STUDIUL SIMILITUDINII SISTEMELOR MICRO SI MACRO COSMICE

Rezumarea primului mesaj :

CONSTANTA “MOMENTULUI CINETIC REDUS”

Una din cele mai importante marimi ce caracterizeaza un sistem cosmic , este momentul cinetic al acestuia , respectiv echivalentul constantei lui Planck “h”, care trebuie sa aiba aceiasi valoare, pentru toate sistemele din aceiasi clasa.
Mai exact, toate sistemele de sateliti din sistemul nostru solar, trebuie sa aiba aceiasi constanta pentru momentul cinetic, pe care o vom nota cu “H o sat”.
Ceia ce ne impiedica sa aflam valoarea acestei constante, este in primul rind faptul ca satelitii au mase si marimi diferite (spre deosebire de electroni), si in al doilea rind ca, nu stim care este prima orbita a fiecarei planete, sau care este numarul cuantic principal al fiecarui satelit.
Pentru a depasi acest impediment, vom introduce provizoriu o constanta a momentului cinetic pentru o masa egala cu unitatea. Aceasta constanta o vom
nota cu “Hu” si o vom denumi constanta momentului cinetic redus la unitatea de masa.
Intrucit nu cunoastem pentru nici un satelit numarul cuantic principal “n”, vom considera valoarea lui “Hu” ca fiind cresterea minima intre momentele cinetice unitare a doi sateliti care ocupa orbitele cele mai apropiate.
Pentru aplicarea acestei relatii, a fost necesara intocmirea unui tabel cu datele principalilor sisteme de sateliti, Pamint-Luna, Jupiter, Saturn, Uran, si
Neptun . Cunoscand perioadele de rotatie a acestor sateliti s-au calculat vitezele lor pe orbite,dupa care s-a trecut la intocmirea tabelului urmator:

Tabelul principalelor sisteme de sateliti, cu determinarea momentelorcinetice unitare si a numerelor cuantice orbitale;

I- Sistemul ---------------    momentul cinetic unitar. [x10^11 J.s]
Pamant- Luna ------------------------------         0.393

 II- Sistemul----------------------------
Jupiter          ---------------------------------------- 0. 269

III Sistemul-----------------------------
Saturn        ---------------------------------------  0,235

IV Sistemul------------------------------
Uranus  -------------------------------------------- 0. 190

V Sistemul----------------------------------------
Neptun----------------------------------------------0.188

Astfel s-au putut stabili conform tabelului valoarea momentelor cinetice unitare pentru fiecare sistem in parte, cat si numerele cuantice principale “n” , pentru orbitele ocupate. Cu ajutorul numerelor cuantice principale (luate cu valori intregi), s-au determinat razele orbitelor fundamentale “R1” si vitezele
proprii acestora, respectiv “V1”. Cu “V1” si “R1” s-a trecut la recalcularea momentului cinetic unitar “Hu”, dupa care s-au sintetizat datele in tabelul urmator:

GRAFICUL DE VARIATIE AL MOMENTULUI CINETIC UNITAR PENTRU SISTEME DE SATELITI IN FUNCTIE DE VITEZA PLANETELOR

....................................... Neptun......Uranus...... Saturn......Jupiter........Pamant

viteza planetei
in km/s................................. 5.4..........6.8............. 9.6........13.1............29.8

momentul
cinetic [x10^10J.s]...............1.94........2.02...........2.35........2.695..........3.933
     
     Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

virgil a scris:Despre semnificatia sarcinii electrice puteti citi aici;
https://drive.google.com/file/d/1njkBJPAlAbDLfdlzLbDRR-4nuYXwo2po/view?usp=share_link

Toata teoria asta cade, daca ne gandim macar la un singur atom de hidrogen, care in general e neutru...
In plus, un neutron dupa cca 15 minute in medie devine de la sine putere si vointa un atom de hidrogen.  
Exista si fenomenul invers de colaps al hidrogenului sau al oricarui alt atom si ca urmare materia atomica se pierde definitiv, oricare ar fi atomul.  Devine totul un fel de praf invizibil de neutroni nelegati, dar care cand isi revin dupa cca 15 minute, avem numai hidrogeni ca o explozie.
Sarcinile electrice nu sunt niste ecuatii sau forte...  Una este un electron sau mai multi dar separati, alta este o uniune de electroni cuplati intro scanteie sau fulger sau chiar intrun fulger globular, ce este si el neutru..  Chiar daca exista atomi cu peste 100 de electroni, acel atom este neutru.  Conteaza cum sunt cuplati si cu cine.
Campul pozitiv din jurul sarcinilor se manifesta vizual-fotografiat altcumva decat cel negativ, daca ii facem si fotografiem aura.
Toate sarcinile oscileaza si sunt variabile, chiar foarte variabile in limite largi.
Pe nimeni nu intereseaza cum e o sarcina pozitiva si cum e o sarcina negativa si cum actioneaza la distanta.  Si de ce sarcinile nu se descarca niciodata.
Sarcina electronului sau a protonului nu e constanta, ci e variabila si relativa ca si masa.
Nimeni nu-si pune intrebarea cum de exista si din ce cauza si electroni pozitivi ?
Concluzia. Nu stim ca nu stim ce este corentul ielectric, dar nici nu depunem putin efort si mintea la contributie..  Dar scriem ecuatii si formule ce din coada o sa sune...
Asa, curentul este deci un impuls zice cineva.. Asta inseamna si reciproca, ca si impulsul este un curent... Electronii din curent sunt o masa in miscare, dar cand stationeaza, ce sunt acei coulombi ?

