Insa observatiile de la nivelul fizicii pe ce se bazeaza ?
Si cum se poate verifica certitudinea observatiilor ?
Asa cum bine a remarcat si virgil, parerea mea este ca trebuie totusi,redefinite anumite notiuni matematice, prin care sa poata fi verificata realitatea fizica.
Pentru ca logica matematica actuala nu permite verfificare completa a realitatii.
Si ne izbim continuu de zidul axiomatic al matematicii.

Inteleg ce spui CAdi.
Insa putem fi primii care pot dezvolta o teorie verificabila.
Putem fii primii care dezvolta o schema logica de verificare a oricarei teorii.

Functioneaza inductia matematica, sau este ea suficienta pentru a verifica o ipoteza fizica ?
A se intelege ca:

Mintea mea percepe energia ca fiind acel nivel subcuantic, sub limita Plank sa presupunem, de la care nu mai exista distanta, nu mai exista timp, nu mai exista materie.
Ma aflu in situatia de a verifica/demonstra acest "adevar".
Ma pot baza pe un rationament dezvoltat pe o linie logica inductiva ?
Adica pe relatia de cauzalitate, pe unicitatea relatiei cauza-efect ?
Adica daca ar fi asa, cu certitudine asta ar insemna ca...
Daca asta ar insemna ca..., atunci cu certitudine si asta ar insemna ca...
etc.

Deci pentru inceput, cred ca avem nevoie de o modalitate, matematica sau nu,
de a putea verifica o ipoteza fizica, din punct de vedere teoretic.
Iar predictiile de care vorbeste si Razvan ar trebui sa reiasa urmand acest rationament inductiv din relatia de cauzalitate, predictia reprezentand efectul din relatia cauza-efect.

Problema se pune acum daca ne putem baza pe aceasta relatie de cauzalitate.

O teorie absoluta trebuie sa contina si explicatii de acest gen.
Pentru a putea face posibila verificarea ei.

Deci,
cum putem dezvolta o modalitate de verificare a unei ipoteze/teorii fizice?

Si dupa aia sa ne apucam de verificat unde a gresit Newton, Einstein, Haramein, Dan Preda, Abel etc.

Pentru ca ma gandesc ca matematica actuala nu este suficienta la nivel cuantic.
Ea functioneaza bine doar la nivelul la care noi putem observa realitatea fizica.
Iar aceasta realitate poate fi verificata cu ajutorul acestei matematici.

si nu trebuie sa schimbam matematica. Mai degraba sa construim un domeniu nou in ea.
Care sa permita verificarea lumii particulelor.

Insa aceasta este de o complexitate echivalenta cu situatia in care trebuie sa demonstrezi ca a face asta este o pierdere de timp sau nu.

O teorie absoluta trebuie sa fie...absoluta.

Un punct de plecare intr-o astfel de directie ar fi :
(imi merge greu netul si mi-e dificil sa efectuez o scriere matematica cu ecuatii)

Matematic,
daca a=b si b este diferit de c, atunci a este diferit de c.
Deci matematic cel putin, asta implica inexistenta la nivel fizic, a doua particule identice, nu ?
Sau cel putin, verificarea matematica a existentei a doua particule identice se bazeaza pe acest rationament.

Dar cum ar fi o matematica dezvoltata pentru lumea particulelor, unde este posibil ca:
-a egal cu b
-a egal cu c
-b diferit de c

Ce implicatii ar avea ?
Ar insemna dezvoltarea unei noi matematici, bazandu-se le alte legi/certitudini matematice.
Asta algebric.

Dar cum am putea exprima matematic daca o particula poate exista in doua locuri diferitein spatiu, in acelasi timp ?
Si este nevoie de o geometrie matematica diferita, care sa faca posibil matematic acest lucru.

Deci,
o matematica noua pentru lumea cuantica.

Dezvoltarea unei asemenea matematici ar face posibila verificarea realitatilor din lumea subatomica.

Problema este Curiosu ca intai trebuie sa punem bazele teoriei si apoi relatiile matematice converg de la sine ...
Noi nu am cazut de acord care ar fi fundamentul teoriei .

CAdi a scris:Problema este Curiosu ca intai trebuie sa punem bazele teoriei si apoi relatiile matematice converg de la sine ...
Noi nu am cazut de acord care ar fi fundamentul teoriei .

Eu, insa, nu inteleg ce vreti/doriti sa faceti.

