OZN in Romania

Va astept sa prezentati in acest topic ce cazuri de OZN cunoasteti.
In ceea ce ma priveste saptamanal voi posta cazuri de OZN din Romania, din cele mai cunoscute .
Lectura placuta !

Cazul Otopeni
ozn.fandom.com

Publicat: 13 Februarie 2014

'' Fenomenul observat in vecinatatea Aeroportului International Otopeni, in noaptea de 14-15 iulie 1997 a fost amplu mediatizat.
Domnul Virgil Vinersariu, era seful de tura din turnul de control al aeroportului in noaptea cu pricina.
Fenomenul a fost remarcat in jurul orei 22.49, cand operatorii din turn dirijau aterizarea cursei TAROM Istambul -Bucuresti.
Avea aparenta unei lumini circulare, situata in vestul Aeroportului, intre Buftea si Corbeanca.
Pe tot parcursul observatiei, radarul din turn nu a detectat nici o tinta neidentificata.
Drept urmare, nu s-a putut stabili altitudinea fenomenului: se afla, in orice caz, sub norii razleti de la 2.000-3.000 de metri.
Domnul Vinersariu i-a cerut ofiterului de serviciu sa orienteze spre pata de lumina camerele video amplasate pe turnul de control si pe o alta cladire din incinta aeroportului.
S-a realizat astfel un film de circa doua ore.

Fenomenul a fost observat din interiorul turnului si de pe terasa acestuia.
Prin binocluri, s-a vazut ca la mijlocul petei circulare era o fasie orizontala colorata in alb, portocaliu si rosu, culori care se transformau una intr-alta.
Cand s-a aprins balizajul, in vederea aterizarii unei aeronave C 130, operatiune care a durat 12 minute, fenomenul a disparut, reaparand spre sud-est,
in directia localitatilor Tunari si Stefanesti.
De aceasta data, pareau sa fie doua globuri de dimensiuni diferite, lipite unul de altul. Acest tandem se misca intr-o zona strict delimitata.
Cand a fost stins balizajul, lumina aeriana si-a micsorat intensitatea.
Domnul Vinersariu 1-a reaprins, pentru a testa reactia fenomenului, mergand pana la treapta a cincea. Lumina a crescut si ea, in raport cu stimulul de pe sol.
Cand intensitatea balizajului a fost redusa, lumina a scazut.
Jocul acesta a durat destul de mult timp. Fenomenul a disparut pe nestiute, una dintre ultimele imagini fiind inregistrata la ora 1.10.
Ce au vazut martorii, ce a impresionat banda video ?
Date fiind conditiile meteorologice si durata observatiei, nu poate fi invocata prezenta unei mase de energie electrostatica condensata (plasma).
Forma, stationarea indelungata, lipsa oricarui zgomot, exclud o explicatie de tip conventional: balon, avion, elicopter etc.
Iar reactia la variatiile de luminzitate ale balizajului sugereaza un control inteligent."
Surse:
• Ion Hobana, dupa vol. OZN Observatori credibili, relatari incredibile, Ed.Polirom, 2001, pp.84-86

Cazul Balea Lac
ozn.fandom.com

Publicat: 13 Februarie 2014

In toamna lui 1978, nu departe de cabana Balea-Lac se afla o cabana mai mica, unde erau incartiruiti un numar de militari in termen (intre 12 si 20, dupa diferite surse), adusi pentru lucrari de constructie.
In 23 septembrie 1978, la ora 24.00, doi tehnicieni de la statia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s au trezit datorita unei lumini roscate, in forma de cerc, care se zarea prin ceata deasa, cuprinzand tot campul vizual. Martorii au apreciat ca se afla la circa 5 - 10 metri de geam. Era o liniste perfecta. Initial cei doi au crezut ca arde cabana Balea Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat si alte explicatii posibile: far de masina, lanterna etc.
Aproximativ la aceeasi ora, fruntasul Ioan Dorr a iesit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apa. In drumul sau spre robinetul aflat la coltul cladirii, luminat de un bec aflat deasupra usii, a zarit, de la 6-8 metri, o silueta intunecata, nemiscata, apreciata a fi de 1,90-2,00 metri. Din cauza cetii nu a putut distinge detalii. Fruntasul a strigat „cine-i acolo?”, dar, neprimind raspuns, a socotit ca e mai prudent sa se intoarca in camera. Peste cinci minute silueta era inca acolo, mai aproape de zidul cladirii, dar peste alte zece minute a disparut.
In seara urmatoare, in jurul orei 21,45, in fata cabanei, sergentul Ion Radu atrage atentia militarilor Dorr si Vulpe ca pe o ridicatura de pamant, in directia telefericului, la o distanta de 15-20 de metri, se afla o silueta intunecata. Inaltimea ei a fost apreciata la 2,5 metri, prin comparatie cu o cisterna cu motorina de 2 metri aflata alaturi. Era senin si fara ceata. Dorr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu miscari greoaie. In acelasi timp militarii din camera vecina au inceput sa strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asigurasera cu sarma rasucita cu patentul si cu un lant transversal (inchizatoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alti militari au inceput sa arunce cu pietre spre silueta care intre timp se deplasase pe ridicatura de pamant. La un moment dat, sergentul Radu, apucand un ciomag, s-a indreptat intr acolo, strigand spre soldatii D. Sibu si Gh. Stan sa-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de aratare, Radu a ridicat ciomagul s-o loveasca. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a cazut pe spate, ca fulgerat, in zapada, cu bratele desfacute, cu capul spre vale. Ceilalti doi, aflati la 3 4 metri, au ramas cateva secunde paralizati. Entitatea, care – dupa unii martori – avea la maini gheare lungi. l-a examinat pe sergent, apoi a disparut, “parca plutind, in salturi laterale”. Alti doi martori au urmarit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea ca entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui. Parca plutea, cand pe un picior, cand pe celalalt”.
Cei doi si-au revenit, s-au dus la sergent si au inceput sa-l tarasca, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus in cabana. Era inconstient, dar nu-si desclesta mana de pe ciomag. Si-a revenit abia dupa zece minute de incercari repetate de resuscitare. Nu-si amintea nimic, incepand din momentul in care ridicase batul. In acest timp, cinci militari au vazut, pe locul in care fusese “umbra”, deasupra solului, “o coronita de lumini” cu diametrul de circa o jumatate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, “cam de marimea unui ou”, care “dansau in cerc” si “sareau dintr-o parte in alta”. Militarii s-au baricadat intr-una dintre camere. Peste circa o ora si jumatate de ora, au auzit cum cineva zgaria obloanele de la fereastra. Doi martori declara ca au auzit o voce groasa care aparent a pronuntat cuvintele „sergend... sergend...”. A urmat pentru toti o noapte alba…
A doua zi dimineata au observat, pe obloanele care fusesera vopsite cu numai 2-3 zile in urma, patru zgarieturi paralele, oblice, distantate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculara pe ele. In locul unde Ion Radu fusese doborat, nu se vedea nici o alta urma in zapada in afara de cea a sergentului. In noaptea urmatoare, militarii, cu exceptia sergentului si a unui caporal, erau atat de inspaimantati incat au coborat la o cabana langa “Balea Cascada”, intorcandu-se abia in 26 septembrie, impreuna cu un ofiter.
Cezul a fost investigat de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pál si Gheorghe Butiu, impreuna cu inginerii bucuresteni Justin Capra si M.T., iar ulterior si de Calin Turcu. Cu aceasta ocazie au fost culese declaratii scrise si schite ale zonei, cu evenimentele in succesiunea lor, ca si desene reprezentand „silueta” asa cum au perceput-o martorii ti cum au reusit s-o redea.
Mihai Danciu din Brasov a remarcat o asemanare cu cazul mult mai cunoscut pe plan mondial, din acelasi an 1987, cand, in noaptea de 6 spre 7 decembrie, in localitatea Marzano, din provincia Genova, Italia, paznicul Fortunato Zanfretta s a intalnit cu un OZN triunghiular care a lasat urme pe sol, ca si cu mai multe aratari monstruoase, inalte de circa 3 metri, care l-au doborat in iarba, dupa care l-au dus “in alta parte”, se pare in cadrul unui episod de rapire.
Peste cativa ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizand ca la cabana erau 20 de militari, iar aratarea era “ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fara alte particularitati” si ca nu era mult mai inalt decat el. Ofiterul, care a urcat cu militarii in 26 septembrie, venise inarmat, pentru a-i incuraja pe soldati si a ramas la cabana cateva zile dupa aceea. Militarii erau ingroziti, intre altele, si de faptul ca aratarea nu a lasat nici o urma pe sol. La vreo doua luni dupa evenimente, a venit si o comisie de ancheta militara, care a tras concluzia ca “a fost vorba de un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului”, care a cauzat un “un soc electric” capabil sa-l doboare pe sergent. Ion Radu si-a insusit aceasta explicatie.
ASFAN

