Poezii

Rezumarea primului mesaj :

DIN CÂND ÎN CÂND, UȘOR UN GÂND ... CA SĂ NU NE UITĂM ...  

Atenție civilizație!!

Civilizație civilizată! Așteaptă-te să fii trădată,
De când tu m-ai civilizat, încet, încet, m-am săturat,
Și-ți dau ʼnapoi învățătura cu școala ta și cu cultura,
Să-ți faci cu ele testamentul, cu mine-închei experimentul,
Să-i iei pe toți aplaudacii, rămân eu singur, doar cu dacii,
I-ați toți mârlanii, țopârlanii, și-ntreaga șleahtă cu golanii,
Pe care tu i-ai învățat ce-înseamnă om ʺcivilizatʺ,
Să fie ultimele javre, putori de hoituri și cadavre,
Ce sug ca niște lipitori și nesimțiți de cerșetori,
I-ați toată gloata cu gradații și uniunea cu prelații,
Și fă ce vrei să faci cu ei, pune-i pe cer în loc de zei,
Dar mie dă-mi ce mi-ai furat, ce moșii noștrii mi-au lăsat,
Să-mi dai ʼnapoi graiul străbun, cum l-a grăit și al meu bun,
Costumul meu cel scump și drag și doina mea doinită-n prag,
Să-mi dai ʼnapoi mioarele și câmpul sfânt cu florile,
Danțul și cu horile, mândra cu serbările și cu șezătorile,
Să-mi dai codrul înapoi, că-l plantez eu cu altoi,
Și îl ud cu lacrimi grele, de dureri și dor cu jele,
Și-l stropesc cu lacrimi multe și cu mari iubiri pierdute,
Să-mi dai ʼnapoi pământul sacru, cum l-a lăsat bătrânul dacu,
Curat ca lacrima și crinul, curgând din el mierea și vinul,
Să-mi dai aerul și apa, plugul meu iubit și grapa,
Să-ți duci cu tine chimicul, prostia ta și plasticul,
Că știu eu să lucru pământul, așa cum l-a lucrat și sfântul,
Cu dragoste de-a mea țarină, în rugăciune și lumină,
Iubire sacră de ogor, îmbrățișat cu drag și dor,
În roua sfântă a dimineții și în magia frumuseții ..
Cu mine-ai încheiat socoata, că a ajuns la mine roata,
Și îs sătul de-atâta larmă, și-am tras semnalul de alarmă,
Ca să răsară-n România bunul simț și omenia,
Cinstea și onestitatea, simplitatea și dreptatea,
Dragostea cu rațiunea, iubirea cu-înțelepciunea,
Tot ce ne-au lăsat străbunii încifrat în haina humii,
Toate acestea-s lucruri sfinte, dinainte de cuvinte,
Când vorbea în zări tăcerea, cu semnul și cu iubirea,
Vorbea raza cea divină, rugăciune din lumină,
Rugăciune și corindă, închinate sus la grindă,
Rugăciune-n rugul sacru de unde se naște dacu,
Să coboare lucru sfânt, din cuvânt, pe-acest Pământ ..
Să-ți iei tot ce vrei să-ți iei, dar din ochii mei să piei,
Că eu am o stea frumoasă, am cei șapte ani de-acasă,
Și stau drepți în fața sorții, și a vieții, și a morții,
Fărʼ să umblu-n patru labe, ca voi javrelor bolnave,
Care v-ați vândut și mama, cu făptura și cu sama,  
V-ați vândut și sufletu, inima și cugetu,
Cerșetori la porți străine, să vă fie vouă bine,
Să vă fie și rușine de o-întreagă națiune,
Ce-o mințiți cu vitejia, când din voi curge prostia,
Și mergeți fugind, ca racu, dar din iad vă strigă .. draku ...
Bordan – 11 august 2014