OZN in Romania

Va astept sa prezentati in acest topic ce cazuri de OZN cunoasteti.
In ceea ce ma priveste saptamanal voi posta cazuri de OZN din Romania, din cele mai cunoscute .
Lectura placuta !

Cazul Otopeni
ozn.fandom.com

Publicat: 13 Februarie 2014

'' Fenomenul observat in vecinatatea Aeroportului International Otopeni, in noaptea de 14-15 iulie 1997 a fost amplu mediatizat.
Domnul Virgil Vinersariu, era seful de tura din turnul de control al aeroportului in noaptea cu pricina.
Fenomenul a fost remarcat in jurul orei 22.49, cand operatorii din turn dirijau aterizarea cursei TAROM Istambul -Bucuresti.
Avea aparenta unei lumini circulare, situata in vestul Aeroportului, intre Buftea si Corbeanca.
Pe tot parcursul observatiei, radarul din turn nu a detectat nici o tinta neidentificata.
Drept urmare, nu s-a putut stabili altitudinea fenomenului: se afla, in orice caz, sub norii razleti de la 2.000-3.000 de metri.
Domnul Vinersariu i-a cerut ofiterului de serviciu sa orienteze spre pata de lumina camerele video amplasate pe turnul de control si pe o alta cladire din incinta aeroportului.
S-a realizat astfel un film de circa doua ore.

Fenomenul a fost observat din interiorul turnului si de pe terasa acestuia.
Prin binocluri, s-a vazut ca la mijlocul petei circulare era o fasie orizontala colorata in alb, portocaliu si rosu, culori care se transformau una intr-alta.
Cand s-a aprins balizajul, in vederea aterizarii unei aeronave C 130, operatiune care a durat 12 minute, fenomenul a disparut, reaparand spre sud-est,
in directia localitatilor Tunari si Stefanesti.
De aceasta data, pareau sa fie doua globuri de dimensiuni diferite, lipite unul de altul. Acest tandem se misca intr-o zona strict delimitata.
Cand a fost stins balizajul, lumina aeriana si-a micsorat intensitatea.
Domnul Vinersariu 1-a reaprins, pentru a testa reactia fenomenului, mergand pana la treapta a cincea. Lumina a crescut si ea, in raport cu stimulul de pe sol.
Cand intensitatea balizajului a fost redusa, lumina a scazut.
Jocul acesta a durat destul de mult timp. Fenomenul a disparut pe nestiute, una dintre ultimele imagini fiind inregistrata la ora 1.10.
Ce au vazut martorii, ce a impresionat banda video ?
Date fiind conditiile meteorologice si durata observatiei, nu poate fi invocata prezenta unei mase de energie electrostatica condensata (plasma).
Forma, stationarea indelungata, lipsa oricarui zgomot, exclud o explicatie de tip conventional: balon, avion, elicopter etc.
Iar reactia la variatiile de luminzitate ale balizajului sugereaza un control inteligent."
Surse:
• Ion Hobana, dupa vol. OZN Observatori credibili, relatari incredibile, Ed.Polirom, 2001, pp.84-86

