ETERUL si RADU FORGACI -

Scris de mm Lun 01 Mar 2010, 09:57

Rezumarea primului mesaj :

Cu mai multi ani in urma l-am cautat pe ing. Radu Forgaci, la OSIM, unde era examinator. Eram preocupat de inventii, de noutati stiintifice precum lucrarile lui Kozyrev si de alte teorii sau descoperiri ce depaseau cadrul rigid scholastic si de aceea mi-a atras atentia descoperirea (careia i s-a facut un pic de publicitate in presa romana,) privitoare la natura elicoidala a curentilor electrici, atribuita unui inginer roman ce lucra la OSIM. Cu amabilitate a raspuns dorintei mele (unui necunoscut oarecare) de a-l cunoaste si am gasit de la prima convorbire ca intre tanarul solicitant ce eram si aproape pensionarul examinator existau si subiecte de interes comun si acestea erau lucrarile lui Kozyrev. Deoarece aveam cateva articole publicate de Kozyrev am facut schimb de "documentatii". D-l Forgaci, un personaj distins cu maniere placute si elegante, posesor al unui limbaj de o incantatoare acuratete, a binevoit sa-mi trimita doua din lucrarile sale; reproduc pasaje din scrisoarea domniei sale:
"Cu o oarecare intarziere , inapoiez traducerea articolului Prof. Kozyrev , care este intrucatva interesant , insa numai din unele puncte de vedere , fiind afectat , in mod nefericit , de o interpretare necorespunzatoare a timpului si a proprietatilor acestuia....
Cu aceasta ocazie imi permit sa anexez : o copie dupa un rezumat al lucrarii Structura - micro si macro - curentilor electrici , precum si o lucrare - cam prea concentrata pe la unele carti - intitulata Gravitatie si antigravitatie.
Acestea sunt publice , asa incat matale , precum si colegii pe care-i pasioneaza stiinta in general si fizica in particular , au un cadou mititel de fine de an , pana cand vor putea difuzate cu alte mijloace....
Bucuresti, 8.12.1984,
mm"

Incep cu sfarsitul textului de mai sus si adaug unele comentarii.
In mod cu totul surprinzator, constat de-abia acum ca semnatura olografa a d-lui Forgaci este mm legati, si aceasta coincidenta cu propria mea semnatura de forum ma surprinde placut caci nu a fost vreo intentie.
Am citit acele doua lucrari, am inteles ca se promova in ele o viziune ce depasea cu mult atat ce stiam eu cat si versiunea stiintifica oficiala. Nefiind nici in specialitatea mea profesionala, nu prea am inteles mare lucru.
La ora actuala si eu sunt de aceeasi parere, (la care am ajuns pe cale proprie) precum ca interpretarea/identificarea timpului cu fenomenele pe care le studia Prof. Kozyrev era gresita.
Dupa vreo doi ani, cand l-am mai cautat la OSIM, se pensionase, dar a venit de acasa (locuia aproape de sediul OSIM-ului) sa se intalneasca cu mine. Pobabil a remarcat pasiunea mea dar si lipsa mea totala de pregatire in domeniul pe care-l stapanea, cu maiestrie as spune, astfel incat s-a simtit dator sa-mi intinda o mana de ajutor. Dupa inca un an nu l-am mai gasit, plecase la cei Drepti. Am resimtit socul, pierdusem un prieten neasteptat. In modul meu confuz de a gandi, ce-l aveam la acea varsta, simteam totusi ca mai avea multe sa-mi spuna. Si nespuse au ramas. Lucrarile sale au stat in biblioteca mea pana mai zilele acestea, incapabil fiind eu sa le dau o intrebuintare. Rasfoindu-le acum, intamplator, mi-am dat seama ca le inteleg! Subit! Ce s-a intamplat? Preocuparile mele din ultimele luni pentru eter mi-au furnizat intelegerea necesara. De aceea, intrucat lucrarile d-lui Forgaci se incadreaza perfect la tema "ETER", imi fac datoria de onoare sa le fac cunoscute pe aceasta cale. Las la aprecierea cititorilor acestor lucrari sa judece calitatea lor, ce mie imi pare "de mare actualitate". Voi respecta, pe cat posibil, regulile de punctuatie folosite de autor, identice cu cele ce se foloseau la acea data in descrierile de inventii.

