CE ȘTIM?

Rezumarea primului mesaj :

Putem contura ceea ce știm la ora actuală din universul ăsta? Putem ști ceea ce știm?

De exemplu e corect gândit așa?

Știm că materia obișnuită este cca 5%, și este formată din atomi care sunt goi 99%. Atomii la rândul lor sunt formați din diverse particule iar fiecare particulă are antiparticula ei.

Până aici, după voi, e corect? Sau dacă nu e corect, cum e corect, să știm ceea ce știm?

În laborator se fac fizicienii puturoși cărora le e lene să meargă în natură, nu fizica. Ceea ce e în natură n-o să fie veci în laborator, fiindcă odată despărțit de natură ceva, e gata, s-a dus. Natura e formată din procese, nu din obiecte, inclusiv o piatră este un proces. Spun foarte clar teoriile fizice lucrul ăsta, dar fizica a rămas fără fizicieni. Ce mai cauți în laborator când toate experimentele îți spun că nu poți izola nimic de natură? Fotografia pe care o faci în laborator e doar o altă iluzie a unui moment de timp înghețat, care nu are nici un corespondent cu lumea reală.

A trecut epoca aia cânt un obiect era aici și celălalt dincolo, iar fizicienii se jucau pe masă cu mașinuțele, le-a dat natura peste cap și le-a spus că nu mai sunt obiecte, ci procese. Dar majoritatea au rămas tot .. bolovani.

Ei, cum sa fie asa. Nu-s tot fenomene fizice dictate de legile Naturii si alea din laborator? Electromagnetismul de exemplu, e unul in spatiul din afara unei incaperi si altul in interior? Se schimba legile fizicii cu pragul unei usi? E alta lume acolo, nu e tot realitatea noastra? In baie sunt alte legi ale fizicii fata de bucatarie?

Vorba lui virgil, suparat esti frate.

omuldinluna a scris: Nu-s tot fenomene fizice dictate de legile Naturii si alea din laborator?

Nu! Sunt dictate de legile omului. În Natură nu o să vezi curentul electric transportat prin conductori și lumina cu becuri. Vedem cum funcționează legile pe care le-a creat mintea omului, nu Natura, și nu știm cât sunt de bune, nu știm că alte legi nu funcționau mai bine. Dacă strănută Natura un pic mai tare s-au dus toate legile omului, cu toate manevrele pe care le-a făcut, cei din urmă ajungând cei dintâi ... după legea Naturii nu a omului.

Omul n-are cum sa inventeze legi ale fizicii, decat daca isi faureste o realitate virtuala pe calculator, care sa se comporte dupa cum o programeaza. Ceea ce pui in evidenta in laborator sunt tocmai legile Naturii. Evident ca nu-ti cresc circuite electrice pe coclauri, dar faptul ca fizica lor se manifesta asa cum observam si nu altfel se datoreaza Naturii, nu omului. Omul nu poate decat sa descopere fenomene noi si sa se foloseasca de ele. Cand are pretentia ca inventeaza legi ale Naturii care de fapt nu exista, degeaba se da peste cap ca ele nu se manifesta.

Oare omul a întrebat Natura dacă o poate modifica cum vrea el, după mintea lui? Sau sunt tot legile Naturii și aceste schilodiri ale ei de către om? În Natură nu o să găsești nicăieri, fabricat de ea, plastic, betoane sau gratii la fereștri.

Omul zice că respectă legile Naturii, dar face exact pe dos, își bate joc de Natură în ultimul hal.

Nu e bine, chestore, nu e bine!

Nu modifici nimic, pentru ca nu ai ce legi ale fizicii sa inventezi, nu poti decat sa le descoperi. Un metal se topeste la aceeasi temperatura, fie ca il incalzesti intr-un furnal sau sub scoarta terestra.

In fine, nu stiu ce in masura vorbesti serios sau doar faci pe pacaliciul, asa ca te las in plata ta cu supararile tale.

Ba eu vorbesc foarte serios, e opinia mea, iar omu-i om cât mai are opinii. În fața mea știința și-a dat examenul, și mare lucru să-mi mai poată schimba opinia. Eu o condamn pentru distrugerea unei civilizații, cu îngâmfarea și aroganța ei. Nu poți impune direcția și mersul unei societăți atâta timp cât nu știi dacă e bună direcția, atâta timp cât timpul îți demonstrează erorile pe care le-ai făcut în trecut. Iar ce putem ști cât de cât e trecutul, ca să avem măcar idee unde ne găsim.

Dacă în vremea lui Newton, timpul și spațiul erau absolute, Einstein le-a făcut relative și a făcut absolută viteza, adică spațiul împărțit la timp. E foarte în regulă așa, nu? Mai vine teoria cuantică care ne spune ce nici nu vrem să auzim, cât suntem de deștepți. Deci, de știut, la ora actuală, e clar că nu știm câte prune avem în straiță, nu știm nici de unde venim, nici unde suntem, nici unde mergem. Ba, unde mergem știm cu toții, e clar sfârșitul unei civilizații. Dar n-ar fi nici prima și poate nici ultima. Alte civilizații au făcut pe Pământul ăsta lucruri la care ne uităm ca la felu tri, și s-au dus și alea pe același drum, ori cel pavat de ei, ori de Natură.

Dar, cine a început să-și pună întrebări, să nu se mulțumească cu ce îi spuneau alții, să gândească cu propriul cap, e dus vrând, nevrând, prin toate cotloanele științei, religiei, istoriei sau altor ramuri, e dus într-un loc unde toate sunt acolo, exact cum spune fizica cuatică, că la nivel cuantic suntem împrăștiați toți în tot universul și universul ăsta este în noi.

