STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul ---------------    momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------         0.393

 II- Sistemul----------------------------
Jupiter          ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn        ---------------------------------------  0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus  -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933
     
     Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

virgil a scris:Eu consider ca fiecare nivel cosmic respectiv, macro, micro, submicro si hipocosmic, se "scalda" in propriul lui spatiu, ale carui proprietati difera de la un nivel cosmic la altul.
Daca notam cu litera "i" nivelul cosmic putem scrie o relatie fundamentala intre principalele caracteristici ale spatiului precum viteza luminii, permitivitatea (eps) si constanta de interactiune masica "K".
     Ki.Eps,i =(3/2).Pi^2. C^2 ; Aceasta relatie este valabila pentru orice nivel cosmic. De exemplu in macro;
6,67.10^-11. 1,993.10^28=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2 =1,329.10^18 [m/s] ^2;
Iar pentru micro avem;
1,502.10^29. 8,854,10^-12=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2=1,329.10^18 [m/s] ^2
Se vede ca atat pentru constanta de interactiune K, cat si pentru epsilon, sunt valori diferite intre micro si macro, ceia ce inseamna ca sunt spatii diferite.

Problema a fost studiata si de Nasim Haramein, are vreo insemnatate pentru tine?

https://cercetare.forumgratuit.ro/t661-universul-lui-haramein?highlight=Haramein

Fizicienii din ziua de astazi au utilizat o normare a acestora prin introducerea lungimii Planck, care are o masa determinata.
Lungimea Planck a fost conceputa ca fiind cea mai mica lungime din Univers si egala cu Lp=1.616 *10^-33 cm ! si reprezinta timpul
sau distanta pe care o parcurge un foton ca sa se parcurga pe el insusi.
Luand aceasta lungime Planck cu care se masoara toate obiectele din care este facuta materia inconjuratoare si ingramadindu-le intr-un 1 cm^3
Haramein  a observat ca lungimea Planck a fost cuprinsa in acel 1cm^3 de un numar foarte mare de ori asfel incat s-au gasit in ipoteza actuala
a greutatii acelei lungimi Planck 10^93 grame/cm^3 !
Aceasta lungime Planck o accepta toti fizicienii sper ca nu o negi.
Daca se iau toate stelele vizibile din Universul actual grupate in galaxii ,impreuna cu toate miliardele de galaxii ,Universul ar cantari 10 ^55 grame
deci ramane o greutate de 10^93-10^55=10^38 grame greutate neexplicata, si care cel mai probabil este reprezentata de materia neagra.
Deci practic conform constantei Planck de lungime- Universul cunoscut ar incapea intr-un cm^3 si ar mai si ramane!
Calculele ii apartin lui Haramein .

CAdi a scris:

virgil a scris:Eu consider ca fiecare nivel cosmic respectiv, macro, micro, submicro si hipocosmic, se "scalda" in propriul lui spatiu, ale carui proprietati difera de la un nivel cosmic la altul.
Daca notam cu litera "i" nivelul cosmic putem scrie o relatie fundamentala intre principalele caracteristici ale spatiului precum viteza luminii, permitivitatea (eps) si constanta de interactiune masica "K".
     Ki.Eps,i =(3/2).Pi^2. C^2 ; Aceasta relatie este valabila pentru orice nivel cosmic. De exemplu in macro;
6,67.10^-11. 1,993.10^28=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2 =1,329.10^18 [m/s] ^2;
Iar pentru micro avem;
1,502.10^29. 8,854,10^-12=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2=1,329.10^18 [m/s] ^2
Se vede ca atat pentru constanta de interactiune K, cat si pentru epsilon, sunt valori diferite intre micro si macro, ceia ce inseamna ca sunt spatii diferite.