Ca prezentare, stiu putine despre d-l Forgaci. Iata cum figura in scriptele OSIMului:
inginer Radu I. Forgaci, examinator principal inventii
Din presa am aflat ca un colectiv de la fabrica din Savinesti (daca nu ma insel), a facut masuratori pe un miez toroidal de plastic, bobinat (in sensuri diferite) obtinand rezultate ce confirmau teoria d-lui Forgaci privitoare la circulatia elicoidala a curentilor prin conductori.

Scris de **eugen** Mier 30 Mar 2016, 19:39

Interpretari din Radu Forgaci

mm a scris:

Inainte de a incheia aceasta expunere, este totusi necesar sa fie prezentat, sub o forma prezumata, si cadrul de amplasare relativa a campurilor si fenomenelor gravitationale in raport cu cele magnetice, electrice si termice -din punct de vedere al succesiunii naturale, complexitatii, ordinului de marime si de energii-, pentru a putea avea o reprezentare, ceva mai complecta, asupra lumii si fenomenelor -fizice- inconjuratoare.

Campurile gravitationale (asa cum s-a expus -prezumptiv- anterior) sant produse de microparticulele primare alfa, adica de alfaparticule, aflate in miscare transrotationala, campuri care -anticipam- sant constituite tot din alfaparticule, cuantele specifice fiind alfafotonii, iar "curentii" gravitationali fiind constituiti din fluxuri (transporturi) de alfaparticule.
Campurile magnetice, care reprezinta treapta -de complexitate, ordin de marime si energii- imediat urmatoare, sant constituite din alfafotoni, a caror totalitate constituie alfamateria, adica materia supraeterica, cuantele specifice fiind betafotonii, iar "curentii" magnetici fiind constituiti din fluxuri de alfamaterie, adica din fluxuri de materie supraeterica.
Campurile electrice, la randul lor, sant constituite din betaatomi, a caror totalitate constituie betamateria, adica materia eterica, cuantele specifice fiind gamafotonii (cunoscuti sub denumirea de radiatii sau si de unde electromagnetice, gama, roentgen, luminoase sau radio), iar curentii electrici sant constituiti din fluxuri de betamaterie, adica din fluxuri de materie eterica.
Campurile termice sant constituite din gamaatomi, a caror totalitate constituie gamamateria, cuantele specifice fiind deltafotonii, iar "curentii" termici fiind constituiti din fluxuri (transporturi) de gamamaterie, adica de materie obisnuita.
Fiecare din aceste campuri are, in regim stationar, o constructie -spatiala- ordonata, sub o forma tensionata (in genul unor resoarte), iar in regim tranzitoriu -deci nestationar- fotonii specifici putand avea viteze -longitudinale- foarte diferite, incepand cu cea mai mare posibila si pana la viteze relativ modeste, inclusiv zero.

