Fenomene Electromagnetice

Rezumarea primului mesaj :

Un topic pentru postarea unor fenomene electromagnetice (electrostatice, electrodinamice, magnetice, magnetodinamice, electro-magnetice, sau altele derivate), intalnite de cercetatori, experimentatori, inventatori, amatori, etc.

Pentru inceput, o enumerare a catorva fenomene comune in experimente gen Tesla, Newman, Hendershot, etc:

-rezonanta electromagnetica.
-suprapunerea in faza a fluxului magnetic inductor cu cel indus.
-polarizarea energiei magnetice latente preexistente la nivel microscopic (Newman).
-discontinuitati ale densitatii energiei magnetice la suprafata de separare a doua medii diferite.
-bobinarea unui solenoid direct pe magnet permanent.
-ruperea unei linii de camp magnetic terestru (Hendershot).
-unda electrodinamica (TESLA).

Permite-mi, Eugen, să intervin cu anumite păreri referitoare la mecanismul presiunii radiației electromagnetice asupra corpurilor.

În esență, la nivel fundamental, transferul de impuls între lumină și materie se bazează pe principiile conservării energiei și impulsului.
Cu toate acestea, mecanismele precise ale acestor procese sunt descrise cel mai bine în cadrul teoriei cuantice.

Într-adevăr, ideea de a aplica principiile newtoniene la nivel atomic, în special conceptul de recul, este intuitivă și are o anumită validitate.
La urma urmei, chiar și la nivel cuantic, principiile conservării energiei și impulsului trebuie să rămână valabile.

Când un atom absoarbe un foton, electronul său capătă energia fotonului și "sare" pe o orbită cu energie mai mare. La emisia fotonului, procesul se inversează: electronul revine pe o orbită cu energie mai mică și emite un foton.
În timpul acestor procese, atomul întreg experimentează un impuls egal și de sens opus impulsului fotonului, similar cu reculul unei arme de foc atunci când este tras un glonte. Acest recul atomic este foarte mic, dar se pare că poate fi măsurat experimental.
Dacă un corp este format dintr-un număr foarte mare de atomi, efectul cumulativ al tuturor acestor reculuri atomice poate duce la o forță măsurabilă asupra corpului, cunoscută sub numele de presiune de radiație.

Cu toate acestea, trebuie să fim conștienți de limitele acestui model clasic atunci când îl aplicăm la nivel atomic.
De exemplu, mișcarea electronului în jurul nucleului nu poate fi descrisă cu precizie folosind mecanica clasică, ci necesită formalismul mecanicii cuantice.
Iar la nivel cuantic, multe fenomene au o natură probabilistică.
De exemplu, nu se poate prezice cu exactitate când un atom va emite un foton sau în ce direcție va fi emis.
Mai mult, în interpretarea cuantică lumina prezintă atât proprietăți ondulatorii, cât și corpusculare.
Pentru a descrie aceste proprietăți, este nevoie de formalismul matematic al mecanicii cuantice.

În concluzie, în timp ce această interpretare newtoniană a transferului de impuls prin lumină poate fi parțial corectă, ea nu oferă o imagine completă a fenomenului. Pentru a înțelege pe deplin aceste procese, este necesar să combinăm intuiția clasică cu formalismul mecanicii cuantice.

No_name,ai scris:

"La urma urmei, chiar și la nivel cuantic, principiile conservării energiei și impulsului trebuie să rămână valabile."

Ma intreb , extrapoland enuntul tau: ce se intampla cu cele trei legi ale lui Newton la nivel cuantic ?

Ma gandesc obsesiv la Maxwell care introducand " eterul" , i-au atribuit comportare " materiala' si l-a matematizat in ipostaza electrica, magnetica si mecanica.
Adica newtonian...

Apropo de recul, termen pe care l-ai introdus in postarea ta de mai sus:
Am intalnit in literatura de specialitate in electromagnetism o formulare care da de gandit, de genul :" In anumite cazuri particulate din electromagnetism, legea actiunii si reactiunii a lui Newton este violata".
Chiar am construit mai demult transformatoare cu anularea campului reactiv invers. M-am inspirat din Tesla...

Nu am flerul- ca sa zic asa-pe care il ai tu cand postezi elaborat,  cu subtilitati care trebuie digerate .
Eu caut sa fiu mai la exemple, ca sa nu ma ratacesc...
Altfel, vorba lui Pavel Corut:'
" Marea Ratacire"...Glumesc.
Apreciez ca te implici. Ma ajuta si pe mine sa nu vorbesc singur...

Dacă legea newtoniană de acțiune și reacțiune la nivel cuantic nu mai funcționează în sensul clasic, ar însemna că fie ceea ce interpretăm ca impuls al luminii să nu mai fie o chestiune relaționată cu masa, fie vorbim de un fel de impuls cuantic în care schimbarea stării de mișcare prin transfer de impuls nu mai este direct relaționată cu masa corpurilor.
Pare contraintuitiv, dar este un aspect ce poate deschide un drum spre reformularea însăși a legilor newtoniene, sau cel puțin a reinterpretării lor și a inerției însăși.

No_name a scris:Dacă legea newtoniană de acțiune și reacțiune la nivel cuantic nu mai funcționează în sensul clasic, ar însemna că fie ceea ce interpretăm ca impuls al luminii să nu mai fie o chestiune relaționată cu masa, fie vorbim de un fel de impuls cuantic în care schimbarea stării de mișcare prin transfer de impuls nu mai este direct relaționată cu masa corpurilor.
Pare contraintuitiv, dar este un aspect ce poate deschide un drum spre reformularea însăși a legilor newtoniene, sau cel puțin a reinterpretării lor și a inerției însăși.

