Cuantificarea timpului si ireversibilitatea realitatii

Este posibila cuantificarea timpului?
Planck spune ca da. Exista o cuanta universala timpul zero=10^-43 s
si crononul o cuanta "propusa" si care reprezinta unitatea de timp in care lumina traverseaza raza clasica a unui electron.
Daca as face o diagrama a spectrului unei miscari functie de cuante de timp, ar trebui sa rezulte ca pe parcursul unei cuante de timp deplasarea delta x este nula??? Bariera planck nu ma lasa sa ma "misc".
Ar fi logic sa spun ca pe parcursul unei cuante de timp o particula este in repaus absolut! Iar miscarea ar fi o succesiune de "repausuri"!

Pe de alta parte: timpul este ireversibil.Si chiar daca ar fi reversibil, nu as putea ajunge decat pana la limita planck.
Nu este ireversibil la infinit.
Am observat un lucru interesant, dupa parerea mea.
Daca intr-un recipient pun apa si ulei si le agit obtin un amestec destul de uniform.Dar dupa un timp de repaus ,gravitatia si coeziunea electrostatica va re-separa cele doua lichide. Este un proces "ireversibil" , bineinteles conditionat.
Orice transformare ar surveni in timp ,de orice tip ar fi , ea va fi ireversibila in sensul ca va reveni la starea de echilibru si anume de UNICITATE.
Ar ramane de stabilit "conditiile" de revenire la acest "echilibru".
Poate gravitatia, sau poate electro-magnetismul?

Din punctul de vedere al unui observator timpul este ca o "capsula" sferica. In sensul ca mereu exista momentul T propriu.
Daca e corect, atunci timpul ar putea fi un "fluid" prin care observatorul se misca cu "capsula" sa , la fel ca o particula printr-un fluid. Imi imaginez deja efectul torsiunii ( vortexurilor) asupra timpului la trecerea observatorului dand nastere realitatii(materiei).
Aceasta supozitie, ar scoate din ecuatie delta T . (nu timpul trece, NOI trecem sau ne miscam)
Ecuatiile acestei miscari "temporale" ar deveni foarte interesante.

Ceea ce spui tu in randurile de mai sus mi se pare o idee originala
si buna :
Nu timpul ,,curge'' ci noi ne ,,miscam'' in ,,oceanul'' Timpului creind acele vortex -uri care descriu materia...
,,nu timpul trece, NOI trecem sau ne miscam ..Hmmm...interesant,foarte interesant ...am sa meditez la semnificatia acestor cuvinte !

CAdi a scris:Ceea ce spui tu in randurile de mai sus mi se pare o idee originala
si buna :
Nu timpul ,,curge'' ci noi ne ,,miscam'' in ,,oceanul'' Timpului creind acele vortex -uri care descriu materia...
,,nu timpul trece, NOI trecem sau ne miscam ..Hmmm...interesant,foarte interesant ...am sa meditez la semnificatia acestor cuvinte !

Nu timpul curge, doar universul se transforma odata cu noi.

virgil a scris:

Nu timpul curge, doar universul se transforma odata cu noi.

Corect , timpul apare odata cu miscarea (transformarea).

Timpul este ca un FLUID IN MISCARE nu static.
Sfera temporala a observatorului (pentru care mereu exista momentul t propriu) intampina "rezistenta" la trecerea prin acest "fluid".
In plus crononul si timpul zero considerate cuante, am renuntat la ele.Limita lor (adica a lui Planck) e de fapt data de viteza luminii considerata constanta.
Voi incerca sa demonstrez ca aceasta este o aberatie fizica.
Adica viteza luminii nu este constanta si ca pot exista viteze si mai mari decat viteza luminii.
Inainte de a fi contrazis , specific un lucru: nu ma refer la anumite conditii in care viteza luminii este (sau poate fi)constanta.
Faptul ca viteza luminii este constanta e un caz particular.Si da , teoria relativitatii se aplica, dar numai in acele conditii particulare.

virgil a scris:
Nu timpul curge, doar universul se transforma odata cu noi.