Pana la cazul OZN de saptamana viitoare
(si dupa cercul de lumina rosie care a inconjurat cladirea telefericului de la Balea Lac si intalnirea de gradul III
cu fiinta misterioasa a celor 20 de soldati incartiruiti acolo) sa pigmentam putin atmosfera :

EXPERIMENTELE DIN MUNŢII BUZĂULUI
În urma unor teste experimentale efectuate între 1978 – 1981, în regiunea Bozioru, a rezultat că în anumite situații când se întrunește un număr nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici şi de altă natură) este posibilă dispariția instantanee a unor persoane. În această zonă au loc unele fenomene paranormale ce încă nu pot fi explicate prin legile fizicii așa cum le cunoaștem în prezent. Inexplicabilă este şi „ceaţa albastră”, strălucitoare, cu irizări ciudate, care se manifestă sub formă de cupolă, măsurată cu un dispozitiv pentru radiații luminoase şi având 28.00 de grade Kelvin. Acest fenomen este însoțit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasă frecvenţă (3, 4 Hz) şi de un zgomot de fond foarte supărător pentru ființele vii. Omul poate avea stare de greaţă, cefalee, simte că îi vibrează toate celulele. În acele momente pot apărea halucinații, vizuale şi auditive. În cazul în care subiectul uman depășește o limită de siguranță, el poate fi „aspirat” violent în interiorul acelei ceţi albastre, care ia forma unui vârtej relativ orizontal. Doi subiecți umani voluntari, dintre care un fizician, au descris în mod similar ce li s-a întâmplat în timpul „aspirației”, experimentele fiind făcute la un interval de doi ani. Apropierea de ceaţa albastră creează o stare de teamă ce se transformă treptat în spaima incontrolabilă, când subiectul este aspirat cu violenţă într-un tunel energetic turbionar, la capătul căruia se vede o lumină albă, strălucitoare.
Invitat în 2006 la emisiunea „Miezul problemei” , domnul Vasile Rudan a relatat experimentele, întâmplările  şi misterele din Munții Buzăului :
Experimentele extrasenzoriale efectuate în zonă în anii ’80 au inclus şi unul mai puţin obișnuit. Unul dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit să verifice cu ochii minţii ce se întâmplă cu acele „aspirări” în ceaţa albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele indicau o turbulenţă energetică. El trebuia doar să intre în stare de transă şi să comunice, pe cale telepatică, ce se întâmplă. Spre stupefacția celor prezenți, subiectul a dispărut pur şi simplu din faţa lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maximă, mai ales pentru faptul că trebuia să se asigure protecția participanților la experimente. Se temeau că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o oră, căzut la pământ, incapabil sa vorbească, la câteva sute de metri de locul din care dispăruse şi unde îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit. Când şi-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo”.


DILATAREA TIMPULUI
În acel tunel energetic, timpul se dilată. Omul este supus unor solicitări fizice şi psihice foarte puternice, simte că se sufocă. La „expulzarea” subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, strălucitor, este o liniște totală, omul se simte bine, are senzația că se află în stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simțul orientării în teren pentru un interval de maximum două ore, vede peisajul inversat, ca în oglindă şi crede că cei din jurul său nu sunt cum ar trebui să fie. În zona respectivă s-au făcut şi experimente de comunicație telepatică, efectuate pe grupe de subiecți copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apărării Naționale. S-a constatat că în timpul ceţii albastre turbionare, comunicațiile telepatice au o acuratețe de 96-98 la sută în percepția mesajului. Testele au fost repetate şi în prezenţa unei comisii militare. Fenomenul ceţii albastre este însoțit şi de fenomenul descărcării temporare a pilelor electrice. Nu mai funcționa dozimetrul pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. După disiparea ceţii albastre, aparatele şi-au reluat funcţionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat într-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. În documentar, ceaţa albastră este denumită „ceaţă electronică” sau „vârtej electronic”, fiind responsabilă de devierea unui avion cu 160 de km faţă de ruta inițială.

EXPERIMENTE MILITARE
În anii ’80, în Munții Buzăului s-au efectuat o serie de experimente militare de către cercetători angajați pe bază de contract de către Ilie Ceaușescu, care avea o unitate de paranormali lângă lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau apariția unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala în anumite condicii geo-magnetice, fiind însoțit de tulburări energetice care favorizau transmisia telepatică.

FURAŢI DE RUŞI
În timpul apariției „norului gri”, pe un fond de un albastru intens imposibil de descris în cuvinte, au fost raportate dispariții de persoane, uneori acestea apărând în alte locuri. Atașații militari sovietici au făcut „schimb de experiență” cu cercetătorii români, uneori furându-le pur şi simplu rapoartele secrete.