Gafinteanu;
Ai scris o lista de afirmatii din care unele ar merita un raspuns iar altele nu. Ar trebui sa faci singur o triere al acestor afirmatii daca chiar vrei sa primesti raspuns.
Intrebarea mea se refera strict la semnificatia sarcinii electrice pe care am expus-o in cele doua pagini postate mai sus.

Si ce inseamna sarcina in afara de formule ?
Eu zic ca si altii, ca sarcina este starea de dezechilibru in ceea ce priveste torsionarea "spatiului". Adica acel spatiu e mai torsionat intrun sens decat in celalalt.  Spatiul e aproape plin cu particule torsionate in ambele sensuri, dar cel mai grav e cand predomina un sens, chiar pana a fi total torsionat doar intrun sens. Un spatiu total torsionat doar intrun sens este si gaura neagra.  Este o similitudine intre sistemele macro-cosmice (de exemplu GN) si cele micro-cosmice (de exemplu etheronii).
Doar in mahala se mai face fizica...
Singurii care mai stiau si stiu fizica pe aici este fostul nostru Dan Preda si desigur carmaciul nostru Abel Cavasi. Eu nu m-am inclus, fiind la alta categorie.

Sarcina electrica inseamna proprietatea a doua particule complementare de a da nastere unui sistem armonic oscilant numit atom pe baza caruia este cladit tot universul impreuna cu noi. Formulele fac parte din limbajul stiintific prin care unii oameni pot intelege mai mult decat altii.

virgil a scris:. . . . .

       Din graficul de mai sus reiese o descoperire foarte importanta. Se vede clar ca la aceiasi familie de sisteme, momentul cinetic unitar este dependent de viteza nucleului din sistemul respectiv, cu cat planeta este mai departe de Soare, cu atat momentul cinetic unitar este in scadere.
Aceasta presupune ca toate marimile cosmice ale unui sistem sunt variabile, in functie de viteza de deplasare a nucleului. Cu cit viteza nucleului, in cazul de fata
a planetei, este mai mica cu atit momentul cinetic se apropie de o valoare minima notata cu “HU 0,sat ”.

Este o constatare normala, care este de mirare daca nu a fost
evidentiata pana acum.
Ea trebuie sa vina impreuna cu relatia lui Newton, cea pentru forta
gravitationala . Prima se refera la forta gravitationala a
sistemelor de orbitare iar "descoperirea" se refera la momentul
orbitarii. Ma refer la momentul din mecanica.
Forta si momentul sunt cele doua marimi determinante pentru
orice echilibru, incepand cu rezistenta materialelor.
Asa ca ar trebui sa stabilesti(daca nu o ai deja)  relatia de baza
a acestei realitati asa cum a facut Newton. Analize pe corpuri ai
facut destule, este cazul sa existe o relatie care sa poata simula
o orbitare teoretica. Fiindca se vede ca relatia fortei gravitationale
a lui Newton, are nevoie si de altceva pentru ca orbitarea sa fie
complet determinata.
P.S. Tu i-ai spus "momentul redus" dar este vorba de momentul
minim, cel care asigura orbitarea. Daca este mai mare sau mai
mic, orbitarea esueaza treptat. Depinde de diferenta.

Am spus prescurtat "momentul cinetic redus" dar se refera la momentul cinetic pentru o unitate de masa, deoarece satelitii sau planetele au mase diferite deci trebuia sa iau un etalon de masa in calcul si am ales 1 kg. in sistemul SI.
Acest lucru eu l-am descoperit dupa ce am cautat sa fac analogia cu modelul atomic a lui Bohr si am intalnit greutati tocmai din diversitatea maselor corpurilor ceresti. Graficul rezultat este acesta;

