Să colaborăm pentru teoria absolută!

Rezumarea primului mesaj :

Iată ce m-am gândit azi. Văd că forumul e plin de „idioţi” plini de idei (printre care, cu mândrie, mă număr şi eu, s-o recunoaştem). Unu zice una, altu zice alta, dar cu toţii tindem să ne apropiem de un adevăr absolut, numai că o facem separat. Ce-ar fi dacă am pune gând la gând şi am construi în comun o teorie de la temelii, o teorie care să crească văzând cu ochii şi să fie mai înaltă decât oricare alta de până acum?

Mai concret, mă gândesc ca, dacă se adună idei eficiente pentru aceasta, să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei. Pentru aceasta, trebuie ca în acest topic să văd că se adună idei concrete cu care să fim cu toţii de acord. Dacă va exista o singură obiecţie la o anumită idee, atunci aceasta va mai trebui dezbătută până când nu mai există obiecţii sau până când ideea este aruncată la gunoi. Dezbaterile trebuie să fie privitoare la definiţiile teoriei, la axiomele ei, teoremele ei, etcetera.

Aşadar, ce părere aveţi? O punem de-o teorie universală? Putem construi aşa ceva? Cum ar arăta o teorie universală? De la ce fel de noţiuni ar porni ea şi pe ce drumuri ar merge?

De exemplu, eu aş răspunde astfel la întrebările anterioare:
-da, putem construi o teorie universală;
-teoria universală ar trebui să pornească de la punctul geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid (luxoni);
-să se bazeze numai pe matematică.

Vă mulţumesc şi ne doresc succes la dezbateri!


[Evoluţia cronologică a topicului]

-curiosul apreciază ideea
-gafiteanu pune accent pe ciocniri
-virgil sugerează că ar trebui să umblăm la noţiunile matematice
-gafiteanu sugerează că ar exista o particulă indivizibilă, mică
-CAdi vorbeşte de o diferenţă de potenţial
-Răzvan propune luarea în considerare a unităţilor Planck
-virgil aduce în discuţie evoluţia ciclică a Universului
-CAdi îl „bâzâie” pe Răzvan cu teoria lui Haramein
-curiosul ne stârneşte pofta de a crea un aparat matematic propriu noii teorii: oare ce noţiune matematică poate modela corect o particulă?
-meteor încearcă mereu să ne aducă cu picioarele pe pământ
-curiosul propune un plan minunat
-virgil aduce în discuţie interesanta idee a lui -1 şi +1
-virgil propune un „codice”, după cum se exprimă CAdi
-Abel aduce în discuţie tahionii
-Răzvan propune nişte postulate
-Virgil susţine pe bună dreptate că titlul topicului este cam frivol
-CAdi subliniază vibraţiile şi vorbeşte de necesitatea „Backgroundului”
-curiosul aduce în discuţie efectul Magnus


[/Evoluţia topicului]



[Întrebări privind teoria]

• -Este necesară o teorie care explică totul?
        -curiosul a deschis un subiect pe această temă
  
• -Este posibilă o teorie care explică totul?
  

[/Întrebări privind teoria]



[Structura propusă a teoriei]

[/Structura propusă a teoriei]

Multumesc

Nasterea si moartea elementelor, adica procesul de disociere si de asociere al elementelor primordiale este vesnic, iar periodicitatea lui sta la baza existentei spatiului si timpului. Toate aceste transformari sunt in afara posibilitatilor de perceptie a omului, indiferent de nivelul de dezvoltare tehnologica, pentru ca este cu miliarde de ordine de marime sub dimensiunea Planck.

Am revenit la vechea mea idee, vrand sa subliniez ca aceasta forma de organizare a materiei primordiale, constituie si prima forma de organizare a unui hipounivers, ale carui dimensiuni sunt sub dimensiunea Planck. Ce este interesant, ca acest hipounivers este ca o celula a microspatiului, iar infinitatea de domenii ale microspatiului insumate formeaza ceia ce numim spatiul electromagnetic.

Daca acest mesaj nu este incadrat in subiectul topicului, rog un moderator sau administratorul, sa le incadreze corespunzator.