ASPIRAT DE NORUL GRI
Unul dintre cercetătorii angajați de Ilie Ceaușescu s-a lăsat aspirat de norul gri. El a dispărut din faţa observatorilor timp de 4 ore, fiind găsit la o distanţă apreciabilă. A descris o călătorie într-un univers paralel straniu, asemănător ca peisaj cu cel din care „plecase”. I s-a părut că incursiunea sa a durat până în 10 minute. La revenire, vedea totul inversat, ca în oglindă, şi a slăbit 8 kilograme în următoarele zile. Cercetătorii au numit fenomenul norului gri „poarta timpului”, o poartă energetică spre un univers paralel.
Iulian Tudor
05 mart. 2014, 08:27

Cazul Mihail Kogălniceanu 1989 (martie 1989)

La aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, la nord de Constanța, mai multi piloti ai avioanelor supersonice de vanatoare ale fostului Grup 57 Aviatie au fost martorii unui fenomen aerospatial neidentificat.
Evenimentul s-a petrecut cel mai probabil in a doua jumatate a lunii martie 1989 (exista divergente in fixarea momentului). Intre orele 15 si 21 unitatea, formata atunci din 18-20 piloti,
executase un exercitiu de trageri, in doua serii, zbor de zi si zbor de noapte.
La un moment dat s-a anuntat ca zborurile de instructie au fost oprite, desi conditiile meteo erau excelente, iar vizibilitatea foarte buna“.
In jurul orei 21.20, pilotii erau dezechipati. O parte dintre ei, intre care comandantul si actualul colonel (r.) Platon Strejea, inspector de zbor in cadrul Comandamentului Aviatiei Militare, din Bucuresti,
delegat sa asiste si sa participe la zboruri in acea saptamana, discutau in sala “celulei de alarma”, aflataintr-o cladire, pla¬nul pentru urmatorul zbor, programat peste doua zile.
Ceilalti piloti stateau de vorba pe o banca in fata cladirii.Tehnicienii pregateau avioanele pentru stationarea pe timp de noapte.
Cerul era senin, „sticla”, iar vizibilita¬tea perfecta.
Comandorul (r.) Aurelian Dobre povesteste: „Stateam de vorba cu niste colegi piloti in fata celulei. Eram cu fata spre aerogara, de unde se faceau decolarile.
La un moment dat am vazut lumini multe aparand efectiv deasupra copacilor. Am intrat in «celula» sa-i anunt pe cei ce se aflau acolo. Cand am iesit afara, luminile erau deja deasupra noastra“.
(vezi si un film ASFAN cu declaratia sa).
Comandorul (r.) Pavel Otelea, comandantul escadrilei a doua a grupului, care zbura pe atunci pe unMIG-23, declara: „La un moment dat a intrat pe usa colegul nostru Aurelian Dobre si ne-a strigat:
«Veniti repede afara!» Am iesit cu totii, ne-am uitat pe cer si am vazut, efectiv, un tren de sectiuni triunghiulare aflate la o distanta egala intre ele, scaldate intr-o lumina alb-argintie, puternica dar mata,
fara a difuza in jur. […]
Au trecut de la sud spre nord. Apreciez ca erau la un unghi de aproximativ 20-25 grade si la aproximativ 7.000 de metri inaltime.
Concomitent cu trecerea pe deasupra celulei de criza, s-a auzit “un zgomot care semana foarte bine cu fasaitul unui stol de pasari, aflat in zbor pe deasupra padurii, noaptea.
L-am recunos¬cut, il stiam din copilarie, cand cutreieram padurile”.
De la momentul in care le-am vazut si pana au disparut au trecut cateva zeci de secunde, apoi au disparut efectiv spre Ucraina“.
El adauga ca un mare mister planeaza si asupra lipsei „bang-ului sonic”, a undei de soc, care ar fi trebuit, sa se auda si sa se simta, dupa legile fizicii noastre, la viteza „hipersonica” a OZN-urilor, estimata de unii martorii oculari.
Dan Aioanei, in prezent comandor (r.), care la vremea aceea pilota un Mig 29, era printre cei din sala, chemati de Dobre sa iasa afara. El povesteste ca „Dinspre Medgidia se apropia o formatie de 7, 8, 9, sau 10 obiecte zbura¬toare.
Aratau ca niste tuburi de neon foarte lungi de cativa km fiecare si erau astfel pozitionate unul fata de altul, incat formau un „V” cu varful in fata. Nu se vedeau stelele printre ele.
De la dis¬tanta, diametrul tuburilor parea cam de 15-20 cm, deci in realitate avea 2-3 m. Viteza de deplasare trebuie sa fi fost cel putin supersoni¬ca si, fireste, zburau foarte sus, la o altitudine de peste 3.000 m.
Dar putea sa fie si de peste 10.000 m. Ne-a fost greu chiar si noua, familia¬rizati cu cerul, sa estimam, pentru ca, fiind senin, lipseau reperele noastre cele mai exacte, si anume norii.
Ca piloti, cunoastem bine ce forma, consistenta, dinamica au norii, in functie de altitudinea la care se afla [...] n-au lasat nici o dara in urma, nici de lumina, nici de condensare,
parca erau taiate cu bri¬ciul [...] „tuburile” au disparut la orizont, undeva spre est de Tulcea”. S-a auzit un fasait ca cel pe care-l fac pasarile in zbor.
Spre deosebire de colegii sai, comandorul Dobre crede ca era vorba de o singura nava, insa de dimensiuni aproape imposibile, dotata cu lumini, in nici un caz proiectoare:
„Cred ca era de dimensiunea unui stadion de fotbal. Pe atunci nu erau aeronave mari, iar cele mai mari de acum ajung la jumatate din dimensiunile acelei nave“, a explicat comandorul.
Pilotii au discutat aprins evenimentul. In timp ce unii, printre care se numara si comandorul Otelea, erau de parere ca au vazut mai multe OZN-uri, altii au sustinut ca era vorba de o singura nava,
dar extrem de mare, in functie de pozitia in care se aflau in momentul respectiv.
Toti au cazut de acord insa ca indiferent daca era de origine extraterestra sau produsul vreunui proiect ultrasecret produs de mana omului, nu au mai vazut niciodata asa ceva.
„La altitudinile la care am zburat noi am vazut de toate. Si sateliti, si baloane meteorologice, absolut orice. Pot sa va spun insa ca indiferent ce opinie a avut fiecare, toti am trait acelasi sentiment:
aceea de micime.
Ca suntem ultimii oameni si ca daca obiectele erau construite de mana de om, inseamna ca noi consumam resursele tarii degeaba“, a relatat Pavel Otelea.
„In raport cu distanta parcursa in zece secunde pot sa va mai spun ca obiectele aveau o viteza extraordinar de mare, mai mare ca a supersonicelor“, a tinut sa mentioneze comandorul.
Ratiunea il face pe Aurelian Dobre sa creada ca era vorba de un OZN, insa nu unul de origine extraterestra, pentru ca nu crede in asa ceva.
In momentul in care obiectul a trecut pe deasupra lor, a auzit insa acel fasait si a trait o senzatie stranie. „Parca a fost un suflu mare in aer.
Ne gandeam ca noi conducem niste tevi nenorocite, iar altii zboara cu asa ceva“, isi aminteste el.
Colonelul Strejea a raportat evenimentul loctiitorului pentru zbor al Comandantului Aviatiei Militare, langa care se afla atunci si Generalul Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut roman.
Li s-a raspuns ca niciun radar nu inregistrase nimic, nici macar radarul Thomson, de la Bucuresti, care putea sa „vada” orice miscare pe cerul tarii, oriunde ar fi aceea.
S-a mai spus ca toata relatarea putea fi o iluzie colectiva.
A doua zi, insa, au aparut reprezentanti ai structurilor ierarhice superioare si, din dispozitia ministrului, toti martorii oculari au fost pusi sa dea rapoarte scrise despre tot ceea ce au vazut si auzit.
Asta pentru ca, intre timp, OZN-urile fusesera sem¬nalate si la Capul Midia, si de granicerii romani si ucraineni. Ulterior s-a spus ca obiectul ar fi fost detectat si de radarele militare, atat ale aviatiei cat si ale marinei.
S-a facut un raport; dar, pentru ca nu se putea intreprinde nimic, acea raportare a ramas practic fara rezultat si a ramas ingropata in arhive, fara sa mai fie scoasa vreodata la iveala.
Dumitru Prunariu comenta ca „Este o atitudine, as zice... normala, in orice institutie de tip birocratic, asa cum e si armata”.
El nu sustine dar nici nu exclude posibilitatea ca planeta noastra sa fie monitorizata din exterior de civilizatii extraterestre.
In anul 1989, Grupul 57 Aviatie, acum desfiintat, era printre cele mai bine cotate din Europa din punctul de vedere al profesionismului pilotilor si dotarii unitatii.
Pilotii care au asistat la eveniment aveau atat calitatea, cat si pregatirea necesara pentru a deosebi un avion, elicopter, balon meteorologic sau satelit de orice altceva.
Specialistii ASFAN au discutat cu toti cei nominalizati mai sus, care au declarat ca li se pare normal sa vorbeasca despre acest eveniment.
Mentionam totusi ca am identificat si martori care, desi au recunoscut ca au vazut cele intamplate au refuzat sa vorbeasca si ne-au cerut sa nu le fie dezvaluita identitatea.

