Urme ale extraterestrilor pe Pamant; Descoperiri inexplicabile (in cache)

Rezumarea primului mesaj :

M-am gandit de mult la acest topic in care cat mai multi membrii ai forumului pot sa-si expuna ideile referitoare la titlul de mai sus.
Cred ca fiecare dintre noi a citit o carte, a vizionat un film,a citit prin ziare si reviste ori a vazut vreun documentar stiintific referitor la ,,urmele'' extraterestrilor lasate pe batrana noastra planeta Terra...

Sunt de parere ca civilizatii extraterestre exista. Este logic sa gandim asa.....dar.....putem constata ca facem presupuneri de cum se manifesta acestea in functie de gradul nostru actual de cunoastere. O civilizatie cu o evolutie ca a noastra +/- 100 de ani nu ar putea veni pe Pamant. O civilizatie mai evoluata daca ar ajunge pe Pamant cred ca nici nu am putea-o detecta. Noi vorbim de propulsie dar poate nici nu poate fi vorba de asa ceva.....putem face presupuneri dar cum vom fi noi peste 100, 1000, 1000000 de ani nu ne putem inchipui.

Referitor la acest aspect am simtamantul ca noi spatiul cosmic nu-l vom cuceri cu telescopul ci cu microscopul.

Stiinta va evolua in asa masura incat inainte de a pune piciorul pe cea mai apropiata exoplaneta poate vom afla ca acea planeta, intr-o alta dimensiune e la o distanta de un milimetru si o vom cerceta indeaproape. Ar avea doar un caracter simbolic aselenizarea pe acea planeta in momentul in care vom sti deja totul !!.....doar un exemplu!

Daca te afli in zbor aceste 3 amplificatoare se focalizeaza pe punctul unde vrei sa ajungi.
Acesta este tras pur si simplu catre nava !.Daca este oprit generatorul gravitational, nava revine in pozitia initiala!!!.Aici va marturisesc ca nu am inteles.

Aceasta afirmatie, mi-aminteste despre un caz UFO, in care o nava spatiala avea o roata pe care o invartea si era indreptata spre un cerb, pe care-l tragea spre nava de parca era legat cu o funie. Totul era pus pe seama producerii unui camp gravitational ce era focalizat cu acea roata pe tinta respectiva.
Deci acest generator gravitational produce o deformare locala a spatiului cu o panta mai abrupta spre nava, decat panta produsa de campul gravitational al Pamantului. Mecanismul functioneaza ca si cum pe panta unui deal, coboara o sanie, si intalneste in calea ei o groapa, unde cade. Daca groapa dispare nu conteaza cum, sania cobara mai departe. Panta dealului corespunde campului gravitational al Pamantului, iar groapa reprezinta campul creat de nava, ce atrage mai puternic obiectele de pe marginea gropii, deoarece panta ei este mai mare. Faptul ca nava isi focalizeaza campul pe locul unde vrei sa te deplasezi, imi sugereaza ca materia de la suprafata Pamantului, nu genereaza camp gravitational, ci poseda doar un camp indus din centrul Pamantului, astfel ca un alt camp (al navei), poate induce o alta influienta locala, care tracteaza nava spre locul ales. Faptul ca nava revine in pozitia initiala daca se intrerupe functionarea generatorului, o pun pe seama energiei potentiale a navei, energie care a ramas neschimbata, in campul gravitational al Pamantului, pe toata durata tractarii.

1)In primul mod de calatorie-in jurul suprafetei unei planete – nava se balanseaza pe campul stationar produs de generatoarele ei ,deviind propiul ei camp sub un anumit unghi in raport cu campul gravitational al planetei si se lasa dusa de val ca o barca in ocean.

Inchipuie-ti ca te afli cu sania pe o suprafata plana, daca vrei sa te deplasezi fara sa te traga nimeni, ridici partea din spate ca pe un covor, si vei aluneca un timp dupa care iar ridici si reiei ciclul. Aceasta ridicare a solului, coincide cu producerea unui camp gravitational in sens invers, ceia ce combinat cu campul planetei creaza o panta locala periodica. Aceasta plutire permite deplasarea pe orice directie a navei, prin orientarea diferita a campului propriu.

