Să colaborăm pentru teoria absolută!

Rezumarea primului mesaj :

Iată ce m-am gândit azi. Văd că forumul e plin de „idioţi” plini de idei (printre care, cu mândrie, mă număr şi eu, s-o recunoaştem). Unu zice una, altu zice alta, dar cu toţii tindem să ne apropiem de un adevăr absolut, numai că o facem separat. Ce-ar fi dacă am pune gând la gând şi am construi în comun o teorie de la temelii, o teorie care să crească văzând cu ochii şi să fie mai înaltă decât oricare alta de până acum?

Mai concret, mă gândesc ca, dacă se adună idei eficiente pentru aceasta, să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei. Pentru aceasta, trebuie ca în acest topic să văd că se adună idei concrete cu care să fim cu toţii de acord. Dacă va exista o singură obiecţie la o anumită idee, atunci aceasta va mai trebui dezbătută până când nu mai există obiecţii sau până când ideea este aruncată la gunoi. Dezbaterile trebuie să fie privitoare la definiţiile teoriei, la axiomele ei, teoremele ei, etcetera.

Aşadar, ce părere aveţi? O punem de-o teorie universală? Putem construi aşa ceva? Cum ar arăta o teorie universală? De la ce fel de noţiuni ar porni ea şi pe ce drumuri ar merge?

De exemplu, eu aş răspunde astfel la întrebările anterioare:
-da, putem construi o teorie universală;
-teoria universală ar trebui să pornească de la punctul geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid (luxoni);
-să se bazeze numai pe matematică.

Vă mulţumesc şi ne doresc succes la dezbateri!


[Evoluţia cronologică a topicului]

-curiosul apreciază ideea
-gafiteanu pune accent pe ciocniri
-virgil sugerează că ar trebui să umblăm la noţiunile matematice
-gafiteanu sugerează că ar exista o particulă indivizibilă, mică
-CAdi vorbeşte de o diferenţă de potenţial
-Răzvan propune luarea în considerare a unităţilor Planck
-virgil aduce în discuţie evoluţia ciclică a Universului
-CAdi îl „bâzâie” pe Răzvan cu teoria lui Haramein
-curiosul ne stârneşte pofta de a crea un aparat matematic propriu noii teorii: oare ce noţiune matematică poate modela corect o particulă?
-meteor încearcă mereu să ne aducă cu picioarele pe pământ
-curiosul propune un plan minunat
-virgil aduce în discuţie interesanta idee a lui -1 şi +1
-virgil propune un „codice”, după cum se exprimă CAdi
-Abel aduce în discuţie tahionii
-Răzvan propune nişte postulate
-Virgil susţine pe bună dreptate că titlul topicului este cam frivol
-CAdi subliniază vibraţiile şi vorbeşte de necesitatea „Backgroundului”
-curiosul aduce în discuţie efectul Magnus


[/Evoluţia topicului]



[Întrebări privind teoria]

• -Este necesară o teorie care explică totul?
        -curiosul a deschis un subiect pe această temă
  
• -Este posibilă o teorie care explică totul?
  

[/Întrebări privind teoria]



[Structura propusă a teoriei]

[/Structura propusă a teoriei]

CAdi a scris:Deja fotonul are el insusi un camp electric si unul magnetic pe care le putem considera Yang (+1) si (Ying (-1)
Gravitonul (daca exista ) are un Ying pronuntat si un Yang diminuat
pentru ca este o componenta a gravitatiei deci a inertiei .Componenta Yang a gravitonului este data de atractia care exista intre corpuri .
Fotonul este Yang, este activ ! Dar are si componenta Ying (campul mgnetic) cum am mai spus.

Asta inseamna ca gravitonul este polarizat puternic si ar trebui sa se lase cu fulgere si magnetism, autoinductii pe unde trece. Sa faca curent si tensiune pe un element gravito-voltaic. Deci mai bine sa nu existe. Asta daca acceptam absurditatea "atractiei".
Fotonul nu are camp electric si magnetic, ca nu e electron, ci le are alternative, deci foarte diferite !
Si Zau daca gravitonul este o componenta a inertiei, Doamne iarta-ma ! Cred ca ai scris in virtutea inertiei, care este o virtute.