Problema a fost studiata si de Nasim Haramein, are vreo insemnatate pentru tine?

https://cercetare.forumgratuit.ro/t661-universul-lui-haramein?highlight=Haramein

Sincer sa fiu nu am citit teoria lui Haramenin care este abordata la un nivel matematic care ma depaseste. Teoria mea porneste de la un studiu al sistemului solar comparativ cu modelul atomic a lui Bohr care este un model ce tine de fizica clasica si care este abandonat de mecanica cuantica, in mod nejustificat, deoarece mecanica cuantica studiaza microcosmosul din punct de vedere statistic, care nu face decat sa completeze ceia ce a inceput Bohr, descoperind astfel noi proprietati ale particulelor. Important este ca eu am gasit o metoda originala de a stabili peste 20 de relatii de similitudine plus alte relatii pentru constante fizice care pana in prezent nici nu se auzea de ele.
Nu stiu daca va avea cineva pasiunea sa studieze pana la capat lucrarea mea.

virgil a scris:

CAdi a scris:

Problema a fost studiata si de Nasim Haramein, are vreo insemnatate pentru tine?

https://cercetare.forumgratuit.ro/t661-universul-lui-haramein?highlight=Haramein

Sincer sa fiu nu am citit teoria lui Haramenin care este abordata la un nivel matematic care ma depaseste. Teoria mea porneste de la un studiu al sistemului solar comparativ cu modelul atomic a lui Bohr
care este un model ce tine de fizica clasica si care este abandonat de mecanica cuantica, in mod nejustificat, deoarece mecanica cuantica studiaza microcosmosul din punct de vedere statistic,
care nu face decat sa completeze ceia ce a inceput Bohr, descoperind astfel noi proprietati ale particulelor. Important este ca eu am gasit o metoda originala de a stabili peste 20 de relatii de similitudine
plus alte relatii pentru constante fizice care pana in prezent nici nu se auzea de ele.
Nu stiu daca va avea cineva pasiunea sa studieze pana la capat lucrarea mea.

Pentru asta Virgil ai toata stima si admiratia mea .
Eu nu am studiat decat cateva din relatiile tale, e drept acum un an , dar mi s-au parut corecte ca si model intre macro si microcosmos.
Haramein asa cum am scris mai sus a pornit de la metrica Planck cu care a masurat toata materia dupa care a realizat o scara grafica cu care a comparat micro cu macrocosmosul.
Cum a putut sa realizeze acest lucru nu mai stiu, sau am uitat , daca am stiut ceva la vremea respectiva /....2012!

Ce parere ai de lungimea Planck folosita de Nasim Haramein ca metoda de legatura intre micro si macrocosmos?

Lungimea de unda Planck este rezultatul amestecarii unor constante din micro cu altele din macro in aceiasi relatie, ceia ce este o aberatie.; Lungimea Planck se calculeaza cu relatia;
Lp=[(h/2pi).G/c^3 ]^1/2=1.61.10^-35 m;
adica inmulteste constanta lui Planck din microcosmos cu constanta gravitationala ce apartine macrocosmosului, fara sa aiba la baza nici un rationament.
Dupa teoria mea pentru nivelul zero (hipocosmos),dimensiunea minima este lungimea de unda pentru cuanta generatoare a particulei echivalente cu protonul ce are valoarea de 2,59.10^-27 m ;

Se pare ca lungimea de unda Planck a fost masurata si fara constanta gravitationala care apartine macrocosmosului in timp ce viteza c din formula
apartine la ambele sisteme micro si macrocosmos iar constanta Planck implicit microcosmosului , prin utilizarea unui aparat Cavendish :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lungime_Planck

Acum faptul ca Planck utilizeaza elemente din micro si macrocosmos , nu mi s-ar parea un lucru rau, pentru ca chiar tu zici ca microcosmosul
se reflecta in macrocosmos si invers...

Lucrarea principala a lui Nassim Haramein a fost ,, Gravitația cuantică și masa holografică"

Virgil stii cum se spune in Yoga : sunt mii de cai prin care poti atinge un scop (sau poti ajunge la un rezultat)

Insa Nassim Haramein a fost sters din Wikipedia
Munca lui nu este recunoscuta de fizicienii de masa.