Am sa postez aici cate o pagina sau doua de la inceputul lucrarii;
INTRODUCERE

Aceasta lucrare a fost conceputa ca un instrument de studiu, in vederea extinderii orizontului de cunoastere a universului, prin stabilirea unor relatii de asemanare dintre microcosmos si macrocosmos, privind modurile de organizare ale materiei in cele doua niveluri micro si macro cosmice, tinand seama de relatiile de interactiune ale particulelor, respectiv ale corpurilor, existente intr-un anumit spatiu.
Daca ne referim la forma de organizare a materiei, observam ca la nivel microcosmic, materia se prezinta sub forma granulara, discreta, precum ; electroni, nucleoni, mezoni si alte particule, in timp ce la nivel macrocosmic materia se prezinta sub forma de sateliti, planete, stele, nebuloase etc. Atat in microcosmos cat si in macrocosmos materia este organizata in sisteme de particule sau de corpuri ceresti, ce sunt caracterizate de o miscare periodica. Cu alte cuvinte, sistemele cosmice de orice marime ar fi, sunt niste oscilatori armonici naturali, aflati in permanenta stare de echilibru energetic fata de mediul inconjurator. Orice abatere de la acest echilibru, conduce la manifestari de absorbtie, sau emisie de energie din partea sistemelor respective, pana la reechilibrarea energetica a acestora, cu mediul inconjurator.
Daca in microcosmos aceste schimburi energetice pot fi observate in laborator in timpi reali, in macro cosmos evenimentele se produc in mii sau milioane de ani, devenind imposibil de studiat in ansamblul lor.
Desi natura campurilor care interactioneaza in microcosmos este diferita de cea a campurilor macrocosmice, respectiv campul electromagnetic si cel gravitational, au totusi o caracteristica comuna, aceia de a fi liantul materiei organizate in sisteme armonice, avand o raza de actiune nelimitata, a carei intensitate este in scadere cu patratul distantei, asigurand conditiile organizarii particulelor sau corpurilor in sisteme micro sau macrocosmice.
In microcosmos, cel mai simplu si raspandit element este hidrogenul, fapt ce il recomanda ca un sistem armonic natural ce poate fi considerat drept etalon al acestui nivel cosmic. In macrocosmos singurul sistem cunoscut foarte bine este sistemul Solar, fapt pentru care in studiul ce urmeaza vom lua in calcul parametrii acestuia (mase, viteze, orbite), cat si sistemele de sateliti ai planetelor respective.
Cel mai simplu sistem armonic , presupune existenta unei mase mari drept suport (M) de care este legata printr-un arc, o masa mult mai mica (m) care oscileaza in jurul pozitiei de echilibru.
In cazul sistemelor naturale, masa suport este numita nucleu, iar legatura cvasi-elastica intre cele doua mase este asigurata de campul central de interactiune dintre ele. Forta de atractie sau de respingere dintre corpuri nu reprezinta decat tendinta celor doua corpuri de a ocupa pozitia relativa (distanta) corespunzatoare starii energetice in care se afla. La sistemele atomice legatura cvasi-elastica este asigurata de campul electrostatic dintre nucleu si electron, pe cand in macrocosmos legatura cvasi-elastica este data de campul gravitational al corpului ceresc (stea sau planeta) in jurul caruia orbiteaza o planeta sau un satelit, dupa caz.
Fenomenul in sine este mai subtil deoarece nu exista orbite perfect circulare, ci numai orbite mai mult sau mai putin eliptice ceia ce inseamna o variatie periodica a distantei dintre nucleu si corpul sau particula orbitala. Deci avem de a face cu o variatie periodica a energiei cinetice si a energiei potentiale ceia ce ne indreptateste sa afirmam ca fiecare sistem cosmic natural este un oscilator armonic rotational, existand in permanenta o corelatie intre perioada oscilatiei radiale cu perioada de rotatie in jurul centrului de masa. Aceste oscilatii sunt in consonanta cu oscilatiile campului central, adica intreg ansamblul format din nucleul sistemului, particula sau corpul care il orbiteaza cat si campul central au o frecventa de oscilatie proprie iar atunci cand sunt in echilibru energetic cu mediul, nu absoarbe, si nici nu emite energie. Acest principiu caracterizeaza atat sistemele atomice cat si sistemele gravitationale, iar energia absorbita sau emisa este sub forma de cuante electromagnetice pentru microcosmos si unde gravitationale pentru macrocosmos.
In lucrarea de fata vom cauta sa stabilim asemanarile care pot exista intre formele de organizare dintre sistemele micro si macrocosmice.

virgil a scris:Am spus prescurtat "momentul cinetic redus" dar se refera la momentul cinetic pentru o unitate de masa, deoarece satelitii sau planetele au mase diferite deci trebuia sa iau un etalon de masa in calcul si am ales 1 kg. in sistemul SI.
Acest lucru eu l-am descoperit dupa ce am cautat sa fac analogia cu modelul atomic a lui Bohr si am intalnit greutati tocmai din diversitatea maselor corpurilor ceresti. Graficul rezultat este acesta;

Prea multe vorbe in raspunsul precedent pentru a ocoli ceace devine
evident: daca esti primul din lume care evidentiaza aceasta situatie,
esti pe cale sa stabilesti Legea IIa a orbitarii.
Legea Ia va ramane cea a lui Newton.
Legea ta se refera la momentul cinetic gravitational in timp ce legea
lui Newton stabileste forta gravitationala in orbitare.
Imi pare rau sa vad cum iti ascunzi capul in microcosmos in loc sa
finalizezi ceva esential pentru fizica clasica si astronomie.
De forma orbitelor nu te ocupa . Orbita esentiala este cea rotunda apoi
ea se compune cu pendularea. Asta nu este o prioritate, se poate
studia ulterior.
Acum este important sa mai faci un pas si sa stabilesti o relatie credibila.

Nu-i vorba de o relatie, aici este vorba de cuantificarea sistemului solar dupa modelul atomic a lui Bohr.

virgil a scris:Nu-i vorba de o relatie, aici este vorba de cuantificarea sistemului solar dupa modelul atomic a lui Bohr.

Nu te mai inteleg ! Vrei sa blochezi finalizarea clara la care
conduce cercetarea ta. Ai clienti care vor sa o valorifice pe
numele vreunui smecher din occident pentru un Nobel ?
Asta cu modelul atomic este numai butaforie. Daca ai
intentionat sa evidentiezi o similitudine, in grafic sunt
trecute planetele !

Este mai complicata treaba, ca eu am descoperit acea variatie a momentului cinetic in functie de viteza sistemului pornind de la asemanarea cu sistemul atomic. Abia dupa aceia am facut aceasta descoperire.