Am luat act :
nu esti de acord ,OK !

Componenta magnetica a gravitonului este de factura slaba si este de alta natura decat crezi tu ...
Iar gravitonul nu exista deocamdata , dar daca ar exista uitata-te la primul simbol de Ying(-1) -Yang(+1) care este structurat altfel ...
Cred ca pe langa (+1) si (-1) trebuie sa mai apara si un alt simbol matematic !

Daca acceptam simbolistica +1 si -1, atunci aceste doua entitati trebuie musai sa fie reale si fiecare trebuie sa aiba/admita radacina patrata. Care sa fie reala si nu imaginara.
Si mai ales trebuie sa asiguram recurenta ! Fac oare una cu cealalta o recurenta stransa, asa cum ar vrea sa sugereze desenul ?
Vad ca inca nimeni nu a sesizat importanta raportului PI=3,14.
Cum toate particulele tind sa fie circulare, aceast numar trebuie sa figureze in interactiunea spatiu/particula.
Ar mai fi ceva, si o spun cu litere mari:
IMPORTANTA PRIMORDIALA A "SPATIULUI"
Trebuie sa avem specialisti in "spatiu". Pe cine insarcinam ?

Are Abel un avatar cu e la nu stiu ce putere = -1
Poate vrea sa detaileze niste explicatii, avand in vedere remarcile mele.
Este ecuatia unui camp magnetic recurent ?

Bun si atunci ar trebuie introdus si nr. de aur 1.618 si mai sunt unele numere magice...Ce va iesi atunci daca folosesti vechile principii ?
Mai bine creiem noi o corespondenta ,,magica'' si matematic si stiintific cu aceste simboluri !
(numai sa fim noi capabili de acest lucru avand in vedere complexitatea fenomenelor fizice si de alta natura din lumea de azi...Cred ca nu ne-ar ajunge o viata chiar daca pornim de la lucruri extrem de simple...)

gafiteanu a scris:
Fotonul nu are camp electric si magnetic, ca nu e electron, ci le are alternative, deci foarte diferite !
Si Zau daca gravitonul este o componenta a inertiei, Doamne iarta-ma ! Cred ca ai scris in virtutea inertiei, care este o virtute.

Fotonul are si camp electric si camp magnetic ,uita-te la explicatiile ,,oficiale'' ale polarizarii luminii!

Cand am zis ca ,,gravitonul'' este o componenta a inertiei deci Ying m-am gandit la acel camp insesizabil inert care inconjoara toate obiectele cosmice si care defineste legea atractiei , respectiv campul gravitational !
Il vezi cumva activ ?
Rezultanta lui este deplasarea obiectelor, dar el nu se manifesta .
Nici macar nu stim daca se compune din gravitoni .

virgil a scris:Asa cum in scrierea binara putem exprima orice ideie folosind doua semne (0 si 1), tot asa existenta universului poate fi explicata prin folosirea celor doua componente (+1 si -1).

Într-adevăr, aşa cum au observat şi antevorbitorii mei, se cuvine să punem mare preţ pe această exprimare genială a lui Virgil! Şi pentru că m-aţi „obligat” să aprofundez importanţa acestei idei, am constatat că ea are „loc” şi în Fizica elicoidală. Mai precis, în Fizica elicoidală „nimicul” care se descompune în -1 şi +1 este ca şi corpul care se deplasează rectiliniu pe o dreaptă D şi care, sub influenţa unei cauze interioare, se descompune în alte două corpuri mai mici ce se vor deplasa pe două elice „paralele şi opuse”, ambele având aceeaşi axă ce coincide tocmai cu dreapta D. Descompunerea corpului iniţial în cele două corpuri componente lasă impulsul total nemodificat şi momentul cinetic total nemodificat. Iată, deci, cum poate fi fructificată această idee frumoasă în Fizica viitorului ce se prefigurează aici.

curiosul a scris:Microcosmosul si macrocosmosul suntun tot unitar.

