Să colaborăm pentru teoria absolută!

Rezumarea primului mesaj :

Iată ce m-am gândit azi. Văd că forumul e plin de „idioţi” plini de idei (printre care, cu mândrie, mă număr şi eu, s-o recunoaştem). Unu zice una, altu zice alta, dar cu toţii tindem să ne apropiem de un adevăr absolut, numai că o facem separat. Ce-ar fi dacă am pune gând la gând şi am construi în comun o teorie de la temelii, o teorie care să crească văzând cu ochii şi să fie mai înaltă decât oricare alta de până acum?

Mai concret, mă gândesc ca, dacă se adună idei eficiente pentru aceasta, să înfiinţăm ad-hoc o secţiune separată în care să prezentăm definiţiile, axiomele, concluziile, previziunile şi aplicaţiile teoriei. Pentru aceasta, trebuie ca în acest topic să văd că se adună idei concrete cu care să fim cu toţii de acord. Dacă va exista o singură obiecţie la o anumită idee, atunci aceasta va mai trebui dezbătută până când nu mai există obiecţii sau până când ideea este aruncată la gunoi. Dezbaterile trebuie să fie privitoare la definiţiile teoriei, la axiomele ei, teoremele ei, etcetera.

Aşadar, ce părere aveţi? O punem de-o teorie universală? Putem construi aşa ceva? Cum ar arăta o teorie universală? De la ce fel de noţiuni ar porni ea şi pe ce drumuri ar merge?

De exemplu, eu aş răspunde astfel la întrebările anterioare:
-da, putem construi o teorie universală;
-teoria universală ar trebui să pornească de la punctul geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid (luxoni);
-să se bazeze numai pe matematică.

Vă mulţumesc şi ne doresc succes la dezbateri!


[Evoluţia cronologică a topicului]

-curiosul apreciază ideea
-gafiteanu pune accent pe ciocniri
-virgil sugerează că ar trebui să umblăm la noţiunile matematice
-gafiteanu sugerează că ar exista o particulă indivizibilă, mică
-CAdi vorbeşte de o diferenţă de potenţial
-Răzvan propune luarea în considerare a unităţilor Planck
-virgil aduce în discuţie evoluţia ciclică a Universului
-CAdi îl „bâzâie” pe Răzvan cu teoria lui Haramein
-curiosul ne stârneşte pofta de a crea un aparat matematic propriu noii teorii: oare ce noţiune matematică poate modela corect o particulă?
-meteor încearcă mereu să ne aducă cu picioarele pe pământ
-curiosul propune un plan minunat
-virgil aduce în discuţie interesanta idee a lui -1 şi +1
-virgil propune un „codice”, după cum se exprimă CAdi
-Abel aduce în discuţie tahionii
-Răzvan propune nişte postulate
-Virgil susţine pe bună dreptate că titlul topicului este cam frivol
-CAdi subliniază vibraţiile şi vorbeşte de necesitatea „Backgroundului”
-curiosul aduce în discuţie efectul Magnus


[/Evoluţia topicului]



[Întrebări privind teoria]

• -Este necesară o teorie care explică totul?
        -curiosul a deschis un subiect pe această temă
  
• -Este posibilă o teorie care explică totul?
  

[/Întrebări privind teoria]



[Structura propusă a teoriei]

[/Structura propusă a teoriei]

virgil a scris:
..... In momentul cand apare o perturbatie, miliarde astfel de domenii se orienteaza pe o directie,
trimitand mai departe informatia energetica. Asa apare o unda.

Ce anume determina ca aceste milioane de domenii sa se orienteze pe o directie ?