Subscriu la mesajul lui virtual_inside 100%!

Poate ar trebui inceput de aici: Ancient Flying Machine si mers inainte cronologic in timp pana in zilele noastre. Peste vre-o zece ani sau mai mult de studiu intens, cine este interesat, va intelege mult mai multe si total diferit decat acum!

2),,Daca iti inchipui spatiu ca pe o tesatura iar limita ta este data de viteza luminii ar dura foarte mult chiar si asa sa ajungi de la A la B.Insa gravitatia distorsioneaza spatiul si timpul.Intr-o nava care dezvolta un camp gravitational formidabil-la pornirea generatoarelor gravitationale-spatiul si timpul se vor curba se vor ,,plia’’ Daca apasati din nou pe buton generatorul se va opri si va veti afla la o distanta extraordinara de pozitia initiala.Timpul insa nici nu s-a clintit pentru ca in esenta a fost intrerupt!Este atat de nefiresc!....''

Un conductor electric care intersecteaza liniile de camp magnetic, are ca urmare deplasarea electronilor si producerea unui curent electric. Deci tot secretul consta in a intersecta liniile de camp, pentru a obtine deplasarea in timp. In mod asemanator spatiul trebuie imaginat ca o tesatura in 3 dimensiuni. Deplasarea normala in timp presupune intersectarea liniilor acestei tesaturi spatiale care sub influienta campurilor corpurilor ceresti capata anumite deformari. Deci campul gravitational poate deforma aceste linii ale tesaturii spatiale, avand ca efect imaginea liniilor de forta ale campului gravitational. Timpul este dat de succesiunea intersectarii liniilor tesaturii spatiale, care nu trebuie confundata cu liniile de camp gravitational. Dar campul gravitational poate modifica forma acestei tesaturi spatiale, indesind sau rarind tesatura. Daca un camp gravitational puternic poate indesi tesatura pana la suprapunerea liniilor tesaturii spatiale, atunci deplasarea prin acel loc se va face atemporal, pentru ca nava respectiva nu va avea de strabatut prea multe linii. Proprietatea esentiala a acestor linii spatiale este aceia ca deformarile ei se pot face atemporal, iar revenirea la vechea pozitie se face tot atemporal. Daca luam exemplu o perdea pe care se deplaseaza o furnica pe orizontala, ar dura foarte mult ca furnica sa traverseze perdeaua. Dar daca strangem perdeaua la mijloc si o legam cu un snur ca sa intre lumina in casa, furnica va putea traversa perdeaua intr-o clipita, dupa care daca dezlegam snurul furnica se trezeste in celalalt capat al perdelei intr-un timp incredibil de scurt.
Asa se petrec lucrurile cand se """pliaza"" spatiul datorita campului gravitational. Cu ocazia asta am aflat si ce este timpul, pentru cei care nu stiau.

Virgil banuiesc ca explicatia ta referitoare la atractia diferitelor obiecte si fiinte (oameni sau animale) catre un OZN (printre care si cazul cu cerbul) se refera la creerea unei ,,gropi'' gravitationale ,asemanatoare gropii de potential din electricitate!
Cum nu ar mai exista un camp gravitational al pamantului catre acele obiecte sau fiinte, fiind deviat de campul gravitational al OZN-ului ,aceste fiinte si obiecte ar intra practic numai sub incidenta campului gravitational emis de OZN !In felul acesta se ridica lent de la suprafata Pamantului catre acea nava!
Dar aceasta inseamna ca nava genereaza un camp gravitational formidabil!(Ma duce cu gandul la experimentul Philadelphia)
Nu stiu daca este chiar asa ,dar iata ca incepe sa se lamureasca incetul cu incetul misterul!

Sadang si Virtual_Inside,
Ma bucur ca sunteti interesati si pasionati de acest fenomen(OZN) si ca nu treceti usor peste ,,fapte''
Sper ca impreuna cu Virgil,Nic si ceilalti colegi de forum sa lamurim si sa cercetam cateva din aceste fenomene stranii...