Care este scopul acestei lucraru?!

Cind faceam si noi la scoala, un "experiment" pacatos si vai de capul lui, "profesoara", formal, ne arata un plan al lucrari.

Ce se vrea a se obtine, exista pe aici un raspuns clar, sau fiecare cum intelege...?!

Ca vorba aceea in rusa: Fiecare i-si iese din minti in felul sau.

CAdi a scris :

"Problema este Curiosu ca intai trebuie sa punem bazele teoriei si apoi relatiile matematice converg de la sine ...
Noi nu am cazut de acord care ar fi fundamentul teoriei ."

meteor a scris :

"Cind faceam si noi la scoala, un "experiment" pacatos si vai de capul lui, "profesoara", formal, ne arata un plan al lucrari."

Corect!
Deci sa structuram pentru inceput teoria.
Eu as incepe asa, iar fiecare sa corecteze, completeze, elimine ce considera :


1. NECESITATEA DEZVOLTARII UNEI TEORII ABSOLUTE.
1.1 De ce este necesara o teorie care sa explice totul ?

2. FUNDAMENTUL ABSOLUT AL REALITATII.
2.1 Exista spatiu, timp, materie ?
2.2 Cum au aparut spatiul, timpul, materia ?
2.3 Proprietatile care definesc spatiul, timpul, materia.
2.4 Energia=materie ?

3. ARHITECTURA MICRO SI MACRO
3.1 Coincidenta sau "necesitatea" organizarii materiei intr-un model orbital ?
3.2 Materia =...-> particule->atomi->molecule->...etc?
3.3 Spatiul-timp sau spatiul si timpul ?

4. LEGILE FUNDAMENTALE CARE ORGANIZEAZA ACTIVITATEA MATERIEI.

ETC.

Intr-adevar, mai bine un plan prost decat nicun plan.
Cu siguranta, daca nu reusim sa structuram niste idei, nu o sa reusim sa dezvoltam ceva.

In orice relatie matematica, pe langa numere, mai intervin semnele +,-, =, si altele. In natura daca spui ca particula (a) plus particula (b) este egal cu particula (c), implica semnul plus si semnul egal, care pe langa semnificatia matematica, trebuie sa aiba si un substrat fizic. Adica particula (a) prin intermediul campului (+) asupra particulei (b), rezulta cuplul (=) particula (c). In prezent fizica se ocupa in mod special de particule asupra carora opereaza cu numere, lasand deoparte semnificatia fizica a semnelor. Cred ca semnele matematicii in sine, sunt niste entitati, care trebuiesc descoperite.
Sustin acest lucru, deoarece universul trebuie sa inceapa de la nimic, adica (-1), (+1), insa intre aceste doua entitati trebuie sa existe corespondentul semnelor matematice, ca + sau-, astfel incat sa se poata face combinatii cu numerele (+/-)1. Aceste semne sunt "liantul"sau "solventul"celor doua entitati.

Virgil,crezi ca mai are rost sa complicam lucrurile si sa dam diferite semnificatii acestor semne in loc de cel matematic ?
Daca gandesti,,altfel'' da niste exemple .

curiosul a scris:
Deci sa structuram pentru inceput teoria.
Eu as incepe asa, iar fiecare sa corecteze, completeze, elimine ce considera :
1. NECESITATEA DEZVOLTARII UNEI TEORII ABSOLUTE.
1.1 De ce este necesara o teorie care sa explice totul ?
2. FUNDAMENTUL ABSOLUT AL REALITATII.
2.1 Exista spatiu, timp, materie ?
2.2 Cum au aparut spatiul, timpul, materia ?
2.3 Proprietatile care definesc spatiul, timpul, materia.
2.4 Energia=materie ?
3. ARHITECTURA MICRO SI MACRO
3.1 Coincidenta sau "necesitatea" organizarii materiei intr-un model orbital ?
3.2 Materia =...-> particule->atomi->molecule->...etc?
3.3 Spatiul-timp sau spatiul si timpul ?
4. LEGILE FUNDAMENTALE CARE ORGANIZEAZA ACTIVITATEA MATERIEI.
ETC.

