Masina Timpului

Rezumarea primului mesaj :



[img][/img]




Putem construi o Masina a Timpului ?

Pentru Masina Timpului sunt mai multe ipoteze sau principii de functionare a acesteia . 
In cele ce urmeaza descriu doua dintre acestea :

A) Prima ipoteza ia in considerare faptul ca universul nostru este un univers rotativ in spirala. 
Aceasta si datorita faptului ca majoritatea galaxiilor se prezinta sub aceasta forma iar 
galaxiile se rotesc odata cu spatiu-timp. 
Inchipuiti-va ca spatiul si timpul (corpuscular)sunt ca si cliseul unui film de la cinema care cuprinde mai multe cadre . 
Acest cliseu nu este ceva dat, ci va cumula mai multe cadre si mai multe cadre (viitorul) 
Daca ne aflam intr-o masina a timpului si creem un camp electromagnetogravitational 
foarte puternic se va crea o bucla temporara . 
In momentul in care ne aflam in masina timpului ,ne vom afla in acea bucla temporara ,care 
se va roti odata cu noi ,in jurul axei timpului, in acelasi spatiu . 
Se va creia posibilitatea la un moment dat prin oprirea masinii sa prindem coada temporara 
a unuia din cadrele cliseului filmului ,adica un cuantum spatiu-timp aflat in trecut , 
pentru ca am revenit la punctul de plecare mult mai devreme decat atunci cand am plecat ! 

Acest lucru se intampla din cauza curbei de timp inchis (numit in literatura de specialitate ,bucla temporara) 
Aceasta situatie poate aparea cand rotatia campului generat de masina este levogir 
(in sens invers rotatiei universului ) 
Daca rotatia campului este dextrogir in sensul rotatiei universului si in plus campul 
asigura o rotatie mai mare decat viteza de rotatie a universului (de exemplu galaxiile au o videza medie de 25000km/s)
ne vom gasi intr- o bucla temporara si o situatie asemanatoare paradoxului gemenilor si la oprirea masinii timpului desi pentru noi timpul a trecut incet ,
 vom prinde un cadru din film care s-a derulat deja in lipsa noastra cu specificatia ca desi geamanul pe care l-am lasat acasa poate a murit, noi ne-am afla in viitor !