Nota Asa dar, exista motive sa se admita ca, ceea ce este cunoscut sub denumirea de temperatura, nu este un rezultat al unei "agitatii dezordonate" a (gama)materiei adica a materiei atomare obisnuite, ci un aranjament spatial ordonat -si sub o forma tensionata- a gamamateriei (o dovada: existenta laserilor cu gaz, cu functionare continua, si la temperaturi obisnuite).
***
Constatam ca expunerea de fata, care priveste o tema oarecum- limitata, si-a depasit -intrucatva- cadrul initial, fara a epuiza totusi tema propriu zisa.
Un prim motiv a fost acela de a contribui la complectarea ci corectarea unora din cunostintele si reprezentarile [noastre] care se refera la fizica si lumea din care face parte aceasta.
Un al doilea motiv, mai important, a fost insa acela de a permite eliberarea, de cateva obstacole, a drumului spre progresul fizicii, deci si al stiintei, deoarece unele concepte si teorii -care au fost candva poate justificate- se dovedesc acum ca sant depasite, din care cauza ele incetinesc, sau chiar limiteaza acest progres, prin neclaritati, lipsuri, sau si erori.
In acest sens, pot fi prezentate, respectiv enumerate, cateva din aceste cauze, si in special:
* nediferentierea dintre notiunile si realitatile -de importanta fundamentala- pe care le reprezinta spatiul si timpul absolut, care sant unice, nelimitate, neorientate, ..., si deci nerelative, in comparatie cu realitatile -corespunzatoare- fizice, care sant subordonate celor precedente, si care sant numeroase, limitate, cu specific orientat (adica vectorial), ..., si, mai ales, relative;
* atribuirea unui specific scalar multor realitati fizice, cum ar fi: temperaturilor, energiilor, si -in special- maselor, precum si acceptarea existentei unei identitati intre masele grele si cele inerte, pe cand, in realitate, fiecare din acestea au un specific vectorial, deci orientat, iar efectele de masa grea sant diferite de cele de masa inerta;
* simplitatea de conceptii privind "vidul" si structura materiei, in special spre formele ei mai putin complexe -si mai raspandite- incepand cu cele eterice, care sant adesea ignorate, sau chiar contestate.
De asemenea, printre aceste cauze, este necesar sa fie amintite, sub o forma mai enumerativa, si acceptarile -ca valabile- ale unor teorii, concepte si legi, cum sant: teoriile relativitatii (restranse si generalizate), inclusiv vitezele limitate ale (gama)luminii, si inexistenta (gama)fotonilor in repaus; exactitatea cantitativa a legilor de atractie electrostatica, magnetostatica si chiar gravitationala; unele parti ale teoriilor cuantice, si -in special- cele privind dualitatea si natura undelor asociate; existenta unor relatii de incertitudine; prezumtia unor quark-uri (unele chiar fermecate); conceptia despre natura electronica a curentilor electrici; expansiunea "exploziva" a universului si cea care ar justifica deplasarile spre rosu ale spectrelor; "gauri" negre "punctiforme", cu densitati si mase uriase, precum si existenta de stele "neutronice"; ..., si altele.
***

Scris de negativ Joi 31 Mar 2016, 11:13

Mai avem putin si vom vedea cum nenea Radu Forgaci asta, profitand de confuzia creeata de omologul sau deja aproape zeificat (OSIMUL de la noi fiind ceva similar cu biroul elvetian de patente de pe vremea lui Einstein), devine o noua stea pe cerul geniilor planetare.
Pornind chiar de la ordinea in care sunt puse problemele referitor la succesiunea aparitiei campurilor, lipsita de o baza teoretica solida, face ca cercetarile omului sa fie sortite esecului. Amestecarea notiunilor intr-o sarabanda de expresii ce nu pot fi considerate rationamente, probabil impresioneaza pe unii tehnicieni mai ametiti, dar de fapt nu pacalesc pe nimeni. Reabilitarea ideii de "eter" se face pe baza unor rationamente solide, sustinute de teoriile lui Maxwell in corelatie cu un sistem teoretic filosofic solid, nu bazate pe observatii razlete, justificate doar de intuitii. Ai o intuitie, e bine. Dar pentru ca ea sa devina certitudine, trebuie demonstrata sistematic. Revelatiile din pauza de masa ale domnului in cauza, dublate de o slaba cunoastere a semanticii limbii române, fie ea si argotica, duce la monstruozitati de genul " betaatomi, a caror totalitate constituie betamateria, adica materia eterica, ", etc.

Scris de **eugen** Dum 04 Noi 2018, 14:24

mm a scris:O NOUA FIZICA
(R. FORGACI)