Azi dimineata am vazut intamplator stirile sportive si la rezumatul unui meci de fotbal am observat traiectoria descrisa de minge in momentul care aceasta este "sutata" cu efect.

In acel moment m-am intrebat care este principiul prin care traiectoria mingii devine o linie curba, in momentul in care aceasta are "efect".

Vis-a-vis de acest topic si de importanta miscarii si a traiectoriilor curbe in fizica, ma intreb daca nu cumva principiul prin care linia curba descrisa de o minge cu "efect" poate avea legatura cu explicarea traiectoriilor curbe ale corpurilor, la nivel fizic.

Daca principiul ar fi acelasi, sau cel putin asemanator, banuiesc ca am putea dezvolta si explica principiul prin care corpurile/particulele au miscarea de rotatie si nu neaparat faptului ca se datoreaza atractiei gravitationale.

Pentru ca linia curba descrisa de o minge cu "efect" nu se datoreaza faptului ca este atrasa de ceva.
Ma gandesc ca aceasta cauza este un aspect pe care l-am putea generaliza pentru a explica miscarea de rotatie.

Voi ce credeti ?
Este o simpla coincidenta, sau traiectoria curba (miscarea de rotatie/revolutie) se datoreaza unui "efect" impus corpului, avand acelasi principiu prin care "Hagi dadea gol din lovitura libera de la marginea careului" ?

Apelez la cunostintele voastre privitoare la legile miscarii.

Curiosul,
Ai intuitie foarte buna, de cercetator. In ceea ce ai prezentat mai sus, cred ca ne-ar fi de ajutor studiile lui Maxwell asupra traiectoriilor particulelor.
La timpul potrivit voi incerca sa revin cu detalii.

Intrucat traiectoria, ca termen generic, revine obsesiv in preocuparile noastre forumiste, poate ar fi util sa ne inspiram din viziunea lui Dan Preda asupra geometriei elicoidale. El pune accent pe geometrizarea comportarii materiei.

In general, vad o teorie solida, numita putin fortat absoluta ca avand o conexiune vitala cu realitatea universului inconjurator.
Nu cred ca teoriile ermetice, far a avea contact cu realitatea, au sanse viabile ca utilitate practica.
Asadar, vad necesar si un punct de plecare practic.

Totusi,
cum explica legile clasice ale miscarii faptul ca "efectul" imprimat mingii de modul in care este lovita, descrie o traiectorie curba ?

In acest moment, personal, am doua explicatii.
Mi-as dori sa cunosc si versiunile/explicatiile voastre.

Vezi efectul Magnus.

Multumesc pentru interventie Razvan !
Sunt de acord cu acest raspuns.
Este unul din raspunsurile pe care mi le dadusem personal.
Eu vedeam lucrurile in felul urmator :

Datorita miscarii de rotatie in jurul axei mingii/corpului, se formeaza un "vartej" care tinde sa deplaseze corpul in aceeasi directie cu a sensului de rotatie in jurul axei sale.

Din punct de vedere logic, pentru ca nu pot analiza altfel situatia, raza cercului descrisa de linia curba a efectului depinde de viteza de rotatie in jurul axei si de impulsul cinetic imprimat corpului, motiv pentru care, matematic, se poate determina raza de curbura a traiectoriei.

A doua mea mea explicatie, mai putin plauzibila, s-ar fi datorat faptului ca centrul de rotatie nu ar fi centrul corpului, avand aceeasi miscare de rotatie ca a unui corp oval si nu sferic, ceea ce ar fi determinat si modificarea traiectoriei.

Deci nu mai insist pe a doua explicatie, considerand-o certa, veridica, pe prima.

Acum apare intrebarea :

Este posibil ca miscarea de rotatie a unui corp sa fie justificata doar de acest efect Magnus si nu de o lege a atractiei ?

Oricum, iti multumesc Razvan pentru raspuns.
Mi-a fost util si suficient.
Mai am nevoie, pentru mine insumi, si de aparatul sau matematic, sa vad cum pot lega asta si de gravitatie.

Multumesc anticipat pentru orice alta interventie in acest sens.

Totusi,
cum explica legile clasice ale miscarii faptul ca "efectul" imprimat mingii de modul in care este lovita, descrie o traiectorie curba ?

