Tradiţia în Ştiinţa actuală

Un experiment cu maimuțe a demonstrat că există puternice instincte sociale care ne determină să acționăm duși de tradiție.

http://de-ale-credintei.blogspot.ro/2012/02/maimutele-si-traditia.html

http://e-dimineata.blogspot.ro/2009/04/experimentul-maimuta.html

Ei bine, la fel e și în Știința actuală; mergem ca orbii duși de tradiție. Puțini sunt cei care vor să ÎNȚELEAGĂ.

Si da, si nu, as zice eu, Abel.
Sa luam exemplul cu maimutele, mai intai.
Bataia, cea instinctiva, nu cea controlata din ring sau de pe saltea de la nivelul sistemului nostru de valori, printre altele, poate fi considerata un limbaj, o modalitate primitiva de comunicare prin care se transmite instinctiv faptul ca ceva este gresit, ca nu ai voie sa faci ceva anume.
Desigur, noile maimute n-aveau de unde sti de ce luau bataie, ci doar asociau initiativa de a lua banana si bataia ulterioara cu faptul ca "nu am voie sa urc dupa banana" si se forma ulterior o tipologie comportamentala dirijata si determinata da faptul ca este gresit, ca nu ai voie sa te urci dupa banana.

Este exact ca si la nivelul copiilor.
Ei stiu doar ca nu este bine ceva doar pentru ca le-au spus parintii, ca le-au transmis cumva cineva asta, dar ei nu stiu si nu inteleg exact DE CE nu este bine, iar ei traiesc dirijati de faptul ca ceva nu este bine fara sa aiba nevoie sa inteleaga de ce nu este bine.

In " traditia stiintei" lucrurile sunt oarecum asemanatoare, dar nu poate exista o generalizare totusi.
In stiinta nu mai reducem lucrurile la ce nu este bine, ci la ce nu este corect.
Si s-ar putea ca de multe ori sa stabilim ca ceva nu este corect fara sa intelegem exact de ce nu este corect.

Tot gandindu-ma la maimutele alea, exista asemanari intre comportamentul lor si al nostru si mi-amintesc o vorba :
" Obisnuinta este a doua natura."

Obisnuinta, intr-un limbaj mai...stiintific, se traduce prin reflexul neconditionat.
Suntem fara sa ne dam seama "cainele lui Pavlov".

Si gandindu-ma la cauzalitatea obisnuintei inclin sa cred ca aparitia reflexului neconditionat are la baza un mecanism cuantic de genul etanglementului.

"Inertial" , lucrurile se intampla asa cum s-au mai intamplat deja.

curiosul a scris:In stiinta nu mai reducem lucrurile la ce nu este bine, ci la ce nu este corect.
Si s-ar putea ca de multe ori sa stabilim ca ceva nu este corect fara sa intelegem exact de ce nu este corect.

Da. Și invers: s-ar putea să credem că ceva este corect, fără să înțelegem de ce. De exemplu, credem că o piatră lăsată să cadă liber merge în linie dreaptă, pentru că așa credem de la Galilei încoace și n-am mai reanalizat profund această prejudecată.

In sensul in care percepem linia dreapta, putem spune ca, corpurile chiar se deplaseaza in linie dreapta.

Nu ma intelege gresit, Abel, dar la nivelul perceptiei noastre lucrurile stau asa cum stau de la Galilei incoace.

Spre exemplu, corpurile sunt construite din molecule care vibreaza continuu.
De ce nu percepem vibratia corpului insusi, daca tot fiecare componenta a sa vibreaza ?

Este exemplul tau.
Percepem lucrurile miscandu-se drept, percepem corpurile fara vibratie, nemiscate.

De aia cred ca este atat de dificil sa intelegem si sa acceptam ceva ce nu percepem, la general vorbind.

Nu pot fi de acord. Măsurătorile nu se bazează doar pe percepțiile noastre. Ele pot fi făcute independent de impresiile noastre.

Ai scris "traditia" dar se pare ca aici te referi mai degraba la inertie.

Abel Cavaşi a scris:Nu pot fi de acord. Măsurătorile nu se bazează doar pe percepțiile noastre. Ele pot fi făcute independent de impresiile noastre.

Ai dreptate, dar din pacate, nu exista masuratori din care sa reiasa faptul ca, corpurile s-ar misca inertial, in lipsa altor forte, pe o traiectorie diferita de linia dreapta.

virgil_48 a scris:Ai scris "traditia" dar se pare ca aici te referi mai degraba la inertie.

Tradiția este un fel de inerție, o inerției socială, transmisă de la o generație la alta.

curiosul a scris:din pacate, nu exista masuratori din care sa reiasa faptul ca, corpurile s-ar misca inertial, in lipsa altor forte, pe o traiectorie diferita de linia dreapta.

Ai făcut tu asemenea măsurători ca să-ți poți da cu o asemenea părere? Dimpotrivă, orice obiect astronomic are, pe lângă translație, și rotație în jurul unui punct exterior lui. Nu există excepții.

Ai dreptate, nu sunt eu in masura sa-mi dau cu parerea.
N-am facut nicio masuratoare.

Nici eu n-am făcut măsurători, desigur, dacă la asta bați apropoul, așa că rămâne doar să ne dăm cu părerea (sau, a se citi de fapt, să construim teorii).

În ultimă instanță, poate fi măsurat acest lucru? Poate fi determinată cu precizie infinită mișcarea centrului de masă, mișcarea unui punct?

Editare ulterioară: singura precizie necesară pentru a putea distinge între mișcarea pe o dreaptă și mișcarea pe o elice este precizia infinită. Orice altă precizie (deci, finită) nu ne va permite să FIM SIGURI de forma traiectoriei, căci o dreaptă poate fi oricât de asemănătoare cu o elice.

Abel Cavaşi a scris:
În ultimă instanță, poate fi măsurat acest lucru? Poate fi determinată cu precizie infinită mișcarea centrului de masă, mișcarea unui punct?

In niciun caz !
O dreapta este incompleta fara punctele corespondente numerelor irationale.
Dar cum localizezi exact acel punct pe dreapta ?
Imposibil !

Așadar, ideea că un corp liber s-ar mișca pe o dreaptă și nu pe o elice este tradiție, ce nu poate fi confirmată (sau infirmată) experimental.