Cazul Balea Lac
ozn.fandom.com

Publicat: 13 Februarie 2014

In toamna lui 1978, nu departe de cabana Balea-Lac se afla o cabana mai mica, unde erau incartiruiti un numar de militari in termen (intre 12 si 20, dupa diferite surse), adusi pentru lucrari de constructie.
In 23 septembrie 1978, la ora 24.00, doi tehnicieni de la statia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s au trezit datorita unei lumini roscate, in forma de cerc, care se zarea prin ceata deasa, cuprinzand tot campul vizual. Martorii au apreciat ca se afla la circa 5 - 10 metri de geam. Era o liniste perfecta. Initial cei doi au crezut ca arde cabana Balea Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat si alte explicatii posibile: far de masina, lanterna etc.
Aproximativ la aceeasi ora, fruntasul Ioan Dorr a iesit din dormitorul cabanei militare pentru a bea apa. In drumul sau spre robinetul aflat la coltul cladirii, luminat de un bec aflat deasupra usii, a zarit, de la 6-8 metri, o silueta intunecata, nemiscata, apreciata a fi de 1,90-2,00 metri. Din cauza cetii nu a putut distinge detalii. Fruntasul a strigat „cine-i acolo?”, dar, neprimind raspuns, a socotit ca e mai prudent sa se intoarca in camera. Peste cinci minute silueta era inca acolo, mai aproape de zidul cladirii, dar peste alte zece minute a disparut.
In seara urmatoare, in jurul orei 21,45, in fata cabanei, sergentul Ion Radu atrage atentia militarilor Dorr si Vulpe ca pe o ridicatura de pamant, in directia telefericului, la o distanta de 15-20 de metri, se afla o silueta intunecata. Inaltimea ei a fost apreciata la 2,5 metri, prin comparatie cu o cisterna cu motorina de 2 metri aflata alaturi. Era senin si fara ceata. Dorr compara silueta cu cea a unui cosmonaut cu miscari greoaie. In acelasi timp militarii din camera vecina au inceput sa strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asigurasera cu sarma rasucita cu patentul si cu un lant transversal (inchizatoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alti militari au inceput sa arunce cu pietre spre silueta care intre timp se deplasase pe ridicatura de pamant. La un moment dat, sergentul Radu, apucand un ciomag, s-a indreptat intr acolo, strigand spre soldatii D. Sibu si Gh. Stan sa-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de aratare, Radu a ridicat ciomagul s-o loveasca. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a cazut pe spate, ca fulgerat, in zapada, cu bratele desfacute, cu capul spre vale. Ceilalti doi, aflati la 3 4 metri, au ramas cateva secunde paralizati. Entitatea, care – dupa unii martori – avea la maini gheare lungi. l-a examinat pe sergent, apoi a disparut, “parca plutind, in salturi laterale”. Alti doi martori au urmarit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea ca entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui. Parca plutea, cand pe un picior, cand pe celalalt”.
Cei doi si-au revenit, s-au dus la sergent si au inceput sa-l tarasca, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus in cabana. Era inconstient, dar nu-si desclesta mana de pe ciomag. Si-a revenit abia dupa zece minute de incercari repetate de resuscitare. Nu-si amintea nimic, incepand din momentul in care ridicase batul. In acest timp, cinci militari au vazut, pe locul in care fusese “umbra”, deasupra solului, “o coronita de lumini” cu diametrul de circa o jumatate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, “cam de marimea unui ou”, care “dansau in cerc” si “sareau dintr-o parte in alta”. Militarii s-au baricadat intr-una dintre camere. Peste circa o ora si jumatate de ora, au auzit cum cineva zgaria obloanele de la fereastra. Doi martori declara ca au auzit o voce groasa care aparent a pronuntat cuvintele „sergend... sergend...”. A urmat pentru toti o noapte alba…
A doua zi dimineata au observat, pe obloanele care fusesera vopsite cu numai 2-3 zile in urma, patru zgarieturi paralele, oblice, distantate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculara pe ele. In locul unde Ion Radu fusese doborat, nu se vedea nici o alta urma in zapada in afara de cea a sergentului. In noaptea urmatoare, militarii, cu exceptia sergentului si a unui caporal, erau atat de inspaimantati incat au coborat la o cabana langa “Balea Cascada”, intorcandu-se abia in 26 septembrie, impreuna cu un ofiter.
Cezul a fost investigat de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pál si Gheorghe Butiu, impreuna cu inginerii bucuresteni Justin Capra si M.T., iar ulterior si de Calin Turcu. Cu aceasta ocazie au fost culese declaratii scrise si schite ale zonei, cu evenimentele in succesiunea lor, ca si desene reprezentand „silueta” asa cum au perceput-o martorii ti cum au reusit s-o redea.
Mihai Danciu din Brasov a remarcat o asemanare cu cazul mult mai cunoscut pe plan mondial, din acelasi an 1987, cand, in noaptea de 6 spre 7 decembrie, in localitatea Marzano, din provincia Genova, Italia, paznicul Fortunato Zanfretta s a intalnit cu un OZN triunghiular care a lasat urme pe sol, ca si cu mai multe aratari monstruoase, inalte de circa 3 metri, care l-au doborat in iarba, dupa care l-au dus “in alta parte”, se pare in cadrul unui episod de rapire.
Peste cativa ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizand ca la cabana erau 20 de militari, iar aratarea era “ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fara alte particularitati” si ca nu era mult mai inalt decat el. Ofiterul, care a urcat cu militarii in 26 septembrie, venise inarmat, pentru a-i incuraja pe soldati si a ramas la cabana cateva zile dupa aceea. Militarii erau ingroziti, intre altele, si de faptul ca aratarea nu a lasat nici o urma pe sol. La vreo doua luni dupa evenimente, a venit si o comisie de ancheta militara, care a tras concluzia ca “a fost vorba de un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului”, care a cauzat un “un soc electric” capabil sa-l doboare pe sergent. Ion Radu si-a insusit aceasta explicatie.
ASFAN