Efectul Magnus, sau cilindrul cu circulatie; consat in faptul ca daca ai un butoi cu axa verticala cufundat intr-un curent de apa, si daca imprimi butoiului o miscare de rotatie in jurul axei, atunci acesta va fi impins catre mal. cauza o constituie diferenta de presiune care se formeaza pe cele doua parti ale butoiului, pe de o parte liniile de curent ale apei din jurul butoiului se opun liniilor de curent ale suvoiului de apa, ceia ce face sa scada viteza apei si sa creasca presiunea asupra butoiului, iar pe partea opusa, liniile de curent din jurul butoiului sunt in acelasi sens cu liniile suvoiului de apa ceia ce faca sa creasca viteza apei si sa scada presiunea. Diferenta aceasta de presiune duce la deplasarea butoiului atat spre mal cat si in aval pe o traiectorie curba. Aproximativ pe un principiu asemanator functioneaza forta Lorentz asupra unui electron care se deplaseaza intr-un camp electric, supus influientei unui camp magnetic perpendicular. Electronul se va deplasa pe o directie curba datorita interactiunii liniilor de camp magnetic ale campului extern, cu liniile de camp ale magnetonului electronic. In acest caz insa nu este vorba de un fluid magnetic in miscare, ci doar de interactiunea diferentiata a liniilor de camp, in functie de sensul lor de orientare.

Virgil,
raspunde-mi te rog la intrebarea :
"Este posibil ca miscarea de rotatie a unui corp sa fie justificata doar de acest efect Magnus si nu de o lege a atractiei ?",
pentru ca nu am putut sa deduc exact din mesajul tau anterior.

Mai mult, daca experimentatorii nostrii pot efectua acest experiment si vor sa contribuie la acest subiect, ii rog pe aceasta cale daca pot sa verifice urmatoarea ipoteza:

"Un corp aflat suficient de aproape de un corp supus efectului Magnus este atras de acesta din urma."

Ma gandesc, daca nu cumva ma cam las dus de val, ca efectul Magnus este responsabil de atractia corpurilor.
Bineinteles, la nvelul planetelor, marimea corpurilor este suficient de mare fata de distanta dintre corpuri, iar gravitatia nu s-ar datora deformarii spatiului-timp, ci acestui efect Magnus.
In acest caz, putem dezvolta si aparatul matematic al "gravitatiei".

Aceasta este doar o parere personala si vreau sa o tratati ca atare, nicidecum ca pe o teorie.

Dar ce ai cu teoria lui Newton ?(legea atractiei universale ) E drept ca ea nu este completa ,pentru ca
descrie doar efectele, insa alaturi de gravitomagnetismul si efectul Magnus poate iese ceva...

"Un corp aflat suficient de aproape de un corp supus efectului Magnus este atras de acesta din urma."

Efectul Magnus se produce numai cand un corp aflat in miscare de rotatie in jurul axei, este cufundat intr-un mediu fluid aflat in miscare. Orice alt corp care indeplineste aceleasi conditii, aflat in apropierea primului, va suferi un efect Magnus, de atractie sau respingere in functie de sensul rotirii, dar acest lucru nu are nimic cu forta de atractie gravitationala, pentru ca efectul Magnus este un efect de suprafata care se manifesta intr-un fluid in miscare, iar forta gravitationala este un efect de masa, care se manifesta in vid, intre masele a doua corpuri ceresti.

"... iar forta gravitationala este un efect de masa, care se manifesta in vid, intre masele a doua corpuri ceresti."

Virgil,
referitor la afirmatia de mai sus,
ca masele a doua corpuri ceresti sa poata interactiona prin intermediul vidului,
acest vid,
trebuie sa aiba anumite proprietati care ar permite asta si ar face posibila "comunicarea" intre corpuri, de orice natura ar fi aceasta comunicare.

Daca vidul are aceste proprietati, atunci aceste proprietati nu ar fi suficiente si pentru a "intretine" efectul Magnus ?

Ce crezi , este gresit sa gandim asa ?

