O altă formulare a principiului elicoidal al inerţiei

Datorită faptului că formularea anterioară a principiului elicoidal al inerţiei dată prin "orice corp liber se deplasează pe o elice circulară" nu a permis aprofundarea acestuia de către comunitate, încerc acum o altă formulare, despre care sper că va fi mai intuitivă.

Înainte de formularea propriu-zisă, aş dori să amintesc cititorului câteva elemente din geometria diferenţială a curbelor. În geometria diferenţială a curbelor se demonstrează că în fiecare punct al unei curbe obişnuite există doi parametri foarte importanţi, numiţi "curbură" şi, respectiv, "torsiune". Aceşti doi parametri au nişte proprietăţi remarcabile:

-1). Nu depind de sistemul de coordonate ales pentru a descrie curba.
-2). Sunt suficienţi pentru a construi întreaga curbă.

Aceste proprietăţi spun că tot ceea ce poate avea mai scump o curbă nu este altceva decât curbura şi torsiunea. O curbă nu "duce" cu ea nimic mai relevant decât curbura şi torsiunea ei în fiecare punct. Curbura şi torsiunea caracterizează curba. Toate celelalte lucruri diferite de curbură şi torsiune sunt dependente de factori neesenţiali pentru curba dată şi astfel nu contează în raţionamentele fundamentale pe care le-am putea formula în legătură cu acea curbă. Astfel, curbura şi torsiunea sunt parametri intrinseci curbei şi reprezintă tot ceea ce ne poate spune natura despre curba respectivă. Altfel spus, curbura şi torsiunea sunt singurii parametri obiectivi ai unei curbe. Dacă toate curbele din Univers ar fi pornit dintr-unul şi acelaşi punct (aşa cum spune cosmologia actuală), atunci singurele două elemente (sau singurul element) care mai fac distincţie între curbe sunt tocmai curbura şi torsiunea curbelor, ca funcţii de timp, de exemplu.

Aşadar, curbura şi torsiunea nu sunt doi parametri banali oarecare, ci au o însemnătate fundamentală, incomparabilă cu a altor parametri ce nu pot fi derivaţi din curbură şi torsiune.

Acestea fiind spuse despre curbură şi torsiune, consider că am pregătit terenul pentru o nouă formulare a principiului elicoidal al inerţiei, centrată de data aceasta pe aceşti doi parametri importanţi pe care i-am evidenţiat mai sus.

Mai exact, vă propun următoarea formulare a principiului elicoidal al inerţiei (echivalentă, desigur, cu formularea iniţială):

-Corpurile libere se deplasează pe curbe care au curbura şi torsiunea constante.

Observaţi, în special, legătura dintre libertatea corpurilor şi constanţa curburii şi torsiunii curbelor pe care se deplasează corpurile libere! Oare nu este firesc să presupunem că un corp liber se caracterizează tocmai prin faptul că se mişcă pe o curbă la care nu se modifică nimic esenţial, deci la care nu se modifică nici curbura şi nici torsiunea? Nu este oare firesc să tragem concluzia că un corp este supus unor influenţe externe doar dacă curbura sau torsiunea traiectoriei sale suferă modificări? Pentru mine este...

-Corpurile libere se deplasează pe curbe care au curbura şi torsiunea constante.

Miscarea unui corp in campul gravitational se face dupa o traiectorie curba plana (vezi traiectoria unui proiectil), atat timp cat observatorul se afla in repaus fata de pamant. Deci putem spune pe scurt ca prezenta unui camp gravitational induce curbura traiectoriei unui corp. Daca observatorul paraseste pamantul, si se va situa undeva in spatiu, va observa ca traiectoria corpului nu mai este o curba plana, ci devine un arc de elice, datorita miscarii combinate dintre rotatia pamantului si miscarea proiectilului fata de observator. In acest caz putem trage o a doua concluzie, ca miscarea combinata pe doua directii neparalele intr-un camp gravitational, induce curbura si torsiunea unei traiectorii.
Insa facand abstractie de prezenta campurilor in spatiu, un corp liber va avea o traiectorie rectilinie, avand curbura zero, deci implicit si torsiune zero.