Referinta :
ASFAN, Mihail Kogalniceanu - martie 1989
in: Observatii OZN, România

Si acum cazul din 1968 de la Cluj, Padurea Baciu, de care toata lumea care are o varsta a auzit :

Cazul Padurea Baciu (langa Cluj)


In duminica de 18 August 1968, tehnicianul Emil Barnea (45 ani) dorind sa petreaca o frumoasa zi de vara impreuna cu alte trei cunostinte, in Padurea Baciu
(situata in imediata apropiere vestica a municipiului Cluj-Napoca), se afla, in jurul orei 13:00, la adunat vreascuri pentru un mic foc ce urma sa fie facut intr-o poiana.
Chemat insa de catre prietenii ramasi pe iarba, sa vina repede pentru a vedea "ceva pe cer", el a ramas uimit timp de cateva secunde vazand un mare obiect argintiu de forma rotunda,
aplatizat, care, la mica inaltime, se deplasa lent de la NE spre SV.
Dupa primele momente de surpriza, s-a repezit la aparatul de fotografiat ce-l avea pe patura de pe iarba si a expus in mare graba un prim cliseu.
Cum obiectul nu se deplasa repede, a avut timp sa-l priveasca liber si apoi sa-l centreze bine prin vizor, la expunerea celui de-al doilea cliseu.
Intre timp, ciudatul aparat aerian incepuse sa straluceasca intens si sa se rastoarne, ca si cum pozitia sa de zbor i-ar fi fost indiferenta. El semana evident cu o "farfurie" intoarsa,
dar Emil Barnea nu cunostea pe atunci decat foarte putine lucruri despre incredibilele OZN-uri. Subit insa, obiectul a accelerat spre inaltimi, pe o directie oblica.
Urmarindu-l prin vizorul aparatului, Emil Barnea a reusit sa-l mai fotografieze inca de trei ori, in ultimele doua imagini, acesta aparea insa doar ca un punct
ce se pierde in imensitatea inaltimilor cerului.
Revenit acasa, Emil Barnea a retrait ciudata aparitie vazuta de el pe cer, dar neinformat in problema OZN, nu s-a grabit sa scoata filmul din aparat.
Abia dupa un timp, dupa ce a expus si cliseele ramase, l-a developat si a facut copii ale straniilor imagini.
Dupa verificarile de rigoare ale filmului si apoi ale declaratiilor martorilor, imaginile obtinute de Emil Barnea au fost preluate de agentia de presa "Agerpres"
si prezentate atat la televiziune, cat si in presa din intreaga tara.
Devenind apoi cunoscute si peste hotare, ele au fost prezentate in numeroase reviste si carti de specialitate din diferite tari.
In comentariile respective, setul de fotografii de la Cluj Napoca a fost recunoscut ca una dintre cele mai reusite serii de clisee din intreaga lume, cat si una dintre cele mai importante,
datorita aspectelor stiintifice deosebite ridicate de unele detalii relevate pe pelicula fotosensibila.
Astfel, o prima analiza a imaginilor, a oferit cateva elemente cu totul neobisnuite care, de fapt, au ramas si pana astazi nelamurite :
- Spre deosebire de prima expunere – in care "farfuria zburatoare" apare ca un obiect avand o carcasa metalica ale carei contururi sunt bine definite de lumina naturala a soarelui –
in a doua imagine au aparut unele modificari:
umbra de pe rebord este nelogica in raport cu directia razelor solare (este in partea de sus) neputand fi vorba de o umbra proiectata de domul obiectului,
in timp ce centrul navei aeriene a devenit confuz.
O verificare atenta efectuata pe macheta de catre specialisti de la Facultatea de Arhitectura din Cluj-Napoca, a condus la urmatoarea concluzie, ce a fost prezentata in referatul final:
obiectul devenise el insusi stralucitor, intensitatea luminii proprii fiind mai mare decat a luminii solare; umbra nelogica de pe rebord a avut o cauza fizica necunoscuta,
nefiind produsa de pozitia fata de soare a obiectului!
Concluzia corespunde intr-adevar cu detaliile expuse de Emil Barnea in mod separat.
- Marirea celei de-a treia imagini vine sa confirme constatarea de mai sus, ridicand si alte probleme cu caracter stiintific, la fel de dificile.
Aceasta releva un alt detaliu neinteles: in timp ce domul este aici intunecat, rebordul continua sa straluceasca.
Evident, stralucirea nu este produsa pe cale electrostatica, dar cum este oare posibil ca sa se realizeze tehnic stralucirea numai a unei parti din carcasa navelor aflate in zbor?
Fotografiile intamplatoare obtinute la 18 August 1968 de Emil Barnea in Padurea Baciu de langa Cluj-Napoca, si-au castigat pe drept cuvant o consacrare in literatura de specialitate,
problematica stiintifica ridicata de acestea fiind cu totul deosebita si solicitand in continuare studierea lor si gasirea unor explicatii corespunzatoare.
De fapt, interesul deosebit a fost suscitat nu numai prin calitatea imaginilor si a detaliilor obtinute ca urmare a coborarii obiectului la o altitudine joasa,
ci si prin faptul ca s-a inregistrat pe pelicula o suita de imagini ce au prezentat indicii pretioase asupra modului de zbor al OZN-urilor.
Drept urmare, fotografiile respective au facut obiectul diferitelor analize efectuate in mai multe tari, care au reconfirmat in final autenticitatea documentului romanesc,
precum si valoarea sa stiintifica.
Astfel, de exemplu, revista franceza de specialitate "Lumieres dans la nuit" a supus fotografiile de la Cluj-Napoca unor expertize foarte exigente, inainte de a le publica,
transmitandu-le, in acest scop, laboratoarelor belgiene LAET (Bruxelles).
Prin buletinul din 12 martie 1970, specialistul G. Delcorps preciza:
"Absenta unor probe sesizabile ale unui eventual trucaj si concluziile expertilor precedenti, ma fac sa conchid ca cele doua fotografii aflate la mine prezinta elementele majore ale autenticitatii".
Cunoscutul ozenolog francez F. Lagarde a trimis apoi in continuare fotografiile si buletinul, unui expert stiintific.
La 28 octombrie 1970, acesta confirma la randu-i urmatoarele: "In legatura cu fotografiile din Romania, am ajuns la aceeasi concluzie ca si dl. Delcorps.
Trebuie de asemenea sa ma alatur lui – si nu este pentru prima data – umbrele nu au absolut nimic de-a face cu lumina soarelui".
In acest context de apreciere la nivel international a valorii documentarului romanesc, a fost intru totul normal faptul – relevat de C.S.Vonkeviczky, director pe atunci al ICUFON –
ca fotografiile de la Cluj-Napoca –mult marite si expuse in holul salii de sedinte – au impresionat pe participantii la Congresul de ozenologie tinut la Acapulco in aprilie 1977.