1) Realitatea, ce ea este, in opinisa mea, este o notiune abstracta, ceea ce cineva crede ca asa e si nimic mai mult, altul este o saptamina poate spune- NU, contrar invers, iar altul sa mai completeze ce a spus primul, deci rezultind ca e icomplet, si fals.
2) De ce, spatiul, timp, materie, ci nu intrebi de altele?!
Unde este demonstratia ca acestea sunt buricul fizicii?!
3) Mai departe, nu pre e relevant sa continuam, dar totus. De ce framinta ideea aparitiei acestor marimi (din punctul 2) ) ?!
4) La fel si la punctul cu definirea.
5) De exista aceasta intrebare energia=materie, care e importanta ei?!
Iaras, e necesar teancuri de demonstratii ca aceasta egalitate este buricul fizicii.
6) Are vreo legatura arhitectura micro-macro cosmos, cu cele 5 puncte de mai sus?!

Eu asa si nu inteleg, ce sa faca aceasta teorie.

Eu cred ca, decit sa se pearda foarte mult timp si energie, pe asa visuri mari, mai bine cu pasi mici si convinsi, sa se faca lucruri utile, SI convinsi ca mergem pe un drum corect.

Gasesc interesanta ideea schimbarii sensului operatorilor matematici la nivelul realitatii fizice, despre care vorbeste virg.
Insa ma gandesc ca :
"Sustin acest lucru, deoarece universul trebuie sa inceapa de la nimic,..."
este o afirmatie nedecidabila.

Probabil ca aici este misterul.
Faptul ca nu putem concepe eternitatea existentei.

Si spun asta pentru ca, atat timp cat nu intelegem timpul cum trebuie,
nu cred ca este corect sa conventionam un inceput, deci implicit ca totul sa se fi format din nimic.

Insa cred ca acel ceva care a existat dintotdeauna...exista si acum si va exista intotdeauna.
Dar intr-o dimensiune spatio-temporala pe care nu o percepem.

Incepe sa fie mai plauzibil pentru mine ca ceva sa fi existat dintotdeauna decat sa se fi format din nimic.
Si ca este ceva care nu are nevoie de o cauza sau un fundament existential.

Dar din nou, cum verific si certific cele spuse ?
E grele.

Citind mesajele voastre mă gândesc că o teorie care să poată explica totul, precum aceasta pe care dorim să o începem aici, trebuie să fie de fapt o ramură a matematicii. Matematica este suficient de riguroasă pentru practică chiar dacă fundamentele ei sunt încă tulburi.

De aceea, şi teoria noastră va trebui să fie doar suficient de riguroasă, nu infinit de riguroasă, căci infinit de riguroasă nu e nici măcar matematica.

Cea mai importantă calitate a unei noi teorii în Fizică trebuie să fie universalitatea ei. Azi există în Fizică o mulţime de teorii care explică fiecare câte un domeniu foarte restrâns al naturii, ajungându-se în situaţia absurdă ca două teorii diferite să spună chiar lucruri contradictorii.

Aşadar, care este cel mai universal lucru, pe care merită să-l studieze teoria noastră? Mişcarea este cea mai importantă noţiune a teoriei noastre! Mişcarea este însuşirea comună tuturor fenomenelor fizice. Nimic nu se petrece în lume fără mişcare şi tot ceea ce se petrece în lume se datorează mişcării.

Gândiţi-vă, aşadar, la tot ceea ce putem spune cu certitudine despre mişcare. Gândiţi-vă cum putem formaliza matematic mişcarea. Vrem să folosim numai adevărurile matematice pentru a obţine toate concluziile teoriei noastre, căci atunci nu va putea fi contrazisă niciuna dintre concluzii, căci nimeni nu poate contrazice adevărurile matematice.

La fel cum s-a mai discutat si in alte subiecte precum miscarea lunii in jurul axei, eu consider necesar sa stabilim pentru inceput in ce proportie miscarea depinde de observator.
Dupa care, importanta spatiului si timpului in definirea miscarii.

Mişcarea este cea mai importantă noţiune a teoriei noastre! Mişcarea este însuşirea comună tuturor fenomenelor fizice. Nimic nu se petrece în lume fără mişcare şi tot ceea ce se petrece în lume se datorează mişcării.

