Paul Baumann - Testatika generator

Rezumarea primului mesaj :

...de 10 ani o comunitate elevetiana se bucura de foloasele acestui generator care produce diferite puteri in functie de cum este construit ....v-as ruga sa ne concentram eforturile pt a-i descoperi secretele .....care eu cred nu sunt greu de dibuit ...prin experimente variate vom reusi ! Vreau sa ma alatur celor care incearca sa construiasca asa ceva ....evident voi/m avea nevoie de ajutor informativ fiindca nu posed cunostiinte electronice = sunt la inceput ...dar nu sunt strain de electricitate .
Principiul functionarii ar fi cam asa ...doua discuri de plastic se invirt in sens invers cu ajutorul unui motor mic ,pe discuri sunt niste lamele colectoare a sarcinilor electrice care se formeaza din turbioanele absorbite de miscarea discurilor ...acestea misca mediul de aer dezechilibrindu-l ,deci formind sau fortindu-l sa intre in rezonanta si prin aceasta ionii culesi ! sunt aruncati!/depozitati in metalul perforat de aluminiu ,cit si in capacitoarele principale ...tensiunea este inalta si indusa prin piese cit si prin plase sau straturi de plexiglass...pt acumulare si conductie se foloseste aluminiu si cuprul ...sunt sigur ca se va gasi cineva intelept sa explice principiul functionarii si constructiei ,sa inteleaga schemele si engleza mult mai bine ca mine .
Am inteles ca se poate incepe si cu doua discuri tip muzicale pt pikup cum erau adata -electrekord ,apoi un motoras pt ca nu trebuie viteze mari ,dimpotriva , tabla perforata am ceva de la niste monitoare ,condensatori - o sa folosesc grafen si electrolit acid de baterie ...altceva vom vedea pe parcurs ....ei ce ziceti ?
Comunitatea este vorba de o religie crestina lutherana ,cea din Elvetia ...cunosc ce cred astfel de oameni ,ca ei sunt si alte grupuri si sunt foarte uniti cind isi propun ceva ....motivul pt care ,spun ei , este tinut secret ,este pt a nu fi comercializata pe bani de catre companii .

http://rexresearch.com/testatik/testart.htm

Gafinteanu inca nu a inteles esentialul. Am mai aratat odata expeienta cu butelia de Leyda care s-a facut la ciclul elementar. Este vorba de un vas din sticla, cu o armatura metalica exterioara si una interioara. Se incarca acest condensator cu curent de la o masina Wimshurst sau Van der Graaff, dupa care se scot armaturile cu grija sa nu se atinga intre ele, apoi cand sunt scoase complet din vasul de sticla, se ating intre ele si nu se intampla nimic, deci armaturile nu stocheaza electronii care sa se descarce. Apoi se pun din nou armaturile pe rand in vasul de sticla, si se scurtcircuiteaza armaturile, avand ca efect o puternica descarcare electrica. Concluzia pentru Gafinteanu, electronii se aflau stocati pe o fata a dielectricului care era sticla, si erau in deficit pe cealalta fata. Numai dielectricul face posibila aceasta "deformare" electrostatica, adica migrarea electronilor prin intermediul armaturilor, de pe o fata pe alta. Numai armaturile singure nu fac nimic, deoarece metalul fiind bun conducator de electricitate nu primeste nici un electron in plus daca nu are posibilitatea sa emita un alt electron, astfel ca in zona de conductie sa fie mereu un echilibru perfect.
Si inca ceva, electronii nu intra musai prin interiorul sferei, dar asa este o constructie fireasca deoarece acesta este drumul cel mai scurt de la pieptenele care capteaza electronii de pe banda la sfera care este armatura condensatorului. Cealalta armatura este bila de mai jos care formeaza eclatorul.

virgil a scris:Gafinteanu inca nu a inteles esentialul. . . . .

Eu nici cat el! Daca faci in suprafata metalica a unei sfere goale, un orificiu, mic
si izolat, poti cu un conductor subtire, ce trece prin orificiu, sa o supraincarci cu
electroni prin interior?