Ce sa spun, eu inteleg unificarea prin aplicarea acelorasi relatii la orice nivel cosmic. Dar pentru aceasta trebuie ca lumea sa inteleaga ca tot ce ne inconjoara este doar materie in miscare si nimic altceva. Insa aceasta materie este organizata pe niveluri cosmice, intre care se pot stabili relatii de similitudine.

virgil a scris:Ce sa spun, eu inteleg unificarea prin aplicarea acelorasi relatii la orice nivel cosmic. Dar pentru aceasta trebuie ca lumea sa inteleaga ca tot ce ne inconjoara este doar materie in miscare si nimic altceva.
Insa aceasta materie este organizata pe niveluri cosmice, intre care se pot stabili relatii de similitudine.

Amandoi ati aplicat unificarea micro si macrocosmosului cu unelte diferite. Haramein a umblat la dimensiuni, si a stabilit o scara cu o legatura intre micro si macrocosmos
iar tu la forte si energii Virgil.

CAdi a scris:

virgil a scris:Ce sa spun, eu inteleg unificarea prin aplicarea acelorasi relatii la orice nivel cosmic. Dar pentru aceasta trebuie ca lumea sa inteleaga ca tot ce ne inconjoara este doar materie in miscare si nimic altceva.
Insa aceasta materie este organizata pe niveluri cosmice, intre care se pot stabili relatii de similitudine.

Amandoi ati aplicat unificarea micro si macrocosmosului cu unelte diferite. Haramein a umblat la dimensiuni, si a stabilit o scara cu o legatura intre micro si macrocosmos
iar tu la forte si energii Virgil.

Dar eu am pornit de la cazuri concrete precum sistemul Solar si sistemul atomic, iar el a pornit cu o teorie a spatiului care este mai mult o filozofie a acestuia.

Din punctul meu de vedere spatiul trebuie inteles ca un gaz ideal superdens cu densitatea de ~10^22 kg/m3, in care hipo-particulele sunt organizate asemanator atomilor de hidrogen dar de miliarde de ori mai mici, si sunt in continua miscare de oscilatie cu viteza luminii. Pe langa frecventa fundamentala de ~10^35 1/s, acesti hipo-atomi mai oscileaza si pe alte game de frecvente inferioare din care cea mai mica corespunde macrocosmosului de ~6,5.10^5 1/s. Prin acest spatiu se propaga undele electromagnetice, gravitationale, si altele specifice sub-microcosmosului. In mod accidental cand se ciocnesc doua cuante cu frecventele aratate, dau nastere la o unda stationara ce formeaza o groapa de potential ce reprezinta locul unde se formeaza o particula sau un corp ceresc dupa frecventa cuantelor respective. In macro in aceste gropi de potential se aduna materia in stare micro sub forma de atomi sau molecule dand nastere stelelor sau planetelor. Este gresit sa credem ca masa planetelor genereaza campul gravitational pentru ca acest camp a existat inainte de a se forma planeta, de aceia acceleratia campului creste pe masura ce patrundem sub scoarta planetei. In caz contrar daca masa planetei ar genera campul, acesta ar trebui sa scada pana la zero pe masura ce ne apropiem de centrul planetei, dar acest lucru nu se intampla.
Spatiul cosmic nu este rigid sau inghetat pentru ca la nivel hipo-cosmic acei hipo-atomi nu se leaga in molecule sau microcristale ramanand permanent ca un mediu continuu hiperfin din care iau nastere toate celelalte niveluri cosmice, in care densitatea particulelor este in scadere la nivel de ~10^16 kg/m3. iar a stelelor ajunge la ~10^3 kg/m3, adica se pare ca sunt ca niste bureti, adica niste volume cu o densitate mult mai mica decat a vidului cosmic. In timp ce vidul cosmic vibreaza stationar toate particulele si corpurile sunt in miscare in acest vid, asa cum pe ecranul televizolului toti pixelii stau pe loc, in timp ce imaginile se misca.