Pana la cazul OZN de saptamana viitoare
(si dupa cercul de lumina rosie care a inconjurat cladirea telefericului de la Balea Lac si intalnirea de gradul III
cu fiinta misterioasa a celor 20 de soldati incartiruiti acolo) sa pigmentam putin atmosfera :

EXPERIMENTELE DIN MUNŢII BUZĂULUI
În urma unor teste experimentale efectuate între 1978 – 1981, în regiunea Bozioru, a rezultat că în anumite situații când se întrunește un număr nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici şi de altă natură) este posibilă dispariția instantanee a unor persoane. În această zonă au loc unele fenomene paranormale ce încă nu pot fi explicate prin legile fizicii așa cum le cunoaștem în prezent. Inexplicabilă este şi „ceaţa albastră”, strălucitoare, cu irizări ciudate, care se manifestă sub formă de cupolă, măsurată cu un dispozitiv pentru radiații luminoase şi având 28.00 de grade Kelvin. Acest fenomen este însoțit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasă frecvenţă (3, 4 Hz) şi de un zgomot de fond foarte supărător pentru ființele vii. Omul poate avea stare de greaţă, cefalee, simte că îi vibrează toate celulele. În acele momente pot apărea halucinații, vizuale şi auditive. În cazul în care subiectul uman depășește o limită de siguranță, el poate fi „aspirat” violent în interiorul acelei ceţi albastre, care ia forma unui vârtej relativ orizontal. Doi subiecți umani voluntari, dintre care un fizician, au descris în mod similar ce li s-a întâmplat în timpul „aspirației”, experimentele fiind făcute la un interval de doi ani. Apropierea de ceaţa albastră creează o stare de teamă ce se transformă treptat în spaima incontrolabilă, când subiectul este aspirat cu violenţă într-un tunel energetic turbionar, la capătul căruia se vede o lumină albă, strălucitoare.
Invitat în 2006 la emisiunea „Miezul problemei” , domnul Vasile Rudan a relatat experimentele, întâmplările  şi misterele din Munții Buzăului :
Experimentele extrasenzoriale efectuate în zonă în anii ’80 au inclus şi unul mai puţin obișnuit. Unul dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit să verifice cu ochii minţii ce se întâmplă cu acele „aspirări” în ceaţa albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele indicau o turbulenţă energetică. El trebuia doar să intre în stare de transă şi să comunice, pe cale telepatică, ce se întâmplă. Spre stupefacția celor prezenți, subiectul a dispărut pur şi simplu din faţa lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maximă, mai ales pentru faptul că trebuia să se asigure protecția participanților la experimente. Se temeau că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o oră, căzut la pământ, incapabil sa vorbească, la câteva sute de metri de locul din care dispăruse şi unde îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit. Când şi-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo”.


DILATAREA TIMPULUI
În acel tunel energetic, timpul se dilată. Omul este supus unor solicitări fizice şi psihice foarte puternice, simte că se sufocă. La „expulzarea” subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, strălucitor, este o liniște totală, omul se simte bine, are senzația că se află în stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simțul orientării în teren pentru un interval de maximum două ore, vede peisajul inversat, ca în oglindă şi crede că cei din jurul său nu sunt cum ar trebui să fie. În zona respectivă s-au făcut şi experimente de comunicație telepatică, efectuate pe grupe de subiecți copii, pentru un studiu solicitat de Ministerul Apărării Naționale. S-a constatat că în timpul ceţii albastre turbionare, comunicațiile telepatice au o acuratețe de 96-98 la sută în percepția mesajului. Testele au fost repetate şi în prezenţa unei comisii militare. Fenomenul ceţii albastre este însoțit şi de fenomenul descărcării temporare a pilelor electrice. Nu mai funcționa dozimetrul pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. După disiparea ceţii albastre, aparatele şi-au reluat funcţionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat într-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. În documentar, ceaţa albastră este denumită „ceaţă electronică” sau „vârtej electronic”, fiind responsabilă de devierea unui avion cu 160 de km faţă de ruta inițială.