Sunt de acord cu asta. Şi tocmai de aceea eu consider că aprofundând logic suficient de mult macrocosmosul vom obţine concluzii corecte despre microcosmos.

Putem analiza macrocosmosul complet doar intr-o vedere de ansamblu.

E suficient. Chiar şi dintr-o vedere de ansamblu (dar completă) putem obţine informaţii despre (întregul) microcosmos.

nu putem analiza complet macrocosmosul.

Este prematur să spui aşa ceva. Orice fenomen microscopic (fără excepţie) are consecinţe directe în lumea macroscopică. Aşadar, dacă înţelegem (absolut toate) fenomenele macroscopice, atunci înţelegem şi fenomenele microscopice, asta tocmai datorită faptului că, aşa cum ai susţinut şi tu mai sus, macrocosmosul şi microcosmosul formează un tot unitar.

OK,
Hai sa o luam de la ...0 !
Cred ca va trebui sa introducem si acest numar pentru ca mai devreme sau mai tarziu ne vom izbi de el !

Atunci sa aprofundam un pic sensul fizico-filozofic al valorii de sens opus care se anuleaza.
Insa asa explicam zero-ul fizic sau este tendinta/necesitatea absoluta de stabilire a unui echilibru in organizarea materiei ?

Are (+/-) o importanta fundamentala in organizarea si constructia materiei ?

Intr-adevar, putem sa gasim o multitudine de exemple reale care dau sens si raspuns afirmativ la aceast intrebare.
Insa multe din ele apartin filozofiei. Iar noi lucram aici cu certitudini verificabile.

Sa presupunem ca la nivelul atomului, datorita fortei centrifuge electronul tinde sa se departeze de nucleu, iar datorita fortelor care atrag electronul atomul are stabilitate.
Putem sa interpretam stabilitatea de la nivelul atomului, ca fiind anularea fortelor de sens opus.
Insa,
amandoua sunt pozitive.
Aceste forte antagoniste se anuleaza, insa amandoua au o valoare pozitiva.
Carevasazica +/+ = 0, daca ne raportam la valoarea fortelor.
Doar in cazul sensului fortelor putem vorbi de +/- = 0.

Deci exista un caz pe care eu il consider contraexemplu ipotezei,
iar +/- nu este un fundament absolut.
Ipoteza (+/-)=0 se verifica doar la anumite referinte.

Parerea mea este ca "vedem" gresit aceste notiuni si le atribuim acelasi sens in definirea zero-ului fizic (nimicului).
Insist asupra acestui aspect, pentru ca nu vreau sa plecam din start de la o ipoteza care mai devreme sau mai tarziu se va dovedi a fi fara substrat real.
Asa vad eu lucrurile acum.
In functie de cat de convingatoare sunt argumentele voastre, imi pot schimba parerea.

Repet, nu vreau sa catalogati cele spuse ca o dorinta nejustificata de a cantrazice.
Ci mai degraba o dorinta de a aduna cat mai multe pareri care sa convearga in acelasi sens.
De fapt asta este si rolul subiectului pe care il analizam.
Va astept cu interes parerile.

Va trebui sa construim un Univers Binar sau Ternar daca il acceptam si pe 0 .
Nu stiu cum ne vom descurca cu aceste numere pentru ca daca trecem la o aplicatie matematica superioara va trebui sa ne descurcam cu simboluri in numere binare la care eu nu ma prea descurc ,nu stiu daca te descurci tu Curiosule sau poate Abel.
Va trebui poate sa dezvoltam o fizica Elicoidala Binara !