O unda se naste din variatia unui camp, iar un camp presupune ca in jurul unui punct preferential (legat de o particula) spatiul contine deja domeniile orientate. Astfel singurele orientari posibile a acestor domenii sunt; ori in forma sferica precum un arici, ori in forma de vartej, ori si una si alta in acelasi timp. Aceste domenii sunt asezate in straturi echipotentiale (ca foile de ceapa), formand straturi discrete. Desprinderea acestor straturi datorita variatiei intensitatii unui camp, duce la emisiunea unei cuante de energie, astfel ca domeniile electromagnetice ce formeaza un strat pe langa faptul ca au aceiasi frecventa sunt deja aranjate sub influienta campului.

Desprinderea acestor straturi datorita variatiei intensitatii unui camp, duce la emisiunea unei cuante de energie, astfel ca domeniile electromagnetice ce formeaza un strat pe langa faptul ca au aceiasi frecventa sunt deja aranjate sub influienta campului.

De fapt nu este vorba de o desprindere fizica a acestor straturi, ci doar o dezactivare a lor, ceia ce inseamna o perturbare care se va transmite din ce in ce mai departe ca o unda.

Ce inseamna dezactivarea unui domeniu? trecerea de la starea ordonata, la starea dezordonata a continutului lui. De exemplu daca avem o picatura de apa ale carei molecule sunt orientate de un camp magnetic exterior, prin dezactivare inteleg reducerea campului sub un anumit prag, la care moleculele de apa devin orientate aleator.

"Atunci, hai să definim câteva postulate pentru o eventuală teorie, ţinând cont de ce s-a discutat până acum.

Putem începe cu astea:
- o infinitate de mărimi adimensionale determină apariţia unei mărimi dimensionale şi finite;
- noţiunea de zero nu există fizic decât ca rezultat al compunerii altor mărimi, de aceaşi natură;
şi nu în ultimul rând
- nu există sistem de referinţă privilegiat.

P.S. Orice modificare asupra exprimării celor de mai sus, precum şi orice alte postulate sunt binevenite! "

As interveni pentru completarea, intr-o oarecare masura, a acestor postulate:

"- o infinitate de mărimi adimensionale determină apariţia unei mărimi dimensionale şi finite;"

Nivelul adimensional este un nivel pur imaginar, nonfizic.
O marime care nu are niciun fel de dimensiune, nu exista ca marime fizica.
In cazul in care acceptam acestea totusi, atunci implicarea filozofiei in problema existentiala a fizicii este de o importanta majora.

Asa cum ai spus Razvan, subiectul cu punctul, dreapta si planul nu este nici pe departe terminat si se pare ca are mare importanta in formularea postulatelor noastre.
Si logica prin care stabilim existenta punctului geometric ajuta la intelegerea spatiului.

Voi relua mai jos acest subiect si voi continua acum ce a inceput Abel, cand vorbea de modul deductiv si modul inductiv, in paralel cu ce ai spus tu la finalul mesajului :
"... precum şi orice alte postulate sunt binevenite! "

Sa stabilim pentru inceput, daca putem sa construim o linie inductiva a importantei notiunilor fizice, intr-un sens existential.
Spre exempul, existenta miscarii nu poate fi descrisa si definita fara existenta spatiului si timpului.
deci o linie logica inductiva ar fi:
(spatiu-timp) -> miscare.
Daca spatiul ar depinde de timp (sau invers), ar fi:
timp->spatiu->miscare.
Propun sa incercam sa descriem o astfel de linie inductiva, din care sa rezulte importanta existentei unei notiuni pentru descrierea si definirea celorlalte.
Si in momentul in care ne incurcam undeva, sa incepem axiomatizarea(postulatele).
Consider pentru inceput, de o importanta majora, construirea unui postulat in definirea spatiului si a timpului, intrucat aproape toata fizica dezvoltata in prezent, este definita pe baza acestor notiuni.

Daca incepem sa vorbim de spatiu, incepem sa analizam primul postulat pe care l-ai propus, desi acesta poate fi generalizat pentru orice notiune, ceea ce ne impinge pe o linie inductiva, sa analizam infinitul.
In incercarea de a explica existenta si aparitia spatiului din nimic, ne aflam poate in situatia de a accepta explicatii filozifice.
Fie Yin si Yang, fie +/-1, fie unitatea imaginara, adimensionala, care determina aparitia la nivel fizic.