Nu ai cum stabili ca universul se transforma.Din sfera temporala in care te afli poti "vedea" doar cat ti se "permite".
Daca ai putea "iesi" ai "vedea" cum "curge" timpul ,si cum "turbulentele" lui dau nastere realitatii fiecarui observator in parte.

Syntax, you are a mouvement man !

Din moment ce existenta materiei presupune vibratie, si ca materia fara vibratie nu exista, inseamna ca timpul este o notiune derivata din aceasta vibratie. Timpul la origine este de fapt o marime adimensionala, astfel ziua reprezinta succesiunea lumina-intuneric, care nu se masoara prin nimic. Subdiviziunile zilei au aparut ca o necesitate a evolutiei umane. Asa s-a ajuns la subdiviziuni comparabile cu vibratia razelor de lumina, astfel cand vorbim despre cat de lunga este ziua, exprimam acest lucru prin alte vibratii mai inalte, asa ca recurgem la a compara o vibratie, cu alta, si atunci unde este timpul? timpul este o nascocire a omului, ca sa aprecieze cata energie va consuma, de cate ori va manca, sau va bea, pana va ajunge dintr-un loc in altul, sau de cate ori ii bate inima pe durata vietii. Chiar durata vietii fiintelor poate fi exprimata prin valoarea pulsului inimii deci printr-un numar de contractii stabilite prin codul genetic, adica prin oscilatorul interior al fiintei. Timpul nu exista, exista doar succesiunea evenimentelor, si comparatia dintre ele.

virgil a scris:Din moment ce existenta materiei presupune vibratie, si ca materia fara vibratie nu exista, inseamna ca timpul este o notiune derivata din aceasta vibratie.

Fie timpul este aceea vibrație, fie aceea vibrație este determinată la rândul ei de scurgerea timpului.
În al doilea caz, dacă timpul nu se scurge, nu putem defini vibrația respectivă.
Vibrația aceea, reprezentând o formă de mișcare, este determinată/descrisă tot prin prisma timpului.
Carevasăzică, relația de implicare este inversă.
Prin timp (cu ajutorul timpului) este descrisă și definită vibrația, și nu invers, vibrația definește timpul.
Doar dacă nu cumva sunt unul și același lucru.
Dacă sunt unul și același lucru, atunci timpul este o formă diferită de mișcare, dar definită la un alt nivel de percepție.
Dacă timpul este un anumit tip diferit de mișcare, atunci aceea mișcarea a existat dintotdeauna.
Vorbim de mișcare, vorbim de energie.
Deci există energie dacă există timp.
Fără timp, nu există mișcare, nu există energie.
Poate că fără timp, există doar spațiul.
Dacă în spațiu nimic nu se mișcă, nimic nu există.
Existența fizică se datorează mișcării.
Mișcării timpului care generează energia necesară.
Părerea mea.

P.S.
Drepturile omului :
art.1
Orice om are dreptul să abereze.

Spatiul = viteza x timpul .
Automat existenta spatiului duce la aparitia unui timp .
Sau altfel spus spatiul se creaza prim miscarea in timp.
Fara miscare spatiul nu ar exista .
Nu va ganditi ca avem un spatiu (Univers ) dat : acesta s-a format acum 14 sau 18 miliarde de ani si este intr-o continua expansiune tot datorita miscarii particulelor (backgroundul era insa creeat ,oare de cine ?) Deci dupa parerea mea daca Universul a luat nastere dintr-un punct atunci el s-a marit ca spatiu si totodata a aparut notiunea de timp, tot datorita miscarii ...
,,Deci nu timpul curge , noi ne miscam '' cum bine spunea Syntax care acum... a dat-o la intors ! .

