A fi sau a nu fi...

Am deschis subiectul doar pentru că mi s-a părut interesant și nu există un subiect cu acest nume, nu că aș avea eu ceva concret de spus.
Dar dacă aș avea, ar fi următoarele lucruri și, normal, trebuie început cu o întrebare.

Ce anume "dictează" conștientului uman să accepte partea filozofică/nedemonstrabilă a lucrurilor?

Adică, dacă "moi" tot este conștient că ceea ce percep concret ca fiind o realitate determină și gradul în care îmi prioritizez acțiunile și gândirea, de ce naiba îmi consum energia și cu aspecte care nu au legătură directă cu realitatea pe care o percep?

Din nou, adică, analizând filozofia interpretării unor idei expuse pe forum, care nu au niciun grad de "verificabilitate", o parte din "intelectualii" forumului le acceptă ca atare ca fiind realități intrinseci, doar dirijați de principii și convingeri personale, pe care nici măcar ei înșiși nu știu de ce le acceptă în măsura în care nu pot fi nici "verificabile", în afara faptului că reprezintă un punct de vedere "ieșit din comun" de original și nou, dar mai trăiesc și cu iluzia faptului că ideile lor sunt demne de premii.

Dacă e să vă vorbesc la modul "Pe bune, acum!" și exceptând tulburările de genul "grandios dilusion", care să fie explicația faptului că am ajuns din ce în ce mai mult să "plătim", cel puțin cu timpul nostru, pentru idei care nu au niciun fel de utilitate directă?

Să vă spună tot "je"?

Hai să vă "luminez" tot io, vorba unui geniu mai negativ al forumului!

Spre exemplu, păstrând linia gradului de "verificabilitate", "speculațiile" de genul Yin-Yang, Ion-Ioana etc, sunt un joc de-a "ala bala portocala" cu mintea umană.
De ce spun asta?
Pentru că modul în care percepem lucrurile ne și formează aceste convingeri!

Alții, cu respect totuși pentru părerea lor, vorbesc despre "firul ierbii" care nu ajută, în perspectiva mea, la altceva decât hrană pentru animale, care asigură, la rândul lor, hrana pentru pentru alte "animale".
Nu zic că n-o fi așa, dar...to be or not to be!
Dar dacă este valabilă doar jumătatea cu "not to be"?
Cum stau lucrurile, în ce credem noi de fapt?
Simplu, credem doar în ceea ce ne place să credem, pe de o parte, și în ceea ce ne oferă gradul de nevoie al "rostului" lucrurilor.
Dar dacă doar "not to be" este jumătatea care-ți dirijează în mod majoritar și concret existența, de ce totuși luăm în calcul și jumătatea cu "to be"?
Răspunsul e la fel de simplu!
În ce ne privește pe noi ca oameni, acel mod în care percepem și acceptăm jumătatea neverificabilă "not to be" determină acel "to be" concret în care alegem să existăm și să credem că există și dirijează existența noastră!

Nimic mai fals adevărat!
To be or not to be...

Ai zis careva ceva?

Stai cuminte în banca ta că nu știi ce spui!
Acum ești dirijat doar de faptul că aceasta este o părere contradictorie celei a tale, nu că tu ești cel care are dreptate!
Pentru că adevărul spuselor mele mai sus este la fel de neverificabil așa cum este și părerea ta care-ți dirijează argumentele contradictorii pe care ai tendința instinctiv să le manifești și pe care nici măcar nu ești capabil să le înțelegi exact de ce le gândești contradictoriu!
Deci, nu te băga aici, pentru că habar nu ai de ce spui ceea ce spui, deși, normal, dacă tot vorbim numai de genii pe acest forum, toți suntem extrafenomenali de capabili și buni la dat cu părerea.
Dar numai la dat cu părerea!
Părere pe care nu știi și nu înțelegi concret nici măcar de ce ți-o prezinți!
Sau știi, dar nu vrei pur și simplu să accepți faptul că ți-o spui din motive care nu te-ar mai face la fel de "demn" de tine, pentru că nu te-ai privi în propri ochi cu aceeași "demnitate" dacă ai ști și ți-ai recunoaște ție însuți tot adevărul despre tine.

Mare satisfactie pentru mine si multumesc tuturor celor implicati in deschiderea acestui subiect, oricare si de oriunde ar fi acestia !
Consider ca fiind de dezabatut privitor la abordare...
"Ce anume "dictează" conștientului uman să accepte partea filozofică/nedemonstrabilă a lucrurilor?"...

Foarte interesant ! Consider ca un om este depasit de situatie ! Motiv pentru care nu sunt dispus sa admit o cale evolutionista !
Pe de alta parte, daca un om si-ar putea controla gandurile si constiinta, atunci ar visa doar ce-si doreste !

"de ce naiba îmi consum energia și cu aspecte care nu au legătură directă cu realitatea pe care o percep?"...
Consider ca nu alocam, ca si oameni, suficienta energie in abordarea subiectelor care au legatura cu realitatea subiectelor pe cere nu le prcepem !

Care "cei implicați" în afară de mine?
Nu vezi că le-am tăiat "maul"?
Dar tu ai îndrăznit și mă bucur că ai făcut-o!

Omul nu este nicidecum depășit de situație, ci doar o acceptă interpretând-o într-o manieră fantezistă, aș zice eu.
Problema se pune doar dacă are nevoie, într-adevăr, de acea interpretare fantezistă a realității!
Asta-i o chestiune pe care încă nu o înțeleg exact, deși ar putea exista o interpretare evoluționistă, la fel de fantezistă, ce-i drept!