Se pare ca inductiv primele doua rezulta din ultima.
Pentru ca in incercarea explicarii ipotezelor lui CAdi si virgil, se pune din nou intrebarea existentiala :
Dar ceea ce reprezinta fizic Yin si Yangul sau +ul si -ul (energii, materie sau ce-or mai fi), cum au aparut ?

Postularea unei realitatii imaginare, unde infinitatea unitatii imaginare este de fapt o unitate reala fizic, le-ar explica si pe celelalte doua.

Daca consideram ipotetic pentru inceput, spatiul ca fiind aflat in varful piramidei importantei existentiale, atunci in incercarea explicarii substratului sau real, ne intoarcem la punctul, dreapta si planul si poate si la conventionarea ca exista o limita fizica inferioara,dedesuptul careia totul este imaginar si adimensional.
Si poate ca aceea lume adimensionala explica aparitia lumii masurabile fizic.

Prin urmare consider necesar un prim postulat, cat mai bine argumentat logic, care sa explice existenta unitatii unei marimi fizice reale, iar generalizat, cum ai spus si tu :

"- o infinitate de mărimi adimensionale determină apariţia unei mărimi dimensionale şi finite;"

Insa mai trebuie un postulat care sa raspunda si la intrebarea:
"cum, in ce fel, "- o infinitate de mărimi adimensionale determină apariţia unei mărimi dimensionale şi finite ? "

Argumentarea ultimei intrebari determina gradul de acceptare a postulatului propus de tine.
A raspunde la aceasta intrebare este echivalent cu ceea ce am incercat noi sa facem in subiectul cu punctul,dreapta si planul.
Cum dintr-o infinitate de puncte adimensionale apare o dreapta masurabila ?

Atunci am putea modifica al doi-lea postulat astfel:
- o mărime adimensională nu există fizic decât ca rezultat al compunerii altor mărimi, de aceaşi natură;
Şi eventual, acesta să devină primul postulat.

- o infinitate de mărimi adimensionale determină apariţia unei mărimi dimensionale şi finite;

Cred ca, sunt necesare cel putin 2 entitati adimensionale distincte, pentru determinarea unei dimensiuni finite, si sunt necesare cel putin 4 (tetraedru) entitati adimensionale distincte pentru a da nastere unei entitati dimensional finite.

o mărime adimensională nu există fizic decât ca rezultat al compunerii altor mărimi, de aceaşi natură;
Şi eventual, acesta să devină primul postulat

Cred ca, o entitate adimensionala nu poate fi pusa in evidenta decat ca rezultat al compunerii cu alte entitati de acelasi fel.

Virgil a scris :

"Cred ca, sunt necesare cel putin 2 entitati adimensionale distincte,.."

Ca afirmatia sa aiba sens, trebuie sa existe cel putin un criteriu de diferentiere a acestor entitati adimensionale.

In lumea perceptibila, tot ce exista este masurabil, iar acesta este unul din criteriile dupa care diferentiem lucrurile.
Insa fiind vorba de ceva adimensional, nemasurabil in niciun fel cu vreo unitate de masura conventionala, atunci sa conventionam noi o unitate de masura adimensionala.
Cum ar trebui sa fie, ca sa putem stabili diferenta dintre aceste entitati adimensionale ?
Dar ceva nu se leaga totusi, intre adimensional si masurabil.
Instinctiv, cred ca lipseste o veriga de legatura.