Surse
• Dupa Călin Turcu, Enciclopedia observatiilor OZN din Romania (1517-1994), reluand relatarile ing. Florin Gheorghiță din cartile sale OZN – O problema moderna si Enigme in Galaxie.
• https://ozn.fandom.com/ro/wiki/Pădurea_Baciu-Cluj
• https://ozn.fandom.com/ro/wiki/Pădurea_Baciu-Cluj

Unul din cele mai spectaculoase cazuri de OZN din Romania asemanator cu fenomenele descrise in filmul ,,Intalnire de gradul 3 ":

Cazul Nănești


Nanesti este sat în comuna Nănești, județul Vrancea, Moldova, România[1]
Fenomenul OZN semnalat s-a intamplat in judetul Vrancea, la aproximativ 40 de km de Focsani, pe soseaua ce leaga resedinta judetului de Galati,
unde se afla satul Nănești.[2]
In seara zilei de sambata 30 iunie 2001, in jurul orei 22:30 toata localitatea a cazut in bezna, in timp ce in asezarile din jur totul era normal, fapt inexplicabil,
intrucat satul era alimentat cu energie electrica din doua surse diferite de inalta tensiune, prin intermediul a trei transformatoare.
Oamenii, iesiti din case, au vazut atunci un straniu fenomen luminos.[2]
Tot atunci ( in seara zilei de sambata 30 iunie 2001 in localitatea Nanesti), independent de locuitorii din sat niste bucuresteni ce se deplasau cu masina
pe soseaua ce leaga orasul Tecuci de Galati, in dreptul localitatii Liesti, la aproximativ 8 km distanta,  au vazut lumini deasupra satului Nanesti.
Ziaristii de la „Monitorul de Vrancea” au facut primele investigatii a doua zi impreuna cu postul local de televiziune iar stirea a aparut in ziarele locale, fiind preluata apoi de ziarul National.
După aceasta la fata locului s-a deplasat o echipa din partea ASFAN, formata din Gheorghe Cohal si Catalin Banica. Ei au stat de vorba cu urmatorii martori directi:
Tanasache Agafitei, pensionar, fost profesor de limba romana in sat, sotia acestuia – Elena Agafitei, Costel Stoian, Elena Stoian, sotia acestuia, Dumitru Jujau, locuitor din alta zona a satului, si,
Stefan Stoian, tatal lui Costel Stoian.
Dar s-a estimat ca numarul total de martori putea fi de cel putin 50.
Din discuţiile avute, ca si din alte surse, s-a conturat urmatorul film al evenimentelor: era sambata seara, majoritatea satenilor vizionau o emisiune foarte populara,
transmisa pe postul national de televiziune TVR1.
Cerul era acoperit; in cursul zilei a plouat iar in partea de sud ar fi trebuit sa fie Luna in descrestere, dupa faza de luna plina.
In jurul orei 22:30 s-a intrerupt alimentarea cu energie electrica si tot satul a intrat in bezna.
Dupa spusele satenilor, in perioada premergatoare, intreruperile de curent au fost foarte rare si pentru durate foarte scurte de timp.
Dupa cateva minute de asteptare, oamenii fiind impancientati, au iesit afara sa vada daca si in satele vecine se manifesta lipsa curentului electric.
In jur totul era normal, numai in Nanesti nu era „lumina”, ceea ce era greu de explicat,
întrucât satul este alimentat cu energie electrica prin doua linii diferite de inalta tensiune, prin intermediul a trei transformatoare:
doua pe linia dinspre Vulturu, si unul pe linia dinspre Tataranu.
La iesirea din case, martorii au observat deasupra satului manifestarea unui fenomen luminos care consta in prezenta unei pete rosii de forma rotunda, neconturata precis, usor difuza,
care se deplasa lent, se oprea,
incepea sa se invarteasca in jurul unei axe proprii si se transforma intr-un inel segmentat de lumina de culoare galben pal, inel care in timp ce se rotea cobora spre sol si se marea in diametru.
Dupa ce ajungea aproape de nivelul solului, avand o raza de 200-300 de metri (dupa unii chiar mai mult), inelul incepea sa urce din nou, mentinandu-si miscarea de rotatie,
se micsora pana ajungea in punctul din care a pornit, transformandu-se din nou in pata sau obiectul de culoare rosie.
Acesta se deplasa putin (sau disparea pentru unii), stationa un timp, incepea din nou miscarea de rotatie, se transforma in inel segmentat care cobora, se marea, se apropia de sol si iar urca.
Acest ciclu a fost urmarit de unii martori cam de 8-9 ori in 45 de minute, de altii de aproape 20 de ori.
O parte din martori afirma ca obiectul avea in timpul rotatiei si o miscare de balans, ca o barca leganata de valuri.
Din alte puncte ale satului fenomenul s-a manifestat oarecum diferit, in sensul ca obiectul initial era ca o pata, ca un nor luminat din interior, de culoare rosu inchis,
care se imprastia circular intr-o multime de patrate de lumina, ca niste ferestre, ce ajungeau pana la pamant apoi acestea se ridicau adunandu-se in punctul din care au plecat.
Cand patratele de lumina ajungeau la nivelul solului, martorii aveau senzatia ca satul era invaluit intr-o lumina difuza, cetoasa, ca laptele.
Sotii Agafitei au vazut pata circulara rosie disparand la orizont si revenind apoi la fiecare ciclu de coborare si urcare a inelului de lumina.
Majoritatea martorilor, dupa un timp de observare de 30-45 de minute s-au plictisit si s-au retras in case, in jurul orei 23:00-23:30.
Fenomenul s-a manifestat pana in jurul orei 24 (dupa spusele martorului Stefan Stoian, care era paznic in tura de noapte la o intreprindere particulara de ulei din imediata vecinatate a satului),
dupa care a incetat brusc.
In seara respectiva in cladirea Caminului cultural din localitate se desfasura nunta fiului unui gospodar al satului – Stefan Necula.
Dupa ce s-a intrerupt curentul la ora 22:30, toti asteptau ca pana sa dureze putin.
Dar, pe la miezul noptii cand nuntasii se pregateau sa plece acasa, nasul a hotarat sa intervina cu o gaină fripta si cu vin la centrala de la Vulturu.
Dar acolo li s-a spus ca la ei totul este in regula si probabil defectiunea este la Focsani, sa mearga acolo.
Alimentarea cu energie electrica a revenit in jurul orei 2 noaptea, spontan, fara alte acţiuni.
In aceste conditii, nunta s-a reluat iar nuntasii nu s-au mai interesat de cauza penei de curent.
In urma contactarii ulterioare a societatii Renel, de distribuire a energiei electrice, a rezultat ca in evidentele lor oficiale nu erau consemnate
defectiuni sau interventii in zona Nanesti in noaptea respectiva.
Localnicii spun totusi ca cei de la Renel ar fi inspectat a doua zi transformatoarele si au gasit la unul din ele o barza carbonizata, dand vina pe aceasta,
dar din cate se stie berzele nu zboara noaptea iar intrebarea este de ce au cazut toate trei transformatoarele?
Si de ce si-au revenit toate, spontan, dupa o intrerupere de 3 ore si jumatate? Sentimentul general a fost de emotie, uimire dar in acelasi timp de curiozitate;
martorii nu au manifestat retineri in a comunica si altora, inclusiv echipei ASFAN, experientele traite.
