Impulsul elicoidal

Rezumarea primului mesaj :

În Fizica elicoidală există o noţiune centrală, pe care am numit-o „impuls elicoidal”. Studiul acestei noţiuni mi-a amintit ceva despre inexistenţa atracţiei gravitaţionale despre care vorbeşte Velikovsky.

Impulsul elicoidal are modulul , iar impulsul (vostru) are modulul , modul pe care îl cunoști.

Din această egalitate scoți darbuzianul (radicalul acela).

Apoi, mai ai formula , de unde poți scoate lancretianul.

Ce zici, de aici te descurci?

Abel Cavaşi a scris:Din această egalitate scoți darbuzianul (radicalul acela).

Ai spus ca aceasta egalitate este doar pentru lacrentian foarte mare si foarte mic (afirmatie pentru care nu am vazut demonstratie). Cum faci in cazul general?

M-am referit la egalitatea impulsurilor, nu la egalitatea modulelor. Deci, e vorba despre direcția lor. Pentru lancretian foarte mic, direcția coincide, iar pentru lancretian uriaș direcția impulsurilor este perpendiculară, dar în acest caz viteza medie a automobilului este din nou paralelă cu impulsul elicoidal.

Abel Cavaşi a scris:M-am referit la egalitatea impulsurilor, nu la egalitatea modulelor.

Egalitatea modulelor este valabila pentru orice lacrentian? Adica modulul lui pe este mereu egal cu modulul lui mv ?

Deci, e vorba despre direcția lor. Pentru lancretian foarte mic, direcția coincide, iar pentru lancretian uriaș direcția impulsurilor este perpendiculară, dar în acest caz viteza medie a automobilului este din nou paralelă cu impulsul elicoidal.

Nu inteleg, care impulsuri sunt perpendiculare?

Hai s-o luăm invers, poate așa vei înțelege mai profund ce propun.

Spune-mi tu în ce condiții vezi posibilitatea egalității impulsurilor?

Nu inteleg impulsul elicoidal si nu pot raspunde la intrebare.

Tocmai de aceea nu ai cum să înțelegi nici răspunsurile mele. Așa că mai bine aprofundează întâi noțiunea, așa cum ți-am dat-o eu.

Nu inteleg raspunsurile tale pentru ca nu este clar. Rog raspunde la intrebarile de inainte.

Stoopid zi sa-ti raspunda doar la intrebarea asta scurt si la obiect:

stoopid a scris:Este vreo confirmare a principiului elicoidal pentru alte valori ale darbuzianului?

  
In rest e varza. Te poarta cu aiurelile pana te ia durerea de cap si tot nu ajunge la nici o concluzie.
=(pseudostiinta)^99

Am observat dupa intrebare ca a spus asa:

Abel Cavaşi a scris:Ajunși aici, putem conveni că dreapta este o elice cu darbuzianul nul (iar punctul este o elice cu darbuzianul infinit). Astfel, principiul elicoidal al inerției cuprinde ca pe niște cazuri particulare principiul actual al inerției: principiul actual al inerției este un caz particular al principiului elicoidal dacă facem trecerea la limită a darbuzianului (limita la infinit sau limita la zero).

Adica la corpurile care se misca pe o dreapta impulsul elicoidal e zero si la cele in repaus, impulsul elicoidal este infinit asa cum e definit. In fizica primul are impuls nenul si al doilea zero.

Cu ocazia asta imi retrag intrebare citata de orakle, ca nu are nici un rost. Principiul elicoidal de inertie nu se reduce la limita la cel din fizica.

În primul caz, viteza este viteza luminii și masa nulă. În al doilea caz, viteza este nulă și masa este infinită. Produsul lor este nedeterminat. Gândește la astea...

Abel Cavaşi a scris:În primul caz, viteza este viteza luminii și masa nulă.

Poate e asa in teoria ta, dar in fizica nu e asa. In fizica sunt corpuri cu masa nenula care se deplaseaza pe dreapta si au impuls nenul.

În al doilea caz, viteza este nulă și masa este infinită.

In fizica masa tinde la infinit cand viteza tinde la c nu la zero. In teoria ta nu este repaus, poate de aceea la limita da astfel de rezultat diferit de fizica. Dar asta e demonstratie ca teoria ta nu se reduce la limita vitezelor mici la fizica.

Produsul lor este nedeterminat. Gândește la astea...

Ce spui aici nu are sens in fizica. Poate are sens in teoria ta, dar pe ea cred ca doar tu intelegi. Pacat ca nu raspunzi la intrebari, poate intelege si altii.

Se pare că așa e: dacă nu ești pregătit să înțelegi, nu vei putea înțelege...

stoopid a scris:

Abel Cavaşi a scris:M-am referit la egalitatea impulsurilor, nu la egalitatea modulelor.