In mod curent se face greseala de a separa masa de campul sau pachetul de campuri legat de ea.
O entitate precum electronul inseamna o masa in miscare intrinseca cu viteza luminii insotita de camp electric, camp magnetic, spin plus campul care asigura legatura cuantica, cat si faptul ca electronii relationeaza cu protonii dand nastere la sisteme armonice care oscileaza pe anumite frecvente cuantice. Suma acestor atribute poarta numele de electron, nu doar masa lui. Din pacate legile newtoniene nu tine cont decat de masa corpurilor neglijand celelalte atribute care sunt mai putin vizibile, sau invizibile.

virgil a scris:

No_name a scris:Dacă legea newtoniană de acțiune și reacțiune la nivel cuantic nu mai funcționează în sensul clasic, ar însemna că fie ceea ce interpretăm ca impuls al luminii să nu mai fie o chestiune relaționată cu masa, fie vorbim de un fel de impuls cuantic în care schimbarea stării de mișcare prin transfer de impuls nu mai este direct relaționată cu masa corpurilor.
Pare contraintuitiv, dar este un aspect ce poate deschide un drum spre reformularea însăși a legilor newtoniene, sau cel puțin a reinterpretării lor și a inerției însăși.

In mod curent se face greseala de a separa masa de campul sau pachetul de campuri legat de ea.
O entitate precum electronul inseamna o masa in miscare intrinseca cu viteza luminii insotita de camp electric, camp magnetic, spin plus campul care asigura legatura cuantica, cat si faptul ca electronii relationeaza cu protonii dand nastere la sisteme armonice care oscileaza pe anumite frecvente cuantice. Suma acestor atribute poarta numele de electron, nu doar masa lui. Din pacate legile newtoniene nu tine cont decat de masa corpurilor neglijand celelalte atribute care sunt mai putin vizibile, sau invizibile.

Depinde ce intelegi prin masa in miscare. Toate particulele elementare au o dualitate unda-corpuscul . Unda la transport , corpuscul (masa) la impact sau cand sunt observate .
Alfred Kastler in cartea sa ,, Acea stranie materie" le numea ondusculi.

CAdi a scris:

virgil a scris:

No_name a scris:Dacă legea newtoniană de acțiune și reacțiune la nivel cuantic nu mai funcționează în sensul clasic, ar însemna că fie ceea ce interpretăm ca impuls al luminii să nu mai fie o chestiune relaționată cu masa, fie vorbim de un fel de impuls cuantic în care schimbarea stării de mișcare prin transfer de impuls nu mai este direct relaționată cu masa corpurilor.
Pare contraintuitiv, dar este un aspect ce poate deschide un drum spre reformularea însăși a legilor newtoniene, sau cel puțin a reinterpretării lor și a inerției însăși.

In mod curent se face greseala de a separa masa de campul sau pachetul de campuri legat de ea.
O entitate precum electronul inseamna o masa in miscare intrinseca cu viteza luminii insotita de camp electric, camp magnetic, spin plus campul care asigura legatura cuantica, cat si faptul ca electronii relationeaza cu protonii dand nastere la sisteme armonice care oscileaza pe anumite frecvente cuantice. Suma acestor atribute poarta numele de electron, nu doar masa lui. Din pacate legile newtoniene nu tine cont decat de masa corpurilor neglijand celelalte atribute care sunt mai putin vizibile, sau invizibile.

Depinde ce intelegi prin masa in miscare. Toate particulele elementare au o dualitate unda-corpuscul . Unda la transport , corpuscul (masa) la impact sau cand sunt observate .
Alfred Kastler in cartea sa ,, Acea stranie materie" le numea ondusculi.

Masa unei particule sau a unui corp ceresc are mai multe miscari in acelasi timp, insa efectele acestor miscari sunt diferite. Cum am mai aratat, sarcina electrica se poate echivala cu produsul dintre masa si viteza luminii astfel e=Mp.c/pi ; in acest caz este vorba de o miscare probabil oscilatorie a masei interne a particulei, iar acest lucru inseamna ca exista un nivel cosmic mai subtil decat particulele atomice. Am spus ca este vorba de o miscare oscilatorie pentru ca electronii de exemplu se nasc dintr-o cuanta de energie cu lungimea de unda Compton. Deci insasi cuanta generatoare este de natura materiala subtila, astfel campul electromagnetic este de fapt un mediu subtil si material in care se petrec toate fenomenele de acest fel. Desigur acest aspect al masei particulelor poate poate fi interpretat ca o unda asa ca denumirea de onduscul este potrivita.
Cred ca aceste rationamente sunt potrivite si in macrocosmos, in care fiecare corp ceresc este definit de mai multe miscari in acelasi timp, motiv pentru care putem trata interactiunea gravitationala ca o interactiune ale sarcinilor gravitationale ca niste sarcini pseudo-electrice. Eu am determinat pentru tot sistemul solar fortele care rezulta din aceste interactiuni si rezulta o identitate totala cu interactiunile gravitationale cunoscute.
In paralel cu aceasta particula poate avea si o miscare newtoniana pe o traiectorie anume, iar din aceasta miscare rezulta un impuls in sensul mecanic i=m.v; cu efecte mecanice.