0ff topic

Off topic

Off topic

Off topic

Vezi topicul Off topic studiul similitudinii.

Daca are cineva curiozitatea despre cum se poate calcula masa particulelor sau a corpurilor ceresti folosind aceiasi densitate a vidului
cosmic.
https://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_linkhttps://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_link

virgil a scris:Daca are cineva curiozitatea despre cum se poate calcula masa particulelor sau a corpurilor ceresti folosind aceiasi densitate a vidului
cosmic.
https://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_linkhttps://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_link

Si ti se pare rational ca intr-un context similar, masa sau volumul
persoanei tale sa fie calculata ca suma maselor sau volumelor tale in
toate punctele succesive prin care "pendulezi" zilnic ?(Sper ca nu te
impiedica ceva sa faci asta.)
Cat este volumul unui corp ceresc care orbiteaza, calculat cum spui  ?
Este cat volumul pe care il parcurge intr-o orbitare, intr-un an sau
in toata existenta lui ?
Ma intreb daca astfel de exagerari servesc stiinta cu ceva. Vazand
cate formule, cifre si date pe care le consideri adevarate au rezultat
dupa introducerea ideii initiale legata de masa, ma ingrozesc sa
imi imaginez ce reprezinta stiinta fundamentala moderna si cat de
usor poate fi manipulata. Fiindca afirmi ca ai folosit date
recunoscute(ale lui Einstein si altii).
Ce incredere ii mai poti acorda(stiintei), daca provine din asemenea
idei ca cea pe care ai prezentat-o aici, la inceputul pdf ului ?

Vergil _48 esti pe un alt nivel in spirala cunostintelor stiintifice fata de Virgil ca sa poti sa-l contesti. Ai ramas in urma cu 250 de ani !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Daca are cineva curiozitatea despre cum se poate calcula masa particulelor sau a corpurilor ceresti folosind aceiasi densitate a vidului
cosmic.
https://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_linkhttps://drive.google.com/file/d/1tyERWvj_RwqypVNyrzHCUAY8ivDFuWiM/view?usp=share_link

Si ti se pare rational ca intr-un context similar, masa sau volumul
persoanei tale sa fie calculata ca suma maselor sau volumelor tale in
toate punctele succesive prin care "pendulezi" zilnic ?(Sper ca nu te
impiedica ceva sa faci asta.)
Cat este volumul unui corp ceresc care orbiteaza, calculat cum spui  ?
Este cat volumul pe care il parcurge intr-o orbitare, intr-un an sau
in toata existenta lui ?
Ma intreb daca astfel de exagerari servesc stiinta cu ceva. Vazand
cate formule, cifre si date pe care le consideri adevarate au rezultat
dupa introducerea ideii initiale legata de masa, ma ingrozesc sa
imi imaginez ce reprezinta stiinta fundamentala moderna si cat de
usor poate fi manipulata. Fiindca afirmi ca ai folosit date
recunoscute(ale lui Einstein si altii).
Ce incredere ii mai poti acorda(stiintei), daca provine din asemenea
idei ca cea pe care ai prezentat-o aici, la inceputul pdf ului ?

Apreciez faptul ca ai deschis linkul despre masa corpurilor si a particulelor, insa mai mult de cinci minute nu ai zabovit ca sa-l studiezi si patrunzi esenta lucrarii. Trebuie sa intelegi ca particulele elementare nu sunt niste bilute rigide de materie, ci sunt asemanatoare unui roi de albine care zboara continuu cu viteza luminii in jurul unui centru de simetrie descriind niste curbe cu lungimea de unda de (2pi.r), astfel incat sa respecte constanta lui Planck. De exemplu in cazul protonului avem;
h=(2pi.r).M.c =Lambda.M.c = 1,321.10^-15. 1,672.10^-27. 2,997.10^8= 6,620.10^-34 J.s ;
Si inca ceva, aceasta relatie nu o gasesti in nici o carte de fizica.

