Stea dubla

Stelele se supun legii gravitatiei lui Newton ?
Cum actioneaza aceasta lege in cazul unei stele duble ?

Ai în vedere ceva anume? Crezi că în cazul stelelor duble se întâmplă ceva mai special?

Da , sunt curios ce credeti despre acest lucru ?Stelele sunt mai speciale pentru
ca in interiorul lor se petrec reactii nucleare si masa lor variaza in timp ...

Şi masa Soarelui variază în timp, dar irelevant de puţin. Crezi că în cazul stelelor duble lucrurile stau altfel?

Presupun că te referi la sisteme binare. În general, stelele duble pot fi şi sisteme de stele duble vizual, în care stelele par apropiate una de cealaltă, dar în realitate ele sunt la ani-lumină distanţă în lungul axei vizuale.
Cu privire la sistemele binare, ele respectă legile mişcării în jurul centrului de masă comun. Există şi cazuri mai speciale, formate dintr-o pitică albă şi o stea "normală", atât de apropiate încât pitica albă acreţionează materie din atmosfera celeilalte stele. Cu timpul masa piticei albe va depăşi o anumită limită, trecând la faza de stea neutronică. Acest lucru se petrece exploziv, generând o supernovă de tipul Ia.
Pe lângă aceste exemple mai pot fi şi sisteme binare formate din 2 pitice albe, sau 2 stele neutronice. În toate cazurile, dacă aceste corpuri devin suficient de apropiate, forţele mareice conduc la transferul de materie de la una la cealaltă, rezultând în final contopirea lor printr-un fenomen exploziv şi apariţia unei găuri negre.

Interesant ce spui tu asds ,insa pe mine ma intereseaza alt aspect :
Observam ca la un sistem solar planetele se misca sub influenta
legii de atractie universale pe orbite mai mult sau mai putin eliptice
in jurul Soarelui , insa la stelele duble (binare) acestea se misca in jurul
unui centru de masa comun si respecta alta lege .
De ce se intampla acest lucru si nu se misca de exemplu steaua mai mica
in jurul stelei mai mare ?

Se misca dupa aceeasi lege. Daca au mase aproximativ egale, orbiteaza circular sau eliptic in jurul centrului de masa. Pe masura ce distributia de masa e tot mai asimetrica, steaua mai usoara capata o miscare mai ampla, iar cea mai masiva una din ce in ce mai redusa, dar tot eliptica ramane.

Asta daca teoria generala a relativitatii poate fi ignorata. Sunt si sisteme binare unde s-a observat o pierdere de energie a stelelor de-a lungul deceniilor, si este exact ce-a prezisa de Einstein prin pierderea de energie sub forma de unde gravitationale. Ca efectul sa aiba loc, trebuie sa ai un corp foarte masiv in miscare orbitala la viteza foarte mare, de aceea radiatia de unde gravitationale nu se observa in cazul miscarilor planetare.

Iata aici un exemplu in care doua stele cu mase usor diferite graviteaza in
jurul centrului de masa comun :



Legea de miscare in acest caz va fi :



unde r1,respectiv r2 sunt distantele celor doua stele la centrul de masa .

Cred ca-s chiar egale masele, ca daca erau usor diferite nu erau elipsele identice. Am aratat cum se gaseste legea de miscare pe topicul dedicat miscarii in camp central, nu mai reiau aici.

18.02.2014/21:19:18
Identificati fluxurile de impact si atunci aveti raspuns la dinamica/cinematica prezentata. Am facut anterior un comentariul mai detaliat dar nu mi-a fost "luat"

Gravitonul a scris:Cred ca-s chiar egale masele, ca daca erau usor diferite nu erau elipsele identice. Am aratat cum se gaseste legea de miscare pe topicul dedicat miscarii in camp central, nu mai reiau aici.

Nu sunt egale . Sunt diferite, insa raportul nu este foarte mare .
Daca observi legea de miscare, in acest caz atractia depinde de produsul maselor
direct proportional cu distanta si nu de inversul distantei .
Cum explici acest lucru ?