EXPERIMENTE MILITARE
În anii ’80, în Munții Buzăului s-au efectuat o serie de experimente militare de către cercetători angajați pe bază de contract de către Ilie Ceaușescu, care avea o unitate de paranormali lângă lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau apariția unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala în anumite condicii geo-magnetice, fiind însoțit de tulburări energetice care favorizau transmisia telepatică.

FURAŢI DE RUŞI
În timpul apariției „norului gri”, pe un fond de un albastru intens imposibil de descris în cuvinte, au fost raportate dispariții de persoane, uneori acestea apărând în alte locuri. Atașații militari sovietici au făcut „schimb de experiență” cu cercetătorii români, uneori furându-le pur şi simplu rapoartele secrete.

ASPIRAT DE NORUL GRI
Unul dintre cercetătorii angajați de Ilie Ceaușescu s-a lăsat aspirat de norul gri. El a dispărut din faţa observatorilor timp de 4 ore, fiind găsit la o distanţă apreciabilă. A descris o călătorie într-un univers paralel straniu, asemănător ca peisaj cu cel din care „plecase”. I s-a părut că incursiunea sa a durat până în 10 minute. La revenire, vedea totul inversat, ca în oglindă, şi a slăbit 8 kilograme în următoarele zile. Cercetătorii au numit fenomenul norului gri „poarta timpului”, o poartă energetică spre un univers paralel.
Iulian Tudor
05 mart. 2014, 08:27

Cazul Mihail Kogălniceanu 1989 (martie 1989)