Ajungi la înțelepții antichității, care ajungeau la știința supremă după 30-40 de ani de studii a tuturor științelor existente, după care treceau la studiul propriului lor corp, a energiilor de care dispune în stare latentă orice individ. Ceea ce studiau în Natură, legile Naturii, le aplicau pe ei. Ei erau laboratorul. Sfinții din Biblie, care tunau și fulgerau, erau marii înțelepți ai antichității care controlau, cu puterea lor energii care pentru mulți sunt basme, dar pot să le spun că sunt mult mai reale și adevărate decât găurile lor negre.

Civilizația asta așa a fost construită sau reconstruită, ca să poată fi controlată de o mână de oameni. Așa e limbajul vorbit, limbajul matematicii, toată matricea ca să te poată controla exact cu mintea ta. Regulile sunt stabilite, noi putem să ne jucăm cum vrem cu piesele lor, cu literele sau numerele lor, fiindcă nu putem ieși din matricea controlată de ei. Iar soluțiile nu sunt nici în litere combinate, nici în numere sau semne, ci dincolo de ele, dincolo de limitele impuse, de zidul Planck, de viteza luminii, de constante, în tăcere. Întreaga societate e construită pe o fundație de nisip, la o mică adiere se dărâmă ca jocul de cărți. Iar soluția e întoarcerea la valorile din vechime, la origini, la sat și la Natură. Asta e realitatea, nu relativitatea, și eu personal chiar n-am nici o supărare, că vreau să merg acum să fac un duș să merg la revelion, și-mi spune fata că nu curge apă decât pic, pic ... dar cred că aici e de vină popa că a vrut să dea apă sfințită de bobotează la robinete ...

Să aveți parte cu de toate, cu noroc și sănătate, să goliți de tot paharu să să ducă tăt amaru!! La mulți ani, vă spune văru Bordan!!

Corect, omu-i om cat are o opinie. Opinia mea e ca e o tampenie incomensurabila sa spui ca "stiinta a distrus civilizatia". Nu stiu ce bazaconii citesti si tu pe Internet, dar apa calda cu care te speli, calculatorul de la care condamni de mama focului, energia electrica ce il alimenteaza si Internetul prin care ne faci cunoscute opiniile tale vis-a-vis la cum trebuie sa le dam in cap arogantilor cu idei stiintifice si sa revenim la vremurile mai bune (ori ale stalinismului, ori ale Evului Mediu, ca-n ambele era pacat mare sa ai ceva invatatura in cap) sunt opera oamenilor de stiinta si ale inginerilor. Oameni scoliti si muncitori. Numai cu sculer-matrieti, franari si zugravi nu te descurcai.

Eu ti-am mai zis, nu te impiedica nimeni sa te retragi in padure si sa duci o viata de schivnic cu energiile tale rezonante si cunoasterea anticilor despre care numai cativa tu si cativa sonati de pe Internet mai aveti habar. Omu-i liber sa-si aleaga destinul. Chiar nu pricep de ce nu faci asta si tot stai si plangi amarnic pe forum despre cat de rau iti e cu apa calda si Internet.

Și tu ce cauți pe forum, cu ceilalți sonați, atâta timp cât recunoști că nu ai nici o certitudine și ții lecții de adevăruri supreme la alții? Ce vrei, de fapt, să demonstrezi și la cine? Nu te vezi puțin ce jalnic ești, să nu zic altfel? Adică tu poți vorbi de găuri negre, energii întunecate, antimaterii, paradoxuri, colapsuri, incertitudini și câte și mai câte, care zici tu că e știință, iar altul nu poate vorbi de moș crăciun că aia e pseudoștiință.

Să fiu mai clar, să nu zici că n-ai înțeles. Progresul științific, începând cu sec IXX, se datorează arhivei Vaticanului pe care Napoleon a mutat-o la Paris, iar înapoi a ajuns 3/4 din ea. Ăsta e progresul științei. Iar dacă religia a dat soluțiile, de ce n-ar avea și popii dreptul la tehnologie? Nu numai că au dreptul dar îi bagă în buzunar pe științifici când vor. Asta e știința la ora actuală, cea mai mare credință.

Și vezi că topicul ăsta e ʺCE ȘTIM?ʺ, dacă crezi că știi ceva, te aștept, dacă nu ai posibilitatea să te desfășori în altă parte.

Eu n-am folosit nicaieri cuvantul "pseudostiinta", nici n-am interzis cuiva sa vorbeasca despre Mos Craciun sau i-am dat in cap pentru credinta religioasa pe care o are. Normal ca pun intrebari daca oamenii se lauda cu reactoare plasmatice de uz casnic sau daca sustin ca un camp gravitational nu e conservativ, si raspunsurile vezi bine care sunt.

Eu pe tine te intrebam altceva, anume daca nu te simti usor ipocrit trambind de zor ce rau e cu stiinta si decadenta pe care o implica, atunci cand te bucuri de tot comfortul pe care ti-l ofera. Du-te in codru si striga de acolo ca e urat cu stiinta, numai din puterea plamanilor. Mi s-ar parea ca e mai credibil asa decat tastand de zor din caldura casutei tale, din fata laptopului conectat la reteaua wireless.

Tu ʺnu te simți ușor ipocrit trâmbițândʺ că nu ai nici o certitudine și împărțind judecăți cu nemiluita? Asta cum e? Eu ți-am spus, și poți vedea cu ochii liberi, că binefacerile tehnologice sunt în mâinile popilor. Și apa se sfințește de pe laptop acum, fiindcă e dreptul lor. Cu ce drept îmi spui tu mie să merg în codru atunci?

Și îți mai spun odată, topicul ăsta e ʺCE ȘTIM?ʺ, dacă știi ceva spune să audă toată lumea, dacă nu, caută altă tufă.

Eu n-am spus nicaieri ca am dreptate fara sa ofer explicatii si argumente. Chiar te invit sa-mi arati o discutie in care m-am comportat altfel.

In fine, ca tot ma intrebi ce stiu, stiu asa: ca e culmea ipocriziei sa te plangi ca e urat cu tehnologia din fata unui calculator, si culmea tampeniei sa spui ca de vina pentru problemele unei societati e avansul stiintific. Asta-i tot.

