Cât de asemănătoare poate fi o elice circulară cu o dreaptă

Şi atunci, dragi cititori, cât de justificat vi se mai pare principiul actual al inerţiei care spune că un corp liber se deplasează rectiliniu?

Lumina strabate miliarde de ani, de la marginile universului pana la noi, pastrand nealterate imaginile stelelor si ale galaxiilor cele mai indepartate. Asadar nu degeaba se spune ca traiectoria luminii este o linie dreapta, atunci cand nu este perturbata de campuri. Orice corp a carui traiectorie se suprapune cu cea a luminii se spune ca are o traiectorie rectilinie. Cum corpurile sunt puternic influientate de campuri, traiectoria acestora poate lua orice forma in functie de configuratia campurilor, si a miscarii surselor acestora.
Demonstratia degenerarii elicei in cercuri sau drepte, este evidenta si nimeni nu se indoieste de aceasta. Indoiala provine din utilitatea aplicarii in fizica a acestor transformari, din moment ce se ajunge la acelasi lucru pornind de la elipsa sau dreapta. Cand se va ajunge la navigatii intergalactice, probabil vom fi interesati de traiectorii cicloidale mai mult decat elicoidale, deoarece evolutia stelelor se produce in planul ecuatorial al galaxiei, stelele descriind niste cicloide si nicidecum elicoide. Insa in lumea submicrocosmica cred ca se aplica traiectoria elicoidala descrisa de punctele materiale asociate particulelor.

Virgil, n-ai luat în calcul posibilitatea ca lumina să se deplaseze pe o elice foarte subţire. În acest caz, oricâte miliarde de ani ar merge ea, tot asemănătoare cu axa elicei va fi, deci tot dreaptă ţi se va părea.

Dacă n-ai înţeles încă elicea subţire, mai apleacă-ţi o dată mintea asupra primului mesaj.

Abel Cavaşi a scris:Virgil, n-ai luat în calcul posibilitatea ca lumina să se deplaseze pe o elice foarte subţire. În acest caz, oricâte miliarde de ani ar merge ea, tot asemănătoare cu axa elicei va fi, deci tot dreaptă ţi se va părea.

Dacă n-ai înţeles încă elicea subţire, mai apleacă-ţi o dată mintea asupra primului mesaj.

Ce crezi ca asa mare filozofie este? Lumina polarizata isi pastreaza planul de polarizare mult si bine, ori daca ar fi mers pe o elice si-ar fi rotit planul de polarizare in timp. Am mai specificat acest lucru si cu alte ocazii. Cel mult fiecare "luxon" din lumea subcuantica care creaza fluidul stringurilor, sa aiba o miscare elicoidala asa cum rezulta din justificarea masei relativiste pe care am aratat-o de cateva ori.

virgil a scris:Lumina polarizata isi pastreaza planul de polarizare mult si bine, ori daca ar fi mers pe o elice si-ar fi rotit planul de polarizare in timp.

Poţi să demonstrezi această afirmaţie? Arată-mi legătura dintre mişcarea pe elice şi planul de polarizare.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Lumina polarizata isi pastreaza planul de polarizare mult si bine, ori daca ar fi mers pe o elice si-ar fi rotit planul de polarizare in timp.

Poţi să demonstrezi această afirmaţie? Arată-mi legătura dintre mişcarea pe elice şi planul de polarizare.

Daca de exemplu am polarizat vertical raza de lumina, pe ecran apare o dunga verticala. Daca lumina are o axa de rotatie dealungul traiectoriei, atunci dupa un parcurs dunga verticala ar trebui sa devina o dunga inclinata fata de vericala. ori acest lucru nu se intampla. De altfel si la undele TV care sunt polarizate intr-un plan isi pastreaza planul de polarizare in timp.

virgil a scris:Daca lumina are o axa de rotatie dealungul traiectoriei, atunci dupa un parcurs dunga verticala ar trebui sa devina o dunga inclinata fata de vericala.

Arată-mi mecanismul prin care se întâmplă asta, ca să nu rămână doar o vorbă goală.

Hai mai întâi să înțelegem la ce ne referim când vorbim de curbura elicei.
S-o luăm băbește, că așa înțelege toată lumea.
Oricum, din modul în care te-ai exprimat și te exprimi, curbura elicei nu poate fi curbura cilindrului, din notațiile tale.
N-ar mai avea sens atâta analiză.