I. Pe un timp se auzea de un haker englez (foarte emerit), se spunea ca numai el a putut sa patrunda in bazele de date a pemtagonului si sasi faca de cap cum el vrea, e corect?!
II. El parese ca ceva amintea ca pentagonul multe lucruri ascund privitor la extraterestri, are el oare dreptate, spunea povesti?!
III. Daca da, atunci ce anume ascunde pentagonul?!
Cei cu teorii ale conspiratiei; noua stiinta dealde INCURCA LUMEA in general eu ii rog sa numi dea raspunsuri la intrebarile mele, ok?!

Acestea sunt secrete militare, si nici o armata din lume nu le-ar divulga. Secretele militare nu fac parte din informatiile cu libera circulatie.

Explicatia cu timpul prefer sa o reproduci mai detaliat pe topicul respectiv!
Totusi cred ca Lazar a exagerat cand a spus ca timpul in ,,esenta a fost intrerupt''.Poate extraordinar de mult scurtat Nu cred ca poti sa fii in acelasi timp in doua locuri!
S-ar putea ca in spatiu interrgalactic ,,Hiperspatiu"" campul gravitational sa fie mai slab si nava prin formidabilul camp gravitational care il are sa ,,plieze ''conform teoriei lui Einstein spatiul si odata cu el timpul.Se stie ca spatiul si timpul sunt doua notiuni intriseci legate una de alta .Totusi in momentul cand campul gravitational generat de OZN ar disparea mi s-ar parea normala ca nava sa se afle la o oarecare distanta de punctul de plecare ,,nu sa revina in pozitia initiala'' .Mi-e greu sa inteleg afirmatia lui Lazar!.Cred ca se inseala!

Totusi in momentul cand campul gravitational generat de OZN ar disparea mi s-ar parea normala ca nava sa se afle la o oarecare distanta de punctul de plecare ,,nu sa revina in pozitia initiala'' .Mi-e greu sa inteleg afirmatia lui Lazar!.Cred ca se inseala!

Posibil sa nu se insele. Am dat exemplul cu sania, care aluneca la vale (in campul gravitational al planetei) pe coasta unui deal, la un moment dat sania (sau nava), intalneste o groapa (nava produce o groapa de potential), care este adanca pana la poalele dealului si ajunge la destinatie. Daca, nu conteaza cum, groapa se umple la loc, sania (nava) este impinsa la locul de unde a cazut, pentru ca in momentul zero al producerii gropii de potential, nava apartinea unui anumit loc din spatiu, loc care prin deformarea spatiului s-a deplasat din punctul A in B. Cand groapa de potential creata de nava dispare, spatiul revine la forma initiala impreuna cu nava pe care o contine. Acest caz nu este tot una cu deplasarea atemporala printr-o gaura de vierme. In cazul deplasarii atemporale spatiul este strapuns prin suprapunerea liniilor tesaturii spatiale, ceia ce constituie un caz limita al deformarii spatiale.

Salut,

virtual_inside a scris: ...putem face presupuneri dar cum vom fi noi peste 100, 1000, 1000000 de ani nu ne putem inchipui.

NU vom fi...Civilizațiile au un ciclu, iar dacă tot vom fii tot asa vom arata la fel, țintuiți pe Pământ, având o tehnologie super-avansată, iar în știință vom fii la fel dacă nu putem privii după colt...
Eu cred ca universurile sunt suprapuse, intersectate în același "spațiu" dacă se poate numii spațiu, loc. Universurile în opinia mea se separă prin vibrație având pentru fiecare univers o rezonanță. Dacă poți intra în vibrația de rezonanță a unui univers poți ajunge instant în el.
Cred ca farfuriile zburătoare vin dintr-o alta dimensiune, utilizând acesta vibrație de rezonanta.

Nic, esti cam sugubat! Mi se pare mie sau tu stii mai multe decat vrei sa zici? De unde si pana unde aceasta idee cu universurile care se intrepatrund? Aceste concepte nu prea tin de domeniul stiintei ci mai degraba de cel al ezoterismului. Insa modul tau de a vedea universul este in consonanta cu cel al meu.