CAdi a scris:Spatiul = viteza x timpul .
Automat existenta spatiului duce la aparitia unui timp .
Sau altfel spus spatiul se creaza prim miscarea in timp.
Fara miscare spatiul nu ar exista .
Nu va ganditi ca avem un spatiu (Univers ) dat : acesta s-a format acum 14 sau 18 miliarde de ani si este intr-o continua expansiune tot datorita miscarii particulelor (backgroundul era insa creeat ,oare de cine ?) Deci dupa parerea mea daca Universul a luat nastere dintr-un punct atunci el s-a marit ca spatiu si totodata a aparut notiunea de timp, tot datorita miscarii ...
,,Deci nu timpul curge , noi ne miscam '' cum bine spunea Syntax care acum... a dat-o la intors ! .

Dear CAdi,
Daca "Universul a luat nastere dintr-un punct atunci el s-a marit ca spatiu si totodata a aparut notiunea de timp, tot datorita miscarii ..."
atunci si eu pot face un pulover dintr-o scama! Corect?
Stiu ca nu te superi de aceea imi permit sa glumesc.
Ai inceput argumentatia cu s=v*t.
Banuiesc ca ai vrut sa spui ca ele sunt interdependente(nu pot exista una fara alta, si oricare 2 dintre ele o genereaza pe a 3-a ,gresesc cumva?)
In plus oricare dintre ele nu poate de una singura sa descrie(sa cuprinda) o stare .
Einstein a propus ca viteza sa fie constanta. O serie de demonstratii au demonstrat ca in anumite cazuri acest lucru este valabil si nu da erori.
Altii au propus ca timpul sa fie constant. Si eu m-am gandit ca ar fi o idee noua aplicabila din perspectiva unui observator care percepe timpul in unicitate. Fiecare secventa(succesiune de evenimente) este irepetabila, unica. Numai ca din relatia s=v*t nici una nu ar trebui sa fie constanta.
Poate fi timpul UNIC? Sau nu se poate pentru ca e vorba de timpul propriu observatorului?Si ca fara observator nu exista miscare?
E ilogica intrebarea.Pentru ca miscarea a existat inaintea observatorului (altfel cum ar fi venit in existenta?).
Deci nu observatorul determina(genereaza) miscarea ci invers.Miscarea genereaza observatorul.(care apoi poate face orice doreste, inclusiv sa masoare miscarea ,s-o calculeze etc)
Ideea mea ciudata, se sprijina pe afirmatia ca daca fiecare observator are un t propriu el "se misca"prin TIMP .(ca printr-un fluid)
Diferenta pe care vreau sa o fac este ca intuesc ca acest "fluid" este si el in miscare.Am presupus acest lucru din cauza ireversibilitatii timpului.. Pentru ca nu ni se permite sa ne intoarcem in trecut, oricat de mult ar dori teoria relativitatii sa ne faca sa credem. Suntem purtati de "vartejurile" timpului si singurul lucru pe care-l putem face este sa constatam asta.

Dear Syntax,

t=S/V daca V=0 orice numar impartit la 0 creiaza o imposibilitate!

Daca nu ar fi miscare ar mai exista timpul ?
(daca totul ar fi incremenit ti se pare ca timpul ar ,,curge'' ?
Sau atunci cand te uiti la un tablou, timpul ,,pulseaza'' in interiorul lui ?)
Spune-mi, ai privit vreo data un fluviu, drept in ochi ?

Spatiul = viteza x timpul .
Automat existenta spatiului duce la aparitia unui timp .