Avem un arc pe care-l ținem de capetele sale cu ambele mâini.
Acel arc este o elice.
Dacă spirele arcului sunt lipite una de alta, am putea spune că pasul, b din notațiile tale, este 0.
Dacă tragem de arc, spirele se depărtează una de alta, uniform presupunem, iar pasul elicei, valoarea b, va crește.
Ceea ce vom vedea 2D în fața noastră este o sinusoidă, mai alungită sau mai strânsă.
Această sinusoidă este curbura elicei (?) :

unde distanța dintre două vârfuri consecutive pe orizontală este pasul b, iar distanța dintre linia centrală și un vârf este raza a.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Daca lumina are o axa de rotatie dealungul traiectoriei, atunci dupa un parcurs dunga verticala ar trebui sa devina o dunga inclinata fata de vericala.

Arată-mi mecanismul prin care se întâmplă asta, ca să nu rămână doar o vorbă goală.

Ce mecanism vrei? nu stii cum se face polarizarea luminii?

curiosul a scris:curbura elicei nu poate fi curbura cilindrului

De acord, dar nici n-am susţinut egalitatea lor. În ultimă instanţă, curbura totală a suprafeţei cilindrului este mereu nulă, indiferent de raza cilindrului. Distincţia o facem între curbura bazei cilindrului (care este un cerc) şi curbura elicei. Oricum, curbura elicei este cea dată de formulă, deci intervenţia ta nu a contestat încă posibilitatea de care vorbesc, de a face confuzie între elicea circulară şi dreaptă.

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Daca lumina are o axa de rotatie dealungul traiectoriei, atunci dupa un parcurs dunga verticala ar trebui sa devina o dunga inclinata fata de vericala.

Arată-mi mecanismul prin care se întâmplă asta, ca să nu rămână doar o vorbă goală.

Ce mecanism vrei? nu stii cum se face polarizarea luminii?

Virgil, nu ţi-am cerut mecanismul polarizării, ci ţi-am cerut să descrii cum depinde "dunga" de mişcarea elicoidală. Ia gândeşte-te la următorul aspect: dunga depinde de proiecţia traiectoriei pe un plan longitudinal. Şi mai ţine seamă de faptul că nu există polarizare perfect verticală, ci doar mai mult sau mai puţin eliptică.

Sa presupunem ca asa arata o elicoida polarizata vertical. Daca raza de lumina ar continua sa se roteasca in jurul axei, atunci liniile verticale ce indica maximul campului electromagnetic, ar trebui sa iese din planul vertical si sa se incline. In aceasta situatie lumina ar putea fi polarizata intr-un plan care sufera mereu o rotatie dealungul axei, ceia ce nu se constata indiferent la ce distanta punem un ecran perpendicular pe raza.

Vezi ce iese dacă faci confuzie între elice şi elicoidă? Faci tot felul de supoziţii care ies în evidenţă după discuţii îndelungate.

Abel Cavaşi a scris:Vezi ce iese dacă faci confuzie între elice şi elicoidă? Faci tot felul de supoziţii  care ies în evidenţă după discuţii îndelungate.

Explica-mi tu cum se face ca in urma polarizarii, apare o dunga verticala?
Cred ca tu nu-ti imaginezi cum variaza vectorul camp magnetic si camp electric. Daca ar fi o elice, atunci campul s-ar reduce la un punct, deoarece fiind o unda plana intersectia dintre un plan perpendicular pe elice, si elice, este doar un punct. In acest caz ce s-ar mai polariza, in loc de o dunga vericala, ar aparea un punct sus si unul jos.

Noa, aşa îmi place! Când începi să aprofundezi lucrurile îmi place. Lumina liberă nu este polarizată, Virgile. Sau nu în sensul actual al polarizării. Lumina se polarizează doar când se izbeşte de ceva, dar aia nu mai este lumină liberă, deci nu mai merge pe o elice circulară cum spune principiul elicoidal al inerţiei. Cel puţin, aşa îmi imaginez eu acum.

Lumina se polarizează doar când se izbeşte de ceva, dar aia nu mai este lumină liberă,

Nu se izbeste, doar se strecoara, una din metodele de polarizare este trecerea luminii printr-o retea de fante, precum o pana de porumbel. Insa raspunsul tau nu este bun, trebuie sa mai faci sapaturi.

Crezi ce vrei. Eu am demonstrat ce am vrut să demonstrez: că ne putem înşela atunci când credem că o traiectorie este dreaptă.