STRUCTURA - micro si macro - CURENTILOR ELECTRICI

-Prin asemanare cu fenomenele fizice la scara macroscopica , adica la scara fenomenelor inconjuratoare obisnuite , se poate accepta ca miscarea circulara-transversala , cu o viteza v_t , a unui microcamp - cauzal - de natura magnetica , in jurul unei axe , genereaza un microcamp electric , dirijat axial si care este stationar , adica fara miscare de avans axial .
-Deoarece un microcurent electric este un rezultat (un efect) al miscarii axiale a unui microcamp electric , in cazul deplasarii axiale a subansamblului de microcampuri , susmentionat , traseul microcampului magnetic [ľcm] cauzal , din circular , devine elicoidal .
-Microcampul electric [ľce] efect , care initial avea un amplasament si o directie axiala , pe masura cresterii vitezei de inaintare longitudinale (v_l) , acest ľce se indeparteaza treptat de axa - longitudinala - de inaintare , in partea diametral opusa fata de ľcm cauzal , pana cand , in cazul limita : v_l = v_t , traseul ľce efect devine si el elicoidal , intocmai ca si traseul ľcm cauzal , fata de care este decalat - din punct de vedere rotational - cu 180^o , si - din punct de vedere longitudinal - cu λ/2 , λ fiind lungimea de "unda" , respectiv pasul oricaruia din cele doua trasee elicoidale , trasee denumite : "unda asociata" primara (cauzala) si "unda asociata" secundara (efect) .
-In cazul limita , cand : v_l = v_t , traseele elicoidale respective sunt caracterizate prin relatia : λ = 2πad , unde a , e amplitudinea transversala a oricaruia din cele doua trasee elicoidale , iar d este un factor de corectie datorit neomogenitatii si neizotropiei mediului parcurs de microcampurile respective.
-Cele doua trasee elicoidale , in jurul carora se deplaseaza tangential , fiecare din cele doua ľc (m si e) , sant - punct cu punct - simetrice din punct de vedere transversal , si permanent perpendiculare unul pe altul , ceea ce este normal la acest microansamblu - elementar - de natura electromagnetica , rezultatele celor doua ľc constituente , desi in miscare , trebuind sa fie permanent perpendiculare unul pe altul , conform principiului inductiei .
-Se constata ca fenomenul de -micro- inductie , din univoc cauza→efect , atunci cand v_l = 0 , devine biunivoc cauza←→efect , atunci cand v_l = v_t , deoarece microcampurile respective se rotesc unul in jurul celuilalt (la o distanta transversala 2a unul de altul) si inainteaza simultan in directia longitudinala , din care cauza se produce o amplificare reciproca a acestora , ca urmare a unui fenomen de autoinductie de natura electromagnetica , crestere care este insa limitata asimptotic , in genul unei curbe de magnetizare , datorita mai multor cauze : rezistenta crescanda la inaintare datorita consistentei mediului strabatut , un efect de saturare a microcampurilor respective , analog magnetizarii) , dar si faptului ca viteza orbitala , transversala (v_t) a ľcm din faza initiala (cand v_l = 0) este apreciabil mai mare decat cea din cazul limita final , cand aceasta viteza transversala (v_t) scade - asimptotic - spre cea finala (v_l = v_t) pe masura ce creste - asimptotic - viteza de inaintare longitudinala v_l , spre cea limita finala : v_l = v_t , adica cele doua viteze tind - asimptotic - spre o valoare comuna , dupa schema : vl←→vt
-Ca urmare a fenomenului de autoinductie electromagnetica care se petrece in cazul microansamblului aflat in miscare (fenomen care constituie doar un caz particular al unor fenomene similare mult mai generale) are loc o crestere - asimptotica - si a electrizarii (adica a "sarcinei electrice") a microparticulei respective , fenomen care se petrece concomitent si proportional cu cresterea - asimptotica - si a masei inerte respective , deoarece intre ceea ce este cunoscut sub denumirea de "sarcina" electrica si cea de masa inerta nu este o deosebire de fond fizic , ci doar una de nume , ambele avand o aceeasi natura electromagnetica , masa inerta (m) avand un specific variabil in functie de viteza , de autoinductie de tip biunivoc : cauza←/→efect , intocmai ca si "sarcina" electrica , in schimb ceea ce este cunoscut sub denumirea de masa grea (m_g) aceasta are o natura - similara - electromagnetica , practic stationara , de inductie (nu autoinductie) de tip univoc : cauza→efect (deci m_g≠ m) . Asadar in cazul inaintarii longitudinale a unui ľce izolat (singular) , care circula de la polul pozitiv (+) al asursei de curent spre cel negativ (-) , cele doua microcampuri in miscare se deplaseaza coaxial , efectuand un traseu helicoidal asemanator cu aspectul unei duble elici gen ARN-ADN , de tip "pe dreapta" (tip D) .

Scris de **scanteitudorel** Dum 04 Noi 2018, 15:35

Ramane de studiat .Multumesc eugen, multumesc mm pentru acest subiect interesant.