Explicatia lui Virgil cu domeniile asezate echipotential ca foile de ceapa ,fara suparare,
nu prea merge aici in noua teorie!
As merge pe ideea -asta si datorita experientelor - ca de modificarea domeniilor este responsabila vibratia.
In mediile grosiere vibratia provoaca modificarea domeniilor din mediile respective din aproape in aproape (de exemplu aerul pentru undele sonore,prin vibratia moleculelor acestuia si straturile de Pamant pentru undele propagate de cutremure)
Acest lucru se datoreaza si faptului ca viteza undelor este mica .
In lumea cuantica ,de exemplu fotonii,electronii s- ar putea propaga
prin vibratia spatiului sau a background-ului.
Asa cum s-a dovedit existenta posibila a bosonului Higgs dintr-un spatiu considerat vid de ce sa nu consideram si noi ca vidul nu este vid ci poate fi acea matca creatoare de particule si de ce nu acea autostrada pentru traiectoriile altora...

Asa cum s-a dovedit existenta posibila a bosonului Higgs dintr-un spatiu considerat vid de ce sa nu consideram si noi ca vidul nu este vid ci poate fi acea matca creatoare de particule si de ce nu acea autostrada pentru traiectoriile altora...

Eu consider ca vidul este campul electromagnetic granulat format din domeniile elementare de dimensiunea Planck.

Cred ca merita luata in considerare aceasta ipoteza Virgil :
Ca vidul sau Backgroundul este constituit din domenii elementare sub dimensiunea Planck (ipoteza lui gafiteanu)sau cel mult = cu acea dimensiune
In felul acesta am avea si constituienta autostrazii...

Ca vidul sau Backgroundul este constituit din domenii elementare sub dimensiunea Planck

Dovezile pe care le avem sunt legate de dimensiunea si constanta lui Planck, nici mai mici, nici mai mari.

Eu propun sa mergem fiecare pe calea proprie, chiar daca seful statului sau popa satului sau invatatorul ne spun ca nu putem, ca nu exista, ca este pacat si suntem nebuni daca nu-i ascultam.
Nici cei mai ilustii savanti nu s-au cramponat de marea lungime Planck, au mers pana aproape de minus infinit, la ultimul spatiu S0=S.zero.
Savantii (ceilalti, nu Planck) au inventat si dedus (matematic pe baza altor observatii) o prima particula care oscileaza astfel. Are o anumita cantitate energetica Eo care oscileaza cu cea mai mare frecventa din Univers, o anumita distanta parcurge intrun anumit timp. Practic este particula ce cea mai mare viteza, extrem de mult peste c. De aici incepe lumea organizata si aici apare spatiul S1. Este prima caramida, primul graunte stabil.
Cum au dedus aceasta marime ?

De acord. Sa zicem ca acum este definita valoarea energetica a cuantei energetice minimale si marimile derivate.
Dar atentie, aceasta cuanta este facuta din cca. 10^18 graunte care nu mai sunt cuante, sunt simple pietricele, deoarece sunt chiar moarte, nu oscileaza. Valoarea cuantei se va modifica doar cu astfel de cantitati, conform tot teoriei relativitatii. Dar aici se termina teoria relativitatii, si mai ales nu mai contine ca termen limita viteza c, ci o viteza corespunzatoare uluitor mai mare.
Fiecarui spatiu ii corespunde o viteza limita si o cuanta caracteristica. Spatiului nostru ii este evident fotonul sau electronul.
Cuanta de energie oscileaza, traieste, se deplaseaza, respira, tipa, mananca si isi face nevoile, etc !!!!!!!! Altfel nu e cuanta ! Este cel mult suvoi sau fluctuatie.

Cuanta de energie oscileaza, traieste, se deplaseaza, respira, tipa, mananca si isi face nevoile, etc !!!!!!!! Altfel nu e cuanta ! Este cel mult suvoi sau fluctuatie.

Cuanta de energie, reprezinta o perturbatie a campului electromagnetic, care se transmite prin reproducere din aproape in aproape la orice distanta in univers, fara sa-si piarda din informatie. Daca vrei, poate fi asemanata cu o teleportare sinusoidala a informatiei, pe distante nelimitate cu o viteza constanta, in orice directie in spatiu.

