Spin-uri

Rezumarea primului mesaj :

.  Folosesc  titulatura confectionata Spinuri pentru a evita confuzia cu Spinii care inseamna Tepi. Subiectul se refera la binecunoscuta notiune cuantica de spin, folosesc pluralul pentru ca sunt mai multe feluri de spin.
.  Exista un paralelism (aproximativ, incomplet, perpendicular pe ici-colo) intre momentul cinetic clasic, newtonian si spinul cuantic. Foarte bine prezinta lucrurile un mecanician -- Feynman, un autor respectat in lume si voi folosi mai intai asertiunile sale (in traducere libera). [Am deschis acest subiect separat, in ideea de a nu ma departa de subiect pe alte topicuri.]

.  Let’s call J the angular momentum and μ the magnetic moment of the electron in the orbit. "Momentul unghiular" fiind momentul cinetic newtonian.
J = mvr.   (34.1.)
.  Formula nerelativista, zice F., dar care aproximeaza bine situatia din atom pentru ca  v/c e de ordinul e²/hc= ~1/137, deci o eroare de 1%[/i].
.  μ= (q/2m)J [din fig. 34-2];
.  Electronul in jurul nucleului, pe cerc de raza r, e considerat curent electric,
I=  qv/2πr.
Momentul magnetic pe aceeasi orbita e curentul I inmultit cu aria orbitei, deci,
μ = qvr/2
Care, de asemenea e perpendicular pe aria orbitei si deci J si μ sunt de acelasi sens (directie, in engl.).
μ = (q/2m)xJ (orbital).
.  Raportul lor (j si miu) nu depinde nici de viteza, nici de raza. Pentru orice particula, miscandu-se pe o orbita circulara, momentul magnetic μ, este egal cu momentul cinetic, I, inmultit cu coeficientul (q/2m). Pentru un electron, sarcina fiind negativa, −q_e putem scrie:
μ = (-q_e/2m)xJ (electron orbit).  .  (34.4.)

.  Este absolut surprinzator ca momentul magnetic e legat doar printr-un coeficient (sarcina) de momentul cinetic. Deci m. m., m. c. si q sunt legate intrinsec inre ele!! E cel putin inexplicabil dar e un punct de plecare intr-o analiza inovatoare. Ce zice F.?

Asta ne-am aștepta clasic și, în mod miraculos, este, de asemenea, adevărat cuantic = si mecanic. Este una dintre acele lucruri. Cu toate acestea, dacă continuați să mergeți cu fizica clasică, veti găsi alte locuri unde [acest paralelism] dă răspunsuri greșite și este un joc [de noroc] să încercați să tineți minte care lucruri sunt adevarate și care lucruri sunt false. La fel de bine vă putem oferi imediat ceea ce este adevărat în general în mecanica cuantică. În primul rând, Eq. (34.4) este valabila pentru mișcarea orbitală, dar acesta nu este singurul magnetism care există. Electronul are si o miscare de rotire în jurul propriei axe (ceva ca pământul care se rotește pe axa sa) și, ca urmare a acestei rotiri are atât un moment unghiular, cât și un moment magnetic. [??!!] Dar din motive pur [cuanto/mecanice] cuantice=mecanice  - nu există o explicație clasică - raportul μ/J pentru spinul electronului este de două ori mai mare decât pentru mișcarea orbitală a electronului :
μ = (-q_e/m)xJ .(electron spin)  .  (34.5.)

.  N-am cuvinte, n-are rost sa comentez "paralelismul" (linie) intrerupt(a) quantic=? newtonian. Daca un specialist de mana-ntai se mira, eu ce sa zic? Desi, pare-se, exista o multime de alti specialisti care nu se mira deoarece li se pare normala situatia. Nu exista explicatie clasica adica newtoniana. Eu zic ca nu exista nici un fel de explicatie logica si atunci, ca nespecialist, nu accept, din motive de logica, nu de alta.