Nu au existat sentimente de frica sau retinere, unul dintre martori incercand sa semnalizeze chiar cu lanterna spre cer. Nu s-au facut fotografii sau inregistrari video.
Ulterior unii martori au incercat sa gaseasca imagini asemanatoare in literatura de specialitate, chiar pe Internet, pentru a face comparatii, corespondente sau pentru a gasi explicatii.
Mai trebuie remarcat ca in acest caz nu exista un prototip al fenomenului, in sensul ca nu se pune problema unei contaminari in masa, a unei psihoze,
fiecare martor sau grup de martori a vazut independent fenomenul, cu unele diferente de detaliu, si fiecare explica putin altfel ceea ce a vazut,
demonstrand astfel faptul ca nu s-au pus in prealabil de acord si in acelasi timp sunt de buna credinta.
Din mai multe motive investigatia din 2001 nu fost considerata ca incheiata: nu au fost indentificaţi si chestionaţi toti martorii care au urmarit fenomenul;
mai sunt inca intrebari ramase fara raspuns si probleme de lamurit legate de manifestarea unor fenomene asemanatoare in zona Nanesti cu ani in urma dar necercetate inca,
nu s-a aflat pozitia autoritatilor locale fata de eveniment.
De asemenea ar putea sa existe o posibila legatura cu alte cazuri din zona (Certesti, zona de curbura a Carpatilor, etc.).
Elena Agafitei a mentionat ca fenomene luminoase stranii au fost vazute si in alte sate din judetul Vrancea.
In Tulnici-Coza, acestea sunt vazute periodic si oamenii se aseaza ca la un spectacol atunci cind trec „luminile”.
Cazul a fost redeschis în 2012 când firma „Pioneer Productions” din Marea Britanie, a decis sa includa aceasta intamplare intr-un serial numit „UFO Europe untold stories”
(in versiune romaneasca – „Extraterestrii in Europa”), care a si fost difuzat in 2012 si 2013 pe canalul TV National Geographic.
In acest scop, echipa „Pioneer Productions” impreuna cu patru persoane din partea ASFAN au facut o deplasare la Nanesti pe data de 17 iunie 2012.
Dupa o intalnire cu primarul comunei, s-au luat interviuri la unii martori.
Profesorul Tanasache Agafitei s-a lasat cu greu intervievat, spunand ca nu vrea ca oamenii din sat sa spuna despre el ca este interesat de astfel de fenomene.
A acceptat in cele din urma, intelegand ca promovarea Nanestiului si implicit a Romaniei pe plan extern este un lucru bun din care vom avea cu totii de castigat.
Sotia acestuia se mira cum de suntem inca interesati de acel fenomen dupa aproape 11 ani, timp in care nu au mai fost intrebati de nimeni despre neobisnuitul fenomen OZN.
Tanasache Agafitei isi reamintea ca fenomenul a durat foarte mult, incepind din jurul orei 22:30 si pina mult dupa 1 noaptea.
Fenomenul nu a fost insotit de nici un zgomot, iar „norisorul” sau „mingea” aceea aflata la aproximativ 500-700 metri altitudine genera un cerc luminos cu diametru de aproximativ 200-300 metri
si care se rotea cu o viteza foarte mare.
In momentul in care acel cerc luminos l-a atins, uluit, acesta decis sa-si trezeasca si sotia, pentru a putea vedea fenomenul impreuna.
Fiind speriata pt moment, aceasta l-a prins de brat temandu-se ca lumina sa nu ii rapeasca sotul.
Cercul de lumina generat de „minge” avea un ciclu de coborare spre Pamant si inapoi de aproximativ 10-15-20 min.
Profesorul isi aminteste ca de curand a vazut, pe un cer cu putina ceata sau nori, un fenomen gen reflector-discoteca,
dar acesta nu semana in nici un fel cu fenomenul observat pe data de 30 iunie 2001.
Multe lucruri ii sunt neclare chiar si dupa 11 ani si isi exprima regretul ca nu a fost nimeni, dintre cei locali, cu mai multa initiativa ca sa intervieveze cit mai multa lume
pentru a se putea pastra marturiile cat mai bine, fiind proaspete la acea vreme.
Steluta Necula, mireasa cu nunta perturbata, a povestit, impreuna cu mama ei, ca la inceput au crezut ca intreruperea luminii e o farsa sau o rautate din partea cuiva,
dar cand intunericul s-a prelungit si au vazut si fenomenul luminos, si-au dat seama ca este altceva.
E posibil ca nuntasii sa fi vazut fenomenul, dar nimeni nu a dat de inteles cum ca ar avea ceva de relatat cu exceptia vecinilor Stefan Costel si Florenta.
Doamna Florenta regreta ca atunci nu au putut filma sau fotografia; si-au adus prea tarziu aminte de aparate.
Ambii soti sunt de acord ca manifestarea luminoasa a durat de pe la ora 22:30 pina in jurul orei 24-24:15.
Ei au dat o descriere similara: cercul de lumina cu diametrul de 200-300 metri era foarte luminos, se afla la altitudine nu foarte mare dar, cand cobora, nu atingea pamintul.
Acel cerc de lumina se tot desfacea si se strangea repetitiv, dupa care pleca si revenea. Lumina parea segmentata, ca niste patratele.
Un ciclu complet de deschidere si strangere a acestui cerc luminos avea aproximativ 5-10 minute.
Stefan Costel aprecia ca obiectul stralucitor – de culoare alb-argintie, după opinia sa – a fost observat mai bine de 1 ora si 30 minute, timp in care s-au produs mai multe cicluri ale obiectului
si ale cercului de lumina segmentata.
Ambii soti isi amintesc ca si in urma cu 3 luni au observat, intr-o seara, o lumina pe cer care se misca in apropiere de sat, dupa care s-a departat catre alt sat si apoi a revenit, intr-o liniste deplina.
Dumitru Jujau a declarat celor veniti sa filmeze ca atunci cand s-a intrerupt lumina era la o sala de tenis de masa din sat. Plecand de acolo, pe bicicleta, a ajuns acasa aproximativ la ora 23.
A observat o „bila rosie” cam la 45 grade inaltime, care se tot marea cu cit se apropia, invaluita intr-un nor si se apropia de casa dansului.
Din „bila” se desfaceau sute de ferestre de lumina verticala in forma de dreptunghi care faceau un unghi fata de pamint.
Ulterior ferestrele de lumina se strangeau si dupa citeva minute iarasi se desfaceau.
Fenomenul a fost observat de Jujau timp de aproape 2 ore, timp in care se tot intreba ce ar putea fi si daca o sa tina chiar toata noaptea.
Domnul Jujau a observat fenomenul din apropierea centrului satului, in directia N – NV. Din locul din care privea el, ferestrele de lumina nu atingeau pamintul, nu se invarteau,
dar aveau un ciclu de strangere si desfacere de aproximativ citeva minute.
„Bila” avea culoare aproape rosie spre galbui, iar raze de lumina aveau o culoare rosu-galbui deschis. Dupa opinia sa, ferestrele de lumina se desfaceau in forma de evantai,
si nu de jur imprejurul „bilei” cum au fost observate de alti sateni, iar tot ciclul desfacere si strangere dura aproximativ 30 minute, el fiind martor cam la 4-5 cicluri.
Atunci cind se desfaceau ferestrele de lumina, „bila” disparea, apoi cand ferestrele se strangeau, „bila” reaparea. La cerere a facut un desen care se afla intr-un dosar ASFAN.
Altitudinea la care se afla „bila” a estimat-o la mai bine de 1000 metri iar evantaiul descris e posibil sa fi avut si el pina in 1000 metri.