Atasez aici un linck unde fac echivalenta sarcinii electrice cu un impuls;
https://drive.google.com/file/d/1mVDzzMLFeWIZHD7OFFNq4fXKpNQo-Jyx/view?usp=share_link

virgil a scris:Este mai complicata treaba, ca eu am descoperit acea variatie a momentului cinetic in functie de viteza sistemului pornind de la asemanarea cu sistemul atomic. Abia dupa aceia am facut aceasta descoperire.

Si ce te opreste sa incerci o finalizare clasica ? Intr-o forma
adaptabila cu relatia lui Newton.
Despre sistemul atomic sunt putini care realizeaza ca are un
moment cinetic. Dar evidentierea acestuia intr-o forma
conectata cu relatia fortei gravitationale, ar ajunge sa fie
cunoscuta si in primul an de fizica.
Nu pot sa cred ca trebuie sa-ti spun eu asta ! Nu conteaza
daca obtii un rezultat remarcabil in alta directie decat cea in
care ai pornit. Probabil ca multe descoperiri au aparut astfel.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Este mai complicata treaba, ca eu am descoperit acea variatie a momentului cinetic in functie de viteza sistemului pornind de la asemanarea cu sistemul atomic. Abia dupa aceia am facut aceasta descoperire.

Si ce te opreste sa incerci o finalizare clasica ? Intr-o forma
adaptabila cu relatia lui Newton.
Despre sistemul atomic sunt putini care realizeaza ca are un
moment cinetic. Dar evidentierea acestuia intr-o forma
conectata cu relatia fortei gravitationale, ar ajunge sa fie
cunoscuta si in primul an de fizica.
Nu pot sa cred ca trebuie sa-ti spun eu asta ! Nu conteaza
daca obtii un rezultat remarcabil in alta directie decat cea in
care ai pornit. Probabil ca multe descoperiri au aparut astfel.

In ce priveste acea formula de care vorbesti ar insemna sa scriu o relatie din care sa rezulte orbitele admise in orice sistem cosmic, ceia ce nu este usor.

Virgil,
Din perspectiva admiterii expansiunii Cosmosului, admiti o similitudine micro/ macro de expansiune ? Adica un Cosmos in expansiune se " dilata " si la nivel micro ?

eugen a scris:Virgil,
Din perspectiva admiterii expansiunii Cosmosului, admiti o similitudine micro/ macro de expansiune ? Adica un Cosmos in expansiune se " dilata " si la nivel micro ?

La nivel micro iei o picatura de apa si vezi ca se evapora, adica moleculele de apa se desprind una cate una atunci cand energia lor depaseste energia legaturilor tensiunii superficiale a picaturii. Deci universul nostru este doar o picatura de materie la o alta scara dimensionala.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Este mai complicata treaba, ca eu am descoperit acea variatie a momentului cinetic in functie de viteza sistemului pornind de la asemanarea cu sistemul atomic. Abia dupa aceia am facut aceasta descoperire.

Si ce te opreste sa incerci o finalizare clasica ? Intr-o forma
adaptabila cu relatia lui Newton.
Despre sistemul atomic sunt putini care realizeaza ca are un
moment cinetic. Dar evidentierea acestuia intr-o forma
conectata cu relatia fortei gravitationale, ar ajunge sa fie
cunoscuta si in primul an de fizica.
Nu pot sa cred ca trebuie sa-ti spun eu asta ! Nu conteaza
daca obtii un rezultat remarcabil in alta directie decat cea in
care ai pornit. Probabil ca multe descoperiri au aparut astfel.

Momentul cinetic din fizica obisnuita este :
L = m x v x r
Din legea orbitarii(Newton) rezulta v in forma urmatoare:
v_o = ( G x M x r ^-1) ^1/2
G este constanta gravitationala iar M este masa corpului central.
Rezulta pentru L din orbitare(minim) urmatoarea relatie :
L_o = m x r x v_o = m x r x  ( G x M x r ^-1) ^1/2 =
  =  m x (G x M x r) ^1/2
Se vede ca in aceasta relatie nu exista v_o, deci pentru
un sistem orbital M, m, r, momentul cinetic L_o nu
depinde de viteza orbitarii, fiindca aceasta este data(unica),
iar momentul cinetic este cel minim. O abatere de la aceasta
relatie face ca orbitarea(circulara) sa fie instabila.  Ce parere ai ?
Pot incerca o verificare aproximativa pentru cazul Lunii.

Momentul cinetic este o constanta pentru fiecare tip de sistem. Adica pentru sateliti este cel mai mic, apoi pentru planete, apoi pentru stele de tipul soarelui s.a.m.d. pana la galaxii. Insa aceasta constanta H0 se mai inmulteste cu coeficientul de viteza notat cu "fi" si cu numarul de sarcina gravitationala "Z". Nu ai cum sa compari la doua planete diferite momentele cinetice pentru ca ele au mase diferite si viteze diferite pentru ca fiecare se gaseste pe o alta orbita. Daca vrei sa citesti mai in amanunt problema momentului cinetic o gasesti dela pagina 36 -46  aici. In tabelul nr.9 pag.42 gasesti toate constantele momentelor cinetice pentru fiecare familie de sisteme cosmice. Dar aceste constante se particularizeaza in functie de masa corpului exprimat printr-un numar de sarcina Z si coeficientul de viteza.