B) Al doilea principiu de functionare al Masinii Timpului ia in calcul deplasarea in timp pe principiul faliei in timp (sau faliei temporale). 
Cateva notiuni de percepere a timpului ; 
Am vazut ca spatiul si timpul pot fi considerati niste vectori orientati pentru ca spatiu si timpul 
se deformeaza (se curbeaza- Gravity Probe B) 
Cine ma impiedica ca vectorul timp sa-l indrept spre o directie sau alta ? 
Nimeni si nimic, TRG nu respinge aceasta posibilitate . 
O intrebare : 
Toate punctele din spatiu exista simultan ,dar toate punctele din timp exista simultan ? 
Aceasta intrebare naste o abordare filozofica : 
Daca toate punctele din timp ar fi ca si cele din spatiu simultane inseamna ca noi am avea 
un viitor determinat si nu am mai avea liber albitru (aici ar putea interveni Forever Man ) 
Dar daca nu este asa ? 
Sa ma explic : 
Exista 2 ipoteze (ele sunt mai multe ,dar 2 au fost preponderente) una percepe timpul 
ca niste cadre bidimensionale care s-au suprapus unul peste altul sau se desfasoara 
unul in continuarea celuilalt si dau notiunea de spatialitate, asa cum sunt cadrele unui film 
de care am vorbit in prima ipoteza de construire a masinii timpului , iar a doua percepe timpul 
ca niste cadre tridimensionale asa numitele cuboide Einstein. 
Einstein a introdus notiunea in fizica de cuantum spatiu-timp ,deci practic a 
introdus a 4-a dimensiune pe langa cele 3 cunoscute. 
Dar timpul nu era cunoscut in fizica clasica ? Era, dar oamenii actioneaza si judeca inca timpul conform notiunilor din fizica clasica
si nu ca un continuum spatiu-timp , pentru ca insusi omul este construit de asa natura . 
Vederea noastra este binoculara si bidimensionala datorita retinei ceea ce inseamna ca omul vede 
o notiune de cadre bidimensionale in profunzime si in felul acesta capata notiunea de spatialitate. 
Daca am avea ochi cu retina tridimensionala am percepe si dimensiunea a 4-a, timpul, pe 
care Einstein a dedus-o prin logica. 
Acum sa revenim la principiul de functionare al masinii timpului : 
Presupunem ca spatiul din jurul nostru este asemenea unei benzi de autostrada (construita 3D) 
Ca sa ajungem pe autostrada spatiala de la A la B vom parcurge o distanta in spatiu dar 
si in timp . 
Lucrurile se schimba insa daca spatiul se prezinta sub forma unui cuboid si daca acest 
cuboid se deformeaza sub actiunea unei forte .
Astfel daca autostrada devine un cuboid, privita in perspectiva situatia ar aparea asa : 
Ne aflam in suprafata de baza in punctual A si vrem sa ajungem in punctual B pe suprafata 
superioara a cubului (altfel spus ne aflam pe podeaua unei camere si vrem sa ajungem pe tavan ) 
In fizica clasica ne deplasam partial pe suprafata de baza (podea), apoi pe suprafata laterala (perete) si partial pe 
suprafata superioara (tavan)  care este sinonimcu  deplasarea pe autostrada 3D liniara. 
Daca insa ne imaginam spatiul ca fiind alcatuit din asemenea cuboide vom avea notiunea de timp 
pentru ca interiorul cubului reprezinta timpul (aceasta dimensiune am putea sa o sesizam 
daca am avea retina tridimensionala am mai spus). 
Daca se mentine o pozitie fixa in spatiu si deplasarea se face doar prin timp, va dura mai putin 
pana la atingerea unui moment anume din timp ( punctul B de pe tavan) decat atunci cand 
miscarea se executa in spatiu si timp . (Ar trebui un desen grafic aici, pentru ca explicatia sa fie inteleasa mai bine)
Practic la deplasarea doar in timp , unim direct podeaua cu tavanul .
In prezenta masei (gravitatiei) autostrada 3D devine o autostrada 4D si loc sa ne deplasam pe 
suprafetele laterale ne vom deplasa prin timp. 
Pe acest principiu va functiona si masina timpului . 
Masina Timpului nu se va misca din pozitia in care este , dar odata activat campul electromagnetic –gravitational 
ne vom deplasa prin timp deoarece sub imperiul gravitatiei cadrele de timp (tavanele) vor fi trase unele peste altele 
si in functie de orientarea campului (levogir sau dextrogir) ne vom deplasa in sus sau in jos pe axa 
timpului prin aceasta falie temporala si vom intalni autostrada in punctele +B,+C,+D etc sau 
-B,-C ,-D etc in functie de durata defazajului temporal


Intrebare : de ce se pastreaza o pozitie fixa in spatiu daca te afli in interiorul masinii timpului ?

Este ca si cum  te afli in interiorul unui lift (Time machine). 
Calatoria prin cuboide (4D) ar fi faptul ca liftul urca si coboara prin timp, la diferite etaje. 
In lift spatiul tau nu se schimba (deplasarea se face in exterior prin timp) dar in 
momentul cand cobori la un anumit etaj( nivel) te afli intr-un spatiu (3D) aferent 
defazajului temporal produs . 
Alfel spus, una este sa o iei pe scari prin continuumul spatiu-timp si alta este sa mergi prin timp cu liftul, 
datorita curbarii spatiu-timp sub incidenta campului electromagnetic- gravitational.