Hai sa zicem acum ca dielectricul este aerul sau vidul.  Indepartez armaturile unui condensator plan incarcat. Acum sarcinile se vor fixa de moleculele de aer sau de vid, care formau anterior dielectricul plat-plan? Ramane aerul sau vidul incarcat ?  Cam asa ar rezulta dupa virgil.
Daca se ating armaturile condensatorului de dielectricul solid, e posibil sa se transfere o parte din energie si dielectricului. Care se polarizeaza-tensioneaza molecular si stocheaza acum pe suprafata lui sarcinile ce au plecat de pe armaturi.  Asta deoarece exista doua armaturi apropiate si sarcinile opuse se atrag, adica vor sa treaca prin dielectric si sa se uneasca.  Dar alta e situatia cand avem doar o singura armatura (cealalta a ramas la mama draqului), unde sarcinile stau la exterior si vor sa fuga spre infinit..
Stam cam rau la baza bazelor electricitatii.

Hai sa zicem acum ca dielectricul este aerul sau vidul.  Indepartez armaturile unui condensator plan incarcat. Acum sarcinile se vor fixa de moleculele de aer sau de vid, care formau anterior dielectricul plat-plan? Ramane aerul sau vidul incarcat ?  Cam asa ar rezulta dupa virgil.

In cazul aerului, sau a unui dielectric lichid, pe suprafata armaturilor ramane un strat microscopic molecular, aderent, ce constituie in continuare dielectricul. De acest strat lipit prin adeziune nu scapi niciodata, indiferent ce experiente faci. Asa ca ai sa tragi concluzia gresita ca armaturile sunt purtatoare de electroni in surplus, sau in minus, cand in realitate ele faciliteaza doar polarizarea dielectricului.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Gafinteanu inca nu a inteles esentialul. . . . .

Eu nici cat el! Daca faci in suprafata metalica a unei sfere goale, un orificiu, mic
si izolat, poti cu un conductor subtire, ce trece prin orificiu, sa o supraincarci cu
electroni prin interior?

Desigur, cu conditia ca undeva sa mai existe o armatura prin care sa poti prelua electronii din aerul inconjurator, prin intermediul generatorului electrostatic.

virgil Ai perfecta dreptate absoluta. Pe suprafata armaturilor va exista un prim strat de un atom de aer, unde se vor gasi toate sarcinile.  Dar daca avem condensatorul in vid ? Se lipeste "vidul" purtator de sarcini de armaturile metalice ?
De ce nu se admite pur si simplu ca sarcinile in exces pot sa stea lipite la suprafata conductorilor si a izolatorilor ?  Adica se lipesc-ataseaza de atomi-molecule.  Altfel in libertate ele zburda.
Daca incarcam o caldare, sarcinile se vor distribui la exterior si mai ales cat mai spre extreme, la buza. Daca incarcam electric un borcan de sticla izolator, sarcinile vor ramane in mare parte unde le punem, chiar si in interior. Daca sunt prea multe, apar intre ele forte de respingere si se vor redistribui cu greu.
Sa incarcam de la o sursa de FIT un borcan etans cu electroni, printro sarma ce scoate scantei in interiorul borcanului. Acolo vor ramane.

gafiteanu a scris:virgil Ai perfecta dreptate absoluta. Pe suprafata armaturilor va exista un prim strat de un atom de aer, unde se vor gasi toate sarcinile.  Dar daca avem condensatorul in vid ? Se lipeste "vidul" purtator de sarcini de armaturile metalice ?
De ce nu se admite pur si simplu ca sarcinile in exces pot sa stea lipite la suprafata conductorilor si a izolatorilor ?  Adica se lipesc-ataseaza de atomi-molecule.  Altfel in libertate ele zburda.
Daca incarcam o caldare, sarcinile se vor distribui la exterior si mai ales cat mai spre extreme, la buza. Daca incarcam electric un borcan de sticla izolator, sarcinile vor ramane in mare parte unde le punem, chiar si in interior. Daca sunt prea multe, apar intre ele forte de respingere si se vor redistribui cu greu.
Sa incarcam de la o sursa de FIT un borcan etans cu electroni, printro sarma ce scoate scantei in interiorul borcanului.  Acolo vor ramane.

Vidul are aceiasi pemitivitate electrica, precum aerul. Tare ma tem ca si in vid exista acel strat aderent molecular de aer lipit de armaturile condensatorului. As sugera niste experiente, dar cine le face? Se face o determinare a permitivitatii in aer, apoi in vid, dupa care scufundam armaturile in sare seniette dizolvata in apa distilata, dupa care scoatem armaturile, le uscam, si le bagam in vid ca sa masuram permitivitatea. Vom observa ca de data asta vom masura alta permitivitate decat in cazul aerului, pentru ca pe placi s-a adsorbit un strat atomic din acest dielectric. Desi in vid, noi masuram de fapt epsilon al stratului aderent.