La aeroportul militar Mihail Kogălniceanu, la nord de Constanța, mai multi piloti ai avioanelor supersonice de vanatoare ale fostului Grup 57 Aviatie au fost martorii unui fenomen aerospatial neidentificat.
Evenimentul s-a petrecut cel mai probabil in a doua jumatate a lunii martie 1989 (exista divergente in fixarea momentului). Intre orele 15 si 21 unitatea, formata atunci din 18-20 piloti,
executase un exercitiu de trageri, in doua serii, zbor de zi si zbor de noapte.
La un moment dat s-a anuntat ca zborurile de instructie au fost oprite, desi conditiile meteo erau excelente, iar vizibilitatea foarte buna“.
In jurul orei 21.20, pilotii erau dezechipati. O parte dintre ei, intre care comandantul si actualul colonel (r.) Platon Strejea, inspector de zbor in cadrul Comandamentului Aviatiei Militare, din Bucuresti,
delegat sa asiste si sa participe la zboruri in acea saptamana, discutau in sala “celulei de alarma”, aflataintr-o cladire, pla¬nul pentru urmatorul zbor, programat peste doua zile.
Ceilalti piloti stateau de vorba pe o banca in fata cladirii.Tehnicienii pregateau avioanele pentru stationarea pe timp de noapte.
Cerul era senin, „sticla”, iar vizibilita¬tea perfecta.
Comandorul (r.) Aurelian Dobre povesteste: „Stateam de vorba cu niste colegi piloti in fata celulei. Eram cu fata spre aerogara, de unde se faceau decolarile.
La un moment dat am vazut lumini multe aparand efectiv deasupra copacilor. Am intrat in «celula» sa-i anunt pe cei ce se aflau acolo. Cand am iesit afara, luminile erau deja deasupra noastra“.
(vezi si un film ASFAN cu declaratia sa).
Comandorul (r.) Pavel Otelea, comandantul escadrilei a doua a grupului, care zbura pe atunci pe unMIG-23, declara: „La un moment dat a intrat pe usa colegul nostru Aurelian Dobre si ne-a strigat:
«Veniti repede afara!» Am iesit cu totii, ne-am uitat pe cer si am vazut, efectiv, un tren de sectiuni triunghiulare aflate la o distanta egala intre ele, scaldate intr-o lumina alb-argintie, puternica dar mata,
fara a difuza in jur. […]
Au trecut de la sud spre nord. Apreciez ca erau la un unghi de aproximativ 20-25 grade si la aproximativ 7.000 de metri inaltime.
Concomitent cu trecerea pe deasupra celulei de criza, s-a auzit “un zgomot care semana foarte bine cu fasaitul unui stol de pasari, aflat in zbor pe deasupra padurii, noaptea.
L-am recunos¬cut, il stiam din copilarie, cand cutreieram padurile”.
De la momentul in care le-am vazut si pana au disparut au trecut cateva zeci de secunde, apoi au disparut efectiv spre Ucraina“.
El adauga ca un mare mister planeaza si asupra lipsei „bang-ului sonic”, a undei de soc, care ar fi trebuit, sa se auda si sa se simta, dupa legile fizicii noastre, la viteza „hipersonica” a OZN-urilor, estimata de unii martorii oculari.
Dan Aioanei, in prezent comandor (r.), care la vremea aceea pilota un Mig 29, era printre cei din sala, chemati de Dobre sa iasa afara. El povesteste ca „Dinspre Medgidia se apropia o formatie de 7, 8, 9, sau 10 obiecte zbura¬toare.
Aratau ca niste tuburi de neon foarte lungi de cativa km fiecare si erau astfel pozitionate unul fata de altul, incat formau un „V” cu varful in fata. Nu se vedeau stelele printre ele.
De la dis¬tanta, diametrul tuburilor parea cam de 15-20 cm, deci in realitate avea 2-3 m. Viteza de deplasare trebuie sa fi fost cel putin supersoni¬ca si, fireste, zburau foarte sus, la o altitudine de peste 3.000 m.
Dar putea sa fie si de peste 10.000 m. Ne-a fost greu chiar si noua, familia¬rizati cu cerul, sa estimam, pentru ca, fiind senin, lipseau reperele noastre cele mai exacte, si anume norii.
Ca piloti, cunoastem bine ce forma, consistenta, dinamica au norii, in functie de altitudinea la care se afla [...] n-au lasat nici o dara in urma, nici de lumina, nici de condensare,