Abel Cavaşi a scris:Crezi ce vrei. Eu am demonstrat ce am vrut să demonstrez: că ne putem înşela atunci când credem că o traiectorie este dreaptă.

Nu ai demonstrat nimic, doar ai postulat. Ai zis; sa fie elicoidal, de parca ai fi D-zeu sa zici; sa fie lumina...

Nici măcar asta n-ai înţeles? În acest topic am demonstrat, cu formule chiar, că putem face foarte uşor confuzie între o dreaptă şi o elice. Într-adevăr, în alt topic am formulat postulatul elicoidal al inerţiei, dar aia e altă mâncare de peşte.

Abel Cavaşi a scris:Nici măcar asta n-ai înţeles? În acest topic am demonstrat, cu formule chiar, că putem face foarte uşor confuzie între o dreaptă şi o elice. Într-adevăr, în alt topic am formulat postulatul elicoidal al inerţiei, dar aia e altă mâncare de peşte.

Am inteles ca dupa parerea ta, daca traiectoriile in extremis se pot confunda, inseamna ca musai nu este o confuzie, ci chiar asa este. Dar acest lucru nu inseamna demonstratie, atat timp cat nici un experiment fizic nu confirma acest lucru.

Ba dimpotrivă, orice experiment ai face, tot nu poţi extrapola că o curbă este cu certitudine o dreaptă. Întotdeauna poţi avea dubiul că un experiment mai precis ar putea revela curbura nenulă a curbei.

Abel Cavaşi a scris:Ba dimpotrivă, orice experiment ai face, tot nu poţi extrapola că o curbă este cu certitudine o dreaptă. Întotdeauna poţi avea dubiul că un experiment mai precis ar putea revela curbura nenulă a curbei.

Dar poti demonstra daca traiectoria unei pietre este o elice sau o parabola.

Sfatul meu este să încetezi să mai crezi că natura mişcă vreun corp pe o traiectorie ciudată, fără torsiune. Dimpotrivă, toate corpurile se mişcă pe traiectorii regulate, care au torsiunea nenulă.

În Fizica viitorului torsiunea va fi un termen foarte des utilizat. Neglijarea torsiunii este cel mai mare handicap al Ştiinţei contemporane.

În Fizica viitorului torsiunea va fi un termen foarte des utilizat. Neglijarea torsiunii este cel mai mare handicap al Ştiinţei contemporane.

Datorita neglijarii torsiunii, nu functioneaza bine internetul, navetele spatiale, GPS-ul, telescopul Huble, si cele peste 40 de sonde spatiale trimise in misiuni de cercetare. 

Avansul tehnologic nu probează veridicitatea unei teorii. Deşi oamenii primitivi foloseau de zor focul, habar n-aveau ce este acesta. Virgil, Virgil...

Abel, din moment ce cazurile particulare de elicii apar ca şi drepte, cu ce ne ajută faptul că generalizarea unor traiectorii, care, până la urmă se dovedesc a fi tot drepte, le luăm orginal ca elicoidale? Nu că n-ar fi corect, dar nu ţi se pare un calcul în plus, o complicaţie a fizicii, care, până la urmă, se rezumă tot la principiile actuale?

Dar tocmai asta este, Răzvane, că nu se dovedesc a fi drepte!

Ce "nu se dovedesc a fi drepte", din moment ce geodezicele spaţiului nostru, ale universului, sun tocmai drepte?

Cum dovedeşti că "sunt tocmai drepte", din moment ce poţi confunda uşor trei tipuri de elice circulară cu o dreaptă?

Razvan a scris:

bazat pe interpretările datelor observaţionale, s-a ajuns la concluzia că raza de curbură a universului este zero

Tu vrei să-mi impui cu forţa "demonstraţia" asta? Care interpretări? Şi cât de justificate sunt ele, din moment ce nu putem distinge clar o dreaptă de o elice?

Şi o altă întrebare: cum apare principiul minimei acţiuni prin prisma fizicii elicoidale? Nu cumva se reduce tot la o line dreaptă?

Întrebarea e atât de bună, încât merită un topic separat. Dar deocamdată vreau să înţelegeţi în mod clar că putem să ne înşelăm amarnic atunci când credem că traiectoria unui corp este tocmai o dreaptă. Singurul lucru care merge în linie dreaptă este lumina în vid (lancretianul traiectoriei sale este nul).