Inteleg ce spui:
Insa mai plastic mi se pare exemplul cu furnica.
Atunci cand furnica se afla pe o cuta a perdelei si ea vrea sa treaca pe alta cuta de exemplu ,daca ea a reusit sa parcurga distanta critica si a trecut la baza cutei urmatoare atunci cand perdeaua se degajeaza ea a apucat sa ajunga pe a doua cuta ! Daca nu a strabatut tot drumul astfel incat sa ajunga la baza celei de a doua cute, ea la desfacerea perdelei ramane tot pe prima cuta.
Ai dreptate, la o gaura de vierme este ca si cum ai face o gaura prin cutele de la perdea si furnica ar ajunge intr-un timp foarte scurt la destinatie!
Bravo, Virgil!

Interesanta ipoteza Nic!
Civilizatiile care poseda aceasta tehnologie si care isi dau seama de prezenta Universului nostru inseamna ca sunt foarte avansate!
Ele ar putea veni prin asa numitele ,,porti '' de trecere :
fie o gaura neagra, fie o gaura de vierme!

sadang a scris:Nic, esti cam sugubat! .

Nu sunt glumeț și nici primejdios, nu ași avea cum…

sadang a scris:Mi se pare mie sau tu stii mai multe decat vrei sa zici? De unde si pana unde aceasta idee cu universurile care se intrepatrund?
Aceste concepte nu prea tin de domeniul stiintei ci mai degraba de cel al ezoterismului. .

Simt acest lucru și nu am pretins ca are legătură cu știința contemporană. Nu am studiat ezoterismului.

sadang a scris:Insa modul tau de a vedea universul este in consonanta cu cel al meu.

Ma bucur să putem avea păreri comune…

Toate bune si frumoase, dar cum produci campul gravitational, sau cum ajungi la deformarea spatiului, prin mijloace cunoscute de tehnologia actuala.

virgil a scris:Toate bune si frumoase, dar cum produci campul gravitational, sau cum ajungi la deformarea spatiului, prin mijloace cunoscute de tehnologia actuala.

Exista Experimentul Philadelphia ...

Experimentul Philadelfhia in masura in care este real, (pentru ca ziarele in cautare de senzational au inflorit cu siguranta cazul), ar fi reusit sa faca invizibil un vas cu echipaj, lasand sa se vada doar urma vasului in apa dezlocuita de acesta, cat si teleportarea lui in alta locatie. Personal nu cred aceasta performanta, intrucat s-ar fi gasit destui fizicieni care sa refaca experimentul, macar cu o furnica. Pana in prezent nu am auzit ca se poate face un corp metalic sau de alta natura, perfect transparent. Si din sticla daca era vasul tot ar fi reflectat o parte din lumina. Transparenta unui corp depinde de structura interna, de distanta intre atomi sau molecule, care sa permita luminii vizibile sa se strecoare printre acestia. Cat priveste teleportarea, abia acum in zilele noastre s-a realizat teleportarea adaug aici un extras din Wikipedia;Experimente de laboratorÎn iunie 2002, doctorul Warwick Bowen și Dr. Ping Koy Lam, Prof. Hans Bachor și Dr. Timothy Ralph din Universitatea Națională Australiană au realizat teleportarea cuantică a unei raze laser.[5]

A fost un experiment cu succes de teleportare cuantică, cu folosirea fotonilor cuplați. Fotonul ce trebuia teleportat a fost scanat, și proprietățile sale cuantice au fost copiate pe un foton de schimb. Apoi, fotonul inițial a fost recreat în alt loc, la o distanță arbitrară, dovedind teoremele propuse de Einstein, pentru a explica "straniile acțiuni la distanță".