Virgil, vin si eu cu o intrebare la afirmatia ta "... iar forta gravitationala este un efect de masa, care se manifesta in vid, intre masele a doua corpuri ceresti.": ce inseamna "efect de masa"? Cine sau ce da caracteristica de masa, si care sunt factorii care duc la manifestarea efectului de masa, denumit forta gravitationala? Si te intreb si ma intreb retoric, cei 99,999999% spatiu gol din volumul atomului? Tare sugubat spatiul asta gol! Plin de calitati! Astept comentariul tau!

Daca vidul are aceste proprietati, atunci aceste proprietati nu ar fi suficiente si pentru a "intretine" efectul Magnus ?

Efectul magnus se datoreaza miscarii intr-un sens determinat al mediului, care interactioneaza cu miscarea aceluiasi mediu antrenat de suprafata unui corp in rotatie. Consideri ca vidul are o miscare intr-un sens determinat? sau consideri ca un corp in miscare de rotatie antreneaza vidul inconjurator? cum dovedesti acest lucru?

ce inseamna "efect de masa"?

Prin ""efect de masa"" am vrut sa subliniez faptul ca nu este un efect de suprafata ca la efectul Magnus, unde prin rotirea unui corp intr-un mediu, datorita fortei de frecare si adeziune intre suprafata corpului si mediu, se produce o antrenare locala a fluidului care interactioneaza cu mediul inconjurator aflat in miscare. Efectul de masa, presupune ca intreaga masa a corpului interactioneaza in cazul atractiei gravitationale.

Si te intreb si ma intreb retoric, cei 99,999999% spatiu gol din volumul atomului? Tare sugubat spatiul asta gol! Plin de calitati! Astept comentariul tau!

Problema spatiului gol, este doar o impresie, pentru ca spatiul nu inseamna gol, sau nimic, spatiul inseamna ceva care ne scapa simturilor, dar este o forma de manifestare subtila a materiei. Spatiul nu poate fi definit in lipsa particulelor, si as spune ca este lipit de particula, asa cum membrana unei celule cu lichidul coloidal este lipita de nucleu. Nu exista particula fara spatiu si nici spatiu fara particula. Raportul dimensional intre cele doua, ramane un mister, care cred ca este legat de frecventa undelor ce creaza legatura dintre particule, numita energia de legatura.

Mai degraba consider ca :

"...un corp in miscare de rotatie antreneaza vidul inconjurator..."

"...cum dovedesti acest lucru?"

As putea sa dovedesc acest lucru doar cunoscand proprietatile lui.
Insa daca nu le cunosc, bineinteles, le conventionez sau le interpretez, in functie de cum se comporta el in toate celelalte aspecte.

Un corp, "actioneaza", interactioneaza la distanta cu un alt corp, prin intermediul campului.
Campul este de fapt, una din acele proprietati ale vidului care face posibila interactiunea la distanta, pentru ca acest camp se propaga si isi face simtita prezenta, prin vid.
Daca vidul nu ar permite asta...
De aceea cred ca vidul are niste proprietati, care ar permite inclusiv "intretinerea" efectului Magnus.

Pentru simplul fapt ca o parte din caracteristicile materiei (corpului supus efectului Magnus) si vidul, sunt aceleasi in proportie de...99,(9)%, consider ca este suficient ca vidul sa "intretina" acest efect.

Oricum, aceste proprietati ale vidului, pot fi deduse si din felul in care intelegem si percepem legile fizice actuale.
Asa cum spunea si Abel. Sa epuizam pentru inceput toate rationamentele posibile la nivel macro.
Eu asa cred. Mai degraba intuiesc, ca ar sta lucrurile.
Pentru ca trebuie explicata si miscarea de rotatie a corpurilor.
Iar daca gravitatia, asa cum este ea acum explicata de fizica, incepe incet incet sa cada, asa cum mai inteleg pe aici, trebuie sa ne pregatim pentru alte raspunsuri.
Si ma gandesc ca efectul Magnus ar fi bun de analizat pentru inceput.

Numai teorii ABSOLUTE... si nici o brinza gindire (buna).

O spun mai acid, deorece e mai bine pentru voi (sa nu perdeti timpul).