Sunteti asa prolifici incat nu pot tine pasul cu voi.
Elementele primordiale +1 si -1, au niste proprietati intrinseci;
-1.Una din aceste proprietati trebuie sa fie faptul ca odata separate din ""nimic"", pot sa existe alaturate fara sa se anihileze, un timp nedeterminat.
-2.O alta proprietate ar fi ca aceste elemente formeaza multimi grupate, dand nastere la anumite domenii.
-3.Domeniile sunt separate printr-o ""membrana"" de ""nimic"".
-4.O alta proprietate este ca aceste elemente se pot orienta astfel ca in orice domeniu am studia media orientarii lor este nula, atat timp cat nu intervine nici o influienta din afara domeniului.
-5.Daca printr-o influienta exterioara, un domeniu este orientat intr-o directie, el sta orientat pana dispare cauza externa, dupa care revine la starea initiala provocand o unda care se propaga pe o directie privilegiata (marcata) a domeniului dat.
-6.Perturbatia unui domeniu, se transmite mai departe din domeniu in domeniu, si nu din element in element.
-7.Dimensiunea minima a unui domeniu este legata de constanta lui Planck.
- 8.Orice perturbatie de acest fel se transmite cu viteza constanta, catre alte domenii.
-9.Obligator orice domeniu contine ambele elemente +1;-1.
-10.Daca elementul +1 este orientat pe directia N-S, elementul -1, va fi orientat pe directia E-V. Niciodata cele doua elemente nu au aceiasi orientare.
-11.Domeniile si elementele au o pozitie fixa in spatiu, avand doar trei grade de libertate ce constau in rotiri, in jurul pozitiei de echilibru.
- 12.Orientarea unui domeniu, transmite mai departe doar informatia orientarii, fapt ce conduce ca urmatorul domeniu sa aiba o orientare opusa, astfel ca impreuna sa dea o rezultanta neutra a orientarii.
- 13.Totdeauna informatia se transmite perpendicular pe planul orientarii celor doua multimi de elemente +1;-1;, in directia opusa sensului de unde vine informatia.
- 14.Viteza de transmitere a informatiei este egala cu viteza luminii.
- 15.Orice raza de lumina este o perturbatie a echilibrului acestor acestor domenii, cu mentiunea
ca elementele +1; -1; reprezinta substanta campului electromagnetic.
-16. Marimea unui element, si substanta lui, nu poate fi cunoscuta.

Foarte organizat Virgil ,insa trebuie analizate conceptiile tale !
Uita-te te rog si la cele scrise de mine si exprima-ti opinia daca vezi altfel lucrurile...

Abel a spus ca trebuie sa scriem cu albastru ceea ce ni se pare important ...
Deoarece mi se pare important cele scrise de tine, mi-am permis sa intervin !

Sa presupunem ca la nivelul atomului, datorita fortei centrifuge electronul tinde sa se departeze de nucleu, iar datorita fortelor care atrag electronul atomul are stabilitate.
Putem sa interpretam stabilitatea de la nivelul atomului, ca fiind anularea fortelor de sens opus.

De unde stii ca electronul este atras de nucleu, sau ca sufera o forta centrifuga de respingere. Studiind forma orbitalilor, rezulta ca electronii care se afla pe straturi mai departate descriu un loc geometric care nu are simetrie sferica, ci arata ca niste petale de flori in 3d. De aici rezulta ca pozitia electronului fata de nucleu nu este rezultatul unei forte de atractie, care ar avea simetrie sferica, ci rezultatul oscilatiei electronului impreuna cu nucleul, asa cum ar oscila un diapazon asimetric, cu un brat mai gros (nucleul) si unul mai subtire (electronul).
Electronul este atras de nucleu numai atunci cand atomul este ionizat, iar forta de atractie se simte mult in afara atomului. In momentul cand atomul este complet, se afla in echilibru, fiecare electron oscileaza pe frecventa lui in concordanta cu energia proprie si pulsatia fundamentala a nucleului.
Experientele de atractie a lui Coulomb, se faceau intre corpuri, pe de o parte incarcate electric cu electroni liberi, si pe de alta parte cu atomi lipsiti de electronii de pe ultimul strat. Niciodata nu s-au putut efectua experiente cu corpuri incarcate cu electroni si pozitroni.
Cat priveste fortele centrifuge ce ar actiona asupra electronului, nu se cunoaste nici o experienta care sa fi determinat acest lucru. Pur si simplu s-a aplicat ideia ca orice corp care se roteste sufera o forta centrifuga, dar in cazul electronului nu s-a experimentat acest lucru. De altfel electronul nu se roteste in jurul nucleului decat daca se afla pe primul orbital care este sferic, in rest toti orbitalii prezinta lobi de o parte sau alta a nucleului, care nu sugereaza ca electronii se rotesc, ci doar oscileaza. Mai mult decat atat s-ar putea ca electronul in interiorul atomului sa nu fie o particula, ci doar o unda de Broglie, deoarece in experimentul celor doua fante daca nu se intervine in procesul de observare al electronului pe ecran apar franje de interferenta, deci avem unde si nu particule.