Asa este, dar ca sa stim ce este miscarea, trebuie sa cunoastem ce este spatiul in care se misca particula, si trebuie sa aflam ce este particula. Spun acest lucru pentru ca o particula poate fi o informatie care se deplaseaza in spatiu, purtand cu ea toate caracterele particulei ca masa, sarcina, spinul etc, sau particula poate fi chiar o entitate fizica de materie distincta fata de spatiu, care chiar se deplaseaza ca un obiect fata de pozitia initiala. Adica particula este un ghem de informatii care se deplaseaza in spatiu precum o imagine pe ecranul calculatorului, sau este un ""obiect"" inconjurat de spatiul pe care il strabate, asa cum pestele inoata prin apa.
Din moment ce spatiul, cat si particulele lui au aparut din nimic, {prin separarea lui in cele doua componente, asa cum apa care in cazul nostru ar insemna ""nimicul"", s-ar descompune in hidrogen si oxigen, (adica +1 si -1) din care s-a format totul}, inseamna ca totul a fost creat prin combinarea multipla a celor doua componente ale intregului. Asa cum in scrierea binara putem exprima orice ideie folosind doua semne (0 si 1), tot asa existenta universului poate fi explicata prin folosirea celor doua componente (+1 si -1).

Incepeti cu particula lui Dumnezeu, sa o descrieti fizic, apoi matematic. De la incertitudini (fluctuatiile vidului cuantic) treceti la conditiile de certitudine, sa se obtina recurenta.
Este cea mai simpla. Dar sunt patru modele, dar cea cu spin up cel mai greu de acceptat..
Eu in loc de "matematica" folosesc metafore inlocuitoare, este ca o poezie, este mult mai intuitiv. Si in loc de matematica (cu diferitele ei metode de analiza, sinteza, chiar si intuitii, deductii, etc.) pe care o poate orice scolar face si desface, prefer in prealabil graficele si desenele "concrete". Pe care aproape nimeni nu le poate face.
Mi-a placut ultimul mesaj a lui virgil, il felicit. Incercati sa faceti ceea ce a spus.
Pacat ca mi-a fost stearsa o postare, (neinteleasa si justificata trolling), acolo am spus lucruri extrem de importante, imbracate in metafore.

Incepeti cu particula lui Dumnezeu, sa o descrieti fizic, apoi matematic.

In primul rand imi repugna aceasta denumire de marketing (particula lui D-zeu), a unei particule fundamentale din fizica, o consider chiar o impietate.
Cat priveste partea matematica, aceasta apartine lui Abel.

virgil, daca nu vei da Domnului ce-i al Domnului, si Cezarului ce-i al Cezarului, atunci....Tot ceea ce este in Natura se poate chema oricum si este independent de vointa Cezarului muritor.
Citeste si re-gandeste Luceafarul....
Parerea mea este ca acei ce au pretentia ca vor sa acceada la tainele materiei, trebuie sa fie extrem de dotati intelectual in toate domeniile vietii. Nu numai informati, cat mai ales clar-vazatori, creativi si constienti de implicatii, sa prevada si viitorul.
Nu rezolvam nimic daca ne exprimam matematic in loc sa traim, sa respiram, sa mancam. Cum exprimam ca ceva sau cineva nu mai este, ca a fost mancat, ca a murit, ca s-a descompus si ce a mai devenit ? Ii punem minus sau plus >>>o cruce ?
Si cu particulele din fizica este la fel....
Era o carte prin anii 1960, parca "Filosofia fizicii". Traducere din rusa..Cam astfel de carti ar trebui citite in prealabil.

Deocamdata cred ca in prealabil ar trebui sa ne uitam si in ograda altora mai dotati si mai harnici:
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cartea-de-filosofie-cum-se-gandeste-o-teorie-in-mecanica-cuantica-3997667/

Este foarte important să avem grijă să nu cădem în capcanele pe care ni le întinde Fizica actuală. Mai precis, este foarte important să nu ne pierdem raţionamentele în învolburatul microcosmos până când nu epuizăm absolut toate raţionamentele posibile despre macrocosmos. Fizica actuală eşuează tocmai din cauză că a pierdut pe drum nişte verigi din lanţul raţionamentelor prin care a pornit de la macrocosmos. Este necesar să reluăm cu rigoare raţionamentele Fizicii, pornind de la macrocosmos, de la singurele certitudini pe care le avem la dispoziţie. Nu putem să vorbim despre particule elementare până când nu ştim ce sunt acestea. Şi nu putem şti ce sunt acestea până când nu înţelegem complet cadrul teoretic în care ele pot apărea.