Interpretarea fantezista implica o rezerva fata de una "stiintific" demonstrabila, in fapt, nedemonstrabila stiintific !
Oricare om este depasit de situatie doar ...daca se incadreaza intr-o situatie anume !
Mare problema cu aceasta incadrare !

Fantezistă pentru că dacă te rogi la Dumnezeu să găsești...frigiderul plin, s-ar putea să nu aibă același efect ca atunci când te duci tu însuți la cumpărături și-l umpli efectiv, caz în care realizezi că tu însuți ești propriul tău Dumnezeu.

Mai nou, situația poate fi adaptată și la meditația asupra conștiinței.

Am încercat ieri să mă concentrez atât de tare să sting televizorul cu puterea minții, încât am ajuns la concluzia că telecomanda nu s-a inventat degeaba.

Și-atunci, care-i realitatea în care trebuie să credem?

evolutionismul e o porcarie. totu aparut din nimic.
creationismul e adevarul
sau....e posibil ca....totul a existat dintotdeauna

Ahaa, nu e rău!
Ia mai zi ceva!
Mai știi, poate chiar ai dreptate obiectivă, nu doar gândești în funcție de cum ești "forțat" să gândești!

Pai oricum fiecare moment din viata e un moment de creatie. Iar creatiile astea se aduna una dupa alta si ia nastere evolutionismul.

ImposiBila a scris:evolutionismul e o porcarie. totu aparut din nimic.
creationismul e adevarul
sau....e posibil ca....totul a existat dintotdeauna

Referitor la :
Ce anume "dictează" conștientului uman să accepte partea filozofică/nedemonstrabilă a lucrurilor?

apoi:
idei expuse pe forum, care nu au niciun grad de "verificabilitate"

...care parte filozofică/nedemonstrabilă este, sau cum este expusa unui anume grad de "verificabilitate" ?
Ce implica "utilitate directă" ? Daca este indirecta dispare sensul de utilitate ?

Propun un raspuns: " Enable Developer options" !

Ref. la:
Din nou, adică, analizând filozofia interpretării unor idei expuse pe forum, care nu au niciun grad de "verificabilitate", o parte din "intelectualii" forumului le acceptă ca atare ca fiind realități intrinseci, doar dirijați de principii și convingeri personale, pe care nici măcar ei înșiși nu știu de ce le acceptă în măsura în care nu pot fi nici "verificabile",

.  Imi pare rau dar exista o realitate, vrem-nu-vrem, si ea este, intotdeauna, verificabila. Verificabilitatea este chiar una din proprietatile realitatii. Verificarea este, in acelasi timp, o activitate umana, tehnica -putem zice- si, ca orice activitate umana, poate fi dusa la bun sfarsit sau nu, functie de pricepere, atitudine personala, s.a. Desigur, uneori sau mai mereu verificarea e consumatoare de timp personal si poate necesita abilitati deosebite sau altfel spus, antrenament, incredere si rabdare.  
.  In general, negatiile de orice fel nu sunt bune, nu sunt constructive ci mai degraba sunt dextrogire. Dar exista un motiv obiectiv pe baza caruia am siguranta de suta la suta spunand ca verificarea este intotdeauna posibila. Poate ca acest "motiv" este totodata si un argument forte ce demoleaza agnosticismul. Deocamdata, nu-l rostesc, e un secret profesional.

.  In rest, recunosc ca nu am inteles care din intrebarile, aspectele, (s)puse in primul mesaj al topicului este subiectul de discutie al topicului. Dar nu comentez in vreun fel, sunt un spectator al unui dialog liber.

curiosul a scris:Fantezistă pentru că dacă te rogi la Dumnezeu să găsești...frigiderul plin, s-ar putea să nu aibă același efect ca atunci când te duci tu însuți la cumpărături și-l umpli efectiv, caz în care realizezi că tu însuți ești propriul tău Dumnezeu.

Mai nou, situația poate fi adaptată și la meditația asupra conștiinței.

Am încercat ieri să mă concentrez atât de tare să sting televizorul cu puterea minții, încât am ajuns la concluzia că telecomanda nu s-a inventat degeaba.

Și-atunci, care-i realitatea în care trebuie să credem?

Presupun ca te-ai straduit sa depasesti stadiul de bob de mustar si ai confirmat ca n-ai reusit !
Aidoma, am incercat sa indoi un fir de ata chemandu-l la mine ! N-am reusit nici eu sa depasesc statutul de bob de mustar !

Nu cumva nu suntem in stare de asa ceva ? ce ne lipseste ?

Păi uite ce ne lipsește!
Ne lipsește faptul că ne-am depărtat prea mult de la esența din noi, de la ceea ce ne construiește, de fapt.

Cum pot să-ți spun mai bine, exprimându-mă altfel decât printr-o întrebare?

De ce un ... câine, spre exemplu, nu-și pune problema la modul: "Aș putea să îndoi firul ăsta de ață dacă mă concentrez?"

Simplu, pentru că ceea ce ne crează în noi ideea de conștiință, ne și face în egală măsură să trăim anumite iluzii!
Simplul fapt că mergem în două picioare și nu în patru, că purtăm cravată sau teniși chinezești, faptul că avem o percepție diferită asupra propriei existenței precum și a celei exterioare, nu ne și face superiori, noi ne considerăm superiori!

Dimpotriva !
Consider ca ceea ce creeaza in noi ideea de constiinta ne poate indeparta de ceea ce numim iluzie !

Aici da, sunt de acord cu tine, dacă ne gândim la același lucru.

Nu este prima data cand esti de acord cu ideile mele, si nici prima reciproca !
Cumva, trebuie redefinit un spectru ideatic, pentru a nu risca replici inutile !