https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link

virgil_48 a scris:. . . . .
Momentul cinetic din fizica obisnuita este :
L = m x v x r
Din legea orbitarii(Newton) rezulta v in forma urmatoare:
v_o = ( G x M x r ^-1) ^1/2
G este constanta gravitationala iar M este masa corpului central.
Rezulta pentru L din orbitare(minim) urmatoarea relatie :
L_o = m x r x v_o = m x r x  ( G x M x r ^-1) ^1/2 =
  =  m x (G x M x r) ^1/2
Se vede ca in aceasta relatie nu exista v_o, deci pentru
un sistem orbital M, m, r, momentul cinetic L_o nu
depinde de viteza orbitarii, fiindca aceasta este data(unica),
iar momentul cinetic este cel minim. O abatere de la aceasta
relatie face ca orbitarea(circulara) sa fie instabila.  Ce parere ai ?
Pot incerca o verificare aproximativa pentru cazul Lunii.

Considerand momentul cinetic al orbitarii L si L_o, fac
urmatoarea departajare:
- L se calculeaza folosind numai masuratorile astronomice.
- L_o se calculeaza cu viteza v_o dedusa
prin prelucrarea relatiei lui Newton. Cum se vede in citat.
L_o corespunde unei orbitari circulare stabile=> v_o va indica
acelasi lucru. Fiindca m si r sunt identice pentru L si L_o.
Apare posibilitatea de a stabili daca o orbita este stabila in
timp, comparand pe v cu v_o.
Deocamdata ca exercitiu, numai pentru o orbita teoretic
circulara. Daca se confirma, se poate avansa la orbitarile
reale.
P.S. Repet :
- v este viteza reala a corpului care orbiteaza, stabilita prin
masuratori, cum se face in mod normal(?)
- v_o este viteza calculata cu formula din citat.

In natura nu exista orbita perfect circulara, pentru ca sistemul nu ar mai fi armonic, adica nu am mai avea pendularea permanenta intre o energie potentiala si alta cinetica. Intradevar calculul constantei momentului cinetic se face considerand o orbita circulara, pentru ca lucrurile s-ar complica foarte mult. Insa cand vorbim despre momentul cinetic al unui sistem, acesta trebuie sa fie valabil pentru toate planetele sau dupa caz satelitii sistemului. Astfel pentru prima orbita a sistemului care poate fi ocupata sau nu, adica nu stii exact care este, se defineste constanta acelui sistem, apoi toate celelalte planete au aceiasi constanta inmultita cu un numar care teoretic trebuie sa fie intreg. In aceste conditii cum determini constanta momentului cinetic al sistemului Solar de exemplu? Suntem inclinati sa credem ca Mercur este pe prima orbita a Soarelui, dar in realitate Mercur se afla pe o orbita mai mare decat este teoretic necesar. De altfel toate planetele mici Mercur, Venus, Pamant, au abateri de la orbita teoretica pe care ar trebui sa fie, probabil datorita unui cataclism care a spulberat o planeta intre Pamant si Jupiter, lasand in urma cu un roi de asteroizi.
Incearca sa citesti ce ti-am trimis.

Fiindca incerci sa demonstrezi "similitudinea", te-ai luptat de la
inceput cu problema unui sistem orbital, cum este cel atomic.
Eu incerc sa descifrez, desi probabil au facut-o altii cu mult inaintea
mea, mecanica orbitarii unui binom simplu, corp central + satelit.
Acesta se situeaza sub nivelul cercetarii tale, dar nu mi se pare ca
ar fi inutil. Ba chiar ar putea sa o sprijine.
Deocamdata relatia de mai sus,  v_o = ( G x M x r ^-1) ^1/2 ma pune
pe ganduri.

Virgil a raspuns;
G [N.m^2/Kg^2]= [m^3/Kg.s^2]; deci v0^2[m/s]^2=[m^3/Kg.s^2].[Kg]/[m]=[m]^2/[s]^2;
Relatia este corecta daca aproximam orbita cu un cerc. In realitate valoarea lui G variaza la afeliu fata de periheliu pentru orbitele eliptice asa cum arata si in topicul privind variabilitatea constantei gravitationale de Turcu Vasile.

Viteza orbitala a unui satelit nu depinde de masa lui, dar
depinde de masa corpului central ?      
La distanta stiuta de Pamant, ar putea orbita identic o Luna mai mare
sau mai mica ?
Cercetarea ta are vreo explicatie cu privire la asta ?

Virgil a raspuns;
Citeste la pag.38 cap.5.2 unde se trateaza sistemul binar Pamant-Luna, pentru determinarea vitezei initiale v0 pentru macrocosmos.

https://drive.google.com/file/d/13gONOTx6DN_P0eK0VT9nmKpZSnN1hdnB/view?usp=share_link

P.S. In relatia de mai sus a lui v_o, aceasta are desi nu pare,
intr-adevar unitatea de masura a vitezei : m/s.

virgil_48 a scris:. . . . .

Virgil a raspuns;
G [N.m^2/Kg^2]= [m^3/Kg.s^2]; deci v0^2[m/s]^2=[m^3/Kg.s^2].[Kg]/[m]=[m]^2/[s]^2;
Relatia este corecta daca aproximam orbita cu un cerc. In realitate valoarea lui G variaza la afeliu fata de periheliu pentru orbitele eliptice asa cum arata si in topicul privind variabilitatea constantei gravitationale de Turcu Vasile.