Totodată, nu putem absolutiza rolul observatorului în obiectivitatea naturii. Natura trebuie să poată fi descrisă corect indiferent de perspectiva observatorului. Mai mult, descrierea corectă a naturii din perspectiva unui singur observator este suficientă! Dacă am înţeles corect cum funcţionează natura din punctul de vedere al unui singur observator, atunci trebuie să fie infinit de uşor să ştim cum funcţionează ea din punctul de vedere al oricărui altui observator. Singurele modificări care trebuie să apară ar consta doar în complexitatea legilor naturii.

Mai precis, dacă am reuşit să descriem corect natura din punctul de vedere al unui observator, ca şi cum acesta s-ar mişca rectiliniu şi uniform, atunci mişcarea naturii faţă de un alt observator nu va diferi prin nimic altceva decât prin ordinul de complexitate al traiectoriilor.

O asemenea trecere de la un observator la altul trebuie să fie asemănătoare cu trecerea de la geocentrism la heliocentrism. Geocentrismul a reuşit să descrie suficient de bine natura faţă de observatorul considerat solidar cu Pământul. Când au apărut probleme datorate complexităţii şi insuficienţei descrierii naturii, a fost de ajuns să mutăm observatorul de pe suprafaţa Pământului în centrul Soarelui pentru ca legile naturii să devină mai simple şi cu capacitatea de previziune mai mare. Dar această trecere de la un centru (presupus cu o mişcare mai complexă) la altul (presupus cu o mişcare mai simplă) este o „transformare elicoidală” (în lipsa altei exprimări, daţi-mi voie s-o numesc aşa), iar o transformare elicoidală nu poate aduce alte modificări în legile naturii decât că le măreşte precizia cu un ordin.

Gata, deocamdată am spus prea multe şi n-aş vrea să nu aprofundaţi cumva ceva din aceste lucruri pe care le consider de o importanţă capitală pentru reconstrucţia Fizicii.

Abel, in primul rand nu vreau sa crezi ca am o tendinta nejustificata de a contrazice.
Insa :

" Mai precis, este foarte important să nu ne pierdem raţionamentele în învolburatul microcosmos până când nu epuizăm absolut toate raţionamentele posibile despre macrocosmos."

Microcosmosul si macrocosmosul suntun tot unitar.
Putem analiza macrocosmosul complet doar intr-o vedere de ansamblu.
Si conventionam ca orice corp este supus atractiei gravitationale.
Dar cand trebuie sa explicam gravitatia este imperios necesar sa intram in microcosmos.

De fapt, acesta este si motivul pentru care nu putem analiza complet macrocosmosul.
Pentru ca ceea ce se afla si se intampla in microcosmos determina activitatea de la nivelul macrocosmosului.

Spre exemplu, in macrocosmos suntem constienti de existenta fortei centrifuge.
Dar cum apare forta centrifuga ?
Este posibil ca un corp care efectueaza o miscare de rotatie sa nu fie supus fortei centrifuge ?

Si ajungem la starea de inertie corpurilor.
Insa cum explicam inertia ?
De ce si cum un corp se opune fortei care tinde sa-i schimbe starea de repaos sau miscare in care se afla ?
Cum ?
Si avem nevoie zic eu, sa intelegem microuniversul corpului.

Nu avem nicio certitudine ca aceste forte sunt valabile si in microcosmos.

Tinand cont de legile dezvoltate pana acum in macrocosmos, putem calcula forta centrifuga la care este supus un electron, insa functioneaza aceasta lege si la nivelul microuniversului ?

Nu stiu cat de mult aberez sau nu, insa eu imi doresc sa intretin acest subiect si-i rog pe toti care au ceva de spus, corectat, completat ceva, sa o faca.
Cu stima, curiosul.

Din moment ce macrocosmosul reprezinta o consecinta a structurarii microcosmosului, este imperios necesar sa cunoastem elementele de baza ale microcosmosului. Este necesar sa cunoastem ce este spatiul, energia, timpul si materia, cat si corelatiile dintre ele.

virgil, tind sa cred ca logica matematica dupa care interpretam matematica, in special numerele, nu mai este valabila la nivelul microuniversului si ne poate trimite pe piste gresite in formularea unor ipoteze despre acest microunivers.
Sensul matematic 0=(+/-)1 are o semnificatie logica doarla nivelul macrouniversului, la nivelul realitatii pe care o percepem si pe care reusim sa o descriem matematic.
Sa nu confundam lucrucurile.
Matematica clasica descrie bine, corect si complet, doar realitatea pe care o percepem.
Consider ca ea nu mai este valabila in descrierea realitatii pe care nu mai suntem capabili sa o percepem.
Pentru ca mintea umana, rationamentul si logica umana, s-au format si dezvoltat in functie de ceea ce poate percepe.
Indirect, matematica conventionala construita de logica umana se datoreaza si se dezvolta in functie de logica dupa care percepem realitatea.
Pentru o realitate pe care nu o poti percepe decat imaginar, la nivel micro, nu ai cum sa stii daca realitatea de acolo mai poate fi descrisa de aceeasi logica matematica.