Un an nou bun cu mai putine suparari!

Dar tu cât poți să fii de ipocrit, ca să bați toba una-ntruna că respecți alte opinii, dar te bagi ca musca-n lapte și unde nu-ți fierbe oala? Ce cauți de fapt pe topicul ăsta? N-ai putut încheia anul fără să mai faci pe cineva tâmpit și ipocrit? Eu ți-am mai spus, și-ți mai spun odată, că oricând mă lipsesc de toată civilizația civilizată, dar să-mi dea înapoi ce mi-a luat: cuvântul, veșmântul și pământul. Și-ți spun în versuri poate așa pricepi mai ușor, dacă nu ești chiar tâmpit-tâmpit de tot.

Atenție civilizație!!

Civilizație civilizată! Așteaptă-te să fii trădată,
De când tu m-ai civilizat, încet, încet, m-am săturat,
Și-ți dau ʼnapoi învățătura cu școala ta și cu cultura,
Să-ți faci cu ele testamentul, cu mine-închei experimentul,
Să-i iei pe toți aplaudacii, rămân eu singur, doar cu dacii,
I-ați toți mârlanii, țopârlanii, și-ntreaga șleahtă cu golanii,
Pe care tu i-ai învățat ce-înseamnă om ʺcivilizatʺ,
Să fie ultimele javre, putori de hoituri și cadavre,
Ce sug ca niște lipitori și nesimțiți de cerșetori,
I-ați toată gloata cu gradații și uniunea cu prelații,
Și fă ce vrei să faci cu ei, pune-i pe cer în loc de zei,
Dar mie dă-mi ce mi-ai furat, ce moșii noștrii mi-au lăsat,
Să-mi dai ʼnapoi graiul străbun, cum l-a grăit și al meu bun,
Costumul meu cel scump și drag și doina mea doinită-n prag,
Să-mi dai ʼnapoi mioarele și câmpul sfânt cu florile,
Danțul și cu horile, mândra cu serbările și cu șezătorile,
Să-mi dai codrul înapoi, că-l plantez eu cu altoi,
Și îl ud cu lacrimi grele, de dureri și dor cu jele,
Și-l stropesc cu lacrimi multe și cu mari iubiri pierdute,
Să-mi dai ʼnapoi pământul sacru, cum l-a lăsat bătrânul dacu,
Curat ca lacrima și crinul, curgând din el mierea și vinul,
Să-mi dai aerul și apa, plugul meu iubit și grapa,
Să-ți duci cu tine chimicul, prostia ta și plasticul,
Că știu eu să lucru pământul, așa cum l-a lucrat și sfântul,
Cu dragoste de-a mea țarină, în rugăciune și lumină,
Iubire sacră de ogor, îmbrățișat cu drag și dor,
În roua sfântă a dimineții și în magia frumuseții ..
Cu mine-ai încheiat socoata, că a ajuns la mine roata,
Și îs sătul de-atâta larmă, și-am tras semnalul de alarmă,
Ca să răsară-n România bunul simț și omenia,
Cinstea și onestitatea, simplitatea și dreptatea,
Dragostea cu rațiunea, iubirea cu-înțelepciunea,
Tot ce ne-au lăsat străbunii încifrat în haina humii,
Toate acestea-s lucruri sfinte, dinainte de cuvinte,
Când vorbea în zări tăcerea, cu semnul și cu iubirea,
Vorbea raza cea divină, rugăciune din lumină,
Rugăciune și corindă, închinate sus la grindă,
Rugăciune-n rugul sacru de unde se naște dacu,
Să coboare lucru sfânt, din cuvânt, pe-acest Pământ ..
Să-ți iei tot ce vrei să-ți iei, dar din ochii mei să piei,
Că eu am o stea frumoasă, am cei șapte ani de-acasă,
Și stau drepți în fața sorții, și a vieții, și a morții,
Fărʼ să umblu-n patru labe, ca voi javrelor bolnave,
Care v-ați vândut și mama, cu făptura și cu sama,  
V-ați vândut și sufletu, inima și cugetu,
Cerșetori la porți străine, să vă fie vouă bine,
Să vă fie și rușine de o-întreagă națiune,
Ce-o mințiți cu vitejia, când din voi curge prostia,
Și mergeți fugind, ca racu, dar din iad vă strigă .. draku ...
Bordan – 11 august 2014

Acuma chiar am încheiat anul aici, iar anul nou la tăți să vie, cu noroc și bucurie, să aveți parte de toate, de iubiri și sănătate!! Dumnezău să deie bine și la anul care vine, să fim tăți mai veseloși, mai drăguți și mai .. frumoși!!

Nu i-am zis nimanui ca-i tampit. Am zis ca afirmatia pe marginea careia am discutat e o tampenie, si chiar este. Una mare de tot. Indiferent de cum e cel care a emis-o.

.
Bordane,
Te felicit pentru mintea ta deschisa, pentru creativitatea ta. Ramai asa.
Lasa-i pe altii sa se adapteze la lume, tu urmeaza-ti axul interior.

Succes.

Mulțam fain, Eugen .. și cele bune! Tu să nu gândești că pot, ca să mă-mpiedic de-un ciot ...

Mai repet odată, poate se agață ceva și de pereți, că văd că de agățat nu poți nimic de ei, dar ei s-agață ca scaii de orice.

Din cei peste 7 miliarde de indivizi care populează planeta asta, nu sunt doi care să vadă la fel, fiecare individ e unicat, fiecare vede lumea în felul lui. Acest lucru e confirmat științific, nu e tâmpenie. Că, după unii, cine vorbește pe marginea unei tâmpenii poate fi deștept, nu tâmpit, numai că o funcție nu te poate face din tâmpit deștept. Fizica cuantică ne spune că atunci când doi, sau mai mulți observatori, sunt în stare să pună aceeași întrebare universului vor primi același răspuns. Cu alte cuvinte, trebuie să știi ce întrebare să pui universului ca el să-ți dea un răspuns.  