19.02.2014/09:14:14
1.In primul rand trebuie sa fim de accord ca in Univers exista si alte campuri decat campul gravitational si ca predominanta in Univers este prezenta plasmei (s-a luat premiul Nobel pentru demonstrarea acestui lucru].
2.Generarea corpurilor massive (inclusive, steaua) este legata de comportarea (proprietatile) plasmei;
3. Steaua dubla este  un dipol electric rezultat prin electroconvergenta -in urma impactului unei stele de catre un flux puternic de plasma care genereaza un fenomen de transport in partea opusa impactului. Aparitia curentilor masici de sens contra declanseaza aparitia unei TEM si a unu moment de rotatie cu rol de selectare a sarcinilor. Acumularea de plasma prin mecanismul de electroconvergenta, dezechilibreaza stabilitatea energetica a stelei "mama"astfel ca apare o miscare pulsatorie care in final "separa" apparent  noul conglomerate plasmatic de steaua "mama" .
4. Apare astfel un dipol electric plasat intr-un camp omogen(respectiv, neomogen)
5. Comportarea dipolului in camp omogen este diferita de cea in camp neomogen
6. In campul omogen al corpului central al al galaxie dipolul isi genereaza un cuplul  electric.
Raspuns la intrebarea cu r patrat si r.

POTENTIALUL UNUI DIPOL SCADE CU INVERSUL PATRATULUI DISTANTEI  DIPOLULUI FATA DE CORPUL CENTRAL AL GALAXIEI(1/r la2)  PE CAND POTENTIALUL UNEI SARCINI SCADE CU INVERSUL DIATANTEI (1/r). Diferenta este rezultatul schimbului mai  intens dintre componentele dipolului pe masura ce fluxul descreste (crestrea distantei, mediul neomogen,..., etc.).
Excluderea altor campuri din Univers si pastrarea numai a campului gravitational "distorsioneaza" realitatea.

CAdi a scris:
Nu sunt egale . Sunt diferite, insa raportul nu este foarte mare .
Daca observi legea de miscare, in acest caz atractia depinde de produsul maselor
direct proportional cu distanta si nu de inversul distantei .
Cum explici acest lucru ?

Aceste mase formeaza un sistem oscilant, in care campul functioneaza aproape ca un resort, unde forta de atractie este egala cu produsul dintre constanta elastica si distanta dintre corpuri. Insa in acest caz constanta elastica depinde de constanta gravitationala si produsul maselor raportat la cubul distantei, deci constanta elastica nu este chiar o constanta.
F=[k(m1*m2)/R^3]*R; daca notam paranteza patrata cu Ke avem; F=Ke*R; in care Ke reprezinta elasticitatea mediului si R distanta dintre cele doua corpuri. Se vede ca relatia de mai sus deriva din relatia lui Newton.

Nu cred ca avem un oscilator armonic in acest caz.
Stelele se deplaseaza pe traiectorie eliptica conform legilor lui Kepler avand centrul de masa drept unul din focare .

virgil a scris:

CAdi a scris:
Nu sunt egale . Sunt diferite, insa raportul nu este foarte mare .
Daca observi legea de miscare, in acest caz atractia depinde de produsul maselor
direct proportional cu distanta si nu de inversul distantei .
Cum explici acest lucru ?

Aceste mase formeaza un sistem oscilant, in care campul functioneaza aproape ca un resort, unde forta de atractie este egala cu produsul dintre constanta elastica si distanta dintre corpuri. Insa in acest caz constanta elastica depinde de constanta gravitationala si produsul maselor raportat la cubul distantei, deci constanta elastica nu este chiar o constanta.
F=[k(m1*m2)/R^3]*R; daca notam paranteza patrata cu Ke avem; F=Ke*R; in care Ke reprezinta elasticitatea mediului si R distanta dintre cele doua corpuri. Se vede ca relatia de mai sus deriva din relatia lui Newton.

Stelele vor fi supuse atractiei conform legii lui Newton :

Astfel forta de atractie pentru steaua 1 va fi F1 = K (m1m2)/ R12 ^2  unde R12
este distanta dintre steaua 1de masa m1 si steaua  2 de masa m2.
Insa pentru echilibru forta gravitationala F1 va trebui sa fie echilibrata de
forta centrifuga F1c = m1 ω^2 r1

La fel si la steaua 2 vom avea F2 = K (m2m1)/ R21 ^2  unde R21 este distanta dintre steaua 2 de masa m2 si steaua  1 de masa m1.
Insa pentru echilibru forta gravitationala F2 va trebui sa fie echilibrata de forta centrifuga
F2c = m2 ω^2 r2

Conform legii lui Newton ambele stele se atrag cu o forta data de legea lui Newton adica direct proportionala cu produsul maselor si invers proportionala cu distanta dar echilibrate de fortele centrifuge si deci vom avea :

F1=F2 = K (m1m2)/ R12 ^2  = F1c = m1ω^2 r1= F2c =m2ω^2 r2
In final  vom avea :

m1ω^2 r1=m2ω^2 r2 vedem ca relatia se simplifica cu viteza unghiulara ω^2  si vom avea :

m1r1= m2r2 .