CAdi a scris:Vergil _48 esti pe un alt nivel in spirala cunostintelor stiintifice fata de Virgil ca sa poti sa-l contesti. Ai ramas in urma cu 250 de ani !

Sa nu exageram, intotdeauna sunt mai multe cai de abordat o problema, din care doar una este cea mai apropiata de adevar.

Parerea mea Virgil este aceasta :
ca un om sa-l poata contesta pe altul in diverse  idei, este ca acel om sa posede  aceleasi cunostinte cu cel contestat , sau apropiate, sau.... mai multe  .
In fine, suntem toti  liberi sa ne dam cu parerea, dar trebuie sa intelegi si ce exprima celalalt.
Si am sa-i dau lui Virgil_48 un exemplu ca sa vada de ce creste masa respectiv volumul in Teoria Relativitatii la viteze foarte mari :

Sa presupunem ca avem un corp cu masa de 1 kg la viteza de 3 m/s si vrem sa aflam cat cantareste acel corp la viteza luminii de sa zicem c= 5 m/s ,
(este o schita de exemplu pentru simplificarea calculelor , bineinteles ca viteza luminii nu este de 5m/s)

aplicam transformarea Lorentz si avem :

m(rel)= m/sqrt[1-(v^2/ c^2)]= 1/ sqrt [1-(3^2/5^2)]= 1/sqrt[1-9/25]=1/sqrt[(25-9)/25]= 1/sqrt[16/25]=1/(4:5)=1/0.8=1.25 kg

deci masa relativa m(rel) a crescut odata cu cresterea vitezei cu 0.25 kg deoarece m(rel)=1.25 kg.

Si explicatia este foarte simpla :
Energia inseamna masa conform celebrei ecuatii : E=mc^2 Creste energia odata cu viteza , creste si masa, nu ?

CAdi a scris:Parerea mea Virgil este aceasta :
ca un om sa-l poata contesta pe altul in diverse  idei, este ca acel om sa posede  aceleasi cunostinte cu cel contestat , sau apropiate, sau.... mai multe  .
In fine, suntem toti  liberi sa ne dam cu parerea, dar trebuie sa intelegi si ce exprima celalalt.

Iti respect parerea mai ales ca ma favorizeaza , dar si Virgil 48 este colegul nostru pe forum si trebuie sa-i lasam libertatea de exprimare chiar daca uneori este contra-productiva.

In exemplu meu este vorba de masa relativa, masa de repaus ramane la fel.
Probabil ca aici este durerea si nu intelege Virgil_48 de ce creste volumul cand ne apropiem de viteza luminii.
Este vorba de masa relativa si de volumul relativ al particulelor elementare.

CAdi a scris:Parerea mea Virgil este aceasta :
ca un om sa-l poata contesta pe altul in diverse  idei, este ca acel om sa posede  aceleasi cunostinte cu cel contestat , sau apropiate, sau.... mai multe  .
In fine, suntem toti  liberi sa ne dam cu parerea, dar trebuie sa intelegi si ce exprima celalalt.
Si am sa-i dau lui Virgil_48 un exemplu ca sa vada de ce creste masa respectiv volumul in Teoria Relativitatii la viteze foarte mari :

Sa presupunem ca avem un corp cu masa de 1 kg la viteza de 3 m/s si vrem sa aflam cat cantareste acel corp la viteza luminii de sa zicem c= 5 m/s ,
(este o schita de exemplu pentru simplificarea calculelor , bineinteles ca viteza luminii nu este de 5m/s)

aplicam transformarea Lorentz si avem :

m(rel)= m/sqrt[1-(v^2/ c^2)]= 1/ sqrt [1-(3^2/5^2)]= 1/sqrt[1-9/25]=1/sqrt[(25-9)/25]= 1/sqrt[16/25]=1/(4:5)=1/0.8=1.25 kg

deci masa relativa m(rel) a crescut odata cu cresterea vitezei cu 0.25 kg deoarece m(rel)=1.25 kg.