Aceste forte antagoniste se anuleaza, insa amandoua au o valoare pozitiva.
Carevasazica +/+ = 0, daca ne raportam la valoarea fortelor.
Doar in cazul sensului fortelor putem vorbi de +/- = 0.

Cred ca nu corespunde realitatii, tinand cont de comentariile de mai sus.

In lumea microcosmosului + si - inseamna atractie si +,+ inseamna respingere ,la fel ca si -,-
Adica +,- inseamna anulare a fortelor, nu neaparat distrugere=vid... poate insemna si echilibru !

Parerea mea o citesti in mesajul de mai sus adresat lui Curiosu.

Ok ,
De ce nu esti clar ?Inseamna ca mergem pe aceasta idee in cele scrise mai sus de mine...
Cum comentezi si perechile (++1,-1) si (--1,+1) nu neaparat in sens matematic ,pentru ca matematic este mai greu de compilat...Sa scriem oare (+1,-1 ) pentru cele incarcate pozitiv si (-1,+1) pentru negativ sau sa folosim alte combinatii ?
Sa scriem simplu : +1, pozitiv si -1 negativ desi ar contrazice principiul Ying-Yang !Ca orice element Yang contine si Yin si orice element Ying contine Yang ... pentru a satisface legea complementaritatii si legea conservarii energiei si masei...

Am o obiectie la punctul 6. din ,,codice'' ;
6.Perturbatia unui domeniu, se transmite mai departe din domeniu in domeniu, si nu din element in element.

Din contra ,cred ca perturbatia se transmite in celalalt domeniu din element in element pana ce cuprinde mai mult sau mai putin tot domeniul respectiv.Justificarea celor spuse de mine este faptul ca ma gandesc la vibratie .

Ok, virgil.
Mai aprofundez.
Oricum, exemplul a fost pentru exemplificarea faptului ca inca nu sunt complet de acord cu +/-.
Pentru moment trebuie sa analizez cele spuse de tine.

Cum comentezi si perechile (++1,-1) si (--1,+1) nu neaparat in sens matematic ,pentru ca matematic este mai greu de compilat...Sa scriem oare (+1,-1 ) pentru cele incarcate pozitiv si (-1,+1) pentru negativ sau sa folosim alte combinatii ?

Nu stiu cum sa comentez aceste combinatii, deoarece suntem deocamdata la inceputul manifestarii materiei, si cea mai simpla manifestare ramane aceea formata din +1;-1; Aceste elemente primordiale sunt atat de mici incat tin de infinitul mic, si nu pot fi cunoscute, indiferent de mijloacele tehnologice folosite. Existenta acestor elemente se deruleaza intr-un spatiu celular de dimensiuni Planck.
""Teoriile cuantice spun ca spatiul si timpul nu sunt continue, ci discrete. Cea mai mica unitate masurabila a spatiului este lungimea Planck, 1,62 × 10−35 m.""
Ceia ce inseamna ca fata de raza electronului de 10^-15m, dimensiunea Planck este cam de 100.000.000.000.000.000.000 mai mica. Evident ca nici domeniile celulare ale spatiului electromagnetic nu pot fi puse in evidenta cu nici un aparat.
Tinand seama de dimensiunea atat de mica a domeniilor spatiului electromagnetic, raman la parerea ca perturbatia unui domeniu se transimte direct la urmatorul domeniu, si nu din element in element. Astfel ca daca lungimea de unda Compton de generare a electronului este de ordinul 10^-12m, intr-o semiperioada sunt activate cca. 10^23 domenii de dimensiunea Planck.