21.02.2014/09:18:53

In camp neomogen dipolul (sistemele stelare multipol, inclusiv, sistemul solar) capata si o miscare de translatie; astfel, prin combinarea miscarii de rotatie cu cea de translatie apare miscarea elicoidala/curbiliniea a corpurilor naturale din Univers(GALAXIE). Fenomenul este analizat in cadrul teorie electroconvergentei (bibliografia anterior precizata)

Mai este ceva care succinta intrebari referitor la atractia gravitationala in
cadrul stelelor binare ...
In cadrul atractiei planetare aceasta lege a lui Newton este de inteles ,
masa planetelor fiind consistenta si stabila .
Dar cum se explica aceasta atractie in cadrul a doua stele tinand cont de
reactiile nucleare care au loc, cand simultan milioane de metrii cubi de hidrogen
se transforma in heliu si de asemenea de energia enorma de natura electromagnetica
expulzata de ambele stele in spatiu ?
Masa stelara este framantata ,instabila si inconsistenta si mie imi ridica mari semne
de intrebare manifestarea legii gravitatiei aici !

Fiecare stea din sistemul binar expulzează în spaţiu aceiaşi cantitate materie şi energie ca şi în cazul stelelor izolate. Pierderea de masă prin asemenea fenomene radiative este infimă şi poate fi neglijată.
Doar în finalul evoluţiei materia stelară este expulzată exploziv.

Mai este ceva care succinta intrebari referitor la atractia gravitationala in
cadrul stelelor binare ...
In cadrul atractiei planetare aceasta lege a lui Newton este de inteles ,
masa planetelor fiind consistenta si stabila .
Dar cum se explica aceasta atractie in cadrul a doua stele tinand cont de
reactiile nucleare care au loc,   cand simultan milioane de metrii cubi de hidrogen
se transforma in heliu si de asemenea de energia enorma de natura electromagnetica
expulzata de ambele stele in spatiu ?
Masa stelara este framantata ,instabila si inconsistenta si mie imi ridica mari semne
de intrebare manifestarea legii gravitatiei aici !

asds, cred ca noi nu depistam natura gravitatiei...
E clar ca responsabila de aceasta gravitatie este masa, dar campul gravitational nu este alcatuit din gravitoni
cum de altfel am aratat mai sus ca exista o diferenta intre masa stelelor si a planetelor...
Gravitonii nu isi gasesc explicatia in circumstantele aratate si astfel se contesta afirmatiile teorie cuantice.

Gravitonii sunt particule ipotetice din cadrul Modelului Standard, a căror existenţă este bazată pe premiza transmiterii interacţiei gravitaţionale prin particule purtătoare, ca şi celelalte 3 interacţii fundamentale.
Considerând gravitaţia ca şi un efect al curbării spaţiului în prezenţa unei mase, sper să nu greşesc, dar nu cred că mai devine necesară existenţa gravitonilor.

23.02.2014/10:53:46
Scris de asds la data de Sam 22 Feb 2014, 19:30

"Fiecare stea din sistemul binar expulzează în spaţiu aceiaşi cantitate materie şi energie ca şi în cazul stelelor izolate. Pierderea de masă prin asemenea fenomene radiative este infimă şi poate fi neglijată.
Doar în finalul evoluţiei materia stelară este expulzată exploziv"

In comportarea unui corp masiv, un rol decisiv il are schimbul  dintre nucleu/corpul masic propriu- zis  si invelisurile sale  (centurile de radiatie exterioare). Fluxurile ce impacteaza ("orizontal" si "vertical") corpul (invelisurile, centurile de radiatie)  polarizeaza corpul  (+,-) care la randul sau (fiind mai apropiat) polarizeaza invelisurile (centurile de radiatie extena). Intre  structurile de interfata se creaza conditii de schimb (fenomen de transport) care conduc in final la forte de legatura gravito- electrica dintre acestea si aparitia unui vortex centrat pe nucleul stellar (nu intram in detalii, spunem doar ca pot exista si alte vortexuri- interioare corpului, in zona opusa fluxului corpului de influenta, s.a.m.d.). Relatiile de schimb sunt functie de taria fluxurilor de impact. Analiza corecta a interactiunilor nu se poate face fara a tine cont de: corpul de influenta preponderenta si matricea sa, matricea entropica  (structura+organizare+ functii) a corpului analizat, interactiunile dintre micocorpuri si ce determinare are legat de corportarea la nivel macroscopic (bibliografia anterior precizata, Convergenta si divergenta materie). Dezechilibrele dintre structuri/subsisteme conduc la aparitia dezordinii/necoerentei/entropiei in (sub)system si asa cum s-a aratat fenomenul de transport (electric, masic/chimic, termic, presiune/mechanic,...) devine exploziv.