Numeroși fizicieni de la Universitatea Innsbruck și de la Institutul Național de Standarde și Tehnologii au lucrat independent pentru a teleporta ioni de calciu și beriliu în 2004. Două grupe au folosit tehnici diferite dar au obținut rezultate similare după același protocol de bază.[1]

În octombrie 2006, Eugene Polzik și echipa sa de la Institutul Niels Bohr din cadrul Universității din Copenhaga, Danemarca, au efectuat un experiment de teleportare a unui object atomic microscopic conținând miliarde de atomi, la distanța de jumătate de metru. "Pentru prima oară, s-a efectuat teleportarea dintre lumină și materie, două obiecte diferite."[6]

În iunie 2007, echipa lui Ashton Bradley din Australia a propus o tehnică ce nu folosea cuplarea cuantică. "Vorbim despre o rază de 5000 de particule ce dispar într-un loc și apar în altul", spunea Bradley. "Simțim că schema noastră e mai aproape de conceptul fantastic", a adăugat el.[necesită citare]

Descoperirea conexiunilor intre spatiu si timp rezultate in urma Experimentului Philadelphia sunt reale.
Dupa 40 de ani dosarul aflat in posesia lui U.S .Navy a fost desecretizat...Bineinteles ca sunt multe exagerari dar evenimentul a avut loc.(si asta este foarte important )
Experientele sunt reluate in secret intr-un laborator din U.S..A....(voi reveni)

Hmm...
,,...A fost un experiment cu succes de teleportare cuantică, cu folosirea fotonilor cuplați. Fotonul ce trebuia teleportat a fost scanat, și proprietățile sale cuantice au fost copiate pe un foton de schimb. Apoi, fotonul inițial a fost recreat în alt loc, la o distanță arbitrară, dovedind teoremele propuse de Einstein, pentru a explica "straniile acțiuni la distanță".
Mi se pare neserioasa sursa.Pai ce-i fotonul? e un obiect il tragi la xerox si gata? Cum a fost scanat?
Ce descoperire e asta?Cum a fost recreiat acelasi foton?Cu o imprimanta 3D? Toti fotonii care pleaca din aceeasi sursa sunt la fel!

În octombrie 2006, Eugene Polzik și echipa sa de la Institutul Niels Bohr din cadrul Universității din Copenhaga, Danemarca, au efectuat un experiment de teleportare a unui object atomic microscopic conținând miliarde de atomi, la distanța de jumătate de metru. "Pentru prima oară, s-a efectuat teleportarea dintre lumină și materie, două obiecte diferite."[6]

Depinde de cine a scris articolul, si cat a inteles din experiment. Oricum sunt mai aproape de adevar decat experimentul Philadelphia.

Si acest experiment, daca nu este descris procedeul de realizare, este greu de crezut ca a fost reusit in realitate...
(Lumina si materie?)

Asta ar insemna ca lumina sa fie folosita pe post de unda transportoare...Experienta ar presupune sa transformi materia (obiectul atomic) in lumina (fotoni) si apoi sa il
rematerializezi in alta parte printr-un alt procedeu .
Cam SF nu crezi .In Philadelphia Experiment transportul vasului (USS Eldrege parca se numea), in spatiu si timp, se face altfel!

Cred ca mai degraba este vorba de reconstituirea corpului initial (grupului de atomi), cu ajutorul altui grup de atomi ai aceluiasi element chimic, pe baza informatiilor transmise fotonic dintr-o locatie in alta, realizand de fapt o clona.
Este imposibil, sa manipulezi atom cu atom, sau grupuri de atomi aflati in retea cristalina, sa-i teleportezi, cred ca este doar o stire de senzatie care sa le asigure finantare.

Cred ca este mai plauzibil ceea ce spui acum.
Cred ca este chiar posibil acest lucru.Dar ar fi trebuit sa-i spuna experimentului ,,clonare'' nu teleportare...
Insa cred ca este un pas inainte in realizarea teleportarii daca au descoperit (si reusit) acest lucru.Pun la punct bazele ,,receptorului'' in teleportare (teleportarea presupune sursa si receptorul)

Salut, azi am primit un e-mail;
,,Două minute de tăcere

http://www.lumeamisterelor.com/_resources/files/aldrin+apollo_11.p.13.jpg.g_linked.jpeg