Asa e Maestre cum zici. Navetele spatiale si in spatiu sunt acoperite cu un strat molecular de aer cu epsilon 1, (ca o tigaie cu teflon) sa nu se prinda praful cosmic de ele, ca se murdaresc.

gafiteanu a scris:Asa e Maestre cum zici. Navetele spatiale si in spatiu sunt acoperite cu un strat molecular de aer cu epsilon 1, (ca o tigaie cu teflon) sa nu se prinda praful cosmic de ele, ca se murdaresc.

Si de ce nu ar fi asa? ce dovezi ai? cum poti pune in evidenta un strat molecular de aer inghetat?

M-ai dat gata. Dar Maeste, nu ai specificat inca compozitia acelui aer inghetat. Crezi ca e heliu de tip II sau III, care a inghetat ?

După ce decuplezi curentul electric drintr-un cablu, înaintea intervenției la el, se ʺmaiʺ descarcă odată prin legarea la pământ. La fel se controlează la conductele de gaz și petroliere încărcarea electrostatică, prin puncte de descărcare amplasate pe traseu sau la locuri de alimentări.

Bordan a scris:După ce decuplezi curentul electric drintr-un cablu, înaintea intervenției la el, se ʺmaiʺ descarcă odată prin legarea la pământ. La fel se controlează la conductele de gaz și petroliere încărcarea electrostatică, prin puncte de descărcare amplasate pe traseu sau la locuri de alimentări.

Si in cazul cablului avem un condensator in care o armatura o constituie cablul, iar cealalta armatura este pamantul. Electronii stocati sunt in dielectricul ce izoleaza cablul, sau in aerul inconjurator. Cum electronii din dielectric nu migreaza pentru ca acesta este rau conducator de electricitate, este necesara descarcarea din loc in loc a cablului. Personal nu stiam de aceasta descarcare succesiva dealungul cablului, dar acum mi se pare normal.

Da virgil, vine un nenea care sterge si curata cu un dispozitiv tot cablul de electronii depusi pe el.  Ca ei stau ca zapada iar noaptea fac o aura aurie.
Eu am bagat o inventie, care face economie de energie. Aplicam o tensiune negativa, adica o forta la un capat si ii obligam sa se deplaseze astfel pe toti la celalalt capat, unde ii culegem si-i bagam in pamant.  Daca tensiunea este pozitiva, atunci ii chemam la noi si-i culegem in condensator, ii mai putem folosi in viitor.  Deci electronii nu stau in aer la exterior, ci in ultimul strat de cupru de la exterior.  Cand circula, atunci folosesc toata sectiunea, de aceea trebuie sa fie groasa (sarma).
Daca ar sta in aerul inconjurator sarmei, atunci ar aparea mari forte de respingere si s-ar imprastia in spatiu, ca aerul nu are coeziune, ca d`aia e aer.  Esti cam in aer. Noroc ca esti singur.
Si cei de la apa si gaze miau preluat inventia.

Nu cred ca v-a venit ideea, dar cel mai rentabil condensator de energie electrica este cel dinamic, nu static. Cu conditia sa fie super-conductor.
Stocam energie in energia cinetica a electronilor.  Astfel volumul acestui dispozitiv este mult mai mic si nu e periculos, datorita tensiunii mult mai mici.  Practic tensiunea este zero volti, iar curentul, oricat de mare ar fi, nu incalzeste deloc firul.  In acest fel poate sa fie transportat curentul cu trenul, avionul sau manual in sacosa.
Halal energeticieni. Toata lumea e facuta din curenti super-conductori si mai nimeni nu se prinde ca electronii merg vesnic in circuit inchis.
Un singur fir de praf v-ar face praf. Daca ar fi transformat in energie electrica conform ecuatiei E=mc^2.
Cine stie, poate declansa aceasta enorma energie si sa o transforme in orice.

gafiteanu a scris:Da virgil, vine un nenea care sterge si curata cu un dispozitiv tot cablul de electronii depusi pe el.  Ca ei stau ca zapada iar noaptea fac o aura aurie.
Eu am bagat o inventie, care face economie de energie. Aplicam o tensiune negativa, adica o forta la un capat si ii obligam sa se deplaseze astfel pe toti la celalalt capat, unde ii culegem si-i bagam in pamant.  Daca tensiunea este pozitiva, atunci ii chemam la noi si-i culegem in condensator, ii mai putem folosi in viitor.  Deci electronii nu stau in aer la exterior, ci in ultimul strat de cupru de la exterior.  Cand circula, atunci folosesc toata sectiunea, de aceea trebuie sa fie groasa (sarma).
Daca ar sta in aerul inconjurator sarmei, atunci ar aparea mari forte de respingere si s-ar imprastia in spatiu, ca aerul nu are coeziune, ca d`aia e aer.  Esti cam in aer. Noroc ca esti singur.
Si cei de la apa si gaze miau preluat inventia.