Ce dovezi avem ca ar putea exista un spatiu inexistent din punct de vedere fizic sau material, fara sa fie caracterizat de epsilon si miu, astfel ca nici un foton nu ar putea sa se propage prin el. Daca fotonii s-ar putea propaga prin acest spatiu, inseamna ca s-ar putea naste de la sine diverse particule materiale si astfel am avea un spatiu fizic. La granita dintre spatiul fizic in care este universul si spatiul acesta gol, fotonii spatiului fizic si alte particule pur si simplu nu pot patrunde decat odata cu extinderea universului, adica odata cu extinderea spatiului fizic. Dar pentru extinderea spatiului fizic de ce este necesara prezenta unui spatiu gol ? in ce consta existenta acestui spatiu gol ? cine il margineste ?
Cat priveste filozofia indiana, si in general orice filozofie, este o emanatie a oamenilor a caror viata ca fiinte ganditoare are un inceput si un sfarsit. Cum pot intelege sau percepe oamenii notiunea de spatiu infinit cand ei traiesc fara exceptie o viata finita ? Doar matematica accepta aceasta notiune prin descoperirea sirurilor de numere si a limitelor de functii care tind spre infinit.

virgil a scris:Ce dovezi avem ca ar putea exista un spatiu inexistent din punct de vedere fizic sau material, fara sa fie caracterizat de epsilon si miu,  astfel ca nici un foton nu ar putea sa se propage prin el. Daca fotonii s-ar putea propaga prin acest spatiu, inseamna ca s-ar putea naste de la sine diverse particule materiale si astfel am avea un spatiu fizic. La granita dintre spatiul fizic in care este universul si spatiul acesta gol, fotonii spatiului fizic si alte particule pur si simplu nu pot patrunde decat odata cu extinderea universului, adica odata cu extinderea spatiului fizic. Dar pentru extinderea spatiului fizic de ce este necesara prezenta unui spatiu gol ? in ce consta existenta acestui spatiu gol ? cine il margineste ?
Cat priveste filozofia indiana, si in general orice filozofie, este o emanatie a oamenilor a caror viata ca fiinte ganditoare are un inceput si un sfarsit. Cum pot intelege sau percepe oamenii notiunea de spatiu infinit cand ei traiesc fara exceptie o viata finita ? Doar matematica accepta aceasta notiune prin descoperirea sirurilor de numere si a limitelor de functii care tind spre infinit.

Dovada pe care o avem este ca universul cunoscut expansioneaza in toate directiile , adica se mareste . In ce sa se mareasca?. Intr-un spatiu preexistent fara materie.
Epsilon si miu caracterizeaza universul cunoscut.
Daca nu ar fi existat acest spatiu initial fara materie, nu am avea teoria Big Bang, dezvoltata cu multi ani inainte de Eminescu si inaintea lui de filozofia indiana prin Rig Veda X (dar mai sunt si alte texte )
Mi se pare simplu.
Numai daca nu crezi in teoria BB iti pui intrebari asa cum faci tu.
Dar si daca ar fi numai universul atat cat il vedem astazi prin telescoape si atunci este necesar un spatiu gol ,pentru ca altfel cum ar fi aparut universul cunoscut,  infinit cum ii zici tu ,
cum ar fi aparut, campurile, particulele , planetele si stelele? In ce ?  Si din ce ?
Filozofic se vede clar ca lumea este creata nu nascuta.

In ceea ce priveste interpretarea ta ;
Virgil a scris :
Cat priveste filozofia indiana, si in general orice filozofie, este o emanatie a oamenilor a caror viata ca fiinte ganditoare are un inceput si un sfarsit.
Cum pot intelege sau percepe oamenii notiunea de spatiu infinit cand ei traiesc fara exceptie o viata finita ?
Doar matematica accepta aceasta notiune prin descoperirea sirurilor de numere si a limitelor de functii care tind spre infinit.[/quote]

Nu ti-ai pus intrebarea ca inaintea civilizatiei noastre a existat o alta civilizatie pe Terra mult mai veche ? Cea care a dezvoltat vimane dupa textele indiene ?
De altfel avem si un manual de constructie si functionare descoperit intr-o manastire tibetana : ,,Manualul pilotului "
E normal  , ce  descoperim noi astazi,  alte civilizatii sa fi descoperit cu mult inaintea noastra. In Tibet se gasesc manuscrise de 40.000 de ani care vorbesc de Lemuria, de Hiperboreea de Atlantida.
S-a descoperit de un rus intr-o manastire tibetana , si un manuscris despre prezenta in Tibet si India a lui Iisus Hristos, unde s-a initiat, de ce ne mai miram ?