Nimeni nu contesta acest lucru, dar acestea sunt relatii matematice, adica limbajul prin care pot sa aflu detalii despre spatiul in care ma misc, o problema subiectiva pentru ca tine de observator. Daca observatorul se deplaseaza aproape cu viteza luminii, atunci spatiul lui devine mai concentrat iar vibratiile lui sunt mai lente, matematic vorbind timpul se dilata, de fapt observatorul apartine altei lumi energetice. Cu alte cuvinte, orice entitate materiala apartine unui spatiu energetic, dar odata cu cresterea vitezei ea paraseste spatiul initial si adopta un alt spatiu potrivit energiei pe care o capata. Cum este posibil acest lucru? cred ca orice particula reprezinta un ghem de informatii aruncat intr-un anumit spatiu energetic, orice modificare de viteza a particulei inseamna transcenderea ghemului de informatii din spatiul initial in spatiul energetic urmator. Astfel intre viteza de repaus si viteza luminii sunt tot atatea spatii energetice suprapuse in acelasi spatiu geometric.
Asa cum a spus Eminescu;
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

CAdi a scris:Dear Syntax,

t=S/V daca V=0 orice numar impartit la 0 creiaza o imposibilitate!

NU creaza o imposibilitate ci o infinitate de posibilitati!!! Ceea ce e cu totul altceva.

CAdi a scris:Daca nu ar fi miscare ar mai exista timpul ?
(daca totul ar fi incremenit ti se pare ca timpul ar ,,curge'' ?Sau atunci cand te uiti la un tablou, timpul ,,pulseaza'' in interiorul lui ?)

Exact! Asta vreau sa spun. Din punctul vedere al observatorului timpul e incremenit.(traim numai in prezent adica "traim clipa", ireversibil).Am presupus ca desi pentru observator timpul este mereu t propriu TIMPUL curge exact ca un fluviu universal.
In tablou timpul nu "pulseaza" e un vortex! Cred ca o iau pe urmele unui "savant" renumit pe aici

CAdi a scris:Spune-mi, ai privit vreo data un fluviu, drept in ochi ?

Nu , pentru ca nu a avut cine sa mi-l tina. Aluneca mereu!

virgil a scris:

Spatiul = viteza x timpul .
Automat existenta spatiului duce la aparitia unui timp .

Nimeni nu contesta acest lucru, dar acestea sunt relatii matematice, adica limbajul prin care pot sa aflu detalii despre spatiul in care ma misc, o problema subiectiva pentru ca tine de observator. Daca observatorul se deplaseaza aproape cu viteza luminii, atunci spatiul lui devine mai concentrat iar vibratiile lui sunt mai lente, matematic vorbind timpul se dilata, de fapt observatorul apartine altei lumi energetice. Cu alte cuvinte, orice entitate materiala apartine unui spatiu energetic, dar odata cu cresterea vitezei ea paraseste spatiul initial si adopta un alt spatiu potrivit energiei pe care o capata. Cum este posibil acest lucru? cred ca orice particula reprezinta un ghem de informatii aruncat intr-un anumit spatiu energetic, orice modificare de viteza a particulei inseamna transcenderea ghemului de informatii din spatiul initial in spatiul energetic urmator. Astfel intre viteza de repaus si viteza luminii sunt tot atatea spatii energetice suprapuse in acelasi spatiu geometric.
Asa cum a spus Eminescu;
Porni luceafărul. Creşteau
În cer a lui aripe,
Şi căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Este o "distorsiune" de fapt pentru ca observatorul nu poate fi in acelasi timp in ambele pozitii. De asta timpul se distorsioneaza, pare sa se dilate si spatiul sa se contracte la viteze apropiate de c.Daca as avea o viteza superioara sau as putea "privi" dintr-o alta perspectiva as vedea o simpla miscare rectilinie .Ce e gresit in aceasta presupunere?

Syntax a scris:

CAdi a scris:Dear Syntax,

t=S/V daca V=0 orice numar impartit la 0 creiaza o imposibilitate!

a)NU creaza o imposibilitate ci o infinitate de posibilitati!!! Ceea ce e cu totul altceva.

CAdi a scris:Spune-mi, ai privit vreo data un fluviu, drept in ochi ?

b)Nu , pentru ca nu a avut cine sa mi-l tina. Aluneca mereu!

a) Syntax ,,Posibilitatile'' acelea daca le-ai inmulti cu zero nu mai creiaza un spatiu .
Imi pare rau dar stai prost cu matematica...

b)Tocmai ,nu exista timp fara miscare ...