Bineinteles ca la scara cuantica este valabil cele ce ai scris tu .
Dar eu prin vibratie m-am referit la scara macroscopica .
Si acolo unda de soc se transmite din aproape in aproape prin vibratie
De exemplu undele sonore ,sau undele propagate prin pamant la un cutremur ...

Veti face pasi uriasi daca nu va veti mai crampona de urisa "lungime Planck, 1,62 × 10^−35 m"
Totul este relativ, adica modificabil ! Cu exceptia ultimei particule primordiale.
Quanta Planck (o caramida a constructiilor ulterioare, dar nu de dimensiuni fixe, careia i se aplica teoria relativitatii), a fost gandita de multi altii, incepand cu Descartes, care a si desenat-o corect.
Quanta Planck prezinta patru modele.

Din moment ce spatiul in sine este structurat in domenii granulare, se justifica introducerea constantei lui Planck, care se refera la aceste domenii in mod indirect. Astfel orice perturbatie, sau unda presupune un transfer de informatie, pe care noi o numim in mod curent energie. Marimea energiei unei unde depinde de doi factori (E=h.niu); de o constanta ce defineste energia continuta intr-un domeniu, si de numarul de domenii perturbate intr-o secunda. Constanta lui Planck h=2pi.m.v.r; aceasta constanta a fost stabilita in functie de masa, viteza, si raza orbitei atomului de hidrogen. Dar orice alta particula fundamentala are o energie interna care se exprima in functie de constanta lui Planck. De exemplu un neutrino a carui masa este foarte mica, de cca un milion de ori mai mica decat a electronului, trebuie sa respecte aceiasi constanta, deci viteza lui trebuie sa fie foarte mare, dar nu poate fi mai mare decat viteza luminii, acest lucru presupune ca lungimea de unda 2pi.r,
trebuie sa fie de 10 mii de ori mai mare ca orbita electronului in atomul de hidrogen, adica ajunge la 10^-6 m. Acesta este motivul pentru care neutronul strabate foarte usor orice corp ceresc fara sa aiba vreo ciocnire. Folosind parametrii particulei neutrino, constanta lui Planck se va scrie;
h= m (neutrino).c. lambda (neutrino);
In mod asemanator constanta lui Planck poate fi scrisa pentru orice particula fundamentala, dar poate fi scrisa si in cazul unei cuante de energie, adica un domeniu contine totdeauna o masa chiar daca este infima, care se misca cu viteza luminii si care ii este proprie o oscilatie cat de mica. Deci intr-un domeniu, acea ""pulbere"" de elemente (-1;+1), sau poate stringuri, sau oricum le-am zice, transmit totdeauna un moment al impulsului, din aproape in aproape, adica din domeniu in domeniu, cu viteza luminii, avand o frecventa foarte scazuta. Daca neutrinul are o lungime de unda proprie de cca 10^-6m, este posibil ca un domeniu din spatiu sa oscileze pe o lungime de unda de ordinul km, sau de ordinul parsecilor, sau poate chiar cat intinderea universului. Acest lucru ne duce la gandul ca o cuanta de energie cu o lungime de unda proprie unui electron, trebuie sa contina miliarde de domenii activate, dar decalate cu o miliardime din lungimea de unda astfel ca prin inmanuncherea lor (imaginati-va un filet cu mai multe inceputuri), sa se obtina frecventa de 10^20 cat este necesara pentru aparitia electronului.

Ar fi bine ca teoria noastră să deducă logic necesitatea existenţei constantei Planck, nu s-o postuleze. Şi nu doar constanta Planck, ci, de ce nu, chiar absolut toate constantele din Fizică.

Pentru aceasta, însă, cred că ar fi interesant să explorăm eventualitatea de a accepta în această teorie vitezele infinite. Cum ar fi să ne jucăm cu o noţiune nouă: tahionul care se deplasează cu o viteză infinită pe o curbă închisă?!

Ajutaţi-mă să înţeleg dacă este sau nu este fructuoasă această noţiune eminamente matematică, noţiune care ne-ar putea elibera de multe incertitudini.