Nu ma mir de loc, dar ma intreb de ce trebuie sa se fi nascut universul cand este mai corect sa cred ca el exista dintotdeauna, doar ca se afla in continua pulsatie in partea noastra a universului observabil. Dupa miliarde de ani de dilatare urmeaza o alta perioada de contractie, in timp ce in alte parti ale universului au loc contractii si dilatatii in contratimp. Universul nu are limite iar ce percepem noi este doar o picatura din univers. Numarul atomilor dintr-o picatura de apa este mai mare decat numarul galaxiilor din universul observabil.

virgil a scris:Nu ma mir de  loc, dar ma intreb de ce trebuie sa se fi nascut universul cand este mai corect sa cred ca el exista dintotdeauna, doar ca se afla in continua pulsatie in partea noastra a universului observabil. Dupa miliarde de ani de dilatare urmeaza o alta perioada de contractie, in timp ce in alte parti ale universului au loc contractii si dilatatii in contratimp. Universul nu are limite iar ce percepem noi este doar o  picatura din univers. Numarul atomilor dintr-o picatura de apa este mai mare decat numarul galaxiilor din universul observabil.

Nu prea vad un univers care sa aiba de la inceput sistemele actuale de planete, stele si galaxii. Sigur a fost o evolutie, si o creatie, de la particule elementare, la planete, stele si galaxii si la aparitia vietii .
Si in ce au aparut toate acestea ? Intr-un spatiu preexistent, gol, infinit.

CAdi a scris:

virgil a scris:Nu ma mir de  loc, dar ma intreb de ce trebuie sa se fi nascut universul cand este mai corect sa cred ca el exista dintotdeauna, doar ca se afla in continua pulsatie in partea noastra a universului observabil. Dupa miliarde de ani de dilatare urmeaza o alta perioada de contractie, in timp ce in alte parti ale universului au loc contractii si dilatatii in contratimp. Universul nu are limite iar ce percepem noi este doar o  picatura din univers. Numarul atomilor dintr-o picatura de apa este mai mare decat numarul galaxiilor din universul observabil.

Nu prea vad un univers care sa aiba de la inceput sistemele actuale de planete, stele si galaxii. Sigur a fost o evolutie, si o creatie, de la particule elementare, la planete, stele si galaxii si la aparitia vietii .
Si in ce au aparut toate acestea ? Intr-un spatiu preexistent, gol, infinit.

Noi privim o secventa din evolutia universului si ni se pare ca stim totul despre el. Daca a fost vreodata o singularitate cum se spune, adica un punct adimensional de energie, inseamna ca si asta a fost doar un crampei din viata universului, asa cum o unda stationara are noduri si ventre, fiecare nod poate fi considerat o singularitate in care aparent pentru o fractiune de timp, unda nici nu exista ci doar energia ei din care incepe sa creasca unda ca o dilatare in care are loc evolutia pana la un maxim dupa care urmeaza contractia. In natura totul este ciclic, de ce universul s-ar comporta altfel decat celelalte evenimente care se petrec in interiorul lui.
Singularitatea sau momentul de inceput al manifestarii universului nu consta neaparat la un punct ci la o stare spatiala in care aparent nu se afla nimic organizat sau manifestat, doar germenii energiei impreuna cu legile naturii, puteau fi banuiti ca exista in acel spatiu nedefinit. Asa cum apa unui lac este neclintita o fractiune de secunda care este momentul nodului unei unde stationare, dupa care incepe sa creasca valul parca din nimic, dar de fapt energia valului este prezenta in apa lacului (care detine si proprietatile oscilatiei) fara a putea localiza vreun punct inainte de aparitia valului, tot asa si universul parca a aparut din nimic doar energia lui era ascunsa in spatiul nedefinit dar totusi existent, un spatiu care detinea in forma potentiala germenii viitorului univers pe care il vedem azi pe care il numim univers observabil. Insa ca acesta pot exista un numar infinit de universuri fiecare cu evolutia lui, asa cum in ocean se afla un numar infinit de valuri.
Nu este nevoie ca universul sa aiba de la inceput toate stelele,formatiunile, galaxiile,  pe care le vedem azi, noi doar asistam la un clip din evolutia pulsatorie a universului infinit in timp si spatiu.