Cei 7 miliarde de indivizi sunt împărțiți de soartă în două, bărbați și femei. Ceea ce văd și simt bărbații nu văd și simt femeile și invers. Dar mai sunt unii care sunt de un fel în exterior, iar în interior se simt altfel, sau alții care nu se simt deloc. Unii care n-au simțurile exterioare, dar în schimb au alte simțuri pe care alții nu le au. Deci, într-un cuvânt, nu sunt doi ochi la fel.

La această unicitate pe care ne-o dă Natura, atentează imediat după naștere societatea. În familie, părinții, îți impun reguli după chipul și asemănarea lor, n-ai voie să faci altceva decât ceea ce ʺștiuʺ ei, ceea ce i-au învățat și pe ei alții. Trebuie să le urmezi credințele, dorințele și voințele lor. Primii ani din viață sunt cei mai fericiți ani din viața noastră, când ne manifestăm așa cum suntem noi, nemodificați și neprihăniți de lumea asta, trăim și suntem conectați în fiecare clipă cu universul, cu creația, acuma plângem, acuma râdem, urâm, iertăm și iubim în fiecare clipă .. eternitatea.

Începând cu grădinița ne ia în primire societatea, și ne învață CE să gândim, nu CUM să gândim, ne învață ceea ce ʺștiuʺ și ei de la alții. De la cine, oare? De aici încolo, sub lozinca să pui mâna să înveți, continuă despărțirile. ʺDivide et imperaʺ, se cunoaște, nu? Și îți începi periplu pe o cărăruie pe care te trimite ʺșcoalaʺ, după ʺcompetențeleʺ tale, sau ale tatălui. Încep separările și despărțirile pe specialități, fiecare cu porțiunea lui, ajungând după ani de studii ʺmare specialistʺ într-un domeniu. Dacă tatăl a fost popa, la înhăruit și pe copil cu harul său, și ia făcut și o bisericuță. Dacă tatăl a fost judecător, ia făcut loc și la odraslă la catedra lui, și tot așa.

De la libertatea și conexiunea cu ʺtotulʺ pe care am avut-o până pe la 4-5 ani, am ajuns închiși într-un spațiu cu lacătele propriei noastre minți, minte pe care ne-a furat-o societatea începând de la grădiniță. Nu ai ʺvoieʺ să gândești altceva decât ai fost învățat, fiindcă nu poți, cheile nu sunt la tine. Deci, ajungi, după ani de ʺstudiiʺ, efectiv un tâmpit, un robot telecomandat fără simțuri și minte. Sunt experimente, tot științifice, care arată  că nu putem să vedem altceva decât ceea ce am fost învățați, vedem lumea asta nu cum e ea, ci cum suntem noi. Tâmpiții nu sunt ăia care spun altceva, ieșit din orice șabloane, ci ăia care nu pot accepta altă realitate decât cea percepută de ei. Dar universul ăsta e infinit nu numai în spațiu-timp, ci și în posibilități. Iar din câmpul cuantic orice posibilitate poate deveni realitate, nu numai ce știm sau ce ne imaginăm sau visăm, ci chiar ceea ce nu ne putem noi imagina. Cei care judecă și sar ca arși când aud de alte posibilități decât cele rumegate de ei, nu pot să fie decât tâmpiții.

Să nu judecăm pe alții fiindcă cu judecata aia vom fi judecați, ne spune religia, dar cu alte cuvinte, același lucru ni-l spune știința. Ne spune că la nivel cuantic nu putem separa nimic de restul universului, aceiași electroni din noi vibrează dragostea din flori, vibrează glastra din fereastră, vibrează-n galaxia noastră, particulele elementare sunt mai mult particule universale decât elementare. Ne spune că iluzia separării la care ne-a dus societatea, nu e separare, că la nivel cuantic suntem acum în tot universul și tot universul în noi. La nivel cuantic particulele nu există cu certitudine, ele doar prezintă tendința de a exista. Avem posibilități care se transformă în realități atunci când sunt observate, observatorul producând colapsul funcției de undă, transformarea posibilităților în realități. Dar cine e observatorul? Poate fi și un robot, sau doar o ființă conștientă de sine?

Ce observă observatorul ca să producă colapsul funcției de undă? Observă exact ceea ce vrea el să observe, ce poate după chipul și asemănarea lui. Observă lumea asta nu cum e ea, ci cum e el, pentru unii bună, pentru alții nebună. Un gând care îți trece prin cap, la nivel cuantic produce un dezechilibru, și vibrează până atinge înapoi starea de echilibru. Nu contează ce gândești, fiindcă ceea ce gândești pe tine te afectează, tu ești și emițătorul și receptorul. ʺNu-ți poți urî vecinul fără să nu te doară ficatul!ʺ Cu alte cuvinte, ajungem la ce ne spune religia, cu judecata cu care judeci cu aceea vei fi judecat, sau ce faci aia capeți, cu forța cu care lovești un perete cu aceeași forță te lovește și peretele.

Numai cine e orb nu vede declinul unei societăți materiale, societate construită pe materii degradabile. Nu există nicăieri un lucru material care să nu se degradeze, nu există urcuș fără coborâre. Iluzia evoluției materiale, să stai liniștit că oricum evoluezi, oricum maimuța se transformă în om, iar omul se transformă în .. vierme, fiindcă cei mai evoluați în lanțul trofic, adică noi, oamenii, sfârșim digerați de cei mai de jos, de bacterii, este aceeași formă de control la care suntem supuși. Să stai liniștit, să taci din gură, fiindcă societatea are grijă de tine, nu-i musai să-ți bați capu cu alte treburi decât ceea ce-ți spunem noi. Religia îți spune să nu cumva să ridici capu din pământ că jar mănânci, știința îți spune că tu ești buricul universului, și meriți un trai regesc, numa stai liniștit.