Scris de **virgil** Lun 05 Noi 2018, 07:13

De fapt toata discutia se poarta in jurul noilor denumiri ca alfa materia, betamateria etc. prin care autorul incearca sa structureze si sa clasifice nivelurile microcosmice de la atom in jos, ceia ce eu am numit hipocosmosul.
Teoria mea prevede o extrapolare spre acest domeniu al materiei in care particulele si campurile au dimensiuni cu mult subatomice, de exemplu;

ETERUL si RADU FORGACI - - Pagina 2 Hipoco10

Reprezentarea grafica a nivelurilor cosmice se vede in urmatoarea diagrama;

ETERUL si RADU FORGACI - - Pagina 2 Grafic10

In acest grafic se vede ca universul este structurat pe niveluri dimensionale in care viteza de oscilatie a particulelor sau a corpurilor este cuprinsa intre o valoare initiala notata cu V0 si o valoare maxima notata cu C adica viteza luminii. Totdeauna raportul dintre C/V0, determina cate posibilitati de oscilatii se pot grupa intr-o structura cosmica. Astfel in materia primordiala V0=C iar C/V0=1, adica la acest nivel hipocosmosul nu are decat o singura posibilitate de oscilatie, La nivelul microcosmic C/V0=137, adica Z=137, deci teoretic un atom ar putea avea numarul de sarcina maxim de 137 (practic astfel de atomi nu s-au facut inca nici macar in laborator.). La nivel macrocosmiv viteza V0 este de 90m/s, deci Zmax=C/V0=10^6, deci sunt tot atatea posibilitati de oscilatie a corpurilor cuprinse in patru mari familii sau clase de sisteme cosmice (galaxii, microgalaxii, sisteme solare si sisteme planetare sau sisteme de sateliti), iar din combiatia acestora rezulta miliardele de stele ce sunt cuprinse intr-o galaxie.
In ce priveste megacosmosul, acesta depaseste posibilitatile noastre de perceptie, deoarece noi ne aflam in universul nostru ca intr-o picatura de apa, iar megacosmosul are 10^8 posibilitati de oscilatie.

Scris de **virgil_48** Mar 13 Noi 2018, 13:00

virgil a scris:De fapt toata discutia se poarta in jurul noilor denumiri ca alfa materia, betamateria etc.
. . . . .
In ce priveste megacosmosul, acesta depaseste posibilitatile noastre de perceptie, deoarece noi ne aflam in universul nostru ca intr-o picatura de apa, iar megacosmosul are 10^8 posibilitati de oscilatie.

Ia in considerare ca relatia dimensiunii noaste cu microcosmosul,
este eceeasi . Infinit inainte, infinit inapoi... Cine crede ca suntem
mai aproape de infinitul mic, si il putem intrezari mai usor, se
inseala. Infinitul este infinit in ambele sensuri.

Scris de **virgil** Mar 13 Noi 2018, 21:26

virgil_48 a scris:
virgil a scris:De fapt toata discutia se poarta in jurul noilor denumiri ca alfa materia, betamateria etc.
. . . . .
In ce priveste megacosmosul, acesta depaseste posibilitatile noastre de perceptie, deoarece noi ne aflam in universul nostru ca intr-o picatura de apa, iar megacosmosul are 10^8 posibilitati de oscilatie.
Ia in considerare ca relatia dimensiunii noaste cu microcosmosul,
este eceeasi . Infinit inainte, infinit inapoi... Cine crede ca suntem
mai aproape de infinitul mic, si il putem intrezari mai usor, se
inseala. Infinitul este infinit in ambele sensuri.

Dar oare cunoastem cu adevarat notiunea de infinit? ce argumente avem? infinitul nu este cumva o inventie matematica abstracta? de ce ar exista infinitul, doar pentru ca sirul numerelor naturale este nesfarsit? ce altceva cunoastem despre infinit?
Se spune ca masa unei particule care se deplaseaza cu viteza luminii, ar deveni infinita, conform teoriei relativitatii. Dar iata ca la LHC fizicienii dupa ce au efectuat mii de experiente, au aratat ca neutrinul este o particula care se deplaseaza cu viteza luminii, fara ca masa sa devina infinita. Cum se explica acest lucru? Cred ca mai corect ar fi ca in loc de infinit sa vorbim despre dimensiuni nemasurabile.