Si explicatia este foarte simpla :
Energia inseamna masa conform celebrei ecuatii : E=mc^2  Creste energia odata cu viteza , creste si masa, nu ?

Foarte sugestiv exemplul tau. Sigur ca masa si energia sunt indisolubil legate pentru ca masa se naste din energie si ciudat este ca nici Einstein nu a explicat ca in cazul E=m.c^2 =h.niu ; doar pentru anumite frecvente limita niu0 se nasc particule cu masa de repaus, iar daca frecventa cuantei depaseste acea limita particula respectiva capata si o viteza de miscare, adica o anumita energie cinetica care este egala cu jumatate din produsul dintre constanta lui Planck si diferenta de frecventa niu' care depaseste frecventa lungimii de unda Compton niu0 adica Ec=1/2. m.v^2=h.niu' ;
Intrebarea ramane insa, de ce nu se nasc particule la orice frecventa, ci numai la anumite frecvente foarte precise. Raspunsul meu ar fi, ca particulele sunt existente intr-o forma statica tot timpul in legaturi cu antiparticulele lor si numai acele frecvente fixe pot rupe legatura si pun in libertate o particula. Si pentru ca o cuanta pune in libertate doar o particula dar nu si antiparticula ei, inseamna ca antiparticula ramane legata de o formatiune anume ca un sir de perle albe si negre din care fiecare cuanta smulge cate una asa cum se smulg electronii din atomii bombardati de fotoni. Aceste siraguri de particule ar putea forma niste filamente sau stringuri necunoscute inca.

Observ ca tu legi o particula implicit de antiparticula sa (Yang-Yin) si promovezi acest lucru ca o axioma, atribuind masei echivalenta de energie h.v (unde v este niu,
sau frecventa)
si deci masa particulei va fi  m=h.v/c^2 .
Stim ca pulsatia unei particule (frecventa unghiulara ) este 2n.v  (n este ,,pi" )  v=pulsatia/2n deci energia particulei E=h.v=h. pulsatia/2 n =m.c^2
Insa:  h/2n este Constanta Planck redusa notata cu h deci E=h. ,,pulsatia particulei".

Cu alte cuvinte pulsatia totala a unei particule care depinde de frecventa ar arata  de fapt legatura dintre particula si antiparticula sa
si in momentul cand este bombardata o parte din energia particulei se pierde si ramane antiparticula cu o frecventa schimbata+ o parte din energia ramasa
a particulei initiale, ( dand nastere unei alte particule ), posibil de ce nu ? dar cred ca au loc mai multe fenomene pentru echilibrarea energiilor pe langa schimbarea de frecventa.

CAdi a scris:Observ ca tu legi o particula implicit de antiparticula sa (Yang-Yin) si promovezi acest lucru ca o axioma, atribuind masei echivalenta de energie h.v (unde v este niu,
sau frecventa)
si deci masa particulei va fi  m=h.v/c^2 .
Stim ca pulsatia unei particule (frecventa unghiulara ) este 2n.v  (n este ,,pi" )  v=pulsatia/2n deci energia particulei E=h.v=h. pulsatia/2 n =m.c^2
Insa:  h/2n este Constanta Planck redusa notata cu h deci E=h. ,,pulsatia particulei".

Cu alte cuvinte pulsatia totala a unei particule care depinde de frecventa ar arata  de fapt legatura dintre particula si antiparticula sa
si in momentul cand este bombardata o parte din energia particulei se pierde si ramane antiparticula cu o frecventa schimbata+ o parte din energia ramasa
a particulei initiale, ( dand nastere unei alte particule ),  posibil de ce nu ? dar cred ca au loc mai multe fenomene pentru echilibrarea energiilor pe langa schimbarea de frecventa.