Așa am ajuns, în anul de grație 2015, să nu avem habar pe ce lume trăim, să ne conducă tâmpiții și idioții de mânuțe, să nu cumva să părăsim turma. Așa e formatată întreaga structură ca fiecare să deținem adevăruri, pe care să le impunem altora, că ei săracii n-au fost la școală și nu știu. Cei care știu cu adevărat tac, fiindcă n-au cui spune, iar cei care vorbesc, vorbesc degeaba ... așa cum a vorbit eu acum ...

1000 de ani!!

Unde ti-a spus tie stiinta ca meriti un trai regesc, numai sa stai linistit? Asa ai priceput tu? Ai dreptate in unele privinte, dar amesteci lucrurile in care ai dreptate cu tampenii crase de asa natura ca intr-un final nu rezulta decat ca esti foarte, foarte suparat pe viata, si probabil ca nici macar tu nu mai ai habar de ce esti suparat de fapt.

Se pare că încălzirea globală se transformă în vreo 20 de ani de frig.

https://www.youtube.com/watch?v=KhxRU_mqUSY&feature=youtu.be&t=1m48s

Așa să fie, oare?

omuldinluna a scris:Unde ti-a spus tie stiinta ca meriti un trai regesc, numai sa stai linistit?

Știința la modificat pe om din stadiul de OM în cel de robot, din ființă care a răspuns pentru acțiunile lui, chiar în fața lui, într-un robot care așteaptă să-i dea altcineva mură-n gură, el neavând nici o răspundere. Are grijă sistemul medical de sănătatea lui, sistemul de pensii de bătrânețea lui, el doar să-i învețe pe alții învățăturile lui. Din ființă individuală, unică, a ajuns oiță blândă în turma măgarilor care conduc sistemele. Depindem de sistemul energetic, de rețeaua de apă, salubrizare, canalizare, de care nu mai avem cum să ne rupem.  Deci, omul nu mai are nici o grijă, n-are rost să-și bată capu că trăiește ca în sânu lui Avraam.

Oare cine la trasformat pe om în robot, doar cu o minte deșteaptă, fără simțuri? Nu știința? Dar, în aroganța ei, nu poate să vadă cât de fragilă e structura pe care a construit-o. Apropo, orașul Carei este de 3 zile fără curent electric, omul rabdă frig, iar sistemul precis n-o să aibă nici o vină.

,
Se ridica o problema ingrijoratoare pe forum.
Nu vrem sa stim.
Desigur, nu ma refer la colegii forumisti  de buna credinta.

Nu intamplator Romania este la pamant.
Cand topoarele sunt infipte la radacina copacilor, vine o vreme a buruienilor falnice...

eugen a scris:Se ridica o problema ingrijoratoare pe forum.
Nu vrem sa stim.

Da, e foarte grav cand un escroc este condamnat de o instanta de judecata, iar noi ne facem ca nu vedem. Nu vrem sa stim. Si-l mai si omagiem pentru merite deosebite in escrocherie.

Unde-ai dispărut Bordane ?
Ți-am citit tot topicul.
Interesante și frumoase discuțiile dintre tine și virgil.
În special cele despre apartenența gândurilor.
Hai să mai filozofăm un pic despre ceea CE ȘTIM ?

Cred că mai important este ce sunt gândurile decât ale cui sunt și dacă ne aparțin.
Eu sunt de părere că proprietățile realității sunt modificate de procesele percepției.
Ții minte haina împăratului ?
Reiau un pic ideile de atunci.
Tot ceea ce primesc ochii noștri sunt fotoni de diferite frecvențe (așa spune știința), în ochii noștri ajunge doar ceea ce numim lumină.
Paradoxal, noi vedem forme, culori, obiecte, distanțe etc și nu fotoni, lumină.

Deci, în altă ordine de idei, ceea ce primim din exterior prin simțuri este modificat și transformat de procesele din creier, de procesele percepției.

Asta-i una.
Aspectul mai important este conștientizarea percepției.
Cum ajungem să fim conștienți de ceea ce percepem, ce este conștientul ?

Tu ce părere ai ?

Să trăiești, Făt Frumos, 1000 de ai!!

Acuma am mai vorbit noi de treburile astea, despre ce percepem? Percepem realitatea asta cum e ea sau cum suntem noi? Nu știu dacă am mai pomenit de experimentul ăsta, cu pisicile? Pisici crescute în încăperi cu motive transversale, inclusiv trapele de ieșire, mutate în încăperi cu trapele de ieșire cu motive longitudinale, erau pierdute în spațiu. Nu percepeau ieșirile. Sau o întrebare care îi frământa pe contemporanii lui Columb la turneul în America, de ce nu au fugit băștinașii când au văzut corăbiile? N-au fugit că nu le-au văzut! Deci, din realitatea care ne înconjoară, percepem doar ceea ce suntem pregătiți să percepem, pentru ce avem șabloane și tipare imprimate pe placă, ca să putem compara și înregistra. Cu alte cuvinte, nu vedem lumea asta cum e ea, ci cum suntem noi.

Acum, ce este conștientul? ʺGândesc, deci exist!ʺ Fiecare suntem conștienți de asta, dar cât conștientizează fiecare din această existență, iar e altă mâncare de pește. Matematicianul conștientizează realitatea legăturilor logice, matricea logică a existenței, poetul conștientizează golul dintre legături, senzațiile, vibrațiile, iubirile. ʺVedeʺ profunzimea lucrurilor, nu numai forma exterioară.

Știi ce zicea Pitagora de ʺmuzica sferelor?ʺ ʺPrin depășirea limitelor corpului fizic prin intermediul conștiinței, prin controlul și purificarea simțurilor fizice, ființa poate percepe lucruri invizibile altora și auzi ceea ce altora le este inaudibil din muzica cosmosului, muzica sferelorʺ.