asds a scris:Gravitonii sunt particule ipotetice din cadrul Modelului Standard,
a căror existenţă este bazată pe premiza transmiterii interacţiei gravitaţionale prin particule purtătoare,
ca şi celelalte 3 interacţii fundamentale.
Considerând gravitaţia ca şi un efect al curbării spaţiului în prezenţa unei mase, sper să nu greşesc,
dar nu cred că mai devine necesară existenţa gravitonilor.

Corect ! La acest lucru m-am gandit si eu .
Si astfel TRG -ul lui Einstein inchide gura la multi contestatari...

Se naste o noua intrebare !Ce este spatiul atunci ?

asds a scris:Gravitonii sunt particule ipotetice din cadrul Modelului Standard, a căror existenţă este bazată pe premiza transmiterii interacţiei gravitaţionale prin particule purtătoare, ca şi celelalte 3 interacţii fundamentale.
Considerând gravitaţia ca şi un efect al curbării spaţiului în prezenţa unei mase, sper să nu greşesc, dar nu cred că mai devine necesară existenţa gravitonilor.

Este destul de complicat sa gandesti ca niste particule produc
gravitatia prin atractie, pentru a evita gravitatia prin impingere,
asa cum ar fi mai de inteles.    

Este destul de complicat sa gandesti ca niste particule produc
gravitatia prin atractie, pentru a evita gravitatia prin impingere,
asa cum ar fi mai de inteles.

Gravitatia nu este un efect al atractiei sau respingerii, ci doar un efect de diferenta de presiune exercitata dinspre exterior spre interior de catre spatiul in care este prezent campul gravitational.

Priviti aceasta nebuloasa care se intinde pe mii de ani lumina, iar masa ei este egala cu masa mai multor mii de stele, in care totusi nu se manifesta nici un camp gravitational asupra altor stele sau galaxii. Lipsa campului gravitational se datoreaza tocmai densitatii extrem de reduse a nebuloasei, adica a raspandirii particulelor intr-un spatiu vast nedeformat. Avand in vedere ca particulele nebuloasei sunt atat de rare, campurile care inconjoara particula sunt dispuse in suprafete sferice echipotentiale pana la distante apreciabile astfel ca aceste particule nu interactioneaza cu particulele din jur. Aceasta nebuloasa este strabatuta din cand in cand de unde gravitationale emise de galaxiile din jur. La un moment dat, din doua directii opuse, doua unde gravitationale strabat nebuloasa si se intalnesc undeva in interiorul acesteia. In locul de intalnire densitatea particulelor creste foarte mult, acestea ajungand sa se atraga unele de altele datorita campurilor electrice care le inconjoara si care sunt suficient de puternice sa modifice starea de agregare locala a nebuloasei, dand nastere la o entitate locala. Campurile gravitationale care inconjurau fiecare atom in sfere concentrice se ingramadesc ca niste baloane unele in altele, si pe masura cresterii densitatii aceste suprafete echipotentiale, din sferice devin ovoidale alungite, foarte mult, alungirea crescand pe masura transformarii nebuloasei intr-un corp ceresc, depasind de mii de ori dimensiunile corpului creat. Astfel din nebuloasa initiala lipsita de gravitatie, a aparut un corp ceresc a carei prezenta se simte dincolo de limitele lui fizice, prin prezenta campului gravitational deformat al fiecarei particule componente. Cu cat densitatea corpului este mai mare trecand dintr-o stare de agregare in alta, cu atat se intensifica campul gravitational in apropierea corpului, la limita ajungand o gaura neagra din care si raza de lumina nu mai iese datorita curburii "spatiului", mai bine zis a ingramadirii liniilor de camp care nu sunt altceva decat directia de alungire a campurilor ce inconjoara fiecare particula. Asa apare campul gravitational macrocosmic, care are la baza campul gravitational microcosmic, atat de slab incat nu poate fi pus in evidenta.

