O dizertatie filozofica

Ceea ce exista , exista cu adevarat sau totul este o plasmuire energetica a principiului unic cu
cele doua fete ale sale Yin -Yang?
Ideea mi-a venit de la formula lui Virgil derivata din magnetonul lui Bohr cand de fapt se constata
ca acel camp magnetic ca de altfel si cel electric care determina electronul reprezinta o incarcatura energetica...
A mai fost si topicul lui Abel Cavasi ,,Electronul o fi un foton incarcat ?".
A mai fost si efectul Compton si faptul ca se pare ca nu exista o particula primordiala ultima desi acum cercetatorii
afirma ca exista quarcul.
In plus atomul este 99,999... % gol ! si ca de fapt reprezinta o incarcatura energetica, caci teoria ondulatorie se opune
corpusculilor.A mai fost si experienta cu fante si ar  mai fi si masa lui Einstein care in teoria relativitatii este o  
echivalenta energetica si multe alte argumente pe care astept sa le creditati sau sa le discreditati   voi...

CAdi a scris:Ceea ce exista , exista cu adevarat sau totul este este o plasmuire energetica

Părerea mea este că ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul că nu se poate demonstra diferența.
Ești îndreptățit să iei în considerare oricare variantă o alegi.
Chiar și pe ambele simultan dacă vrei neapărat.

Curiosule am inteles ce spui si experimentul stiintific iti da dreptate.
De altfel Alfred Kastler denumeste particulele ondusculi prin faptul
ca se comporta atat ca unda cat si ca , corpusculi (scuza-mi cacofonia dar nu
am gasit nimic echivalent ).
De Broglie considera ca toate cuantele sunt unde.
Deosebirea intre unda si corpuscul este aceea ca in timp ce unda nu are masa,
corpusculii au masa .
De aici buimaceala actuala din fizica cuantica.
Experienta cu fante ii da dreptate lui De Broglie , iar Efectul Compton partial
materialistilor...

O cuanta devine masa cand sta pe loc, iar acest lucru se intampla cand unda devine stationara intr-un vartej. h.v=>m.c^2; De observat ca mai este necesar ca unda sa piarda jumatate de spin, ca sa devina particula. Insa spinul este ciudat si nu se pierde decat cand cuanta se afla intr-un camp nuclear.

Deci si fotonul (care este o unda EM) are masa, deoarece la impact exercita o presiune, un impuls.
Cand fotonii parasesc sursa emitatoare, deosemeni apare un mic impuls in sursa.
In Cosmos daca aprinzi o lanterna, te vei deplasa accelerat invers fascicolului, dar cu o viteza mult mai mica.  Asa functioneaza racheta fotonica.
Intrebarea care se pune, de unde apare aceasta energie cinetica in sursa, ca nu e luata din cea a fotonului.  Daca sursa incepe sa se deplaseze accelerat invers, evident ca fotonii emisi vor suferi de boala Doppler si vor capata o deplasare continua spre rosu.

Intrebarea care se pune, de unde apare aceasta energie cinetica in sursa, ca nu e luata din cea a fotonului.

Fotonii isi iau impulsul, de unde isi iau si energia. Adica fotonii sunt prin definitie cu energia si impulsul la purtator.

Dacă totuși subiectul permite abordarea unei interpretări filozofice, voi face și eu una.

Bordan, printre poezii, se mai întreabă săracul oare ce știm noi cu adevărat și într-adevăr trebuie să privim problema existențială și în această manieră.

Aparent, lucrurile există tocmai pentru că le percepem într-o formă sau alta și le stabilim gradul de existență prin percepțiile, gândurile și conștientul nostru.
Dacă acestea nu au un suport fizic, material, atunci ceea ce există are un suport material ?
Nedemonstrabil !
Dacă ceva este tare când îl atingem, roșu când îl privim etc nu se poate stabili exact și în mod obiectiv dacă aceste proprietăți sunt intrinseci, independente de procesul observării sau sunt cele determinate de modul în care conștientul realizează percepția lor.

Putem la fel de bine să acceptăm varianta cu proprietatea tare și roșu a realității la fel de bine cum putem accepta faptul că tare și roșu este produsul percepției și conștientului, iar ele nu există în mod obiectiv.

La fel de posibil și nedemonstrabil este și faptul că realitatea există doar în momentul în care este percepută, observată.
Iar asta face posibil ca oul și găina să fi apărut simultan și să existe simultan inseparabile.
Dacă există percepția, există realitatea și oarecum invers, percepția există doar dacă există realitatea.

Și totuși ce există cu adevărat, vorba lui CAdi, sau mai exact care a apărut prima și a implicat-o pe cealaltă ?

Plauzibil ar fi că realitatea, Natura a determinat evolutiv apariția percepției, iar realitatea a apărut independent de percepție și înaintea acesteia.
Acest raționament nu este tocmai complet valid, pentru că acest aspect este stabilit tocmai de percepție. Dacă nu ar fi existat percepția (a se înțelege prin asta chiar și conștientul și gândurile propriu-zise) nu ar fi existat nici ideea conform căreia realitatea a dat naștere percepției.
Este un fel de EU EXIST al lui Forever_Man.

Orice aspect dedus și stabilit despre Natură se datorează percepției.
La fel de bine, dacă nu ar exista percepția, nu există niciun fel de proprietate observată a Naturii, tocmai pentru că nu există percepția care să stabilească EU EXIST.

Aspectele profunde existențiale sunt departe de a se limita doar la tare și roșu.