parca erau taiate cu bri¬ciul [...] „tuburile” au disparut la orizont, undeva spre est de Tulcea”. S-a auzit un fasait ca cel pe care-l fac pasarile in zbor.
Spre deosebire de colegii sai, comandorul Dobre crede ca era vorba de o singura nava, insa de dimensiuni aproape imposibile, dotata cu lumini, in nici un caz proiectoare:
„Cred ca era de dimensiunea unui stadion de fotbal. Pe atunci nu erau aeronave mari, iar cele mai mari de acum ajung la jumatate din dimensiunile acelei nave“, a explicat comandorul.
Pilotii au discutat aprins evenimentul. In timp ce unii, printre care se numara si comandorul Otelea, erau de parere ca au vazut mai multe OZN-uri, altii au sustinut ca era vorba de o singura nava,
dar extrem de mare, in functie de pozitia in care se aflau in momentul respectiv.
Toti au cazut de acord insa ca indiferent daca era de origine extraterestra sau produsul vreunui proiect ultrasecret produs de mana omului, nu au mai vazut niciodata asa ceva.
„La altitudinile la care am zburat noi am vazut de toate. Si sateliti, si baloane meteorologice, absolut orice. Pot sa va spun insa ca indiferent ce opinie a avut fiecare, toti am trait acelasi sentiment:
aceea de micime.
Ca suntem ultimii oameni si ca daca obiectele erau construite de mana de om, inseamna ca noi consumam resursele tarii degeaba“, a relatat Pavel Otelea.
„In raport cu distanta parcursa in zece secunde pot sa va mai spun ca obiectele aveau o viteza extraordinar de mare, mai mare ca a supersonicelor“, a tinut sa mentioneze comandorul.
Ratiunea il face pe Aurelian Dobre sa creada ca era vorba de un OZN, insa nu unul de origine extraterestra, pentru ca nu crede in asa ceva.
In momentul in care obiectul a trecut pe deasupra lor, a auzit insa acel fasait si a trait o senzatie stranie. „Parca a fost un suflu mare in aer.
Ne gandeam ca noi conducem niste tevi nenorocite, iar altii zboara cu asa ceva“, isi aminteste el.
Colonelul Strejea a raportat evenimentul loctiitorului pentru zbor al Comandantului Aviatiei Militare, langa care se afla atunci si Generalul Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut roman.
Li s-a raspuns ca niciun radar nu inregistrase nimic, nici macar radarul Thomson, de la Bucuresti, care putea sa „vada” orice miscare pe cerul tarii, oriunde ar fi aceea.
S-a mai spus ca toata relatarea putea fi o iluzie colectiva.
A doua zi, insa, au aparut reprezentanti ai structurilor ierarhice superioare si, din dispozitia ministrului, toti martorii oculari au fost pusi sa dea rapoarte scrise despre tot ceea ce au vazut si auzit.
Asta pentru ca, intre timp, OZN-urile fusesera sem¬nalate si la Capul Midia, si de granicerii romani si ucraineni. Ulterior s-a spus ca obiectul ar fi fost detectat si de radarele militare, atat ale aviatiei cat si ale marinei.
S-a facut un raport; dar, pentru ca nu se putea intreprinde nimic, acea raportare a ramas practic fara rezultat si a ramas ingropata in arhive, fara sa mai fie scoasa vreodata la iveala.
Dumitru Prunariu comenta ca „Este o atitudine, as zice... normala, in orice institutie de tip birocratic, asa cum e si armata”.
El nu sustine dar nici nu exclude posibilitatea ca planeta noastra sa fie monitorizata din exterior de civilizatii extraterestre.
In anul 1989, Grupul 57 Aviatie, acum desfiintat, era printre cele mai bine cotate din Europa din punctul de vedere al profesionismului pilotilor si dotarii unitatii.
Pilotii care au asistat la eveniment aveau atat calitatea, cat si pregatirea necesara pentru a deosebi un avion, elicopter, balon meteorologic sau satelit de orice altceva.
Specialistii ASFAN au discutat cu toti cei nominalizati mai sus, care au declarat ca li se pare normal sa vorbeasca despre acest eveniment.
Mentionam totusi ca am identificat si martori care, desi au recunoscut ca au vazut cele intamplate au refuzat sa vorbeasca si ne-au cerut sa nu le fie dezvaluita identitatea.