Important este ca cel putin teoretic am stabilit din ce este alcatuit Backgroundul .
Nu este gol , si are subcuante de dimensiunea Planck sau sub dimensiunea PLanck ,ramane de stabilit asupra carei dimensiuni ramanem de acord.
O alta intrebare este daca aceste cuante au stare energetica sau nu sau sunt neutre d.p.d.v. electromagnetic ?
Cum s-ar prezenta acestea ?(forma)

virgil, Cine se transmite asa, cuanta sau campul EM ?
Nu se intelege clar.
Cuanta eu zic (dar si altii) ca intra in compozitia fotonului si atomului, este prezenta in vidul fizic, aproape ca il umple. Cateodata parca sta, face ca titirezul, alteori prinde viteze spre infinit.

Cred ca, sunt necesare cel putin 2 entitati adimensionale distincte, pentru determinarea unei dimensiuni finite, si sunt necesare cel putin 4 (tetraedru) entitati adimensionale distincte pentru a da nastere unei entitati dimensional finite.

Legat de acest lucru, quarcii pot fi considerati marimi adimensionale, care luate in combinatie de cate 3 genereaza neutronul, protonul si antiparticulele lor. Asa incat revin la ideia ca nu sunt necesare decat 3 entitati adimensionale distincte pentru a defini o entitate dimensional finita in 3d.

virgil, Cine se transmite asa, cuanta sau campul EM ?
Nu se intelege clar.
Cuanta eu zic (dar si altii) ca intra in compozitia fotonului si atomului, este prezenta in vidul fizic, aproape ca il umple. Cateodata parca sta, face ca titirezul, alteori prinde viteze spre infinit.

Numim cuanta, acea perturbatie sinusoidala a campului electromagnetic. Ceia ce se transmite este deci cuanta, adica perturbatia campului, sau informatia asupra starii in care se afla campul la un moment dat. Din punct de vedere fizic nu este nici un transport de materie, ci doar o orientare sinusoidala de campuri, spatiul electromagnetic sta pe loc si se deplaseaza doar informatia.

Consider ca Background-ul nu este incarcat energetic !
Este constituit din subcuante intre care nu exista spatiu intre ele ,doar frontiere .
In alta ordine de idei , avem actual un spatiu cvadridimensional = lungime,latime,inaltime + timp.
De ce nu am dezvolta un spatiu pentadimensional incluzand si frecventa ? Pentru ca ma gandesc ca frecventa ,vibratia poate sa activeze vidul (background-ul)

Nu cumva în Univers nu există altceva decât vârtejuri?

Pe topicul „"Gravitaţia" lui Popescu”

Razvan a scris:

Abel, mişcarea este definită faţă de un sistem de referinţă. În funcţie de referenţialul ales, ea poate fi rectilinie, circulară, periodică, etc.
Nu poţi afirma că "Nu cumva nu există altceva în Univers decât vârtejuri?", atâta timp cât nu defineşti referenţialul ales!
Cum nu există un referenţial privilegiat, nici mişcarea nu va putea fi definită faţă de un singur reper, prezentând traiectorii diferite, în funcţie de reperul ales.
Dacă autorul acelei lucrări susţine alceva, înseamnă că e într-o eroare totală.

Propunerea mea nu am găsit-o (încă, la pagina 269) în lucrarea marelui gânditor. Şi chiar dacă aş fi găsit-o şi chiar dacă ar fi fost eronată, nu m-aş încumeta să o numesc o eroare totală, date fiind informaţiile valoroase şi originale pe care ni le pune la dispoziţie.

Deci, propunerea este a mea. Consider deja că putem să considerăm că în Univers nu există altceva decât vârtejuri. Dar pentru că nu vreau să te sfidez şi pentru că problema ridicată de tine este foarte pertinentă, vreau să-ţi spun că susţin în continuare ideea vârtejurilor cu toate că am luat act şi de obiecţia ta importantă. Aceasta pentru că, din punctul meu de vedere, orice observator se află el însuşi deja într-un vârtej şi nu poate vedea altfel lumea decât dintr-un asemenea referenţial „privilegiat”.