In doar trei ani, între 1969 şi 1972, 12 oameni, toţi americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pămîn­tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizităm satelitul. Ii „deranjam“ pe cei care sînt acolo de foarte multă vreme şi le încurcăm planurile pe care le desfăşoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sînt alte fiinţe acolo?
Astronomul rus Evgheni Arşiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susţin acest lucru cu toată fermitatea, adu­cînd în sprijinul afirmaţiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevă­zută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sînt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atîta bătaie de cap. Dar există aşa ceva acolo sau sînt doar fabulaţii? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au văzut ei ceva, atunci cînd au ajuns acolo? In mod bizar, filmele făcute pe Lună de unele echipaje au… dispărut din arhive, ca şi cum am vorbi despre nişte banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ţinute secrete timp de trei-patru decenii, au început să transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin şi Centrul de control au fost două minute de tăcere, justificate iniţial de NASA prin apariţia unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o frază codificată”. După 40 de ani, s-a aflat că totuşi, în cele două minute, între Lună şi Pămînt s-au purtat discuţii aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-ade­văr, pulsul brusc, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respiraţia şi l-a făcut să strige la colegul său. Iată o parte a convorbirilor.
„Armstrong: Ce a fost asta? Ce ***** a fost asta? Asta e tot ce vreau să ştiu!
Controlul misiunii: Ce se întîmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi? Ce se întîmplă?
Apollo 11: Chestiile alea sînt imen­se, domnule!… Enorme… Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred! Repet, mai sînt şi alte nave spaţiale aici…, aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sînt pe Lună şi ne privesc acum!
Armstrong & Aldrin: Astea sînt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu va crede asta!
Houston: Ce… ce…ce…? Ce naiba se întîmplă? Ce s-a întîmplat cu voi?
Armstrong & Aldrin: Ei sînt aici, sub suprafaţă.
Houston: Ce e acolo? (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11.
Armstrong & Aldrin: Am văzut nişte vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observînd instrumentele.
Houston: Neclar! Repetaţi ultima informaţie!
Armstrong & Aldrin: Spun că aici sînt şi alte nave spaţiale. Sînt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!
Houston: Repetaţi, repetaţi comunicarea!
Armstrong & Aldrin: Am conectat transmisia automată. Imi tremură rău mîinile şi nu mai pot face nimic. Incercăm să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede?
Houston: Aţi înregistrat ceva pe film?
Armstrong & Aldrin: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.
Houston: Aici controlul. Unde sînteţi acum? Ce-i cu gălăgia asta de-spre OZN-uri? Terminat
Armstrong & Aldrin: Au aterizat aici. Sînt aici şi ne privesc. Se uită la noi.
Houston: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat?
Armstrong & Aldrin: Da sînt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spaţiale, cu siguranţă mîine poate veni să ni le demonteze. Terminat“.
Să mai spunem, în final, că această discuţie a fost recepţionată atît de ruşi, care urmăreau îndeaproape misiunea, cît şi de diverşi radioamatori de pe glob şi că, într-un interviu, Armstrong a declarat că, înainte de plecare, au fost avertizaţi că pe Lună vor întîlni ceva. Despre scopul real al misiunii Apollo 11 vă vom relata însă în numerele viitoare ale revistei."

De,stirea este de senzatie dar nu stiu ce sa cred Nic !
Este curios faptul ca aceste nave nu se vad si cu ajutorul telescoapelor existente astazi pe pamant.
Mai ales ca ele au o putere foarte mare .Astfel de exemplu
cel mai mare şi mai puternic telescop de pe Pământ se afla în deşertul Atacama (Chile) iar scopul său a fost identificarea altor forme de viaţă în univers. Este imposibil ca prin acest telescop adapostit într-un dom de 74 de metri înălţime şi cu o oglindă de aproximativ 42 de metri si avand puterea de zeci de ori mai mare decât a telescoapelor deja existente ,cercetatorii sa nu vada o nava extraterestra pe luna! .
Macar un astronom amator dotat cu un telescop puternic si tot ar fi zarit ceva!
In acest caz as fi mai circumspect!
Ipoteza poate fi luata in considerare daca Americanii au aterizat pe fata ascunsa a lunii!.Trebuie sa mai cercetez sa gasesc precis locul unde au aterizat (dupa cate stiu eu la primul zbor au aterizat intr-o zona numita Marea Linistii)