Cred ca este mai mult decat atat, deoarece exista si momentul magnetic care poate face cuplajul dintre particula si antiparticula. Sarcina electrica este prezenta doar intre proton si electron, dar nu cred ca functioneaza si intre electron si pozitron asa cum ne-am astepta, deoarece orice camp electric expermental se realizeaza intre ioni pozitivi si ioni negativi formati in mediul dielectric inclusiv vidul in care se manifesta campul, si doar prin extensie s-a impamantenit ideia ca ar trebui sa existe si o interactiune intre electron si pozitron. Singura informatie despre pozitron ar fi ca in camera cu ceata pozitronii descriu o traiectorie in sens opus electronilor. Daca asociem momentului magnetic al electronilor un sens de rotire a "spatiului inconjurator " si pozitronilor un sens de rotire opus, atunci cele doua momente magnetice se pot cupla asemanator unei legaturi chimice de tip ionic, in care spatiul din jurul particulelor ar capata o miscare curba in circuit inchis in forma de opt, realizand acest cuplaj. Prin spatiul inconjurator trebuie inteles mediul campului magnetic.

virgil a scris:

Cred ca este mai mult decat atat, deoarece exista si momentul magnetic care poate face cuplajul dintre particula si antiparticula. Sarcina electrica este prezenta doar intre proton si electron, dar nu cred ca functioneaza si intre electron si pozitron asa cum ne-am astepta, deoarece orice camp electric expermental se realizeaza intre ioni pozitivi si ioni negativi formati in mediul dielectric inclusiv vidul in care se manifesta campul, si doar prin extensie s-a impamantenit ideia ca ar trebui sa existe si o interactiune intre electron si pozitron. Singura informatie despre pozitron ar fi ca in camera cu ceata pozitronii descriu o traiectorie in sens opus electronilor. Daca asociem momentului magnetic al electronilor un sens de rotire a "spatiului inconjurator " si pozitronilor un sens de rotire opus, atunci cele doua momente magnetice se pot cupla asemanator unei legaturi chimice de tip ionic, in care spatiul din jurul particulelor ar capata o miscare curba in circuit inchis in forma de opt, realizand acest cuplaj. Prin spatiul inconjurator trebuie inteles mediul campului magnetic.

Adica asa ?
[img][/img]
Te apropii de teoria lui Woodycad !

P.S. probabil ca dupa desprinderea legaturilor pozitronii o iau invers

CAdi a scris:Observ ca tu legi o particula implicit de antiparticula sa (Yang-Yin) si promovezi acest lucru ca o axioma, atribuind masei echivalenta de energie h.v (unde v este niu,
sau frecventa)
si deci masa particulei va fi  m=h.v/c^2 .
Stim ca pulsatia unei particule (frecventa unghiulara ) este 2n.v  (n este ,,pi" )  v=pulsatia/2n deci energia particulei E=h.v=h. pulsatia/2 n =m.c^2
Insa:  h/2n este Constanta Planck redusa notata cu h deci E=h. ,,pulsatia particulei"= h.,,omega"=h.O

.....

Am uitat sa imi termin ideea in dizertatia de mai sus , deci masa particulei o putem afla din relatia :
E=h.O=mc^2 rezulta

m=(h.O)/c^2
adica masa unei particule elementare este egala cu Constanta Planck redusa inmultita cu pulsatia particulei si impartita la viteza luminii la patrat (c^2)
in conceptia lui Einstein.