Egalitatea modulelor este valabila pentru orice lacrentian? Adica modulul lui pe este mereu egal cu modulul lui mv ?

Deci, e vorba despre direcția lor. Pentru lancretian foarte mic, direcția coincide, iar pentru lancretian uriaș direcția impulsurilor este perpendiculară, dar în acest caz viteza medie a automobilului este din nou paralelă cu impulsul elicoidal.

Nu inteleg, care impulsuri sunt perpendiculare?

Bine, la intrebare de aici raspunzi?

N-are rost... las-o baltă...

Bine, multumesc. Rog scuze de deranj.

Aș fi preferat să-ți acorzi mai mult timp de gândire...

Impulsul elicoidal de ordin superior.

Am definit impulsul elicoidal (de ordinul unu) ca fiind vectorul
.

Voi defini acum prin recurență impulsul elicoidal de ordin superior, când cunoaștem impulsul elicoidal de ordinul inferior.



Se numește impuls elicoidal de ordinul 2 și îl notăm vectorul


unde este torsiunea de ordinul 2 definită și ea prin recurență sub forma
unde

este curbura de ordinul 2 definită prin recurență sub forma
unde
unde este lancretianul de ordinul 1, iar este derivata lui în raport cu parametrul canonic.


De asemenea,
este versorul impulsului elicoidal de ordinul 1, iar   este opusul normalei de ordinul 1.


Observați că torsiunea de ordin superior este modulul vectorului lui Darboux de ordin inferior, iar curbura de ordin superior este dată de variația direcției vectorului lui Darboux de ordin inferior.



Acum putem da o intepretare practică, o aplicație (cum le place „oficialilor” de pe forum), a impulsului elicoidal.

Atomul se mișcă prin vid în așa fel încât toate impulsurile sale elicoidale sunt constante. Într-un anumit mediu, încep să varieze impulsurile sale de ordin mic, ordinul fiind cu atât mai mare, cu cât mediul este mai turbulent.

Pentru componentele atomului există un ordin finit dincolo de care toate impulsurile elicoidale de ordin mai mare sunt paralele. Ordinul respectiv depinde de natura atomului.

Desigur, atomul va fi cu atât mai stabil, cu cât variațiile impulsurilor elicoidale interne vor fi mai mici.

Atomul se mișcă prin vid în așa fel încât toate impulsurile sale elicoidale sunt constante. Într-un anumit mediu, încep să varieze impulsurile sale de ordin mic, ordinul fiind cu atât mai mare, cu cât mediul este mai turbulent.

Ce tare shefu'! Ne-ai spart pa toti!



Auzi Shefu', da...turbulenta cum o definesti?

Pacalici a scris:da...turbulenta cum o definesti?

Așa cum o definești și tu. Ai cumva alte preferințe? Eu n-am.

Care mediu?
Nu este vacum(vid...Void)...? Cum definesti turbulenta in vacum?
Sau este vorba de turbulenta eterica? Daca, da, ce se tulbura acolo?
Matematic cum definesti turbulenta in vid si pe cea in eter?
Deci treaba nu e asa simpla ca turbulenta intr-un borcan cu zeama de varza acra.Ai de elaborat ceva constructiv si serios.

Pacalici a scris:Care mediu?
Nu este vacum(vid...Void)...? Cum definesti turbulenta in vacum?
Sau este vorba de turbulenta eterica? Daca, da, ce se tulbura acolo?

Puiule, te-ai păcălit și de data asta. Am vorbit eu despre vreo turbulență în vid? Îți subliniez ceea ce am spus, ca la grădi, că văd că nu te poți concentra:

Abel Cavaşi a scris:Atomul se mișcă prin vid în așa fel încât toate impulsurile sale elicoidale sunt constante. Într-un anumit mediu, încep să varieze impulsurile sale de ordin mic, ordinul fiind cu atât mai mare, cu cât mediul este mai turbulent.

Maxwell

mm a scris:  .  Ideea impulsului elicoidal imi surade. In acest fel teoriile vortexiale (inclusiv ec. Maxwell) ar avea o buna baza de plecare.
..

Maxwell avea viziunea unor  entitati materiale fine, cu comportare atat rotationala ( campul magnetic) cat si axiala ( campul  electric).
Teoria lui este emanata dintr-o conceptie elicoidala a micromateriei- neprecizata explicit in acesti termeni- dar abordata cu mijloace matematice.

Felicitări!!! Ai scos forța electrică, gravitațională și electromagnetică, folosind doar forme Frenet și teorema impulsului

vacuum-ul este și el un mediu termodinamic, de aceea cred că Abel consideră mediu mai turbulent, pe unul de entropie mai mare

Cine este purtatorul de impuls elicoidal ?