Mai bine redeschideti manualul de clasa a V si incepeti un drum bun si sigur.

Dar, cel mai minunat e :
Invatativa sa ginditi corect, si invatativa sa invatati !

Meteore,
mi-ai dat de inteles ca nu-ti plac deductiile mele,
dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu ele.
Esti sigur ca tu gandesti bine si ca noi gandim o branza ?
Pe ce baza ?

De aceea cred ca vidul are niste proprietati, care ar permite inclusiv "intretinerea" efectului Magnus.

Atunci cum se face ca toate planetele sunt atrase de Soare, desi unele precum Venus au o miscare de rotatie in jurul axei care este in planul orbitei, ca si cum planeta s-ar rostogoli. In aceasta situatie, efectul Magnus ar produce o curbura a traiectoriei perpendiculara pe planul orbitei. Mai sunt cazurile satelitilor artificiali, care nu au nici un fel de rotatie in jurul axei proprii, si totusi orbiteaza la fel ca celelalte corpuri ceresti. La fel sunt satelitii naturali care au o rotatie sincrona cu miscarea orbitala, acest lucru ar insemna ca efectul Magnus trebuie sa fie foarte slab, dar in realitate ei graviteaza normal. Sunt si cazuri de sateliti care orbiteaza in sens invers, ceia ce ar presupune un efect Magnus opus celorlalte corpuri, si totusi nu se observa nici o diferenta fata de orbitele celelalte.

Conjectura lui Poincare pe care am expus-o intr-un topic separat poate
fi cu succes integrata in teoria absoluta :
Pornind de la descrierea universului binar 0,1,-1...(propunerea lui Virgil)....

Conjectura lui Poincaré, ( pe care de cand am descoperit-o ma intriga foarte mult) enunţată de matematicianul francez Henri Poincaré în 1904, este:
O varietate simplu conexa din spatiul cu n+1 dimensiuni este homeomorfa cu o sfera n-dimensionala.

Adica mai pe intelesul nostru :

Daca intr-un spatiu inchis tridimensional (ce face parte dintr-un spatiu cu 4 dimensiuni) orice arc de cerc inchis se poate micsora pana la un punct, acest spatiu este echivalent din punct de vedere topologic cu o sfera tridimensionala.


Astfel bazandu-ma pe conjectura lui Poincare am gasit o legatura d.p.d.v. mathematic intre spatii (cu n dimensiuni ) si forme :

O sfera din punct de vedere topologic este o suprafata bidimensionala.Un cerc are circomferinta 2 лR.
Noi putem sa micsoram raza pana cand aceasta devine zero .Va mai ramane strict circomferinta (frontiera) adica un punct.

De aici de fapt pornim (de la spatiul unidimensional)

Avem un punct (spatiul unidimensional) .Punctul acesta il putem considera o frontiera de raza 0(universul punctiform- fara dimensiuni).Frontiera aceasta este de fapt o circomferinta 2 лR in care R=0. Presupunem ca dam valori lui R ,bineinteles ca aceasta circomferinta va creste si va delimita un cerc si un universe unidimensional caci cercul este o dreapta inchisa.Daca raza va descrie arce egale in intervale de timp egale ea va delimita o suprafata a unui cerc лR² si deci universul unidimensional se va transforma intr-un univers bidimensional. Dar din punct de vedere topologic aceasta suprafata bidimensionala (si ne dam seama analizand o harta geografica ,de exemplu harta pamantului desfasurata) reprezinta o sfera in spatiul cu 3 dimensiuni !Adica aceasta suprafata poate capata volum (dat de raza vectoare) daca raza vectoare are toate gradele de libertate si originea fixa.
Bineinteles ca sfera bidimensionala in functie de deformarile (fortele ) aplicate sub diferite unghiuri poate sa ia diferite forme chiar spre exemplu forma de cub ! sau de tor vezi sticla lui Klein sau banda lui Mobius.
Acelasi lucru se petrece si in spatiul cu trei dimensiuni ,orice deformatie aplicata unui corp ,un tor de exemplu,
poate da nastere la forme bizare, cum este o cana pentru acest tor:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/26/Mug_and_Torus_morph.gif