Mai vorbim, că sună gornistul … că n-am gătat …

Bordan a scris:Acuma am mai vorbit noi de treburile astea, despre ce percepem? Percepem realitatea asta cum e ea sau cum suntem noi? ...Deci, din realitatea care ne înconjoară, percepem doar ceea ce suntem pregătiți să percepem, pentru ce avem șabloane și tipare imprimate pe placă, ca să putem compara și înregistra. Cu alte cuvinte, nu vedem lumea asta cum e ea, ci cum suntem noi.

Păi în primul rând să stabilim un lucru. Toți percepem la fel. (Percepem, nu gândim). Cu excepțiile corespunzătoare, daltoniști etc.
Motivul principal pentru care mai și cădem de acord asupra unor anumite aspecte.
Într-adevăr, nu vedem lumea așa cum este ea, ci cum suntem noi.
Adică în funcție de cum suntem construiți.
Pentru că dacă, ipotetic, am fi avut alte forme de percepție a realității, aceasta ar fi fost altfel.
Dacă spre exemplu, în loc de ochi cu care să percepem lumina, am fi avut vreun fel de radar ca să depistăm ce-i în jurul nostru, ar mai fi fost construită teoria relativității ?
Deci, aici sunt de acord cu tine, lumea este așa cum este datorită modului în care o percepem.
Am mai vorbit noi despre asta.

Dificultatea de a accepta că realitatea este diferită de ceea ce percepem se datorează faptului că avem simțurile bine sincronizate.
Adică, dacă eu văd un copac și-l estimez că e la vreo zece metrii de mine și dacă, într-adevăr, am nevoie de vreo zece metrii ca să ajung la copac, îl ating să mă asigur că n-am avut halucinații, atunci pare să fie o certitudine faptul că la zece metrii este ceva care are exact aceleași proprietăți cu cele pe care le-am văzut, le-am perceput.

Dar este o certitudine certă, că acesta-i adevărul obiectiv ?
Că așa este corect să gândim ?
Că asta este modalitatea corectă prin care trebuie să stabilim certitudinea certitudinilor ?

Hai să vedem.
Ne folosim tot de ceea ce percepem și indirect de logica gândirii noastre.
Cu alte cuvinte, vrem să verificăm dacă logica ne folosește la ceva, iar concluziile dictate de ea sunt obiective și corecte, iar principiile dictate de logică chiar funcționează.

Și să luăm un exemplu simplu.
Să presupunem că vrei să-mi transmiți ceva, să-mi răspunzi la mesaj.
Tu de acolo, mie de aici. Să analizăm două variante în care ai putea face asta.
1.
Deschizi laptopul, intri pe forum cercetare, citești ce a scris curiosul și după aia îi răspunzi lui curiosul.
2.
Sună goarna, bei cafeaua, te uiți în ceașcă și-i răspunzi lui curiosul.

Care variantă-i corectă, care este varianta prin care consideri tu că răspunsul tău ajunge la mine ?
Păi vezi Bordane ?

Acum stăm și ne întrebăm dacă realitatea, sau mai corect, dacă ceea ce se întâmplă în natură este dictat de aceeași logică cu care gândim și noi, cu care raționăm și cu care o percepem, dacă procesele din natură urmează scheme logice, pași logici similari cu ale modului în care gândim noi.

Din nou, eu cred că răspunsul este afirmativ, Bordane, pentru simplul motiv că realitatea dictează logicii ce să facă și nu invers.
Deci, cu alte cuvinte, modul în care gândim este construit de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de ceea ce percepem.

Am început cu logica, subiect cu care ne-am mai luat noi la trântă, pentru că orice discuție ulterioară va trebui să fie filtrată prin gândirea fiecăruia și implicit prin logică, logică care pare să respecte aceleași reguli pentru oricare dintre noi, atât timp cât percepțiile noastre asupra realității sunt identice, așa cum să presupunem că am stabilit la început.
Și repet, mă refer la modul în care percepem realitatea exterioară din perspectiva simțurilor noastre, nu ale modului de gândire, adică ale opiniilor noastre diferite.

După care hai să vedem încet, încet dacă ajungem la vreun consens vis-a-vis de ceea ce știm, sau dacă ceea ce știm este corect și din ce perspectivă este corect.

M-am pierdut în detalii, te-am plictisit sau continuăm ?

Eventual, mai așternem și vreun șah ?

Ce ți-ar dicta ție realitatea dacă, să presupunem, că tu ai trăit pe o insulă pustie, fără să ai contact cu oameni sau ceea ce înseamnă civilizație, iar eu pe un vârf de munte și când avem amândoi 20-30 de ani, tună și ne adună pe amândoi la pupitrul CERN-ului? Numai noi doi între beculețe și butoane. Ce logică ne-ar dicta realitatea? Sau să presupunem, tot așa, că la naștere am fi abandonați între sălbăticiuni și ne-ar fi adoptat o lupoaică? Și sunt cazuri, nu e chiar de domeniul basmelor, un caz fiind chiar bunicul meu, care se înțelegea cu lupii mai bine decât cu oamenii. Ce logică crezi că poți folosi ca să devii lider la o haită de câini, sau mai mult de lupi? Cam trebuie să-ți iei tălpășica, cuspor, cu logica din gașca lor. Deci nu realitatea dictează logicii, ci umanitatea, colectivitatea, care te-a învățat limbajul și al literelor și al cifrelor. Dacă te-ai folosi de logica realității ai ști să te înțelegi și cu lupul și cu marea și cu .. sarea, doar din muzica sferelor.

Te-ai gândit, vreodată, ce logică ai folosi dacă ar trebui să desăvârșești tu creația? Să nu ai la îndemână nici un limbaj creat de alții înaintea ta. Nici o literă, nici un număr, cuvânt, semn sau altceva, absolut nimic, îmbrăcat în pielea goală și cu mânurile-n jeb. Tu și restul universului. Io zic că atunci ai fi tu cu adevărat, nu o clonă amărâtă urmând măgarul în turmă. Tot limbajul, al literelor și al numerelor, nu e nimic altceva decât o formă de control, iar combinațiile pe care le facem noi între ele nu sunt mai mult decât un joc de glezne ...