Viteza orbitala a unui satelit nu depinde de masa lui, dar
depinde de masa corpului central ?      
La distanta stiuta de Pamant, ar putea orbita identic o Luna mai mare
sau mai mica ?
Cercetarea ta are vreo explicatie cu privire la asta ?

Virgil a raspuns;
Citeste la pag.38 cap.5.2 unde se trateaza sistemul binar Pamant-Luna, pentru determinarea vitezei initiale v0 pentru macrocosmos.

https://drive.google.com/file/d/13gONOTx6DN_P0eK0VT9nmKpZSnN1hdnB/view?usp=share_link
. . . . .

Presupunand ca similitudinea sustinuta de tine este lege, ar putea fi
utilizata pentru stabilirea unor cantitati(mase, viteze, distante) care nu
se pot masura prin mijloacele astronomiei ? Sau macar ca acestea sa
fie comparate cu cele rezultate din calcul pentru verificare?

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:. . . . .

Virgil a raspuns;
G [N.m^2/Kg^2]= [m^3/Kg.s^2]; deci v0^2[m/s]^2=[m^3/Kg.s^2].[Kg]/[m]=[m]^2/[s]^2;
Relatia este corecta daca aproximam orbita cu un cerc. In realitate valoarea lui G variaza la afeliu fata de periheliu pentru orbitele eliptice asa cum arata si in topicul privind variabilitatea constantei gravitationale de Turcu Vasile.

Viteza orbitala a unui satelit nu depinde de masa lui, dar
depinde de masa corpului central ?      
La distanta stiuta de Pamant, ar putea orbita identic o Luna mai mare
sau mai mica ?
Cercetarea ta are vreo explicatie cu privire la asta ?

Virgil a raspuns;
Citeste la pag.38 cap.5.2 unde se trateaza sistemul binar Pamant-Luna, pentru determinarea vitezei initiale v0 pentru macrocosmos.

https://drive.google.com/file/d/13gONOTx6DN_P0eK0VT9nmKpZSnN1hdnB/view?usp=share_link
. . . . .

Presupunand ca similitudinea sustinuta de tine este lege, ar putea fi
utilizata pentru stabilirea unor cantitati (mase, viteze, distante) care nu
se pot masura prin mijloacele astronomiei ? Sau macar ca acestea sa
fie comparate cu cele rezultate din calcul pentru verificare?

De undeva trebuie inceputa cunoasterea, si evident incepe cu observarea astronomica cu care se pot masura dimensiunile, razele orbitelor. si perioadele de orbitare si de rotatie in jurul axei. Teoria mea poate duce la cunoasterea altor date precum masele, numarul de sarcina gravitationala, perioadele de orbitare etc,  evident date teoretice care se pot confrunta cu cele reale.

virgil a scris:In natura nu exista orbita perfect circulara, pentru ca sistemul nu ar mai fi armonic, adica nu am mai avea pendularea permanenta intre o energie potentiala si alta cinetica. Intradevar calculul constantei momentului cinetic se face considerand o orbita circulara, pentru ca lucrurile s-ar complica foarte mult. Insa cand vorbim despre momentul cinetic al unui sistem, acesta trebuie sa fie valabil pentru toate planetele sau dupa caz satelitii sistemului. Astfel pentru prima orbita a sistemului care poate fi ocupata sau nu, adica nu stii exact care este, se defineste constanta acelui sistem, apoi toate celelalte planete au aceiasi constanta inmultita cu un numar care teoretic trebuie sa fie intreg. In aceste conditii cum determini constanta momentului cinetic al sistemului Solar de exemplu? Suntem inclinati sa credem ca Mercur este pe prima orbita a Soarelui, dar in realitate Mercur se afla pe o orbita mai mare  decat este teoretic necesar. De altfel toate planetele mici Mercur, Venus, Pamant, au abateri de la orbita teoretica pe care ar trebui sa fie, probabil datorita unui cataclism care a spulberat o planeta intre Pamant si Jupiter, lasand in urma cu un roi de asteroizi.
Incearca sa citesti ce ti-am trimis.

Esti de acord ca o planeta a sistemului Solar ar putea fi mutata de pe
orbita ei pe alta mai apropiata sau mai departata de Soare daca ar exista
motoare de propulsie atât de puternice incat sa-i franeze sau sa-i accelereze
viteza tangentiala ? Ba chiar ca i s-ar putea corecta cu acele motoare, forma
elipsoidala a orbitei ca sa devina circulara ?
Este vorba bineinteles de o simulare teoretica, numai un subiect de discutie,
dar ar putea avea si consecinte in acest topic.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:In natura nu exista orbita perfect circulara, pentru ca sistemul nu ar mai fi armonic, adica nu am mai avea pendularea permanenta intre o energie potentiala si alta cinetica. Intradevar calculul constantei momentului cinetic se face considerand o orbita circulara, pentru ca lucrurile s-ar complica foarte mult. Insa cand vorbim despre momentul cinetic al unui sistem, acesta trebuie sa fie valabil pentru toate planetele sau dupa caz satelitii sistemului. Astfel pentru prima orbita a sistemului care poate fi ocupata sau nu, adica nu stii exact care este, se defineste constanta acelui sistem, apoi toate celelalte planete au aceiasi constanta inmultita cu un numar care teoretic trebuie sa fie intreg. In aceste conditii cum determini constanta momentului cinetic al sistemului Solar de exemplu? Suntem inclinati sa credem ca Mercur este pe prima orbita a Soarelui, dar in realitate Mercur se afla pe o orbita mai mare  decat este teoretic necesar. De altfel toate planetele mici Mercur, Venus, Pamant, au abateri de la orbita teoretica pe care ar trebui sa fie, probabil datorita unui cataclism care a spulberat o planeta intre Pamant si Jupiter, lasand in urma cu un roi de asteroizi.
Incearca sa citesti ce ti-am trimis.