Nu am auzit de tahioni! Ce sunt acestia ?
Iar viteze infinite nu pot fi in lumea materiala...

Tahionii sunt particule din grupa neutrinilor, descoperiti de un fizician tahitian. (Fizicianul indian Satyendra Nath Bose a descoperit bosonii, italianul Fermi a descoperit fermionii, etc.).
Mai sunt multe particule de descoperit, e loc si pentru romani.
Au viteze mai mari ca a luminii, dar nu mai mult decat c^2/t.
Exista mult mai multe alte particule ce depasesc viteza tahionilor, controlandu-i si dandu-le acestora impulsuri si energie. Tahionii sunt extrem de densi, asemeni tuturor neutrinilor.

Razvan a scris:Unui astfel de tahion, dându-i energie, îl încetinim, limita inferioară a vitezei lui fiind viteza luminii, când ar trebui să capete energie infinită.

O mică obiecţie am aici Răzvan. Nu este musai ca la viteza luminii tahionul încetinit să aibă energie infinită. Energia lui poate fi şi finită.

Ok. Haideţi să ne mai jucăm în continuare cu tahionii. Iată un exemplu de asemenea joacă cu tahionii care se deplasează cu viteză infinită pe o curbă închisă.

-În primul rând, ar trebui dat un nume mai scurt aceste noţiuni pe care o descriem în atâtea cuvinte: „tahion care se deplasează cu viteză infinită pe o curbă închisă”. Pentru moment, până când îi veţi găsi voi alt nume, eu am să-i spun acestui tahion tocmai curbă materială. Îl voi numi aşa, deocamdată, pentru că, dacă avem un tahion care se deplasează cu viteză infinită pe o curbă închisă şi parcurgând-o de o infinitate de ori într-o secundă (dacă este vorba de o curbă finită), ceva îmi spune că o asemenea mişcare materializează curba respectivă, o face să aibă proprietăţi fizice pe care le poate măsura un observator. Gândiţi-vă că în mişcarea cu viteza infinită pe curba închisă, tahionul nu mai poate fi localizat, astfel încât el este peste tot pe acea curbă, deci denumirea este din nou destul de bine justificată.

-Acestea fiind spuse, este interesant de studiat ce fel de proprietăţi fizice ne-ar putea arăta o curbă materială. Nu cumva curba respectivă se comportă întocmai ca şi un curent electric (de deplasare în vid), al cărui sens să depindă de sensul mişcării tahionului pe curbă?

-Dar dacă curba materială este o dreaptă? Ştim că putem interpreta dreapta ca fiind un cerc mare pe sfera lui Rieman, deci o putem interpreta ca fiind o curbă închisă de lungime infinită. Dacă o curbă închisă de lungime finită era parcursă de tahion de o infinitate de ori pe secundă, în schimb o dreaptă va putea fi parcursă de tahion chiar şi de un număr finit de ori. O fi având oare vreo semnificaţie fizică acest număr finit în cazul dreptei? Depinde oare el de observator?

Toti neutrinii deci si tachyonii intra in componenta particulelor atomice cunoscute, dar si a fotonilor. Exista si neutrini liberi. Trebuie sa urmarim circulatia si transformarea neutrinilor in natura.
Tachyonii din componenta fotonilor evident ca au o viteza compusa, mult mai mare decat a luminii. Circula prin fotoni in circuit inchis (cum zice Abel pe o curba materiala inchisa) ca si cum fotonii ar sta pe loc, ca si cum ar fi un sistem de referinta.
Fotonul prin efect doppler poate pierde sau poate castiga neutrini de la obiectul de care s-a ciocnit.

Si Abel si Razvan au partial dreptate.
Orice particula care depaseste viteza luminii poate sa isi piarda din energie, sa devina chiar zero energia lor, dar sa nu-si piarda masa materiala.
Isi modifica in schimb impulsul. Aici este secretul. Energia cunoscuta noua ca E=mc^2 devine o energie difuza, doar cu impuls.
Si de aici avem doar ciocniri.
Revedeti formula completa a energiei cu impuls.