Totusi mai circula o poveste despre un
echipaj format de sovietici si de americani pe Apollo 20 (o nava lansata in secret de americani)
Astfel in 1976, NASA si Agentia Spatiala Sovietica au planificat o misiune mixta, Apollo 20, pe Luna, pentru a cerceta o nava spatiala de origine necunoscuta, careia i-au spus "Mama", esuata in solul selenar.
Totul a pornit de la faptul ca in 1971, astronautii de pe Apollo 15 au fotografiat o forma eliptica ciudata, pe jumatate ingropata in solul lunar. I s-a dat indicativul AS15-P-9630. Cum specialistii si-au dat seama ca este o constructie metalica, a inceput investigarea asupra originii ei.
La acea data, numai sovieticii puteau fi intrebati daca nu cumva era un modul de-al lor. Nu era. Cele doua agentii spatiale, americana si sovietica, au ingropat securea razboiului spatial pentru a elucida enigma.

Dupa mai multe simulari, in 1976 a plecat spre Luna, de la baza aeriana Vandenberg, California, misiunea Apollo 20, avandu-i la bord pe astronautii W. Rutledge si Leona Snyder, amandoi de la Bell Laboratories, angajati ai USAF, dar care nu faceau parte din corpul astronautilor, si cosmonautul Alexei Leonov, recunoscut ca primul om care a facut o iesire individuala in spatiu.
Misiunea, socotita de specialistii NASA imposibila, pentru ca pilotii lor nu aveau decat un antrenament sumar de astronauti, era condusa de experimentatul Leonov, care fusese si capitanul misiunii Apollo-Soyuz din 1975, cea care a fixat coordonatele epavei extraterestre.
Rutledge a declarat ca modulul Apollo 20 a aselenizat in apropierea navei si ca el si Leonov au intrat in epava, care parea a fi extrem de veche, "antica" dupa cum li s-a parut cercetand tehnica de la bord. Era imensa, o nava-mama, avand locuri de andocare pentru mai multe vehicule spatiale, care lipseau.
Nava se prabusise, la bord fiind descoperit trupul unei umanoide foarte bine conservat intr-un sarcofag ce amintea de paturile criogenice din filmele S.F.(Alien2 va mai aduceti aminte?) Bineinteles ca marturia lui Rutledge nu a fost confirmata de oficiali de la NASA, care au declarat ca n-au avut nici-un astronaut cu acest nume. Rutledge a pus la dispozitie filmul de cateva ore inregistrat in timpul misiunii spatiale.
Apoi un jurnalist Ingo Swann, specialist in fotografie, a scris o carte ("Penetration"), despre cum a fost recrutat sa lucreze pentru NASA la un set de fotografii luate de misiunea Apollo- Soyuz din 1975. Swann a auzit ca aselenizarile fusesera interzise din 1971 tocmai pentru ca toti astronautii au raportat activitatile unor entitati necunoscute pe Luna, ultimele misiuni fiind chiar defectate de catre acestea.
El a descoperit in fotografii si ruinele unor constructii inteligente, pe langa nave spatiale de tehnologie nonterestra, active. Insa el se indoieste ca Apollo 20 a fost lasata sa aselenizeze si ca s-ar fi gasit cadavrul "antic"al unei umanoide.
Aceste relatari din ce in ce mai numeroase te fac sa gandesti :

DAR DACA ....?

nic a scris:Salut, azi am primit un e-mail;
,,Două minute de tăcere

http://www.lumeamisterelor.com/_resources/files/aldrin+apollo_11.p.13.jpg.g_linked.jpeg