Tu ce crezi ?
Este gresit sa gandesc asa ?
Daca raspunsul tau este afirmativ, justifica in felul tau de ce consideri corect raspunsul tau.

Mai adaug ca la baza tuturor observatiilor sta logica umana.
Insa ea este construita de modul in care percepe realitatea.
Intrebarea este daca la orice nivel micro sau macro, realitatea respecta aceeasi logica de constructie care a construit rationamentul uman.
Pentru ca inainte de gravitatie, de particula, de spatiu, timp etc. logica este cea care stabileste certitudinile.
Daca ea nu are un fundament absolut si lipsit de relativitate, atunci nu exista nimic absolut.
In fizica logica umana inseamna observatorul.
Daca observatorul este relativ, realitatea este relativa.
Deci pentru inceput, sa stabilim capacitatea observatorului(logica umana) de a analiza realitatea.
Multumesc anticipat pentru parerea ta.

virgil a scris:
Din moment ce macrocosmosul reprezinta o consecinta a structurarii microcosmosului, este imperios necesar sa cunoastem elementele de baza ale microcosmosului. Este necesar sa cunoastem ce este spatiul, energia, timpul si materia, cat si corelatiile dintre ele.

De ce sa mai reinventam odata roata dand alt sens notiunilor deja existente si pe care le-am dezbatut de nenumarate ori pe forum?
Mai bine sa folosim roata in alt mod decat la caruta ...

Banuiesc ca dintr-o teorie absoluta ar trebuii sa faca parte si gustul, mirosul, sensul si IUBIREA! Asa ca va place nu va place de poezii nu scapati!

"Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al nefiinţei universul cel himeric..."

virgil, tind sa cred ca logica matematica dupa care interpretam matematica, in special numerele, nu mai este valabila la nivelul microuniversului si ne poate trimite pe piste gresite in formularea unor ipoteze despre acest microunivers.
Sensul matematic 0=(+/-)1 are o semnificatie logica doarla nivelul macrouniversului, la nivelul realitatii pe care o percepem si pe care reusim sa o descriem matematic.

In afara de logica si matematica, un alt instrument important de cunoasterea naturii, il constituie experimentul. Nici o teorie nu este valabila pana nu este verificata de practica. Noi suntem in situatia de a cauta o teorie, bazati pe datele experimentale cunoscute deja in fizica, deci logica noastra se sprijina pe aceste experimente efectuate in acceleratoare, si laboratoare dealungul deceniilor. Faptul ca scormonim in adancurile mintii pentru a gasi o logica in evolutia universului, nu poate fi decat benefic, pentru ca ne ascute mintea si ne apropie de natura si de D-zeu.

Mai adaug ca la baza tuturor observatiilor sta logica umana.
Insa ea este construita de modul in care percepe realitatea.
Intrebarea este daca la orice nivel micro sau macro, realitatea respecta aceeasi logica de constructie care a construit rationamentul uman.

Atat teoria relativitatii in macro, cat si ecuatia lui Shrodinger in micro, au fost elaborate de mintea umana, ajutata de aparatul matematic, si se pare ca descrie exact realitatea obiectiva, asa ca avem speranta ca mintea omului poate patrunde mai adanc in tainele universului. Acest lucru nu se va opri niciodata, cercetarea va dainui cat va exista omenirea, pentru ca omul este facut dupa chipul si asemanarea lui D-zeu. Daca D-zeu a facut universul, omul este cel care va afla primul acest lucru.

De ce sa mai reinventam odata roata dand alt sens notiunilor deja existente si pe care le-am dezbatut de nenumarate ori pe forum?
Mai bine sa folosim roata in alt mod decat la caruta ...