Esti de acord ca o planeta a sistemului Solar ar putea fi mutata de pe
orbita ei pe alta mai apropiata sau mai departata de Soare daca ar exista
motoare de propulsie atât de puternice incat sa-i franeze sau sa-i accelereze
viteza tangentiala ? Ba chiar ca i s-ar putea corecta cu acele motoare, forma
elipsoidala a orbitei ca sa devina circulara ?
Este vorba bineinteles de o simulare teoretica, numai un subiect de discutie,
dar ar putea avea si consecinte in acest topic.

Teoretic vorbind cred ca ar fi posibil, dar modificarea orbitei ar tine atat timp cat am putea actiona asupra planetei respective. In momentul incetarii actionarii asupra corpului, acesta ar reveni la orbita initiala. Fiecare corp ceresc se naste cu o amprenta proprie de energie cinetica si potentiala si de o serie de implicatii cum ar fi rotatia in jurul propriei axe, coeficientul de viteza " fi" care are implicatii asupra numarului de sarcina gravitationala Z, si chiar asupra masei respective.
Ca sa intelegi mai bine acest lucru trebuie sa-ti amintesc ca eu sustin ca fiecare sistem micro sau macrocosmic este un sistem armonic rotational unic. Un exemplu intuitiv ar fi daca luam in calcul o masina de spalat automata care vibreaza in timpul functionarii. Noi intervenim asupra ei cu niste tampoane de cauciuc si alte metode de echilibrare. Dar in momentul cand vom scoate tampoanele de cauciuc vibratia masinii ar redeveni ca mai inainte. Asa se comporta orice sistem armonic din natura.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:
Esti de acord ca o planeta a sistemului Solar ar putea fi mutata de pe
orbita ei pe alta mai apropiata sau mai departata de Soare daca ar exista
motoare de propulsie atât de puternice incat sa-i franeze sau sa-i accelereze
viteza tangentiala ? Ba chiar ca i s-ar putea corecta cu acele motoare, forma
elipsoidala a orbitei ca sa devina circulara ?
Este vorba bineinteles de o simulare teoretica, numai un subiect de discutie,
dar ar putea avea si consecinte in acest topic.

Teoretic vorbind cred ca ar fi posibil, dar modificarea orbitei ar tine atat timp cat am putea actiona asupra planetei respective. In momentul incetarii actionarii asupra corpului, acesta ar reveni la orbita initiala.
. . . . .

Acest raspuns necesita o mai indelungata chibzuinta !
Daca impui pe cale artificiala o orbitare echilibrata perfect, cum se mai
dezechilibreaza ? Are orbitarea memorie ?
Orice miscare dezechilibrata cauta un echilibru stabil !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:
Esti de acord ca o planeta a sistemului Solar ar putea fi mutata de pe
orbita ei pe alta mai apropiata sau mai departata de Soare daca ar exista
motoare de propulsie atât de puternice incat sa-i franeze sau sa-i accelereze
viteza tangentiala ? Ba chiar ca i s-ar putea corecta cu acele motoare, forma
elipsoidala a orbitei ca sa devina circulara ?
Este vorba bineinteles de o simulare teoretica, numai un subiect de discutie,
dar ar putea avea si consecinte in acest topic.

Teoretic vorbind cred ca ar fi posibil, dar modificarea orbitei ar tine atat timp cat am putea actiona asupra planetei respective. In momentul incetarii actionarii asupra corpului, acesta ar reveni la orbita initiala.
. . . . .

Acest raspuns necesita o mai indelungata chibzuinta !
Daca impui pe cale artificiala o orbitare echilibrata perfect, cum se mai
dezechilibreaza ? Are orbitarea memorie ?
Orice miscare dezechilibrata cauta un echilibru stabil !

Fiecare sistem cosmic este un oscilator armonic caracterizat de o frecventa proprie fundamentala si o serie de armonici pe care oscileaza planetele sau satelitii acestora generand o ampreta a sistemului, pe care nu o poti schimba decat printr-un cataclism de distrugere sau recombinare.
Un sistem cosmic este ca un instrument muzical care are propria amprenta muzicala si orice incercare de modificare duce la dezacordarea acestuia.