Surse :
• Conferinta ASFAN sustinuta in decembrie 2001 la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.[4]
• Material elaborat de Gheorghe Cohal, Catalin Banica si Dan Farcaș

Pentru mine explicatia in ,,Cazul Nanesti" ar fi ca inelele colorate de 200-300m in diametru si,, ferestrele de lumina"  care le caracterizau
ar proveni de la un dispozitiv de scanare (,,bila rosie" ) aflat pe o nava  in stationare deasupra satului Nanesti din Vrancea.
Faptul ca nu se auzea niciun sunet si  ca s-a intrerupt lumina in tot satul , arata ca nava nu folosea combustibili chimici si ca avea in dotare
un motor antigravitational care emitea un camp electromagnetic ce interfera prin inductie  cu transformatoarele care distribuiau  curentul in sat.
Sa fi ajuns americanii la acest nivel ?

Cazul poligonul Malina (Galati) 1985.

O intalnire apropiata intr-un poligon militar.[1] Un obiect aplatizat, argintiu-mat, fără hublouri sau alte geamuri plutind în aer cam la 1,5 metri de sol.
O ceață verde-albăstruie învăluia obiectul.[2]
Domnul Doru Voloşeniuc, în vârstă de 45 de ani, manager la o societate de asigurări  din Botoşani, a trimis către ASFAN o relatare privind
întâmplarea pe care a trăit-o când era militar în termen la o unitate ce funcţiona în cadrul poligonului de la Mălina, judeţul Galaţi.
Totul se petrecea în primăvara anului 1985, în primele zile ale lunii martie, aproape de ora prânzului.
Domnia sa povesteşte: „În acea perioadă, îndeplineam funcţia de observator la staţia meteo.
În acea zi , am fost trimis de către comandant să aduc la unitate câteva busole .
Acestea se aflau într-un vehicul din care se făceau măsurători în timpul tragerilor experimentale.
Deplasarea se făcea în afara zonei cu risc. Vremea era mohorâtă şi se vedeau câteva petece de zăpadă netopite.
În faţă, la aproximativ 600 de metri, exista o lizieră de salcâmi.
După această lizieră se aflau vehiculele cu aparatura de monitorizare, într-o zonă mai joasă.
De acolo trebuia sa iau busolele.
Cam la jumătatea poligonului, în dreapta, a fost construită cu ceva ani în urmă, o cabina, o ridicătură de teren înaltă de aproape 3 metri.
Ajuns în dreptul acestei cabine, dar la depărtare de circa 150 de metri de ea, am simţit că ceva este acolo.
Plutind în aer cam la 1,5 metri de sol, un obiect aplatizat, argintiu-mat.
Fără hublouri sau alte geamuri. M-am oprit şi nu-mi dădeam seama ce e de fapt acolo. Mi-a simţit prezenţa după trei secunde.
O ceaţă verde-albăstruie a învăluit obiectul. Această ceaţă am perceput-o nu ca pe un camuflaj ci ca o creştere instantanee a mişcării de rotaţie.
Ce s-a întâmplat apoi a fost parcă într-o secundă. Un ţiuit foarte puternic m-a învăluit, venit de peste tot, nu din direcţia acelui obiect,
ci ca un semnal parcă stereo, din toate parţile. A fost o senzaţie dureroasă, un zgomot care mi-a pus în vibraţie până şi oasele corpului.
Imediat am fost ridicat de la sol la 30-40 cm, pus pe orizontală şi trântit cu faţa în jos.
Mă aşteptam ca ceva să vină peste mine şi să-mi facă rău. Ce e mai rău!
Cu groază am privit în acea direcţie, apoi deasupra mea, dar..., nimic. Dispăruse.
Am fugit la unitate. Am raportat comandantului de baterie, apoi împreună, şefului de Stat Major şi comandantului unităţii.
Acesta din urmă mi-a cerut să-i spun cum s-a întâmplat.
S-a anunţat mai departe ca eveniment deosebit deoarece în acele zile în cadrul unităţii se aflau şi ofiţeri străini din Tratatul de la Varşovia.
Am fost consultat de către medicul unităţii şi şeful de stat major să vadă dacă nu sunt „glumeţ de felul meu”,
sau dacă nu sufăr de vreo „deteriorare” a psihicului.
A urmat o deplasare la faţa locului. Trei ofiţeri şi doi subofiţeri.
Toţi căutau locul unde ar fi staţionat obiectul, pământ ars , urme de presiune, alte semne...
Eu am menţionat că acesta nu staţiona pe sol şi nici nu am sesizat „picioare pentru sprijin” sau alte proeminenţe sub obiect.
Şi nu prezenta niciun fel de flacără când am vazut-o. Nimic palpabil. Un ofiţer cu un aparat foto „Zenit” se uita chiorâş la mine pentru că îl pregătise degeaba.
Au fost multe discuţii în acea zi şi în zilele următoare.
Vestea s-a întins repede prin unitate, apoi au fost raportate şi alte evenimente produse cu o noapte înainte.
Soldaţii cazaţi în foişoarele poligoanelor au declarat că în noaptea anterioară au văzut lumini în poligon iar aparatele de radio nu le mai funcţionau.
Au crezut că sunt tractoarele din satele învecinate care nu aveau totuşi ce căuta în zonă.
Mă amuza ideea că arăta aproape ca o farfurie cu faţa în jos. Dar curburile erau foarte line şi nu foarte bombată.
Şi nu realizez dacă marginile ei erau cu muchii ascuţite. Întipărită puternic în memorie a fost apariţia a ceea ce semăna cu o ceaţă.
Când a început să se formeze în jurul obiectului, m-a îngrozit tare. Nu era ca un fum, aşa cum îmi sugerau cei cărora le-am povestit pentru prima dată.
Nu venea din interiorul obiectului ci pur şi simplu aerul din jurul lui se modifica în culorile verde-albăstrui, difuz.
S-a format foarte repede.
Observaţia a fost făcută cu ochiul liber iar ca fenomene secundare am remarcat faptul că,
imediat după dispariţia obiectului am auzit nişte trosnituri ca de arc electric, parcă ceva ar fi rupt deodată toate crengile salcâmilor din lizieră,
deşi nu bătea vântul, iar crengile nu se mişcau.
Nu am mai văzut aşa ceva până atunci şi nici după aceea.
Şi nu aş mai dori să mai trec prin asemenea momente deoarece am avut o puternică stare de groază si frică. Imensă frică.
Nu pot spune că nu am citit sau auzit despre astfel de evenimente; până atunci le-am tratat doar ca ficţiune, imaginaţie,
ca şi civilizaţiile extraterestre.
Acum însă îmi pun întrebări. Multe întrebări. Dar nu vizavi de civilizaţiile extraterestre ci de cele INTRATERESTRE (din interiorul pământului).”
Aceasta relatare  a apărut şi în revista „Lumea misterelor”, prin grija domnului Gheorghe Cohal, director executiv .