virgil a scris:

CAdi a scris:

virgil a scris:Nu ma mir de  loc, dar ma intreb de ce trebuie sa se fi nascut universul cand este mai corect sa cred ca el exista dintotdeauna, doar ca se afla in continua pulsatie in partea noastra a universului observabil. Dupa miliarde de ani de dilatare urmeaza o alta perioada de contractie, in timp ce in alte parti ale universului au loc contractii si dilatatii in contratimp. Universul nu are limite iar ce percepem noi este doar o  picatura din univers. Numarul atomilor dintr-o picatura de apa este mai mare decat numarul galaxiilor din universul observabil.

Nu prea vad un univers care sa aiba de la inceput sistemele actuale de planete, stele si galaxii. Sigur a fost o evolutie, si o creatie, de la particule elementare, la planete, stele si galaxii si la aparitia vietii .
Si in ce au aparut toate acestea ? Intr-un spatiu preexistent, gol, infinit.

Noi privim o secventa din evolutia universului si ni se pare ca stim totul despre el. Daca a fost vreodata o singularitate cum se spune, adica un punct adimensional de energie, inseamna ca si asta a fost doar un crampei din viata universului, asa cum o unda stationara are noduri si ventre, fiecare nod poate fi considerat o singularitate in care aparent pentru o fractiune de timp, unda nici nu exista ci doar energia ei din care incepe sa creasca unda ca o dilatare in care are loc evolutia pana la un maxim dupa care urmeaza contractia. In natura totul este ciclic, de ce universul s-ar comporta altfel decat celelalte evenimente care se petrec in interiorul lui.
Singularitatea sau momentul de inceput al manifestarii universului nu consta neaparat la un punct ci la o stare spatiala in care aparent nu se afla nimic organizat sau manifestat, doar germenii energiei impreuna cu legile naturii, puteau fi banuiti ca exista in acel spatiu nedefinit. Asa cum apa unui lac este neclintita o fractiune de secunda care este momentul nodului unei unde stationare, dupa care incepe sa creasca valul parca din nimic, dar de fapt energia valului este prezenta in apa lacului (care detine si proprietatile oscilatiei) fara a putea localiza vreun punct inainte de aparitia valului, tot asa si universul parca a aparut din nimic doar energia lui era ascunsa in spatiul nedefinit dar totusi existent, un spatiu care detinea in forma potentiala germenii viitorului univers pe care il vedem azi pe care il numim univers observabil. Insa ca acesta pot exista un numar infinit de universuri fiecare cu evolutia lui, asa cum in ocean se afla un numar infinit de valuri.
Nu este nevoie ca universul sa aiba de la inceput toate stelele,formatiunile, galaxiile,  pe care le vedem azi, noi doar asistam la un clip din evolutia pulsatorie a universului infinit in timp si spatiu.

Frumos spus, chiar romantic . In fine , fiecare cu gandirea lui. Eu cred in universul din filozofia indiana, din Scrisoarea 1 si in Big Bang :
Un univers in expansiune, in care se nasc si mor stele , fara a fi pulsatoriu .