Iar faci o confuzie intre electronii din metal aflati in zona de conductie, si electronii de inalta energie de natura electrostatica, aflati in dielectric. in ce priveste zona de conductie din cabluri, totdeauna curentii de inalta frecventa se transmit numai pe suprafata conductorilor, de aceia se folosesc conductori multifilari pentru acesti curenti, tocmai pentru a avea o suprafata mai mare de conductie. Electronii nu se imprastie in aer, tocmai pentru ca si aerul este un dielectric.

Deci dupa virgil, avem mai multe feluri de electroni specializati pe profesii: unii sunt de conductie curent continuu in metale, altiii pt inalta frecventa, altii electrostatici, care stau in dielectric si privesc din exterior.
O fi aerul dielelectric, dar cum de nu se misca moleculele, ca nu e solid aerul ?.  Scanteile si fulgerele trec prin aer si-l imprastie rau de tot. Oare cum sunt facute scanteile si fulgerele ? Nu cumva sunt electroni imprastiati in aer si apoi adunati ?

gafiteanu a scris:Deci dupa virgil, avem mai multe feluri de electroni specializati pe profesii: unii sunt de conductie curent continuu in metale, altiii pt inalta frecventa, altii electrostatici, care stau in dielectric si privesc din exterior.
O fi aerul dielelectric, dar cum de nu se misca moleculele, ca nu e solid aerul ?.  Scanteile si fulgerele trec prin aer si-l imprastie rau de tot. Oare cum sunt facute scanteile si fulgerele ? Nu cumva sunt electroni imprastiati in aer si apoi adunati ?

In cazul fulgerelor, nu ai decat o strapungere a acestui dielectric care este aerul. Traiectoria fulgerului poate fi contriolata printr-o racheta care  ionizeaza aerul cu ajutorul gazelor arse. in ce priveste electronii, acestia pot fi diferiti datorita starii energetice in care se afla. Sigur ca electronii apartinand unui curent electric de joasa tensiune, difera de electronii unui curent electric de inalta tensiune, tocmai prin starea energetica in care se afla.

Exista si electroni cu cap patrat si electroni cu cap rotund. Cu picioare sau cu aripi. Unii deabea se tarasc, altii zboara cu viteza luminii. Unii prefera sa traiasca in metale, altii in aer.
http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2015/02/m-tanciu-calatorie-in-lumea-electronului.html
http://okazii.bookblog.ro/bibliofilie/carti-vechi/minunata-poveste-a-electronului-st-georgescu-gorjan-a51822510

gafiteanu a scris:Exista si electroni cu cap patrat si electroni cu cap rotund. Cu picioare sau cu aripi. Unii deabea se tarasc, altii zboara cu viteza luminii. Unii prefera sa traiasca in metale, altii in aer.
http://ce-am-mai-citit.blogspot.ro/2015/02/m-tanciu-calatorie-in-lumea-electronului.html
http://okazii.bookblog.ro/bibliofilie/carti-vechi/minunata-poveste-a-electronului-st-georgescu-gorjan-a51822510

Doar oamenii sunt uneori cu capul patrat, si nu inteleg diferenta dintre doi electroni aflati in stari energetice diferite. de exemplu electronii folositi in microscoapele electronice au energii inalte ceia ce face ca lungimea de unda pe care oscileaza sa fie de ordinul 10^-12m ,  ce le permite sa se vizualizeze cu usurinta dimensiuni de ordinul atomic de 10^-10m. In timp ce electronii care circula prin reteaua de la priza au lungimi de unda de dimensiunile atomilor si de aceia nu pot fi folositi in acest scop.

O asa mica diferenta de doar 100 de ori in lungime-frecventa ar trebui sa ne ajute si preocupe sa vedem si sa gandim mai corect electronul.
E ca si cum am avea un emitator radio pe 1 MHZ cu o putere si altul pe 100 MHz dar cu o putere-energie de 100 ori mai mare. Nu stim dar intuim ca electronii care sunt mai puternici si mai energici sunt mai mari de 100 ori (sau mai mici) ?
(In practica pe Pamant e invers, cu cat creste frecventa, se construiesc emitatoare de putere mai mica. Adica la 1 MHz se face de 100 kW, iar la 100 MHz de 1 kW)).