26.02.2014/18:02:29

Chestia cu rolul densitatii/frecarii in transmisia puterii vad ca l-ati prins. Dar mai trebuie "lucrat". Va recomand sa cititi lucrarile lui Alfven: "Cosmical Electrodynamics" si "On the Origin of the Solar System". L e puteti descarca de pe INTERNET. Cu limitele sale, lucrarile "vad" mai aproape de realitate UNIVERSUL. Cat priveste (electro)convergenta,..., pe langa DENSITATE, mai are si alte concepte care v-ar putea permite sa intelegeti proprietatea fundamentala a corpurilor masice: GRAVITATIA.

virgil a scris:



Priviti aceasta nebuloasa care se intinde pe mii de ani lumina, iar masa ei este egala cu masa mai multor mii de stele, in care totusi nu se manifesta nici un camp gravitational asupra altor stele sau galaxii. Lipsa campului gravitational se datoreaza tocmai densitatii extrem de reduse a nebuloasei, adica a raspandirii particulelor intr-un spatiu vast nedeformat. Avand in vedere ca particulele nebuloasei sunt atat de rare, campurile care inconjoara particula sunt dispuse in suprafete sferice echipotentiale pana la distante apreciabile astfel ca aceste particule nu interactioneaza cu particulele din jur. Aceasta nebuloasa este strabatuta din cand in cand de unde gravitationale emise de galaxiile din jur. La un moment dat, din doua directii opuse, doua unde gravitationale strabat nebuloasa si se intalnesc undeva in interiorul acesteia. In locul de intalnire densitatea particulelor creste foarte mult, acestea ajungand sa se atraga unele de altele datorita campurilor electrice care le inconjoara si care sunt suficient de puternice sa modifice starea de agregare locala a nebuloasei, dand nastere la o entitate locala. Campurile gravitationale care inconjurau fiecare atom in sfere concentrice se ingramadesc ca niste baloane unele in altele, si pe masura cresterii densitatii aceste suprafete echipotentiale, din sferice devin ovoidale alungite, foarte mult, alungirea crescand pe masura transformarii nebuloasei intr-un corp ceresc, depasind de mii de ori dimensiunile corpului creat. ....................................................................................... Asa apare campul gravitational macrocosmic, care are la baza campul gravitational microcosmic, atat de slab incat nu poate fi pus in evidenta.

Ce sunt undele gravitationale ?
E prima data cand aud de notiunea aceasta folosita in acest mod.
Ce este un camp gravitational in acceptiunea ta Virgil ? Are cuante gravitationale ?

Ce sunt undele gravitationale ?
E prima data cand aud de notiunea aceasta folosita in acest mod.
Ce este un camp gravitational in acceptiunea ta Virgil ? Are cuante gravitationale ?

Daca exista gravitatie, exista si variatii ale campului gravitational, si orice variatie a unui camp presupune aparitia unei unde a acestuia.
Cuantele campului electromagnetic au frecvente si lungimi de unda comparabile cu dimensiunile orbitelor, sau mai general vorbind cu amplitudinile vibratiilor particulelor care le produc. Asa si cuantele campului gravitational au perioadele sau lungimile de unda comparabile cu orbitele sistemelor planetare sau solare, motiv pentru care nu pot fi urmarite in timp, dar asta nu exclude existenta lor. Imaginati-va o unda gravitationala emisa de o galaxie care are lungimea de unda de cateva mii de ani lumina. Insa o astfel de unda nu se emite decat atunci cand exista un dezacord intre perioada de pulsatie a campului nuclear, cu perioada de orbitare a corpului (stea, planeta, satelit).
Fiecare corp ceresc are un camp gravitational propriu caracterizat de o pulsatie care depinde de viteza si masa corpului. Am mai aratat acest lucru, si am stabilit si relatia matematica de calcul a pulsatiei campului.

Ce reprezentare fizica ar avea cuantele campului gravitational ?
Te gandesti la gravitoni ?

virgil a scris:
Gravitatia nu este un efect al atractiei sau respingerii, ci doar un efect de diferenta de presiune exercitata dinspre exterior spre interior de catre spatiul in care este prezent campul gravitational.

Ce ai scris imi este familiar, numai ca nu era vorba de
respingere ci de impingere.