Impulsul elicoidal

Rezumarea primului mesaj :

În Fizica elicoidală există o noţiune centrală, pe care am numit-o „impuls elicoidal”. Studiul acestei noţiuni mi-a amintit ceva despre inexistenţa atracţiei gravitaţionale despre care vorbeşte Velikovsky.

CAdi a scris:Impulsul elicoidal pentru particule p=E/c . Dupa parerea mea spinul particulei da nastere la impulsul elicoidal , mai mult decat momentul cinetic.

Spinul se masoara in unitati de moment cinetic "h barat=h/2pi ;".
Adica spinul fermionilor este; s=+- 1/2.h/2pi ;
Dupa cum stim fermionii spre deosebire de bosoni, nu pot ocupa intr-un atom acelasi numar cuantic principal, deci trebuie sa difere macar prin semnul spinului +/- 1/2 ;

Virgil, as vrea sa lamurim un aspect cu privire la momentul cinetic.
Si da, spinul particulei este tot un fel de moment cinetic care descrie rotatia particulei in jurul axei particulei , dar mai exista un moment cinetic de unda ,
care arata rotatia particulei in jurul axei de translatie (transport) .

CAdi a scris:Virgil, as vrea sa lamurim un aspect cu privire la momentul cinetic.
Si da, spinul particulei este tot un fel de moment cinetic care descrie rotatia particulei in jurul axei particulei , dar mai exista un moment cinetic de unda ,
care arata rotatia particulei in jurul axei de translatie (transport) .

Un electron liber (in afara atomului) are doar moment cinetic de spin. Fizica actuala nu accepta ideia ca electronul se poate roti in jurul propriei axe din considerentul ca electronul ar avea raza proprie nula, adica ar fi un punct adimensional.
Energia cinetica electronului liber cand este franat se transforma intr-o unda;
Ec=1/2 m.v^2= h.f = h.c/L ; in care C este viteza luminii , f este frecventa undei emise; c este viteza luminii ; L este lungimea de unda emisa; h este constanta lui Planck; Momentul cinetic este o proprietate a fotonilor care o imprumuta electronilor accelerati la o anumita viteza, pentru ca fotonii sunt legati de electronii aflati in miscare, iar la franarea electronilor fotonii isi continua miscarea dar cu viteza luminii.
Din anumite experimente a unui fizician japonez pe nume Wu, am aflat ca electronii se deplaseaza liber cu vectorul spinului indreptat cu sageata inapoi. Insa problema nu este foarte sigura din punctul meu de vedere asa cred ca este posibil ca spinul sa descrie un con al carui unghi la varf sa depinda de viteza electronului.
Un electron legat de nucleul atomic, se comporta ca un oscilator armonic, care are o frecventa fundamentala care corespunde orbitei cu numarul cuantic n=1, apoi urmeaza celelalte orbite posibile care sunr armonici inferioare. n2; n3; .... Fiecare orbita este definita de un moment cinetic dat de constanta lui Planck h=2pi.m. v. R ; m este masa electr.; v=este viteza electronului pe orbita, si R este raza orbitei;
Pentru orbita 1 avem h=2pi.m.v1,R1; pentru orbita 2 , viteza scare de doua ori vn=v1/n, iar raza orbitei creste de; Rn=n^2.R1; sau R2=2^2 .R1=4 R1 ; deci momentul cinetic al orbitei 2 este h2=2pi.v2.R2= 2pi. (v1/2). (4.R1) =2.h1 ; Astfel electronul nu poate ocupa alta orbita decat aceia care indeplineste conditiile de viteza si distanta fata de nucleu;

Ai dreptate Virgil. Pentru o clipa am uitat ca particulele sunt de fapt unde.

CAdi a scris:Ai dreptate Virgil. Pentru o clipa am uitat ca particulele sunt de fapt unde.

Cred mai degraba ca particulele sunt un ansamblu format dintr-un pachet de unde putin decalate in frecventa care prin interferenta dau acel maxim de amplitudine care se deplaseaza cu o viteza care poate varia de la zero pana la viteza maxima (a se vedea fenomenul de batai la emisiunile radio). Insa in campul creat de acest pachet de unde, este groapa de potential in care se concentreaza adevarata masa a particulei formata din particule sub-cuantice, dupa modelul formarii stelelor sau planetelor. Adica un corp din macrocosmos, de fapt reprezinta o aglomerare de atomi care apartin de microcosmos intr-o groapa de potential format de o unda gravitationala. Tot la fel o particula din microcosmos ar putea fi o aglomerare de hipo-particule dintr-un nivel cosmic inferior, intr-o groapa de potential electromagnetic. De fapt este greu de stabilit ordinea formarii acestora pentru ca noi percepem doar ansamblul camp-particula.
Cum orice corp ceresc are o miscare de rotatie proprie, suntem inclinati sa extrapolam aceasta proprietate si la particule microcosmice. De aici s-a nascut ideia momentului cinetic sau asa zisului impuls elicoidal. Insa cred ca notiunea de impuls elicoidal nu este potrivita pentru ca impulsul presupune posibilitatea transmiterii lui asupra altor corpuri. Dar in natura momentul cinetic se conserva si nu poate fi transmis altei particule. Doar omul a reusit sa faca acest lucru inventand roata dintata sau cureaua de transmitere a miscarii de rotatie.

Desi electronul elimina un foton atunci cand trece de pe un nivel energetic superior pe altul inferior in atom el nu este alcatuit din fotoni si nu are nicio forma.
As zice ca fotonul eliminat este doar o parte din energia sa , pe care noi o percem sub forma de foton.

La cum arata, electronul este un pachet de unde, si se vede  dupa dunga din mijloc , de ce este de spin 1/2 .
(La o rotatie undele sunt in partea opusa, abia la doua rotatii revin pe aceeasi parte)
Imaginea este stranie, insa as zice ca avem un impuls elicoidal al pachetelor de unde, asa cum spune Abel.

CAdi a scris:Desi electronul elimina un foton atunci cand trece de pe un nivel energetic superior pe altul inferior in atom  el nu este alcatuit din fotoni si nu are nicio forma.
As zice ca fotonul eliminat este doar o parte din energia sa , pe care noi o percem sub forma de foton.

Cred ca am mai discutat odata acest aspect. Electronii si in general particulele se deplaseaza prin spatiul electromagnetic. Acest spatiu este un mediu caracterizat de doi parametri epsilon si miu.
Orice miscare a unei particule se face printr-un impuls al acesteia primit din exterior care modifica viteza particulei ceia ce inseamna o interactiune cu mediul electromagnetic prin care se misca particula. In urma acestei interactiuni se naste un foton, cu o frecventa cu atat mai mare cu cat impulsul initial este mai mare, foton care este asociat sau legat de particula atat timp cat particula nu-si schimba starea energetica (adica viteza). In momentul franarii particulei, fotonul respectiv este eliberat. In cazul cand franarea este partiala, si fotonul emis are frecventa mai mica avand energia egala cu pierderea energie prin franarea particulei. Deci emisiunea sau absorbtia unui foton reprezinta adaptarea mediului la schimbarile energetice ale particulelor, atomilor sau moleculelor.
Un exemplu intuitiv dar nu identic il reprezinta unda de soc la supersonice.