Astfel daca avem un cub cu latura L=5 avem volumul Vcub=5x5x5=625
Volumul Sferei : Vsf=4 лR³/3 rezulta 625=4 лR³/3 rezulta R³=(625x3)/(4л)=149.2
Rezulta R=5,3039221
Deci conform conjecturii lui Poincare orice corp din spatiul cu 4 dimensiuni (3+1) cum este acest cub poate fi echivalat din puct de vedere topologic cu o sfera tridimensionala avand suprafata , suprafata cubului!
De la aceasta demonstratie se pot face diverse extrapolari….tinand cont si de diversele fenomene fizice la care vrem sa ne conectam…

Razvan a scris:

CAdi a scris: Avem un punct (spatiul unidimensional) .Punctul acesta il putem considera o frontiera de raza 0(universul punctiform- fara dimensiuni).Frontiera aceasta este de fapt o circomferinta 2 лR in care R=0.

Topologic, o sferă de dimensiunea zero este reprezentată de o pereche de puncte ce definesc capetele unui interval pe axa numerelor reale. În schimb, nimic nu ne opreşte să considerăm acel interval {-1, +1}!
Abia mai apoi, o sferă 1 - dimensională este reprezentată de un cerc, iar sfera 2 - dimensională este chiar sfera, aşa cum o cunoaştem.

Conjectura lui Poincare demonstrata de Perelman poate descrie d.p.d.v. matematic Universul .
Razvan, gasesc ca propunerea ta este buna .
Ar trebui dezvoltata si la fenomene fizice ...Pacat ca Virgil nu se mai implica!
Sa incercam noi sa dam o interpretare.

Retractez :
O relatie matematica nu poate descrie un fenomen fizic.
Paradoxal insa , un fenomen fizic poate fi interpretat matematic!

"Paradoxal insa , un fenomen fizic poate fi interpretat matematic!"

Evident. Si nu numai matematic.
Pentru ca principiul logic de interpretare, atat al fenomenelor fizice, cat si al matematicii este, daca nu acelasi, cel putin foarte asemanator.

Am recitit cu plăcere acest topic, ce s-a vrut organizat. Ce bine ar fi să reușim...

Nimeni dintre savantii invatati nu va accepta teoria absoluta, ca nu o va intelege, fiind prea simpla. Doar prostii ar putea s-o inteleaga. Este deja demonstrat, eterul a fost rejectat de invatati si doara prostii mai cred in eter. Dar totodata nimeni din cei care s-au clarificat nu va explica pe intelesul prostilor (care totusi ar putea sa o inteleaga) teoria absoluta, ca nu-i chiar asa de prost s-o faca.

gafiteanu a scris:Nimeni dintre savantii invatati nu va accepta teoria absoluta, ca nu o va intelege, fiind prea simpla. Doar prostii ar putea s-o inteleaga. Este deja demonstrat, eterul a fost rejectat de invatati si doara prostii mai cred in eter. Dar totodata nimeni din cei care s-au clarificat nu va explica pe intelesul prostilor (care totusi ar putea sa o inteleaga) teoria absoluta, ca nu-i chiar asa de prost s-o faca.

Dece nu este posibil sa apara o teorie absoluta ?
1. Ar pune in evidenta erorile grave ale teoriei actuale, care este
sustinuta de o structura omeneasca hotarata sa o mentina, din
orgoliu.
2. Ar periclita interesele materiale ale unor corporatii puternice.
3. Ar presupune concilierea multor savanti, cercetatori, laureati,
care isi sustin cu indarjire punctele de vedere personale, chiar si
atunci cand difera de ale altora numai prin exprimare.
4. Teoria existenta, divergenta si incerta, necesita cheltuieli
uriase si salarii pentru multi trepadusi. Unificarea si autentificarea
ei, inlaturand posibilitatea de contestare, ar presupune reducerea
acestor cheltuieli, fiindca Universul si natura ar deveni previzibile.
Asa ca asteptati-va ca o teorie unitara, logica si recunoscuta, sa
nu fie dorita de varful ierarhiei omenesti. Trebuie ca certitudinea
sa lipseasca permanent, societatea sa pluteasca in deriva.