In doar trei ani, între 1969 şi 1972, 12 oameni, toţi americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 38 de ani, niciun pămîn­tean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu, ni s-a interzis să ne mai vizităm satelitul. Ii „deranjam“ pe cei care sînt acolo de foarte multă vreme şi le încurcăm planurile pe care le desfăşoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sînt alte fiinţe acolo?
Astronomul rus Evgheni Arşiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susţin acest lucru cu toată fermitatea, adu­cînd în sprijinul afirmaţiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevă­zută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sînt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atîta bătaie de cap. Dar există aşa ceva acolo sau sînt doar fabulaţii? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au văzut ei ceva, atunci cînd au ajuns acolo? In mod bizar, filmele făcute pe Lună de unele echipaje au… dispărut din arhive, ca şi cum am vorbi despre nişte banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ţinute secrete timp de trei-patru decenii, au început să transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Arm-strong, Buzz Aldrin şi Centrul de control au fost două minute de tăcere, justificate iniţial de NASA prin apariţia unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care „i s-a transmis o frază codificată”. După 40 de ani, s-a aflat că totuşi, în cele două minute, între Lună şi Pămînt s-au purtat discuţii aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-ade­văr, pulsul brusc, deoarece acesta a văzut ceva ce i-a tăiat respiraţia şi l-a făcut să strige la colegul său. Iată o parte a convorbirilor...

Ajaja, este un mere cercetator despre OZN. Tatmeu, se ducea des la cursurile lui, si-mi povestea lucruri interesante, pe care acestea le-a spus studentilor.
Cit e de adevarat sunt observatiile a cestuia nu stiu, insa el mai spunea lucruri esite din comun.
Aceste civilizatii (se presupune) ca nu vor sa intre in contact cu cea a noastra (sau decalajul mare de dezvoltare, sau alceva)...
Un caz spre exemplu ar mai fi: Se spune ca americanii doreau sa fac un experiment pe Luna (o explozie), pina au pregatit una alta, nustiu ce sa mai intimplat, insa cind au dat sa vada cit Oxigen au in rezervoare pentru a face experimentul, au gasit exact atit cit le permitea pentru dus pe Pamint.
FBI tot si-a facut bine meseria...
Obiecte cu unghi drept....

Dar, sa spunem ca alcineva(mai intelepti si mai puternici) ne conduc, si ascund multe lucruri, atunci noi nici acestea la moment nu am fi trebuit sa putem comunica si spune.

Eu in locul vostru as fi foarte rezervat. Cine crede in conspiratii, mai gaseste ceva si aici;http://www.lovendal.net/wp52/piramida-originala-de-pe-luna-photoshopata-de-google-moon-pentru-a-ne-fi-ascunsa/

Nu am gasit nimic pana acum!
Poate sa-mi spuna cineva unde se gaseste Marea Linistii?
Pe partea vazuta sau pe partea ascunsa a Lunii?

virgil a scris:Eu in locul vostru as fi foarte rezervat. Cine crede in conspiratii, mai gaseste ceva si aici;

Nu este vorba de a crede, care este adevărul? Privind Luna am multe nedumeriri.
Stim cu totii ca Luna isi arata unmai o fata. Versiune stiintifica oficiala;
Perioada de rotaţie a Lunii in julul propriei axe, culmea, este egală cu cea de revoluţie în jurul Pământului, astfel încât Luna ne arată mereu aceeaşi faţă. Asa sa fie? Deci Pamantul, cat este de imens fata de Luna, se invarteste in jurul propriei axe in aproximativ 24 ore, Luna in 27 zile, 7 ore terestre. Eu nu cred intr-o astfel de coicidenta ca Luna sa se invarteasca in jurul propriei axe in acelasi timp in care se invarteste in jurul Pamantului. Aveti alte pareri, ce argumente aveti? Imi vine sa dau crezare si lui sandokhan. Sunt mute lucruri care nu le stim...

Perioada de rotaţie a Lunii in julul propriei axe, culmea, este egală cu cea de revoluţie în jurul Pământului

.
Toti satelitii pe care i-am studiat, cca.30 la numar, ai lui Jupiter, Saturn si Uran, sunt la fel ca Luna, sincroni, cu planeta in jurul careia orbiteaza, deci arata o singura fata spre planeta nucleu. Aceasta este o caracteristica a satelitilor, si tine cred, de modul cum s-au format.

Prea este o ordine in toate...