Tu ce zici amu? Că ție-ți arde de șah și io mă lupt cu nămeții ...

Acum n-am timp sa-ti raspund mai detaliat, dar pe undeva iti scapa ceva.
Cred ca maine spre seara o sa-ti raspund.
Spor la nameti, sau te-au facut sah-mat ?

Nu te trudi, Curiosule, când îi putea îi mișca. Da vezi că topicul ăsta e ʺCE ȘTIM?ʺ, adicătelea, să ne debarasăm de ce avem de la alții și să vedem ce rămâne. Io am văzut că tu ești tare-ntr-ale logicii, cu marfa altora, dar poți să folosești marfa ta?

Amu, tu mă cunoști pă mine de mai multă vreme, știi că eu cu prietenii nu mă prea gândesc ce cuvinte să folosesc ca să nu-i supere, fiindcă consider că la ăia care trebuie să-mi aleg cuvintele, ca să nu-i zgârie pă scoarță, ăia nu mi-s prieteni, așa că mai bine evit să vorovesc cu ei.

Mă încurcă un pic nămeții ăștia, că aveam în plan să mărg după cărnați afumați la țară, dar să chinuie doi de mai bine de o oră să iasă cu un motor dintre blocuri și nu pot. În plus am vorbit cu fratele, care e pe traseu, și mi-a zis că pe berbecii de la drumuri de acolo i-a luat iarna asta prin surprindere.

Bordan a scris: Da vezi că topicul ăsta e ʺCE ȘTIM?ʺ, adicătelea, să ne debarasăm de ce avem de la alții și să vedem ce rămâne. Io am văzut că tu ești tare-ntr-ale logicii, cu marfa altora, dar poți să folosești marfa ta?

Pai am inceput cu logica Bordane, pentru ca in mesajul tau initial pui intrebarile :

Bordan a scris:Putem contura ceea ce știm la ora actuală din universul ăsta? Putem ști ceea ce știm?
De exemplu e corect gândit așa?
Până aici, după voi, e corect? Sau dacă nu e corect, cum e corect, să știm ceea ce știm?

Ori prin ce metoda stabilim ca e corect sau nu sa gandim intr-un anumit fel ?
Si nu se observa nici vreo rima in intrebarile tale Bordane, motiv care ma face sa cred ca intrebarile le-ai ridicat dintr-un punct de vedere stiintific, nu poetic.

Si dupa cum vezi, dupa numele de utilizator, ambalajul i-al meu, oare marfa n-o fi tot a mea ?

Cred ca mai degraba o sa-ti rapund la :
De exemplu e corect gândit așa?

Si daca incercam mai intai sa vedem cum e corect sa gandim, trebuie sa stabilim si sa ne folosim de un...algoritm pe baza caruia sa filtram informatiile. Care sa fie oare ?
Tu ma iei cu salbaticiunile si cu pustietatile.
In perioada asta in care am lipsit, am trait un exercitiu de supravietuire, daca pot sa-l numesc asa, si daca ma foloseam doar de instinct nu mai iesea abur din mine acum.
Daca ma duc in pustietate si intre salbaticiuni nu-ti mai pot raspunde cum e corect sa gandim, asa ca o sa-ti raspund de aici, din mijlocul tehnologiei care, trebuie sa recunoastem, ne prinde a naibii de bine tuturor.

E corect sa gandesc asa Bordane ?
Sau trebuie sa ma duc tot in pustietate ca sa inteleg universul ?
Universul pe care l-as intelege in pustietate este cel care ma determina sa fac tot ce-mi sta in putere sa gasesc hrana si sa ma adapostesc de frig, nu sa fac ecuatii, sa scriu poezii, sa meditez si sa filozofez.
E corect sa gandesc asa Bordane ?
O fi logic Bordane ce spun eu pe-aici ?

Oricum, in alta ordine de idei, din punctul de vedere  al mostenirii informatiilor pe care le avem, marfa celorlalti care au trait si au gandit si ei daca este corect sa gandim asa este marfa noastra de acum.
Este ca si cum ar trebui sa traiesc acum eu singur vreo zece mii de ani ca sa am timp sa deduc tot ceea ce au dedus inaintasii nostrii.
Eu personal, daca dorinta mea este una de cunoastere, trebuie sa le multumesc celor care au trait si mi-au lasat atatea informatii pe care sa le folosesc si eventual, daca ma mai duce capul, sa le dezvolt mai departe.

Eu sunt de parere Bordane ca trebuie sa luam in calcul ceea CE STIM acum despre univers.
Pentru ca ceea CE STIM acum a fost deja gandit ca fiind corect de catre cineva.

Tu ce zici prietene, iar o dau in balarii, e corect sa gandim asa ?

Păi, la general m-am referit și eu la început, la ce știm, dar vezi foarte bine că nu trebuie făcut mare efort ca să ne dăm seama că nu știm mare lucru. Știm toți ce e spațiul și timpul, de exemplu, dar dacă trebuie să-i explici unui copil lucru ăsta o dai în bălării. Deci, știm că spațiul și timpul e totul, dar până la urmă, spațiul și timpul nu e .. nimic.

Acum, revenind la ce știm noi ca indivizi, eu cum am mai zis, am recunoscut că nu știu nimic concret sau știu că nu știu mare brânză. Fiindcă, tot de logică m-am folosit și eu, să văd ce logică există în limbajul omului, în litere și numere. De ce au apărut literele și numerele așa cum le știm, iar dacă au apărut reprezintă ele realitatea? Există vreo egalitate în Natură, cum există în matematică? Poți opri timpul cum îl oprim noi? Și restul ... acest limbaj l-am inventat noi pentru a ne ascunde incapacitatea noastră de a înțelege și a ne înțelege cu Natura. Iar realitatea la care am ajuns se vede destul de clar, o Natură schilodită de incapacitatea și orgoliile noastre. E logică treaba asta, să schilodim Natura că să o ducem noi bine?