P.S. Cred ca iar ar trebui sa te uiti la partea ,,plina a paharului'' .
Stiu ca nu te superi ...

Tocmai am observat un pleonasm: ca stau prost cu matematica
De fapt e invers, ea sta prost cumine ,dar cine o poate condamna?
Stai. De unde ti-a venit ideea sa inmultesti cu zero "posibilitatile" de care vorbeam eu?
Dar altceva si mai important ca uit, de unde ti-a venit ideea ca v=0?
Dupa aceea trecem la limite de functii. De acord?

Intr-un tablou , peisajul ,,prinde viteza '' ?
Daca 6:3=2 rezulta ca si 2x3=6
5:0= nedeterminare N
pentru ca Nx0 =0
Mai clar de atat ?

CAdi a scris: Intr-un tablou , peisajul ,,prinde viteza '' ?
Daca 6:3=2 rezulta ca si 2x3=6
5:0= nedeterminare N
pentru ca Nx0 =0
Mai clar de atat ?

Ma bucur cand am dreptate!
La cata mate' stiu eu orice N x 0 =0
Deci N poate avea orice valoare Q.E.D.

Si am observat inca un "detaliu" nu peisajul prinde viteza. Asta se intampla cand te chinui sa tii de rama tabloul. TOT tabloul prinde viteza.Cu tot cu perete si asa mai departe, inclusiv cu observatorul care a "incremenit" in fata tabloului. E relevant?

Plank spune ca la zidul lui se termina totul, inclusiv matematica. Eu zic ca dupa zidul lui ramane fizica. Nu fizica pe care o serveste matematica, ci adevarata fizica. Matematica reprezinta doar o poza a fizicii, un tablou la un moment dat, un cadru dintr-un film. Matematica e depasita de viteza luminii si de timp, pe care nu le poate prinde, clipa de acum e deja alta.

Eternitatea nu inseamna timp infinit, ci lipsa timpului. Pana la zidul Plank esti sclavul spatiului, al timpului, al materiei ... esti prizonierul particulelor care te compun, doar esti viu nu traiesti ... Traiul adevarat este atunci cand poti opri timpul in loc ... "De s-ar opri timpul in loc ... "

1000 de ani!!

Bordan a scris:Plank spune ca la zidul lui se termina totul, inclusiv matematica. Eu zic ca dupa zidul lui ramane fizica. Nu fizica pe care o serveste matematica, ci adevarata fizica. Matematica reprezinta doar o poza a fizicii, un tablou la un moment dat, un cadru dintr-un film. Matematica e depasita de viteza luminii si de timp, pe care nu le poate prinde, clipa de acum e deja alta.
1000 de ani!!

Salut prietene !
Și bine-ai (mai) revenit !
Am subliniat ceva citându-te.
Ai dreptate dacă privești matematica doar ca pe un simplu sistem de simboluri și de reguli.
Dar înaintea acestora stă de fapt, profunzimea GÂNDURILOR noastre.
Fie că sunt simple simboluri matematice, fie că sunt cuvinte care explică ce considerăm că există dincolo de ce putem percepe, se rezumă la un singur lucru.
Iar tu știi despre ce vorbesc.
Nu de matematică, nu de ecuații, nu de aberații mai mult sau mai puțin științifico-fantastice.
Ci de conștiința fiecăruia Bordane !
De individualitatea gândirii fiecăruia.
Ideea este că sunt aspecte asupra cărora trebuie să cădem toți de comun acord.
Iar acelea sunt...

1000 de ani Bordane !

Syntax a scris:
La cata mate' stiu eu orice N x 0 =0
Deci N poate avea orice valoare Q.E.D.