Ca sa ai o teorie absoluta trebuie sa ai o teorie unitara pentru cele 4 tipuri de forta cunoscute:
Forta gravitationala
Forta electromagnetica
Forta nucleara slaba si
Forta nucleara tare.
Deci ar trebui sa demonstrezi ca exista un singur tip de forta care se transforma dintr-o forma in alta si
sa gasesti o formula matematica universala, acceptata in fizica , pentru aceasta forta.

Sunt 4 forte fundamentale care se manifesta in  toate tipurile de interactii  descoperite in Univers:

"Prima şi cea mai uşor observabilă forţă este gravitaţia.
Este o forţă de atracţie care se manifestă între toate entităţile care au masă proprie.
Pentru ca efectele gravitaţiei să se facă simţite, un obiect trebuie să se afle în apropierea unui corp foarte masiv,
asemenea stelelor, planetelor sau sateliţilor naturali ai planetelor din cadrul sistemului nostru solar.

A doua forţă fundamentală este de fapt rezultatul unificării a două fenomene extrem de cunoscute - electricitatea şi magnetismul.
James Maxwell a observat că electricitatea şi magnetismul sunt două manifestări ale aceluiaşi lucru şi a unificat forţele electrice şi magnetice în 1864
, dând naştere conceptului de electromagnetism.
Noua forţă, forţa electromagnetică, este forţa responsabilă pentru transmiterea luminii şi a celorlalte tipuri de radiaţie ale spectrului electromagnetic.

Forţa nucleară slabă, responsabilă pentru fenomenul de descompunere radioactivă, este a treia forţă fundamentală conform modelului ştiinţific acceptat în fizica modernă.
Forţa nucleară slabă este în fapt o forţă de contact, ceea ce înseamnă că acest tip de forţă îşi face simţită prezenţa atunci când
două particule elementare sunt în contact sau la o distanţă foarte mică una de cealaltă.

În fine, forţa nucleară tare, cea mai puternică dintre cele 4 forţe fundamentale şi care acţionează pe distanţe extrem de mici, este forţa care ţine alături,
în cadrul nucleului atomic, protonii, neutronii şi alte particule subatomice."

Citat https://scientia.ro/fizica/fizica/89-cele-4-forte-fundamentale.html

Maxwell a sugerat in teoria lui unificarea fortelor electrice, magnetice si mecanice prin eter ca entitate unificatoare.
Deci o incercare de unificare a tuturor tipurilor de forte cunoscute ar trebui sa identifice un agent suport pentru toate fortele.

Deoarece nu exista forte, exista altceva.

gafiteanu a scris:Deoarece nu exista forte, exista altceva.

Si daca pe acel altceva il numesti FORTA, care-i problema ?
Tot cuvintele ne opresc sa mergem mai departe.
Vrei sa-i spunem ALTCEVA ?
O sa auzim "masa x acceleratia = altceva" E corect !

eugen a scris:Maxwell a sugerat in teoria lui unificarea fortelor electrice, magnetice si mecanice prin eter ca entitate unificatoare.
Deci o incercare de unificare a tuturor tipurilor de forte cunoscute ar trebui sa identifice un agent suport pentru toate fortele.

De acord este eterul. Fizica moderna il numeste Camp Higgs dar nu are importanta.
Cred ca eterul (campul Higgs) este starea materiei  la temperatura de 0 absolut cand practic nu exista miscare.
Daca nu exista miscare nu exista nici forte, nici particule purtatoare de forta .
In prezent temperatura vidului este de 3 grade Kelvin- temperatura radiatiei de fond.
Ce se stie actual in stiinta este ca Campul Higgs este un camp scalar , omogen, izotrop, si transparent, putem porni de aici.
Vidul cosmic putem sa il  consideram o stare superioara eterului (campul Higgs) deoarece contine  particule libere
si chiar si in cel mai pronuntat vid din spatiul intergalactic tot exista cativa atomi de hidrogen pe metru cub,
in plus are si temperatura de 3 grade Kelvin.
Insa din eter apar toate , eterul este baza. Din eter apar si bosonii Higgs care dau nastere particulelor elementare.
Mecanismul practic este necunoscut, este mai mult o supozitie.