Atunci putem sa ramanem la teoriile deja elaborate, e mai comod asa.
Fizica este foarte prudenta si expune doar fenomenele asa cum se petrec in natura, iar atunci cand ceva nu este verificat, fizicienii tac si ocolesc cu grija acel subiect.
Noi suntem aceia care avem libertatea sa spunem ce gandim fara sa ne fie teama de ridicol, in ideia ca macar una din ideile noastre s-ar putea sa inspire pe cineva mai dotat, care sa foloseasca acea ideie la elaborarea unei teorii absolute.

Mi-a placut ultimul mesaj a lui virgil, il felicit. Incercati sa faceti ceea ce a spus.
Pacat ca mi-a fost stearsa o postare, (neinteleasa si justificata trolling), acolo am spus lucruri extrem de importante, imbracate in metafore.

Atunci revin-o cu informatiile clare, lipsite de redundanta, astfel mesajul ar fi scurt si clar.
Pentru ca ti-a placut ideia mea revin cu o noua postare:

Din moment ce spatiul, cat si particulele lui au aparut din nimic, {prin separarea lui in cele doua componente, asa cum apa care in cazul nostru ar insemna ""nimicul"", s-ar descompune in hidrogen si oxigen, (adica +1 si -1) din care s-a format totul}, inseamna ca totul a fost creat prin combinarea multipla a celor doua componente ale intregului. Asa cum in scrierea binara putem exprima orice ideie folosind doua semne (0 si 1), tot asa existenta universului poate fi explicata prin folosirea celor doua componente (+1 si -1).

De data aceasta astept comentarii si argumente logice.

Spuneam sa folosim roata nu la caruta ci la ....vimane !

Lasand gluma deoparte sunt de acord sa folosim simbolistica +1 si -1
pentru care am pledat mai multi in primele topicuri filozofice .
Consider reluarea acestei idei intr-o noua teorie care sa stea la baza studiului nostru drept excelenta .
(Bravo Virgil si Curiosu)

Prin urmare propun sa plecam de la aceasta simbolistica Ying- Yang ,pentru ca filozofii anticii hindusi au ajuns la acest simbol care arata constructia lumii inconjuratoare dupa mii de ani de meditatie .

In studiul acestei diagrame ,veti vedea ca in general nimic nu este infailibil si ca totul este impartit intre Ying si Yang si chiar si acolo unde domina Yangul exista un pic de Ying si invers !

Pentru virgil :
Nu tot mesajul mi-a placut, doar jumatate. Erau niste profunzimi filozofice, nu stiu cum intuite si as vrea sa stiu.
Care ar fi cele doua componente ale Universului +1 si -1 ? Prin ce anume se caracterizeaza in special ? Concret, nu spunand ca sunt Ying si Yang.
http://www.google.com/#hl=ro&sa=X&ei=s_8-UKXUN-bc4QS83YDIBg&ved=0CBkQBSgA&q=ying+yang&spell=1&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_qf.&fp=193ca80cb557f387&biw=1261&bih=792
Cum trebuie definit Ying si Yang ? Eu cred ca sunt insuficiente si mai exista si altele perechi mult mai importante.
Este fotonul si gravitonul un Ying/Yang ?
Parca nu e chiar potrivita aceasta marcare simbolica cu +1 si -1, avand in vedere ca sunt particule extrem de compuse si reale.
Eu am identificat mai multe. Chiar patru sau opt primordiale, punand la socoteala si campurile inconjuratoare. Si campurile pot avea cateodata pt scurt timp o existenta a lor, putandu-se transforma in particule in anumite conditii limita-critice.

CAdi a scris:Deja fotonul are el insusi un camp electric si unul magnetic pe care le putem considera Yang (+1) si (Ying (-1)
Gravitonul (daca exista ) are un Ying pronuntat si un Yang diminuat
pentru ca este o componenta a gravitatiei deci a inertiei .Componenta Yang a gravitonului este data de atractia care exista intre corpuri .
Fotonul este Yang, este activ ! Dar are si componenta Ying (campul mgnetic) cum am mai spus.

Asta inseamna ca gravitonul este polarizat puternic si ar trebui sa se lase cu fulgere si magnetism, autoinductii pe unde trece. Sa faca curent si tensiune pe un element gravito-voltaic. Deci mai bine sa nu existe. Asta daca acceptam absurditatea "atractiei".
Fotonul nu are camp electric si magnetic, ca nu e electron, ci le are alternative, deci foarte diferite !
Si Zau daca gravitonul este o componenta a inertiei, Doamne iarta-ma ! Cred ca ai scris in virtutea inertiei, care este o virtute.