CAdi a scris:

virgil a scris:

Cred ca este mai mult decat atat, deoarece exista si momentul magnetic care poate face cuplajul dintre particula si antiparticula. Sarcina electrica este prezenta doar intre proton si electron, dar nu cred ca functioneaza si intre electron si pozitron asa cum ne-am astepta, deoarece orice camp electric expermental se realizeaza intre ioni pozitivi si ioni negativi formati in mediul dielectric inclusiv vidul in care se manifesta campul, si doar prin extensie s-a impamantenit ideia ca ar trebui sa existe si o interactiune intre electron si pozitron. Singura informatie despre pozitron ar fi ca in camera cu ceata pozitronii descriu o traiectorie in sens opus electronilor. Daca asociem momentului magnetic al electronilor un sens de rotire a "spatiului inconjurator " si pozitronilor un sens de rotire opus, atunci cele doua momente magnetice se pot cupla asemanator unei legaturi chimice de tip ionic, in care spatiul din jurul particulelor ar capata o miscare curba in circuit inchis in forma de opt, realizand acest cuplaj. Prin spatiul inconjurator trebuie inteles mediul campului magnetic.

Adica asa ?
[img]
Te apropii de teoria lui Woodycad !

P.S. probabil ca dupa desprinderea legaturilor pozitronii o iau invers

Nu cred ca este asa, ci pur si simplu sunt siraguri sau lanturi de particule si antiparticule aranjate succesiv si legate electromagnetic. Astfel orice cuanta care este egala sau depaseste energia de legatura desprinde o particula sau o antiparticula, depinzand de locul in care  cuanta  intersecteaza acel lant de protoparticule. Insa si marea de electroni a lui Dirac nu este o teorie de lepadat pentru ca spatiul sau vidul se comporta ca un dielectric in care condensatoarele cu placi care functioneaza in aer, pot functiona si in vid. In aceste conditii este necesar ca vidul sa se poata polariza in campul electric format de placile condensatorului. Tin minte ca fostul nostru coleg MM (D-zeu sa-l ierte !) avea un studiu asupra fulgerelor in care specifica ca odata cu fulgerele care se produc in atmosfera au loc si niste fenomene simultane si in vidul cosmic din afara atmosferei, ceia ce presupune existenta unui mediu propice dar fara de atomi. Desigur nu avem suficiente informatii pentru a spune care este varianta adevarata, insa cert este ca din asazis-ul vid electromagnetic se nasc particulele atomice. Si cum acum fizicienii au umplut spatiul cu bosonul Higgs, nu stiu de ce nu l-am umple si cu celelalte particule si antiparticule aflate intr-o stare latenta, neutra fata de lumea materiala cinetica in care ne aflam.

virgil a scris:
.....Desigur nu avem suficiente informatii pentru a spune care este varianta adevarata, insa cert este ca din asazis-ul vid electromagnetic se nasc particulele atomice.
Si cum acum fizicienii au umplut spatiul cu bosonul Higgs, nu stiu de ce nu l-am umple si cu celelalte particule si antiparticule aflate intr-o stare latenta,
neutra fata de lumea materiala cinetica in care ne aflam.

Aici te apropii de Forever_Man din punct de vedere filozofic !
Oricum este vorba de campuri cuantice care se aseamana cu campurile emanate de creier.

[img][/img]

CAdi a scris:In exemplu meu este vorba de masa relativa, masa de repaus ramane la fel.
Probabil ca aici este durerea si nu intelege Virgil_48 de ce creste volumul cand ne apropiem de viteza luminii.
Este vorba de masa relativa si de volumul relativ al particulelor elementare.

Măi, tu discuti pe acest topic despre subiectul lui sau despre ce inteleg
eu ? Stii ca astea le consider baliverne !
De cand a inceput sa creasca si volumul la o viteza apropiata de
cea a luminii ? Parca cresteau masa, timpul, acum o iau razna toate ?
Inseamna ca un foton ar trebui sa expandeze in volum pana se intinde
in tot Universul. Aberatia lansata de formula nedovedita, dar foarte
indragita, conduce la alta si mai penibila ? Sau ai gresit tu cuvantul
subliniat ?