În altă ordine de idei, cum zici tu, moștenirea pe care am primit-o eu zic că nu-i bună. Și am mai avut discuții pe tema asta, cu ʺlasă d-nule laptopul și telefonul și dute în munțiʺ, la care zic că oricând, dacă îmi dă înapoi ce mi-a luat, ʺcuvântul, veșmântul și pământulʺ, și s-ar putea să merg fără să le mai aștept. Ca să clarificăm și treaba asta. Fiindcă eu cred că forța unui individ și al unui neam, sunt rădăcinile lor, fundația, iar soluția constă în întoarcerea la origini, la satul românesc, la Natură.

Eu mi-am folosit logica să merg înapoi spre origini, să văd de ce a apărut limbajul pe care îl știm și nu altul, aspect care pe tine zici că nu te interesează, că te folosești de moștenirea primită. Eu am învățat un lucru de mic, că în universul ăsta nu e nimic gratis, totul se plătește. Și am vrut să văd ce e cu gratuitatea asta. Iar ceea ce am găsit mi-a confirmat bănuiala, că plătești mult mai scump lucru ăsta gratis ca dacă l-ai cumpăra. Așa am găsit limbajul semnelor, care se mai găsesc pe porțile maramureșene, care, cum spunea Mircea Eliade în 1939, când le vorbea occidentalilor în aceşti termeni: „ Aici s-au manifestat simboluri, s-au transmis tradiţii. Originea unui simbol preţuieşte cât descoperirea unei dinastii de faraoni“. Dar pe ce logician interesează asta, că ăia erau niște sălbatici, ce știau ei?

Mergând mai departe, dai de gânditorul de la Hamangia, de acum 7000 de ani, care stătea și gândea. Oare la ce și ce conexiuni logice folosea? Și câte și mai câte ...

Noi am mai avut discuțiile astea, că nu-i musai să mergi în munți ca să te găsești cine ești, te poți găsi și de unde ești. Dar, ca să te găsești cine ești cu adevărat, trebuie să predai ʺgratuitățileʺ, să le lași de unde le-ai luat, să lași restricțiile de viteză și celelalte ziduri impuse, să lași drumul bătătorit și să pășești pe cărarea ta, să lași turma, să-ți lași urma, fiindcă tot așa cum suntem unici în universul ăsta tot unic ne e și drumul în viață. Mintea ne-a fost dată să o folosim în căutarea iubirii, să coborâm gândul curat, curățat de greu păcat, în inimă la strecurat, să iasă grai preacurat și .. binecuvântat.

Cam ăsta cred eu că e rolul logicii, să vedem cine am fost, ca să știm cine suntem și încotro mergem. Fiindcă, cum am mai zis, pe lângă minte mai avem și o inimă, pe lângă materie mai e și unda, sau doar unda, mai știi

Eu sunt de parere Bordane ca trebuie sa luam in calcul ceea CE STIM acum despre univers.
Pentru ca ceea CE STIM acum a fost deja gandit ca fiind corect de catre cineva.

Ce stim noi despre univers, altii au gandit de mult si au stabilit niste jaloane, precum legea atractiei universale, sau teoria relativitatii. Si in gandire functioneaza teoria lui Darwin, precum ca; acumularile cantitative, duc la salturi calitative. Unii invatati elaboreaza o teorie, si multimea o imbratiseaza un timp, apoi apar semnele de intrebare, si raspunsurile partiale, care in timp se insumeaza, se pun cap la cap, si apare saltul calitativ, o noua teorie care descrie mai aproape de adevar fenomenele naturii. Dar nici o teorie nu descrie totul, ci doar fragmente de adevar, pentru ca de fiecare data mai este ceva de clarificat, deoarece universul este infinit si la fel formele lui de manifestare.
Intoarcerea la radacini cum zice Bordan, nu inseamna decat resemnare, multumire de sine, abandon, sau lehamite de a mai cauta ceva nou, care de fiecare data este mereu altceva. Desigur esenta vietii este mereu aceiasi, si o gasesti mai simpla cu cat te intorci in timp, dar ai suficient timp sa te intorci de fiecare data? nu avem decat o viata la dispozitie, si doar o frantura din ea o daruim cercetarii, doar cateva clipe pe zi, si ni se pare ca facem prea mult?

Măi Bordane, hai să-ți amintesc niște vorbe:

Lucrurile nu au o importanță mai mare decât aceea pe care le-o dai tu !!!

Ți-aduci aminte ?
Știi de la cine știu asta ?
Unu de vorbea tot timpu-n versuri.

Cât de important este pentru tine ceea ce știi, sau ceea CE ȘTIM ?

Pe bune acum, ca să știu ce sperai și la ce te așteptai de la viitoarele discuții când ai ridicat întrebarea.
Sperai să afli lucruri noi ?
Să-ți dai seama tu însuți mai exact ceea ce știi sau să ne faci pe noi să ne dăm seama că nu știm mai nimic ?

Te întreb asta ca să-mi dau seama mai exact ce fel de răspunsuri cauți, altfel, vorbim fiecare fără să ne dăm seama exact ce vrea unul și ce oferă celălalt.

CE ȘTIM ?

Păi din ce perspectivă vrei să privim lucrurile ?
Sunt enșpe mii de biblioteci unde sunt enșpe milioane de cărți, ce conțin enșpe miliarde de gânduri așternute pe hârtie.
Deci la nivel de umanitate ceva, ceva tot știm. N-ai cum să negi asta.

Ceva însă te neliniștește.
Ce anume, că nu-i corect ceea ce știm ?
Că nu-i complet ceea ce știm ?
Problema e la noi sau la tine ?

Fă-mă să-nțeleg ca să știu cum să-ți vorbesc, adică să știu asupra căror aspecte să-mi dau cu părerea și nu să mă pierd în detalii ce nu-ți folosesc.