Despre Campul Gravitational.
In lucrarea mea fac o asemanare dintre campul electrostatic al nucleului atomic si campul gravitational al unei galaxii. Ceia ce difera intre acestea este doar scara de dimensiune.
Stim din fizica relatia care de da intensitatea campului electric pentru atom notat cu "Ea";
Ea=(1/4pi .eps).e/Ra^2 ;
in care ; eps. este permitivitatea vidului din spatiul atomic.
e este sarcina electrica a nucleului atomic.
Ra este raza orbitei unui electron aflat in primul orbital.
Stim din fizica ca fiecare marime are unitati de masura proprii. eps [F/m]; iar faradul reprezinta raportul dintre Coulomb pe Volt. F[C/V]
Deci pentru epsilon avem; eps [C/V.m]
Sarcina electrica se masoara in Coulombi; e[C];
Raza orbitei se masoara in metri; Ra[m];
Introducem aceste unitati de masura in relatia de mai sus, facem simplificarile si obtinem pentru campul electric Ea se masoara in Volti /metru; Ea [V/m]
Acum intervin eu si arat ca unitatea de masura a intensitatii curentului in SI este Newtonul adica o forta, iar din fizica stim ca puterea electrica Pe este produsul dintre intensitatea curentului si tensiune Pe=I.U;
si tot din fizica puterea mecanica Pm este produsul dintre o forta si viteza.
Pm=F.v;
Puterea se masoara in Jouli pe secunda sau in Wati.
Din cele doua relatii ale puterii vedem ca primul termen este o forta deci si al doilea termen trebuie sa fie o viteza, adica tensiunea electrica are dimensiunile unei viteze V[m/s];
Revenim asupra unitatii de masura a intensitatii campului Ea [V/m]; si exprimam voltul ca o viteza si avem; Ea [V/m] =[m/s.m]; simplificam metrul de la numarator cu metrul de la numitor si rezulta ca intensitatea campului electric se masoara in [1/s] adica in Herti fiind o frecventa. Ea[1/s]; sau Ea[Hz];
Notati ca aceasta mica demonstratie nu exista in fizica, si ca o demonstratie asemanatoare se poate face si pentru campul gravitational rezultand ca si Eg [1/s]; dar pentru aceasta este nevoie de teoria mea privind similitudinea sistemelor micro si macrocosmice.

Eu consider ca fiecare nivel cosmic respectiv, macro, micro, submicro si hipocosmic, se "scalda" in propriul lui spatiu, ale carui proprietati difera de la un nivel cosmic la altul. Daca notam cu litera "i" nivelul cosmic putem scrie o relatie fundamentala intre principalele caracteristici ale spatiului precum viteza luminii, permitivitatea (eps) si constanta de interactiune masica "K".
Ki.Eps,i =(3/2).Pi^2. C^2 ; Aceasta relatie este valabila pentru orice nivel cosmic. De exemplu in macro;
6,67.10^-11. 1,993.10^28=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2 =1,329.10^18 [m/s] ^2;
Iar pentru micro avem;
1,502.10^29. 8,854,10^-12=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2=1,329.10^18 [m/s] ^2
Se vede ca atat pentru constanta de interactiune K, cat si pentru epsilon, sunt valori diferite intre micro si macro, ceia ce inseamna ca sunt spatii diferite.

virgil a scris:Eu consider ca fiecare nivel cosmic respectiv, macro, micro, submicro si hipocosmic, se "scalda" in propriul lui spatiu, ale carui proprietati difera de la un nivel cosmic la altul.
Daca notam cu litera "i" nivelul cosmic putem scrie o relatie fundamentala intre principalele caracteristici ale spatiului precum viteza luminii, permitivitatea (eps) si constanta de interactiune masica "K".
     Ki.Eps,i =(3/2).Pi^2. C^2 ; Aceasta relatie este valabila pentru orice nivel cosmic. De exemplu in macro;
6,67.10^-11. 1,993.10^28=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2 =1,329.10^18 [m/s] ^2;
Iar pentru micro avem;
1,502.10^29. 8,854,10^-12=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2=1,329.10^18 [m/s] ^2
Se vede ca atat pentru constanta de interactiune K, cat si pentru epsilon, sunt valori diferite intre micro si macro, ceia ce inseamna ca sunt spatii diferite.

Problema a fost studiata si de Nasim Haramein, are vreo insemnatate pentru tine?

https://cercetare.forumgratuit.ro/t661-universul-lui-haramein?highlight=Haramein

Fizicienii din ziua de astazi au utilizat o normare a acestora prin introducerea lungimii Planck, care are o masa determinata.
Lungimea Planck a fost conceputa ca fiind cea mai mica lungime din Univers si egala cu Lp=1.616 *10^-33 cm ! si reprezinta timpul
sau distanta pe care o parcurge un foton ca sa se parcurga pe el insusi.
Luand aceasta lungime Planck cu care se masoara toate obiectele din care este facuta materia inconjuratoare si ingramadindu-le intr-un 1 cm^3
Haramein  a observat ca lungimea Planck a fost cuprinsa in acel 1cm^3 de un numar foarte mare de ori asfel incat s-au gasit in ipoteza actuala
a greutatii acelei lungimi Planck 10^93 grame/cm^3 !
Aceasta lungime Planck o accepta toti fizicienii sper ca nu o negi.
Daca se iau toate stelele vizibile din Universul actual grupate in galaxii ,impreuna cu toate miliardele de galaxii ,Universul ar cantari 10 ^55 grame
deci ramane o greutate de 10^93-10^55=10^38 grame greutate neexplicata, si care cel mai probabil este reprezentata de materia neagra.
Deci practic conform constantei Planck de lungime- Universul cunoscut ar incapea intr-un cm^3 si ar mai si ramane!
Calculele ii apartin lui Haramein .