Scris de **virgil_48** Mar 13 Noi 2018, 23:42

virgil a scris:. . . . .
Se spune ca masa unei particule care se deplaseaza cu viteza luminii, ar deveni infinita, conform teoriei relativitatii. Dar iata ca la LHC fizicienii dupa ce au efectuat mii de experiente, au aratat ca neutrinul este o particula care se deplaseaza cu viteza luminii, fara ca masa sa devina infinita. Cum se explica acest lucru? Cred ca mai corect ar fi ca in loc de infinit sa vorbim despre dimensiuni nemasurabile.

Mai este o varianta, Virgil ! Poate fi defecta teoria relativitatii si infinitul
sa fie bun. Infinitul este un concept foarte simplu si clar, pe când TRG este
o asa colectie de fantezii si presupuneri nedovedite... Asta apropo de
formula celebra la care te referi, in care cred toti fara sa stie dece.

Scris de **virgil** Mier 14 Noi 2018, 11:23

virgil_48 a scris:
virgil a scris:. . . . .
Se spune ca masa unei particule care se deplaseaza cu viteza luminii, ar deveni infinita, conform teoriei relativitatii. Dar iata ca la LHC fizicienii dupa ce au efectuat mii de experiente, au aratat ca neutrinul este o particula care se deplaseaza cu viteza luminii, fara ca masa sa devina infinita. Cum se explica acest lucru? Cred ca mai corect ar fi ca in loc de infinit sa vorbim despre dimensiuni nemasurabile.
Mai este o varianta, Virgil ! Poate fi defecta teoria relativitatii si infinitul
sa fie bun. Infinitul este un concept foarte simplu si clar, pe când TRG este
o asa colectie de fantezii si presupuneri nedovedite... Asta apropo de
formula celebra la care te referi, in care cred toti fara sa stie dece.

Teoria relativitatii este buna dar prost interpretata.
O interpretare mai plauzibila este aici;

ETERUL si RADU FORGACI - - Pagina 2 Semnif12

Scris de **virgil** Mier 14 Noi 2018, 11:43

ETERUL si RADU FORGACI - - Pagina 2 Masa_r11

Deci masa de repaus este egala cu masa relativista care are o valoare maxima constanta, inmultita cu sinus de alfa, in care unghiul alfa depinde de viteza de transport a particulei, unghi care este cuprins intre zero si 90 de grade, asa ca masa relativista nu poate fi niciodata mai mare decat o anumita valoare constanta.

Scris de **eugen** Sam 24 Noi 2018, 14:38

Corpusculi reali, corpusculi aparenti

Virgil,
Graficul si explicatiile tale admit cazul ca o particula poate tinde sa se deplaseze spre viteza luminii in conditii matematice date.
Exista fenomene in care se transmit proprietatile, nu particulele.
Un exemplu sunetul: se transmite presiunea sonora locala, cu viteza sunetului intr-un mediu dat, sa zicem aer, dar nu un atom de gaz din aer.
Atomii/ moleculele de gaz din aer vibreaza local dar nu calatoresc cu viteze sonice.
Asadar "viteza" este viteza de transmitere a proprietatii locale, la distanta.

In cazul unui impuls electric, masuratorile arata viteza de propagare in conductori electrici de ordin de marime apropiat de viteza luminii.
Dar masuratorile si calculele vitezei electronilor in conductori- viteza de drift -arata ca de fapt electronii sunt foarte lenti.
La curent alternativ, electronii vibreaza local, impulsul electric se transmite din aproape in aproape, de la un capat al conductorului la altul, ca sunetul in aer.
Deci viteza de transmitere a impulsului electric nu este viteza electronului.

Inseamna ca in aceste cazuri, ar trebui sa facem graficul proprietatii transmise ( presiune sonora, presiune electrica, etc) si ajungem la unde care nu mai sunt corpusculi reali ci corpusculi aparenti.
Nu intra aici si fotonii?

Scris de Continut sponsorizat

ETERUL si RADU FORGACI -

ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -

Re: ETERUL si RADU FORGACI -