,  O posibila cale de iesire din impas ar putea fi luarea in considerare a informatiei ca electronul este totuna cu UPAsul pozitiv. UPAsul pozitiv sau E1⁺, Considerat Ultimul Atom Fizic, de fapt cel mai mic atom fizic, nu e o simpla particula elementara ci un ansamblu de zece stringuri cu 14 miliarde de globule insiruite pe aceste 10 stringuri. Stringurile nu sunt simple siraguri de margelutze ci sunt bobine inchise, [elicoizi, mai exact toroizi,] cu cinci spire, doua jumate pe stg si doua jumate pe dreapta. Pentru cine stie pasii de invartita, s-ar putea sa-i sune cunoscute niste spuse despre caracterul ritualic al dansurilor "populare" romanesti.
.  Aceasta nu este o divagatie ci o scurta enumerare de caracteristici geometrice, facuta tocmai pentru a sugera complexitatea manifestarilor posibile ale unui electron. Care e de fapt un atom, fie el si "ultimul", care are sigur un camp magnetric si un camp electric, dupa canoanele electro-clasice. Dar are mult mai multe aspecte, manifestari si stari minuscule, ce de-abia asteapta niste tineri cercetatori care sa le evidentieze.

O sa-mi continui ideia existentei acestor orbitali; trebuie spus ca electronii evolueaza in primul rand in campul nuclear, care are o componenta comuna ce da nastere unei gropi de potential, cat si o componenta particulara care face ca fiecare electron sa fie legat de un anumit grup de protoni din nucleu. Acest lucru se observa la elementele radioactive care emit in acelasi timp fotoni (radiatii gamma), electroni (emisiunea beta) si nuclee de heliu (emisiunea alfa). Asta presupune ca instabilitatea atomului radioactiv dispare in momentul cand atomul se debaraseaza de un grup de particule cat si de fotonii de legatura a acestor particule, dar nu oricare din ele, ci numai acele particule ce formeaza un anumit grup din protoni, neutroni, electroni si fotoni. Nu este vorba doar de nuclee de heliu ci chiar de atomi de heliu dezintegrati. Deci un atom complex este structurat din atomi secundari de heliu aflati in anumite stari energetice ce difera intre ele din care unele legate mai strans ce formeaza un nucleu stabil si altele legate mai slab prin care atomul devine instabil. Totusi electronii luati in ansamblu evolueaza in campul nuclear comun ocupand in spatiu locuri potrivite starii lor energetice, dar si campurilor magnetice  diferentiate in functie de pozitia lor in groapa de potential.
Imagini asemanatoare orbitalilor se pot obtine expermental in felul prezentat mai jos, iar daca am putea in acelasi timp sa dam o miscare de rotatie diferentiata (precum un vartej) a acestei placi, am obtine cele mai complexe imagini de orbite posibile ale particulelor aflate in miscare.

"mm" in una din postarile de mai sus ai scris ca;
Formula nerelativista, zice F., dar care aproximeaza bine situatia din atom pentru ca  v/c e de ordinul e²/hc= ~1/137, deci o eroare de 1%[/i].

sa verificam; (1,602.10^-19)^2/[(6,62.10^-34).(2,997.10^8 )]
=1,293.10^-13; 
iar 1/137=7,299.10^-3;

.  Nu cred ca se cuvine ca sa-l verific eu pe mr. Feynman. L-au verificat altii mai scoliti. Eu am luat de bune informatiile domniei sale. Exista totusi o clasa de stiutori rezonabili. Desigur, deformatia prof. ma indeamna sa-l verific si pe el dar -- am mai spus-o -- nu prea pot...
.  In continuare la postarea mea precedenta, doresc sa subliniez ca Documentarea, de care vorbeam --ca e prima faza dintr-o tema de cercetare-- si sinonima cu situatia in domeniu, (re)cunoscuta, oficial, nu poate fi opusa ca argumentatie impotriva "continutului" aceleiasi) teme deoarece tema in sine transcende, depaseste nivelul din documentare. Deci, nu poti folosi nivelul oficial ca argumentatie impotriva unor noi descoperiri. Iar Chimia Occulta e noua-noutza de vreo suta de ani incoace! Parerea mea.

.  Cunosc figurile din cimatica. Nu vad legatura cu atomul, chiar daca se refera la magnetism.

. virgil, Privitor la valoarea de 1% a erorii, spusa lui Feynman ii apartine si eu nu ma simt raspunzator. Iar, dupa cum am spus deja, am incredere in domnia sa mai ales cand e vorba de Fizica.