Mai precis, susţin că, oricât de mult ne-am chinui noi să salvăm teoria relativităţii, toate sistemele de referinţă sunt deja privilegiate din start, în sensul pe care i-l dă acestei noţiuni teoria relativităţii. Iar această privilegiere universală trebuie să ne pună serios pe gânduri, atât de serios încât să ne încumetăm să trecem dincolo de barierele pe care ni le impune teoria relativităţii. Iar ca să trecem dincolo de aceste bariere va trebui să postulăm în curând că toate sistemele de referinţă posibile sunt privilegiate.

Abel Cavaşi a scris:...toate sistemele de referinţă posibile sunt privilegiate.

Poate ar fi mai bună următoarea formulare:
Orice sistem de referinţă în care se află un observator este privilegiat pentru acel observator.

De ce crezi că trebuie adăugirea „pentru acel observator”? Pentru alţi observatori nu ar fi privilegiat?

Abel Cavaşi a scris:Pentru alţi observatori nu ar fi privilegiat?

Desigur şi pentru alţi observatori aflaţi în acelaşi sistem de referinţă.

Dar pentru cei aflaţi în alte sisteme de referinţă nu ar mai fi privilegiat?

Razvan a scris:

Tu contrazici tocmai unul din postulatele relativităţii. Să înţeleg că nu eşti de acord cu el?

Încă nu sunt sigur că putem renunţa la principiul relativităţii, ci doar am ridicat mingea la fileu. Vreau să ne fie pregătit terenul pentru acceptarea oricărei idei, dacă aceasta este adevărată, chiar dacă ea vine în contradicţie cu teorii bine ancorate în bagajul nostru de cunoştinţe.

Am arătat aici că nu este greu să postulăm că toate sistemele de referinţă sunt privilegiate. Dacă ne este mai uşor de înţeles, atunci putem postula că toate sistemele de referinţă se rotesc. Sau putem postula că există un centru al Universului.

Un asemenea centru are o realitate uşor de descoperit:
-dacă am admite că „Universul” este tot ce are legătură cu Pământul (aşa cum au susţinut geocentriştii), atunci centrul Universului ar fi centrul Pământului;
-dacă am admite, mai precis, că Universul este sistemul solar, atunci ar trebui să plasăm centrul Universului în Soare sau aproape de el;
-dacă am admite că Universul este Galaxia, atunci centrul Universului ar trebui să fie considerat centrul Galaxiei.

Iată, deci, că orice univers al discursului fizic are un centru implicit de care nu ne putem dispensa. Şi-atunci de ce să nu postulăm că există un centru al Universului?

Centrul Universului este centrul de origine...Adica centrul de masa din care a aparut Universul .

Si daca nu a aparut dintr-un centru de masa? Daca o fi fost numa un centru de forte, si 'nica masa!

Oricum Abel se vede ca a citit cu adevarat teoria lui Popescu, si isi permite riscul ridicolului. Pentru ca intelege ca exista alternative la intreaga teorie stiintifica actuala. Asta se poate afla doar sapand la premizele acesteia, nu dezbatand elementele disparate care o cumpun.

Ce zici Abel, dar daca am presupune ca Universul este tot ceea ce este legat de un om? Intuiesti rolul observatorului om si sistemul privilegiat asociat? Aici ar putea sa intervina si Curiosul, si Razvan, pentru ca cu amandoi am avut o polemica tangenta la acest subiect, pe topicul cu Luna!

Si daca a fost un centru de masa ?Pentru ca masa trebuia sa apara de undeva , asa cum zice si poetul ;

...La inceput un punct se-arata,
Cel dintai si singur iata ,
Cum din chaos face muma ,
Iara el devine tatal...

Poetul spune foarte bine, interpretarea lasa de dorit!