Referinta :
ASFAN, Mihail Kogalniceanu - martie 1989
in: Observatii OZN, România

Si acum cazul din 1968 de la Cluj, Padurea Baciu, de care toata lumea care are o varsta a auzit :

Cazul Padurea Baciu (langa Cluj)


In duminica de 18 August 1968, tehnicianul Emil Barnea (45 ani) dorind sa petreaca o frumoasa zi de vara impreuna cu alte trei cunostinte, in Padurea Baciu
(situata in imediata apropiere vestica a municipiului Cluj-Napoca), se afla, in jurul orei 13:00, la adunat vreascuri pentru un mic foc ce urma sa fie facut intr-o poiana.
Chemat insa de catre prietenii ramasi pe iarba, sa vina repede pentru a vedea "ceva pe cer", el a ramas uimit timp de cateva secunde vazand un mare obiect argintiu de forma rotunda,
aplatizat, care, la mica inaltime, se deplasa lent de la NE spre SV.
Dupa primele momente de surpriza, s-a repezit la aparatul de fotografiat ce-l avea pe patura de pe iarba si a expus in mare graba un prim cliseu.
Cum obiectul nu se deplasa repede, a avut timp sa-l priveasca liber si apoi sa-l centreze bine prin vizor, la expunerea celui de-al doilea cliseu.
Intre timp, ciudatul aparat aerian incepuse sa straluceasca intens si sa se rastoarne, ca si cum pozitia sa de zbor i-ar fi fost indiferenta. El semana evident cu o "farfurie" intoarsa,
dar Emil Barnea nu cunostea pe atunci decat foarte putine lucruri despre incredibilele OZN-uri. Subit insa, obiectul a accelerat spre inaltimi, pe o directie oblica.
Urmarindu-l prin vizorul aparatului, Emil Barnea a reusit sa-l mai fotografieze inca de trei ori, in ultimele doua imagini, acesta aparea insa doar ca un punct
ce se pierde in imensitatea inaltimilor cerului.
Revenit acasa, Emil Barnea a retrait ciudata aparitie vazuta de el pe cer, dar neinformat in problema OZN, nu s-a grabit sa scoata filmul din aparat.
Abia dupa un timp, dupa ce a expus si cliseele ramase, l-a developat si a facut copii ale straniilor imagini.
Dupa verificarile de rigoare ale filmului si apoi ale declaratiilor martorilor, imaginile obtinute de Emil Barnea au fost preluate de agentia de presa "Agerpres"
si prezentate atat la televiziune, cat si in presa din intreaga tara.
Devenind apoi cunoscute si peste hotare, ele au fost prezentate in numeroase reviste si carti de specialitate din diferite tari.
In comentariile respective, setul de fotografii de la Cluj Napoca a fost recunoscut ca una dintre cele mai reusite serii de clisee din intreaga lume, cat si una dintre cele mai importante,
datorita aspectelor stiintifice deosebite ridicate de unele detalii relevate pe pelicula fotosensibila.
Astfel, o prima analiza a imaginilor, a oferit cateva elemente cu totul neobisnuite care, de fapt, au ramas si pana astazi nelamurite :
- Spre deosebire de prima expunere – in care "farfuria zburatoare" apare ca un obiect avand o carcasa metalica ale carei contururi sunt bine definite de lumina naturala a soarelui –
in a doua imagine au aparut unele modificari:
umbra de pe rebord este nelogica in raport cu directia razelor solare (este in partea de sus) neputand fi vorba de o umbra proiectata de domul obiectului,
in timp ce centrul navei aeriene a devenit confuz.
O verificare atenta efectuata pe macheta de catre specialisti de la Facultatea de Arhitectura din Cluj-Napoca, a condus la urmatoarea concluzie, ce a fost prezentata in referatul final:
obiectul devenise el insusi stralucitor, intensitatea luminii proprii fiind mai mare decat a luminii solare; umbra nelogica de pe rebord a avut o cauza fizica necunoscuta,
nefiind produsa de pozitia fata de soare a obiectului!
Concluzia corespunde intr-adevar cu detaliile expuse de Emil Barnea in mod separat.
- Marirea celei de-a treia imagini vine sa confirme constatarea de mai sus, ridicand si alte probleme cu caracter stiintific, la fel de dificile.
Aceasta releva un alt detaliu neinteles: in timp ce domul este aici intunecat, rebordul continua sa straluceasca.
Evident, stralucirea nu este produsa pe cale electrostatica, dar cum este oare posibil ca sa se realizeze tehnic stralucirea numai a unei parti din carcasa navelor aflate in zbor?
Fotografiile intamplatoare obtinute la 18 August 1968 de Emil Barnea in Padurea Baciu de langa Cluj-Napoca, si-au castigat pe drept cuvant o consacrare in literatura de specialitate,
problematica stiintifica ridicata de acestea fiind cu totul deosebita si solicitand in continuare studierea lor si gasirea unor explicatii corespunzatoare.
De fapt, interesul deosebit a fost suscitat nu numai prin calitatea imaginilor si a detaliilor obtinute ca urmare a coborarii obiectului la o altitudine joasa,
ci si prin faptul ca s-a inregistrat pe pelicula o suita de imagini ce au prezentat indicii pretioase asupra modului de zbor al OZN-urilor.
Drept urmare, fotografiile respective au facut obiectul diferitelor analize efectuate in mai multe tari, care au reconfirmat in final autenticitatea documentului romanesc,
precum si valoarea sa stiintifica.
Astfel, de exemplu, revista franceza de specialitate "Lumieres dans la nuit" a supus fotografiile de la Cluj-Napoca unor expertize foarte exigente, inainte de a le publica,
transmitandu-le, in acest scop, laboratoarelor belgiene LAET (Bruxelles).
Prin buletinul din 12 martie 1970, specialistul G. Delcorps preciza:
"Absenta unor probe sesizabile ale unui eventual trucaj si concluziile expertilor precedenti, ma fac sa conchid ca cele doua fotografii aflate la mine prezinta elementele majore ale autenticitatii".
Cunoscutul ozenolog francez F. Lagarde a trimis apoi in continuare fotografiile si buletinul, unui expert stiintific.
La 28 octombrie 1970, acesta confirma la randu-i urmatoarele: "In legatura cu fotografiile din Romania, am ajuns la aceeasi concluzie ca si dl. Delcorps.
Trebuie de asemenea sa ma alatur lui – si nu este pentru prima data – umbrele nu au absolut nimic de-a face cu lumina soarelui".
In acest context de apreciere la nivel international a valorii documentarului romanesc, a fost intru totul normal faptul – relevat de C.S.Vonkeviczky, director pe atunci al ICUFON –
ca fotografiile de la Cluj-Napoca –mult marite si expuse in holul salii de sedinte – au impresionat pe participantii la Congresul de ozenologie tinut la Acapulco in aprilie 1977.

Surse
• Dupa Călin Turcu, Enciclopedia observatiilor OZN din Romania (1517-1994), reluand relatarile ing. Florin Gheorghiță din cartile sale OZN – O problema moderna si Enigme in Galaxie.
• https://ozn.fandom.com/ro/wiki/Pădurea_Baciu-Cluj
• https://ozn.fandom.com/ro/wiki/Pădurea_Baciu-Cluj