Poti sa o intorci pe toate partile tot aiureala estem.Cu riscul de a ma repeta iti reamintesc ca nu orice visam noaptea se adevereste ziua.Si nu o zic cu rautate o zic din propria experienta.

Cel mai bine a sistematizat problema ta este omuldinluna:

" Nu poți să postulezi proprietățile traiectorilor (adică poți, dar n-ajungi nicăieri), ci mai degrabă, ce ai de făcut e să propui legi ale fizicii care să furnizeze ecuații de mișcare de unde acestea rezultă. Fizica asta elicoidală se împiedică în șireturi de la bun început, că se agață de consecințele legilor fizicii (traiectoriile) și nu de legile propriu-zise."

Si de aici in colo putem povestii cat vrem ca tot nu putem misca problema intr-o directie pozitiva.

Traiectorile sunt sensibile la SR ales,or fi curbura si torsiunea parametri fundamentali pentru o curba si independenti de referential dar nu vad cu ce te poate ajuta in a explica de unde rezulta si cum obtinem aceste curburi.
Cat despre a postula ca orice corp "liber" se deplaseaza pe o curba cu aceasta eliminand complect posibilitatea unui curburi si torsiuni nule chiar si in cazul cel mai banal caz posibil deja ajungem in SF-uri si riscam sa ramanem pe veci ancorati acolo.
Oricum postul tau de fata este una dintre posturile tale cele mai logice si mai coerent formulate de cand te citesc pe acest forum chiar daca nu sunt de acord cu informatia pe care o contine.

Răzvan, nu văd legătura între ceea ce am spus eu şi ceea ce spui tu. Principiul formulat de mine este general, independent de modelul cosmologic pe care ne bazăm. Am dat exemplul cu Big Bang-ul doar pentru a scoate mai bine în evidenţă rolul curburii şi torsiunii în studiul Fizicii.

Virgil, nimic din ceea ce spui nu contrazice principiul. Chiar dacă corpurile s-ar mişca pe o traiectorie atât de specială încât să aibă curbura şi torsiunea nule (dar eu consider că corpurile obişnuite nu se mişcă tocmai pe o asemenea traiectorie specială), chiar şi atunci ar fi satisfăcut principiul elicoidal al inerţiei, căci acest principiu nu spune nimic despre valoarea curburii şi torsiunii, ci scoate în evidenţă constanţa acestor valori. Cu această ocazie, rezultă că principiul actual al inerţiei este un caz particular al principiului elicoidal al inerţiei. Deci, Fizica actuală este un caz particular al Fizicii elicoidale.


Mezei, eu continui să cred că forma traiectoriilor are un cuvânt greu de spus în Fizică. În plus, dacă omuldinluna spune că am de propus legi ale Fizicii, pot să spun că principiul propus de mine tocmai asta este, o minunată lege a Fizicii.

Mai mult, principiul inerţiei formulat în Fizica elicoidală nu exclude valorile nule pentru curbură şi torsiune (specifice Fizicii actuale). Deci, Fizica elicoidală nu exclude Fizica actuală. Doar că atrage atenţia asupra faptului că nu valorile curburii şi torsiunii sunt relevante pentru corpul liber, ci constanţa acestor valori.

Abel Cavaşi a scris:

Mezei, eu continui să cred că forma traiectoriilor are un cuvânt greu de spus în Fizică. În plus, dacă omuldinluna spune că am de propus legi ale Fizicii, pot să spun că principiul propus de mine tocmai asta este, o minunată lege a Fizicii.

Mai mult, principiul inerţiei formulat în Fizica elicoidală nu exclude valorile nule pentru curbură şi torsiune (specifice Fizicii actuale). Deci, Fizica elicoidală nu exclude Fizica actuală. Doar că atrage atenţia asupra faptului că nu valorile curburii şi torsiunii sunt relevante pentru corpul liber, ci constanţa acestor valori.

A crede nu este suficient,trebuie sa demonstrezi ca crezul tau este si corect.Poti sa crezi multe dar realitatea este unica si cenzureaza aceste crezuri.Trebuie sa fi flexibil in gandire renunti la ce este gresit si pastrezi ce este corect dupa ce faci asta de 20-30 de ori si esti si istet poate ai sansa sa sintetizezi ceva important.Realitatea este cea care dicteza un model nu modelul dicteaza realitatea.