Abel,
Lucrul cu matematica impulsului elicoidal presupune exercitarea impulsului pe o geometrie specifica.
Care este entitatea compacta cea mai fina, sa zicem " elmentara" la care se aplica teoria elicoidala? Ar putea avea un corespondent in lumea reala ?
O geometrie specifica presupune o localizare specifica.
Dpdv matematic, ar fi punctul, dar dpdv fizic?
Cine este purtatorul de " impuls elicoidal  elementar"?
Se poate defini o cuanta de impuls?

Pentru începutul înțelegerii teoriei e bine să aprofundați întâi ceea ce spune această teorie în legătură cu fenomenele MACROSCOPICE. În acest domeniu, impulsul elicoidal este asociat efectiv corpului macroscopic studiat.

În timp, pe măsură ce veți înțelege teorema de recurență a formulelor lui Frenet, veți înțelege cum putem coborî cu teoria până la nivel cuantic, la nivel fundamental, unde corpurile nu sunt altceva decât fotoni.

Într-adevăr, Maxwell era obsedat de explicarea mecanică a undelor electromagnetice, iar eu îi calc modest pe urme, pentru că și frământările lui mi-au trezit acest interes. Dar se pare că lumea nu ne înțelege până când nu ne vom înțelege și noi înșine cu adevărat.

Comentariul de pe pagina a doua nu are nevoie de nici o particula masiva cu sarcina magnetica imaginara. Maxwell a pomenit acel lucru peste ca a scris lucrarea in secolul XIX, cand abia se bajbaiau primii pasi in domeniu. Circulatia inductiei magnetice in jurul unei curbe inchise este proportionala cu intensitatea curentului electric ce strabate suprafata pe sprijina curba. Acesta este un fapt dat al Naturii.

E foarte adevarat insa ca daca ne imaginam existenta unor asemenea monopoli magnetici, ce s-ar comporta analog celor electrici, atunci un astfel de monopol s-ar roti in jurul unui fir prin care trece un curent electric. Dar asta nu este o cauza, ci o consecinta a legii enuntate mai sus, cunoscuta si ca legea lui Ampere.

Maxwell, un fin observator

Omuledinluna, 

Maxwell era un fin observator. Se vede ca l-ai citit superficial pe Maxwell sau nu l-ai citit deloc.
O bucla materiala de curent electric el o putea interpreta ca produce o bucla materiala - linia de camp magnetic, ca era o relatie materiala intima, o continuitate intre fenomenul electric si cel magnetic.
Aceasta continuitate materiala intre fenomenele electrice si magnetice este explicata de Maxwell, dar cine mai are rabdare azi sa citeasca ?
Noi invatam, nu gandim...scoala moderna...

Viziunea vortexiala a lui Maxwell era ca un vortex magnetic trebuie sa aiba natura materiala, prin similitudine cu fenomenele din fluide descrise de alti contemporani ai lui. Observatiile experimentale aratau aceasta similitudine.

Principiul similitudinii era folosit atat pentru explicarea fenomenologica cat si matematica.
Maxwell foloseste de exemplu coeficienti de mediu elastic pentru mediul electromagnetic, prin similitudine cu mediul hidrodinamic de la fluide.
Toata teoria lui Maxwell este imbibata de eter, mediu elastic.

El scrisese negru pe alb despre conceptul lui sintetic: energia campului electromagnetic este de natura mecanica.
De aceea considerand conceptul de masa magnetica, nu facea decat sa fie consecvent cu el insusi, omogen in concepte.
El defineste momentul vortexial unghiular cu ajutorul acestei mase care oricat de imaginara ar fi, da efecte materiale si este logic sa fie considerata o entitate materiala.

Asa cum se atribuie campului electromagnetic o entitate purtatoare foton, cu masa dinamica, de ce nu s-ar atribui si campului magnetic o entitate magnetica cu masa ? Pentru ca nu se poate masura ?
Nu putem proclama pur si simplu ca ce nu este masurat, nu exista.

Apoi foloseste notiunea de densitate a mediului luminifer ( eteric) care nu o putea  defini fara notiunea de masa.
Maxwell ca si Decartes, Newton, etc folosea conceptul eterului material,  care azi , pentru ca Einstein l-a declarat mort, nu are buletin de identitate, desi e viu!

De aceea mi se pare o aroganta teribila, specifica teoreticienilor mileniului 3  sa afirmi de bajbaieli la Maxwell.
Nu uita ca la 30 de ani de la lucrarea lui Maxwell , Tesla, pe baza " bajbaielilor" lui Maxwell, punea in functiune pe Niagara o centrala de curent alternativ!
Maxwell trecuse examenul prin Tesla!

Dar noi, grozavii, forumetii ?
Nici nu stim bine ce e unda, ce e curentul...

De bine de rau , Maxwell a lasat ecuatii celebre, a contribuit la fundamentarea electromagnetimului si a lasat usi deschise pentru altii.
In contrast, Herr Einstein a fost mai smecher: ca sa fie scutit de bajbaieli, a furat prin copiere munca altora ...