Si am observat inca un "detaliu" nu peisajul prinde viteza. Asta se intampla cand te chinui sa tii de rama tabloul. TOT tabloul prinde viteza.Cu tot cu perete si asa mai departe, inclusiv cu observatorul care a "incremenit" in fata tabloului. E relevant?

N poate lua orice valoare, dar daca il inmultesti inapoi cu 0 nu mai da 5 .
Eu ma refer la imaginea din tablou .
Chiar asa trebuie sa -ti traduc mot-a-mot ?
Iar viteza cred ca ,,prinzi'' tu pe langa subiect ! Stiu ca nu te superi... Nu-i asa ?

CAdi a scris: Intr-un tablou , peisajul ,,prinde viteza '' ?
Daca 6:3=2 rezulta ca si 2x3=6
5:0= nedeterminare N
pentru ca Nx0 =0
Mai clar de atat ?

De fapt in natura nu exista decat adunarea si scaderea, inmultirea si scaderea sunt operatii derivate din primele. Deci adunarea si scaderea am putea sa le numim operatii fundamentale.
2x3=6 se mai poate scrie; 2+2+2=6; si acum scaderea; 6-2-2-2=0, adica din 6 pot scadea de trei ori cate doi, ceia ce scris schematic este; 6:3=2; Dar ce inseamna 6:0=? , din 6 pot scadea de un numar nedefinit de ori pe zero, ca rezultatul este acelasi. Adica 6-0-0-0....-0=6;
Iata ca problema nedeterminarii nu este clara, este doar o deficienta a limbajului matematic care nu a reusit sa iasa din aceasta ambiguitate.

Virgil ,ai dreptate dar matematica pe care o invata copiii acum la
scoala este aceasta cu nedeterminarea...
6:0= ar trebui sa fie tot 6 pentru ca daca imparti 6 paini la 0 oameni ramai cu painile in mana ...

virgil a scris: 6-2-2-2=0, adica din 6 pot scadea de trei ori cate doi, ceia ce scris schematic este; 6:3=2; Dar ce inseamna 6:0=? , din 6 pot scadea de un numar nedefinit de ori pe zero, ca rezultatul este acelasi. Adica 6-0-0-0....-0=6;
Iata ca problema nedeterminarii nu este clara, este doar o deficienta a limbajului matematic care nu a reusit sa iasa din aceasta ambiguitate.

Raționamentul pare logic, așa cum pare și raționamentul prin care rezultă că un număr împărțit la zero este un infinit de fapt >
n:(0,000...01) > n:1>n:2>n:3...

Si Curiosu are dreptate la randul lui (Y-Y): si asa apare si nedeterminarea...

Cu cât împărțim un număr la un număr mult mai mic decât unitatea, cu atât valoarea raportului este mai mare.
Cu cât un număr este mai mic decât unitatea, cu atât numărul este mai apropiat de zero.
Deci cu cât numitorul unei fracții se apropie de zero, cu atât valoarea raportului tinde către infinit(dacă numărătorul nu este nul).
În limita la zero a numitorului unei fracții cu numărător nenul, valoarea fracției este un infinit.
Fracția este zero, doar dacă atât numărătorul, cât și numitorul sunt zero.
Deci este egală cu zero doar împărțirea 0:0=0.

Pare logică "nedeterminarea" asta.

Da , pare logica...Dar ce parere ai Curiosule de exemplul dat de mine ?

CAdi a scris:
Virgil ,ai dreptate dar matematica pe care o invata copiii acum la
scoala este aceasta cu nedeterminarea...
6:0= ar trebui sa fie tot 6 pentru ca daca imparti 6 paini la 0 oameni ramai cu painile in mana ...

Bănuiesc că știu "ăia mari" mai bine de ce au considerat că așa trebuie să fie corect, deși mie mi se pare logic așa.
Cu siguranță ne scapă ceva din vedere și de aia ni se pare corect și logic așa.
Nu știu ce să spun mai mult.