Referințe:
1. ↑ ASFAN, Poligonul Malina, O intalnire apropiata intr-un poligon militar
2. ↑ASFAN , Contacte cu OZN-uri în România
3. ↑ ASFAN, Istorie, Malina - martie 1985

La vremea respectiva nu s-a auzit nimic in Galati despre acest caz. Fiind vorba de armata, totul era secret.

Cazul Alexeni 1984.
În ziua de 23 August 1984 la baza militară Alexeni un obiect necunoscut a fost reperat prin instrumente optice (lunete, teodolite).
Avea formă ovoidală, lung de 2–3 m și lat de 1,5 m părând să fie făcut dintr-un material strălucitor, asemănător aluminiului.

Baza militara Alexeni se afla in judetul Ialomita, la 5 kilometri est de Urziceni. Pe 23 august 1984, de aici au plecat si aici s-au intors aeronavele:
MIG, IAR, AN etc. care participasera la parada militara de la Bucuresti, cu ocazia zilei nationale, cand se aniversau 40 de ani de cand Romania
a intors armele impotriva Germaniei hitleriste.
Unele avioane fusesera chiar husate. La un moment dat, statia radar de la Otopeni a intrebat totusi statia radar de la Alexeni
daca se mai afla vreo aeronava in aer, deoarece ei vedeau ceva pe verticala aerodromului.
Emil Străinu, azi general, lucra atunci la comanda complexului de radiolocatie.
El a descris in calitate de martor ocular, istoria pe care o rezumam in continuare:
S-a procedat la inca o verificare, confirmandu-se prezenta la sol a tuturor aparatelor.
Cerul era senin, temperatura de 28 grade Celsius, asa ca obiectul necunoscut a fost reperat si vizual.
Observat prin instrumente optice (lunete, teodolite) avea forma ovoidala, era lung de 2-3 metri si lat de 1,5m,
parand sa fie facut dintr-un material stralucitor, asemanator aluminiului.
Nu facea zgomot, nu avea lumini proprii si nici jeturi de propulsie. Nu parea incomodat de vantul de 7-8 m/sec.
Pe timpul evolutiei sale au fost semnalate perturbatii puternice in comunicatiile UUS si US.
Ofiterul de serviciu a pus in functiune si statia de radar de la Alexeni, fara a constata nimic deosebit,
deoarece acest aparat nu avea cum sa vada intrusul, deoarece regiunea de deasupra capului se afla intr-o „zona moarta”,
in afara unghiului accesibil radarelor.
De la Otopeni s-a transmis ca obiectul aparuse subit, fusese vazut de 4-5 radare diferite, din locatii diferite, lucrand cu frecvente diferite,
iar acum „pendula undeva la verticala aerodromului, spre vest, la o altitudine de 4000-4500 metri”.
Semnalul radar receptionat era comparabil cu cel de la un avion mic sau de la un elicopter. Ulterior obiectul a coborat la 2200 metri.
Deplasandu-se spre vest, a intrat dupa un timp in unghiul radarului din Alexeni. La un moment dat a fost pierdut si regasit, dupa 5 secunde,
la altitudinea de 22000 metri.
Dupa aceasta, aflat de acum la vreo 20 de kilometri de Alexeni, a urcat si a coborat de vreo 7-8 ori intre 2000 si 55000 metri,
cu viteze de la zero la 12000 km/h, efectuand miscari in zig-zag si intoarceri in unghi ascutit de care nicio aeronava terestra n-ar fi fost capabila,
datorita suprasolicitarilor.
S-a luat legatura si cu avioane civile care survolau zona.
Echipajele acestora au confirmat ca vad ceva ce seamana cu un balon cu aspect metalic dar au refuzat sa faca vreun raport oficial,
motivand ca nu vor sa se compromita.
Desi detaliile s-au raportat verbal la Otopeni, de acolo a venit raspunsul ca e mai bine ca lucrurile sa fie uitate, intrucat, de ziua nationala,
nimeni nu avea nevoie de „stiri bomba”.
Obiectul a fost urmarit timp de 40 de minute, fiind pierdut la inaltimea de 100 kilometri, cand a disparut in spatiu cu o viteza de 1000 km/h.
Nu putea fi in nici un caz un balon, nici alt obiect cunoscut, lucru confirmat si de operatorii radar, toti cu experienta de peste 10 ani in radiolocatie,
alesi special pentru a asista fara probleme parada militara.
Benzile magnetice care au inregistrat evenimentul au fost analizate atent, dar dupa 48 de ore au fost sterse.
Dat fiind momentul special, nimeni nu si-a asumat responsabilitatea trimiterii unui raport „mai sus”.
Ulterior s-a cautat musamalizarea celor intamplate si ridiculizarea martorilor.

Referințe :
1. ASFAN, Istorie, Alexeni - 23 august 1984
2.Emil Strainu